DISCIPLINA: DREPTUL MEDIULUI

TEMA:
Protecția juridică a pădurilor

COORDONATOR:

STUDENT:
ANUL :

1
 CUPRINS

I. Introducere……………………………..
……………………………………….........p.3
II. Funcțiile pădurilor………………………………………………..……..…….…......p.3-4
III. Componentele fondului forestier…………………………………….……………...p.4
IV. Regimul juridic al fondului forestier………………………………….……..…...…p.5-6
V. Mijloacele de protecție ale pădurilor……………………..…………..,...........……..p.6-8
V.1 Mijloacele de drept constituțional……………………..…………...........…....p.6
V.2 Mijloacele de drept administrativ……………………....…............………......p.6
V.3 Mijloacele de drept penal……………………..…………..…..................….....p.6-7
V.4 Mijloacele silvice……………………..…………..…...............................…....p.7
V.5 Mijloacele de drept civil……………………..…………..…............……….......p.7-8
VI. Obligațiile deținătorilor de păduri și terenuri cu vegetație forestieră …..…...............p.8-9
VII. Concluzii……………………………..……………..…............................................p.9
VIII. Bibliografie……………………………..……………..….........................................p.10

2
I. Introducere
Necesitatea protectiei naturii este o problema de care depinde buna desfășurare a vieții
economico-sociale, fiind un element indispensabil pentru dezvoltarea socială și economică atat
pentru fiecare țară în parte cât și pentru intreaga societate umană.
Păstrarea diversitătii calitative si cantitative a naturii este vitală omenirii, ceea ce impune
aprecierea valorii și importanței sale. Nevoia și importanșa conservării ariilor protejate si a
monumentelor naturii trebuie sa ocupe unul din primele locuri in sistemul institutionalizat al
valorilor si al principiilor etice ale omenirii.
Pădurile sunt o componentă majoră a Capitalului Natural al ţării, fiind un factor principal
de stabilitate ecologică. România este o ţară cu o mare biodiversitate şi cu un procent ridicat de
ecosisteme naturale intacte. Aici se găseşte cea mai mare suprafaţă de pădure naturală din Europa
şi pe teritoriul ei sunt numeroase culoare de migraţie. Nivelul ridicat al diversităţii ecosistemelor
şi localizarea geografică se reflectă în bogata diversitate floristică şi faunistică. Considerate
metaforic “plămânul verde al pământului”, pădurile au o deosbită valoareeconomică şi un
important rol de protecţie şi conservare.
Prin gestionarea durabilă a pădurilor se înţelege, conform definiţiei formulate la
Conferinţa ministerială pentru protecţia pădurilor europene de la Helsinki din 1993, administrarea
şi utilizarea pădurilor astfel încât să li se conserve şi amelioreze biodiversitatea, productivitatea,
capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi să li se asigure pentru prezentşi viitor
capacitatea de a exercita funcţiile multiple ecologice, economice şi sociale pertinente,la nivel
local, regional şi global, fără a genera prejudicii altor ecosisteme. De-a lungul timpului, suprafeţe
întinse de păduri au fost tăiate iraţional,nerespectându-se măsurile de refacere şi protecţie, fapt ce
a dus la importante perturbăriecologice.În prezent, preocuparea fundamentală de interes naţional,
a autorităţii publice carerăspunde de agricultură o constituie ocrotirea, asigurarea integrităţii şi
dezvoltării fonduluiforestier naţional1

II. Funcțiile pădurilor

a)Funcţia de regulator climatic şi factor antipoluant. Prin capacitatea de a absorbi dioxidul
de carbon din aer, pădurile contribuie la diminuarea modificărilor climatice la nivel planetar.
Totodată, prin capacitatea lor de reţinerea precipitaţiilor, pădurile au un rol de reglare şi modelare
a climei. Generarea oxigenului, înurma procesului de fotosinteză, precum şi captarea pulberilor şi
a altor poluanţi din atmosferăconferă pădurilor şi atributul de factor antipoluant.
b)Funcţia de protecţie a solului. Prin vegetaţia forestieră se combate eroziunea solului,
alunecările de teren şifenomenul de deşertificare.
c)Funcţia hidrologică. Pădurile au un aport deosebit la atenuarea viiturilor torenţiale şi
diminuarea efectelor marilor inundaţii. Acest aport rezultă din capacitata de reţinere în sol a unor
volume mari deapă, care alimentează izvoarele şi menţin un regim de scurgere echilibrat al
cursurilor de apă.
d)Funcţia de conservare a biodiversităţii. Pădurea reprezintă mediul de viaţă pentru specii
de plante şi animale deosebit devaloroase.

1
art. 50 din Codul silvic

3
 e)Funcţia economic. Fondul forestier al unei ţări constituie o resursă naturală extrem de
importantă, prinfurnizarea lemnului şi a produselor nelemnoase (vânat, peşte, fructe de pădure,
ciupercicomestibile, etc).
f)Funcţia recrativă şi turistică. Pădurea crează cadrul natural favorabil dezvoltării
staţiunilor de odihnă şi tratament şia turismului.
g)Funcţia estetică. Pădurea constituie sursa de inspiraţie pentru personalităţi cultural-
artistice. Indiferent de formă de proprietate, pădurile constituie o avuţie naţională de care
beneficiază întreaga societate.În acest scop este necesară asigurarea gestionării durabile a
pădurilor.

III. Componentele fondului forestier

Fondul forestier al ţării este format din pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care
servesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum
şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, indiferent de natura dreptului de
proprietate.2
Noţiunea de fond forestier naţional după forma de proprietate asupra pădurilor, include
fondul forestier proprietate publică şi fondul forestier proprietate privată. Legea nr. 18/1991
privind fondul funciar republicată şi modificată prevede în art. 2lit. b că terenurile cu destinaţie
forestieră sunt cele “împădurite sau cele care servesc nevoilor decultură, producţie ori
administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive- stâncării, abrupturi,
bolovănişuri, râpe, ravene, torenţi - dacă sunt cuprinse în amenajările silvice”.
Noţiunea de fond forestier nu este identică cu cea de pădure. Noţiunea de pădure a fost
precizează pentru prima dată în Legea nr. 204/1974 pentru apărarea patrimoniului forestier.
Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod, şi sunt incluse în fondul forestier
naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie săatingă
o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie.
Termenul pădure include:
a) pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precumşi cele
incluse ulterior în acestea, în condiţiile legii;
b) perdelele forestiere de protecţie;
c) jnepenişurile;
d) păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru
suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră3.Prin terenuri destinate împăduririi şi cele care
servesc nevoilor de cultură se înţeleg:terenurile în curs de regenerare, terenurile degradate şi
poienile stabilite prin amenajamentesilvice să fie împădurite; pepinierele, solariile, culturile de
răchită şi cele cu arbuşti ornamentalişi fructiferi; terenurile destinate asigurării hranei vânatului şi
animalelor din dotarea unităţilor silvice; terenurile date în folosinţă temporară personalului silvic;
terenurile ocupate deconstrucţii şi cele aferente acestora, drumuri şi căi ferate forestiere,
fazanerii, păstrăvării,crescătorii de animale, dotări tehnice specifice sectorului forestier.
Cea mai mare parte a fondului forestier aparţine domeniului public. O parte relative mică
din terenurile acoperite cu păduri se află în proprietatea privată a persoanelor fizice,conform
prevederilor4.Fondul forestier naţional este supus în întregime regimului silvic, care reprezintă un
sistem unitar de norme cu caracter tehnic silvic, economic şi juridic, referitoare la amenajarea,
paza, protecţia contra dăunătorilor, exploatarea şi regenerarea pădurilor, în vedereaasigurării
2
art. 1 din Codul silvic
3
Ibidem, art. 2
4
art. 41 din Legea nr. 18/1991

4
gestionarii durabile a ecosistemelor forestiere. Respectarea normelor privind regimul silvic este
obligatorie pentru toţi proprietariide păduri sau alţi deţinători.

IV. Regimul juridic al fondului forestier

“Fondul forestier naţioal este, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun
de interes naţional”5.
Regimul juridic al fondului forestier naţional este reglementat în:6
a) Codurile: civil, silvic, în materia protecţiei consumatorului, etc.
b)Legi: ex. Legea nr. 18/1991, Legea nr. 33/1994 privind expropierea pentru cauză
deutilitate publică, Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate
asupraterenurilor agricole şi celor forestiere, Legea 213/2011 pentru modificarea şicompletarea
Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie,Legeanr. 167/2008 pentru modificarea
si completarea Legii imbunatatirilor funciare nr. 138/2004,Legea 56/2010 privind accesibilizarea
fondului forestier naţional, Legea 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor
silvice şi legi sectoriale în domeniul protecţiei apelor, solului, animalelor, deşeurilor, etc.
c)Ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale guvernului:OUG. 195/2005 reprezintă
normacadru în domeniul protecţiei mediului
d) Acte ministeriale;
e) Hotărâri de Guvern: ex.Hotărârea 1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de
pazăa fondului forestier
f) Acte ale autorităţilor localeg) Jurisprudenţa – deciziile Curţii Constituţionale, deciziile
pronunţate de Înalta Curte deJustiţie şi Casaţie în recursurile în interesul legii, deciziile privind
legalitatea actelor administrative normativea.Importanţă din ce în ce mai mare o prezintă deciziile
Curţii Europene aDrepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene:
h) tratele constitutive ale Uniunii Europene ( ex. art 174 şi 175 din TCE );
i) directive ;
j) regulamente ;
k) decizii ;
l) recomandărim)
m)convenţii internaţionale – ex. Convenţia UNESCO privind Protecţia Patrimoniului
Mondial, Cultural şi Natural ( 1972), Convenţia de la Basel privind Controlul Transporturilor
Peste Frontiere a Deşeurilor Periculoase şi a Eliminării Acestora( 1979);
n)tratate ;
o) protocoale ;
p)cutuma ;
q)uzanţele din materie comercială ;
r)jurisprudenţă .
Scopul instituirii mijloacelor de protecţie este strâns legat de caracterul de bun interes
naţional al pădurii. Astfel, art.6 din Legea nr.46/2008 (Codul silvic), stabileşte că scopul
protecţiei îl reprezintă asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere.

5
Art. 3 alin. 1 din Codul silvic
6
https://www.scribd.com/doc/105299515/Protectia-Juridica-a-Padurilor , accesat online la data 1.02.2018.

5
 Dispoziţiile art.6 din Codul silvic prevăd la alin.1 ca: 'Fondul forestier national este supus
regimului silvic' constituit din norme tehnice silvice, economice şi juridice, a căror elaborare
revine autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura şi care exercita şi controlul
aplicării acestui regim. Aceasta înseamnă că legiuitorul are ca obiectiv protecţia pădurilor prin
însăşi elaborarea Codului silvic şi stabilirea regimului silvic prin lege. Prin aceasta se conferă
juridic o natură imperativă majorităţii normelor tehnice silvice, economice şi strict juridice ce
alcătuiesc regimul silvic. O latură distinctă a protecţiei juridice a pădurilor o reprezintă ansamblul
de norme juridice speciale privind apărarea acestora. în acest context se evidenţiază normele
juridice referitoare la paza pădurilor.

V. Mijloacele de protecție a pădurilor

V.1.Mijloacele de drept constituţional
În cadrul acestor mijloace sunt cuprinse o serie de norme constituţionale, cum sunt spre
exemplu, cele cuprinse în articolele 35, 44, 135 şi art.136 din Constituţie. Se consacra dreptul
oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, obligaţia statului de a
asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drep şi a persoanelor fizice şi juridice de a
proteja şi a ameliora mediul înconjurător; 7,, Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor
privind protectia mediului siasigurarea bunei vecinatati precum si la respectarea celorlalte sarcini
care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului ” 8,,, Statul trebuie sa asigure:d) exploatarea
resurselor naturale in concordanţă cu interesul national;e) refacerea si ocrotirea mediului
inconjurator precum si mentinerea echilibrului ecologic;” 9,, Bogatiile de interes public ale
subsolului, spatiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes national, plajele,
marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platouluicontinental precum si alte
bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Bunurile
proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date inadministrare
regiilor autonome ori instituţtilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate. De asemenea, ele
pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica . “10

V.2.Mijloacele de drept administrativ

Normele specifice dreptul mediului au cea mai strânsă legătură cu dreptul administrativ;
sunt norme administrative iar instituţiile care acţionează în domeniul protecţiei mediului sunt
instituţii administrative speciale. Actele emise de către autorităţile de mediu sunt, de regulă, acte
administrative individuale.
Normele dreptului mediului au avut un impact semnificativ asupra normelor dreptului
administrativ prin instituirea unei administraţii speciale, cu atribuţii specifice. Atât în raporturile
juridice de dreptul mediului cât şi în cele administrative, părţile se afla pe poziţii de subordonare,
cel mai adesea una din părţi este o autoritate a statului;

V.3.Mijloacele de drept penal

Mijloacele de drept penal presupun cea mai severă sancţionare în ce priveşte răspunderea
juridică, datorită gradului mai ridicat de pericol social pe care-l prezintă unele fapte, calificate
astfel drept infracţiuni. Instituţia răspunderii penale pentru fapte care aduc atingere unor valori
sociale silvice,este conforma cadrului juridic unitar instituit în privinţa reglementarii regimului
7
art.35 din Constituţie
8
Ibidem, art 44 al.7
9
Ibidem, art. 135
10
Ibidem, art 136

6
silvic şi administrării fondului forestier, care se justifica indiferent de formă de proprietate asupra
pădurilor prin scopul valorificării funcţiilor ecologice şi social-economice în folosul generaţiilor
prezente şi viitoare.
In consecinţă, legiuitorul a prevăzut că anumite fapte prin care se aduce atingere fondului
forestier şi gospodăririi acestuia, să constituie infracţiuni silvice, stabilindu-le în Codul silvic,
care are un caracter de lege specială în raport cu dreptul comun în materie, respectiv,dispoziţiile
Codului penal. Sancţiunile stabilite pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul silvic au
rolul de asigurare a pazei şi integrităţii fondului forestier naţional, consideratavuţie naţională, ce
trebuie ocrotita

3.4.Mijloace silvice
Din categoria mijloacelor de protecţie fac parte şi mijloacele juridice specifice protecţiei
pădurilor, acestea reprezentând norme juridice speciale conţinute de Legea nr.46/2008 şi de alte
legi speciale în materie. În concepţia Codului silvic din 2008, protecţia pădurilor se realizează
într-un mod special, prin instituirea obligaţiei de pază a acestora, ce incumba deţinătorilor de
pădure, intelegandu- se prin aceasta, toate acţiunile şi diligenţele întreprinse de către Regia
Naţională a Pădurilor pentru prevenirea şi combaterea tăierilor ilegale de arbori, a furturilor,
distrugerilor, degradărilor, păşunatului, braconajului şi altor fapte păgubitoare.
Subiectele de drept cărora le revine obligaţia de pază sunt determinate de Codul silvic,ele
fiind toate persoanele fizice sau persoanele juridice cărora le incumba sarcini prin care
serealizează concret paza pădurii, astfel:11
Proprietarii de păduri sunt obligaţi să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegalede
arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a păşunatului şi a altor fapte păgubitoare pentru
fondul forestier, în condiţiile legii.
Personalul silvic care are atribuţii pentru paza pădurilor este dotat cu armament de
serviciu, în condiţiile legii. În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier,în
constatarea contravenţiilor şi a faptelor ce constituie infracţiuni silvice, personalul silvic este
asimilat personalului care îndeplineşte funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice.Unităţile de
poliţie şi jandarmerie, potrivit atribuţiilor ce le revin conform legii, asigură sprijin de specialitate
în organizarea pazei pădurilor.Activităţile ce sunt întreprinse de subiectele de drept care au sarcini
ce vizeza paza pădurilor şi a fondului forestier constau în:
- adoptarea de către Regia Naţională a Pădurilor a tuturor măsurilor necesare pentru
asigurarea pazei;
- desfăşurarea şi îndeplinirea activităţilor şi procedurilor de pază, şi executarea pazei de
către personalul silvic;
- emiterea, respectarea şi aplicarea reglementarilor de prevenire şi stingere a incendiilor
de către Regia Naţională a Pădurilor şi de către persoanele fizice sau juridice ce desfăşoară
activităţi pe teritoriul pădurii; aducerea la cunoştinţa populaţiei şi punerea lor înaplicare de către
Regia Naţională a Pădurilor;
- participarea la stingerea incendiilor a persoanelor fizice aflate în zonele forestieresupuse
incendiilor;
- activităţi de control, de instruire şi de propagandă desfăşurate de toate organeleabilitate;
- constatarea şi combaterea efectivă a faptelor ce constituie infracţiuni şicontravenţii la
regimul silvic, precum şi sancţionarea contravenienţilor. Natura juridică a obligaţiei de pază, al

11
https://www.scribd.com/doc/105299515/Protectia-Juridica-a-Padurilor, online accesat la 1.02.2018

7
cărei conţinut, este complex, diferă înfuncţie de calitatea subiectului de drept căruia îi revine,
precum şi de caracterul dispoziţieiincidente.

3.5.Mijloacele de drept civil

Mijloacele de drept civil, servesc apărării dreptului de proprietate şi a dezmembramintelor
asupra pădurilor. Mijloacele juridice civile pot fi directe şi indirecte, înfuncţie de temeiul juridic
ce le dă naştere, respectiv un drept real sau un drept de creanţa. Acţiunea în revendicare este cel
mai energic mijloc civil de apărare a proprietăţii, prin care seapăra toate formele dreptului de
proprietate, fiind o acţiune reală prin care proprietarul unui bun aflat în posesia nelegitimă a altei
persoane solicita instanţei de judecată recunoaşterea dreptului sau de proprietate şi obligaţia
paratului la restituirea posesiei bunului. Dispoziţiile codului civil în materia răspunderii
reprezintă dreptul comun în material răspunderii în dreptul mediului.
Între cele două ramuri de drept exista însă şi diferenţe precum :12
- poziţia pe care se afla subiecţii care intra în raporturile juridice de drept civil respectiv
dreptul mediului.În primul caz aceştia se afla pe poziţie de egalitate în timp ce în cel de-al doilea
caz, aceştia se afla pe poziţii de subordonare.
- conţinutul raporturilor de drept civil este de regulă stabilit de către părţi în timp ce
conţinutul raporturilor juridice de drept al mediului este stabilit prin lege. În cazul raporturilor
juridice civile, subiectul pasiv este de regulă nedeterminat (obligaţia de a nu face nimic de natură
să stânjenească exerciţiul dreptului revine tuturor persoanelor) în timp ce în cazul raporturilor
juridice de dreptul mediului el este de regulă determinat (obligaţia de a face sau nu face ceva
privind protecţia sau ameliorarea mediuluirevine anumitor persoane)
- răspunderea poluatorului prezintă particularităţi: răspunderea este de regulă obiectivă şi
nu subiectiva, răspunderea este solidară, exista o răspundere preventivă
Comercianţii care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra pădurilor (implicit
asupra mediului) sunt obligaţi să plătească o taxă către fondul de mediu. În aceles cazuri în care
poluatorul nu poate fi identificat, din banii care se strâng prin colectarea acestor taxe, statul
plăteşte cheltuielile pentru readucerea mediului la starea iniţială.

VI. Obligaţiile deţinătorilor de păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră

Art. 17 - (1) Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi deţinătorii de fond
forestier. (2) Proprietarii fondului forestier au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:
a)să asigure întocmirea şi respectarea amenajamentelor silvice;
b)să asigure paza şi integritatea fondului forestier;
c)să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;
d)să realizeze lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor;
e)să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şidăunătorilor pădurilor;
f)să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
g)să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor şi
eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;
h)să asigure întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au înadministrare sau în
proprietate;
i)să delimiteze proprietatea forestieră în conformitate cu actele de proprietate şi sămenţină în
stare corespunzătoare semnele de hotar;

12
Ibidem

8
j)să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale carerăspunde de
silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietăţii asupraterenurilor
forestiere.
(3) În cazul administrării pădurilor prin ocoale silvice autorizate, obligaţiile prevăzute la
alin. (2) aparţin acestora.
Art. 18 - Proprietarii vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier au următoarele
obligaţii:
a)să respecte normele tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase şi reglementările
privind circulaţia materialelor lemnoase;
b)să asigure îngrijirea şi protecţia vegetaţiei forestiere, precum şi combatereadăunătorilor
acesteia.Art. 51 - (1) Proprietarii de păduri sunt obligaţi să asigure paza pădurii împotriva
tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a păşunatului şi a altor fapte
păgubitoare pentru fondul forestier, în condiţiile legii.

VII. Concluzii
Prin analiza cu privire la funcțiile pădurii (regulator climatic şi factor antipoluant,
protecţie a solului, hidrologică, conservaore a biodiversităţii, economic, recrativă, turistică și
estetică) se evidențiază importanța pădurii în toate domeniile de activitate umană. Drept urmare,
omul are obligația morală de a desfășura activități cu privire la protecția și gestiunea corectă a
acesteia.
Măsurile cu privire la mediul înconjurator și implicit la pădure trebuie să fie în
conformitate cu transformările care au loc la nivel global în ceea ce priveşte calitatea mediului.
Se impun găsirea unor soluţii pentru a asigura menţinerea echilibrului ecologic al planetei, în
condiţiile unei dezvoltări durabile.
Prin conștientizarea importanței pădurii, majoritatea ramurilor de drept reglementează
măsuri cu privire la protecția și gestiunea acesteia. Se găsesc reglementări cu privire la păduri în
Constituție, Codul Silvic, Codul Civil, Codul Penal, Legea fondului Funciar, domeniul dreptului
administrativ, etc. Toate acestea vin să asigure existența pădurilor in viitor și implicit menținerea
echilibrului om-natura.
În ciuda faptului că nu este la fel de utilizat sau mediatizat precum dreptul penal sau civil,
dreptul mediului are un on rol primordial în viața umană asigurând un mediu echilibrat de care
omul poate profita în limitele legii, culegând roadele relației om – mediu.

9
VIII. Bibliografie

 Constituția României;
 https://www.scribd.com/doc/105299515/Protectia-Juridica-a-Padurilor , accesat online la
data 1.02.2018;
 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului;
 Legea nr.46/2008 privind Codul silvic;
 Legea fondului funciar, legea nr. 18/1991, republicata 1998.

10