ORDIN
ORDIN:
MINISTRU
László BORBÉLY
1
Anexa nr. 1
2
a) Conferinţa I de amenajare, cu participarea obligatorie:
a1) a şefului de proiect şi a expertului CTAP din partea unităţii specializate
autorizate;
a2) a şefului ocolului silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice şi,
după caz, a proprietarului; aceştia au obbligaţia elaborării temei de proiectare;
a3) a administratorului/custodelui ariei naturale protejate, în situaţia în care
aceasta este constituită parţial sau total peste fondul forestier; aceştia au obligaţia
transmiterii către proiectant sub semnătură şi parafă a zonării ariei protejate, a speciilor
de protejat şi a măsurilor speciale de protecţie, aprobate prin acte normative sau prin
acte administrative ale autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
a4) a reprezentantului structurii judeţene sau regionale pentru protecţia mediului.
a5) a reprezentantului autorităţii publice centrale pentru silvicultură sau, după
caz, al structurii teritoriale de specialitate al acesteia.
b) Conferinţa a II-a de amenajare, cu participarea obligatorie:
b1) a şefului de proiect şi a expertului CTAP din partea unităţii specializate
autorizate;
b2) a şefului ocolului silvic care asigură administrarea sau serviciile silvice şi,
după caz, a proprietarului;
b3) a administratorului/custodelui ariei naturale protejate, în situaţia în care
aceasta este constituită parţial sau total peste fondul forestier;
b4) a reprezentantului structurii judeţene sau regionale pentru protecţia mediului.
b5) a reprezentantului autorităţii publice centrale pentru silvicultură.
(3) Elaborarea unui amenajament silvic înainte de termenul de valabilitate se
aprobă de către Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură, în următoarele situaţii:
a) când volumul recoltat, inclusiv din produse accidentale, pentru care există
aprobări legale, depaşeşte volumul posibil de recoltat stabilit prin amenajamentul silvic;
b) pentru proprietăţile forestiere retrocedate ca urmare a aplicării prevederilor
legilor funciare se poate elabora un amenajament silvic, la cererea proprietarului, sau se
aplică prevederile amenajamentului întocmit pentru unitatea de bază din care s-a
retrocedat proprietatea forestieră, până la expirarea valabilităţii acestuia.
c) când un proprietar solicită elaborarea unui amenajament silvic pentru toate
proprietăţile pe care le deţine şi pentru care există amenajamente silvice elaborate la
momente diferite; acest tip de amenajament silvic se poate elabora numai la data la care
expiră amenajamentul silvic elaborat cel mai devreme, iar volumul recoltat prin
aplicarea celui/celorlalte amenajamente silvice nu depăşeşte posibilitatea anuală,
multiplicată cu numărul de ani de aplicare a amenajamentului silvic.
Art. 4. –(1) Proprietarilor/administratorilor pădurilor proprietate publică şi
privată a unităţilor administrativ-teritoriale, a pădurilor proprietate privată a unităţilor
de cult, a instituţiilor de învăţământ sau a altor persoane juridice, a pădurilor proprietate
privată indiviză a persoanelor fizice le revin următoarele obligaţii:
a) Depun la inspectoratul teritorial de regim silvic şi de vânătoare, până la 30
noiembrie, propunerile cu pădurile în care urmează a se executa lucrări de amenajare în
anul următor, în vederea includerii lor în programul de amenajare.
3
b) Soluţionează împreună cu reprezentanţii Oficiului Judeţean de Cadastru,
Geodezie şi Cartografie, eventualele litigii referitoare la fondul forestier, înaintea
începerii lucrărilor de teren.
c) Materializează limitele proprietăţii şi liniile parcelare;
d) Efectuează controale asupra modului în care se execută lucrările de amenajare
de teren şi execută recepţia lucrărilor respective, apelând în acest sens, dacă este cazul,
la sprijinul inspectoratului silvic teritorial.
e) Participă, direct sau prin reprezentanţi împuterniciţi, la avizarea temei de
proiectare şi la avizarea prealabilă a soluţiilor tehnice din amenajament şi la avizarea
finală a acestuia.
f) Pun la dispoziţia şefului de proiect documentele referitoare la proprietate,
precum şi evidenţe privind mişcările de suprafeţe din fondul forestier, evidenţa
lucrărilor executate şi alte documentaţii tehnice solicitate de acesta, necesare pentru
elaborarea amenajamentului.
g) Aspectele organizatorice şi tehnice privind organizarea amenajării pădurilor
proprietate privată aparţinând persoanelor fizice sau asociaţiilor de proprietari cu
suprafeţe mai mici de 100 ha intră în atribuţiile inspectoratelor teritoriale de regim silvic
şi cinegetic, prin care se asigură şi finanţarea lucrărilor.
(2) Amenajarea pădurilor proprietate publică a statului se realizează de
către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi de unităţile teritoriale ale acesteia.
(3) Regia Naţională a Pădurilor Romsilva are următoarele atribuţii:
a) întocmeşte propuneri privind programul lucrărilor de amenajare a pădurilor pe
care le administrează;
b) asigură fondurile necesare pentru executarea lucrărilor respective;
c) asigură încheierea convenţiilor şi contractelor cu unităţile de specialitate
autorizate să elaboreze amenajamente silvice, precum şi asigurarea plăţilor pentru
lucrările de amenajare executate de aceste unităţi;
d) realizează controlul şi verificarea, prin sondaje efectuate de specialişti, a
calităţii lucrărilor;
e) participă prin reprezentanţi împuterniciţi la avizările pe parcurs şi la avizarea
finală a amenajamentelor silvice.
(4) Unităţile Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva au următoarele
obligaţii:
a) Înaintează anual la Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, până la 30 aprilie,
propunerile cu ocoalele silvice în care urmează să se execute lucrări de amenajare a
pădurilor în anul următor.
b) Dispune ca ocoalele silvice să întocmească temele de proiectare pentru
lucrările de amenajare programate a se executa în anul următor. După verificarea şi
însuşirea lor, aceste teme vor fi înaintate la Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, până
la data de 30 septembrie a anului anterior lucrărilor de amenajare. În acest scop, vor fi
identificate - cu participarea factorilor interesaţi - noile obiective ecologice, economice
şi sociale apărute între timp şi implicaţiile lor asupra amenajării pădurilor.
4
c) Soluţionează, împreună cu reprezentanul structurii judeţene pentru realizarea
cadastrului, eventualele litigii referitoare la fondul forestier; această acţiune se va
încheia până la data de 31 octombrie a anului premergător lucrărilor de teren.
d) Organizează, în anul premergător amenajării pădurilor, executarea prin
ocoalele silvice respective a lucrărilor de materializare a limitelor fondului forestier şi
de refacere a limitelor parcelare şi a bornelor deteriorate sau distruse.
e) Efectuează controale asupra modului în care se execută lucrările de teren
privind amenajarea pădurilor.
f) Execută recepţia lucrărilor de teren privind amenajarea pădurilor.
g) Participă la avizarea temei de proiectare şi la avizările referitoare la
amenajarea ocolului silvic respectiv.
(5) Ocoalele silvice, în calitate de beneficiar principal al amenajamentelor,
au următoarele obligaţii:
a) Confruntă cu şeful de proiect planurile de bază ce urmează a fi folosite la
amenajare cu cele existente la structura judeţeană pentru realizarea cadastrului,
soluţionând nepotrivirile de limite până la avizarea temei de proiectare.
b) Execută integral şi la termenele stabilite lucrările de materializare a limitelor
fondului forestier.
c) Refac bornele deteriorate sau distruse şi împrospătează pichetajul pe limitele
de fond forestier şi pe cel al limitelor parcelare înainte de începerea lucrărilor de teren.
d) Elaborează tema de proiectare care va fi înaintată direcţiei silvice până la data
de 31 august a anului premergător lucrărilor de amenajare.
e) Asigură completarea la zi a evidenţelor din amenajamentele silvice.
f) Pune la dispoziţia şefului de proiect evidenţe scrise si semnate şi documente
privind:
f1) situaţia terenurilor intrate sau ieşite în şi din fondul forestier de la amenajarea
anterioară şi până la data respectivă, cu indicarea documentelor legale;
f2) situaţia lucrărilor executate în deceniul expirat de aplicare a amenajamentului
silvic;
f3) situaţia arboretelor predate spre exploatare şi a celor în care s-au făcut
amplasări şi evaluări ale materialului lemnos în vederea exploatării;
f4) materialul cartografic si topografic existent la ocolul silvic;
f5) evidenţa fondului forestier (EFF);
f6) situaţia ocupaţiilor şi litigiilor ;
f7) alte situaţii necesare amenajării pădurilor referitoare la produsele pădurii,
construcţii, drumuri forestiere etc.
g) Asigură participarea la lucrările de amenajarea pădurilor, a pădurarului titular
de canton, sub conducerea inginerului proiectant.
h) Asigură personalul necalificat necesar desfăşurării corespunzătoare lucrărilor
de amenajarea pădurilor.
i) Participă la recepţia lucrărilor de amenajarea pădurilor.
j) Participă, prin şeful de ocol, la avizarea temei de proiectare şi la toate avizările
referitoare la amenajarea pădurilor din ocolul respectiv, inclusiv la avizarea finală a
amenajamentului silvic.
5
k) Sprijină personalul tehnico-ingineresc autorizat să execute lucrări de
amenajarea pădurilor la rezolvarea problemelor legate de cazare şi transport apărute pe
plan local.
Art. 5.- Cuprinsul amenajamentului silvic este prezentat în anexa nr. 1.
Art. 6. - (1) Pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor
de cultură, producţie ori administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi
terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în condiţiilele legii
constituie, indiferent de natura proprietăţii, fondul forestier naţional.
(2) Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o
suprafaţă mai mare de 0,25 ha cuprinse în fondul forestier naţional.
Art. 7. - (1) Terenurile din fondul forestier naţional au următoarele folosinţe:
a) păduri şi terenuri destinate împăduririi;
b) terenuri care servesc nevoilor de cultură, producţie şi administraţie silvică;
c) terenuri neproductive:
d) Terenuri ocupate temporar, aprobate conform reglementărilor legale.
e) Terenuri din fondul forestier deţinute de persoane fizice sau juridice fără
aprobări legale.
(2) Categoriile de folosinţă şi folosinţele utilizate în evidenţele silvice sunt
prezentate în anexa nr. 2.
(3) Evidenţa fondului forestier pe categorii de terenuri se prezintă în anexa
nr. 3.
Art. 8. – (1) Activitatea de amenajare a pădurilor se organizează pe ocoale silvice
în cazul pădurilor proprietate publică a statului şi pe proprietăţi, pe asociaţii de
proprietari, pe unităţi administrativ-teritoriale sau pe ocoale silvice, în cazul pădurilor
proprietate publică aparţinând unităţilor teritorial-administrative şi al pădurilor
proprietate privată aparţinând persoanelor fizice şi juridice.
(2) Ocolul silvic, proprietatea, unitatea-administrativ teritorială şi
asociaţia de proprietari constituie unităţi teritoriale de amenajament la nivelul
contractării, organizării şi desfăşurării lucrărilor de amenajarea padurilor.
Art. 9. – (1) Fondul forestier administrat sau pentru care există servicii silvice
prin ocoale silvice autorizate constituie obiectul activităţii de amenajare a pădurilor.
(2) Ocoalele silvice se autorizează ţinând seama de următoarele criterii:
a) suprafaţa ocoalelor silvice să se înscrie în limitele prevăzute în actele
normative în vigoare;
b) limitele respective să se suprapună, pe cât posibil, pe linii naturale la munte şi
coline, pe linii artificiale permanente la câmpie şi pe limita de proprietate,
când situaţia o impune.
(3) În situaţiile când în cadrul unei proprietăţi sau a unei asociaţii de proprietari
pot fi constituite unul sau mai multe ocoale silvice, contractarea şi organizarea lucrărilor
de amenajare se face pe ocoale silvice, la nivelul cărora se întocmesc şi studiile generale
de amenajament, bazate pe informaţiile şi datele de la nivelul unităţilor de producţie.
(4) În situaţia în care suprafaţa proprietăţii pentru care se solicită amenajarea nu
permite constituirea unui ocol silvic, studiul respectiv - dacă există două sau mai multe
unităţi de producţie - se întocmeşte la nivelul proprietăţii.
6
Art. 10. – (1) Unitatea de producţie -U.P.- este unitatea teritorială pentru care se
elaborează un amenajament silvic.
(2) Unitatea de producţie se constituie la nivelul fondului forestier proprietate
publică a statului, precum şi al fondului forestier aparţinând unui proprietar sau unei
asociaţii de proprietari – pentru suprafeţe mai mari sau egale cu 100 ha.
(3) Pentru proprietăţi mai mici de 100 ha unitatea de producţie se va constitui la
nivelul unităţii administrativ-teritoriale şi va include proprietăţile prevăzute la alin. (2).
(4) Constituirea unităţilor de producţie se realizează în următoarele condiţii:
a) pe limite naturale evidenţe în regiunea de munte şi de deal şi artificiale
permanente, eventual naturale, în regiunea de câmpie;
b) cu respectarea limitelor de proprietate ale fondului forestier pe care îl include;
c) sa includă trupuri de pădure cât mai omogene din punct de vedere al
condiţiilor naturale;
d) în cazul fondului forestier, altul decât proprietate publică a statului, întinderea
unităţilor de producţie este de minim 100 ha; prin excepţie se pot constitui unităţi de
producţie cu suprafaţă mai mică în situaţia în care suprafaţa cumulată a fondului
forestier, altul decât proprietate publică a statului, din raza unei unităţi administrativ-
teritoriale este sub 100 ha.
e) întinderea maximă a unităţilor de producţie trebuie să se încadreze, pe cât
posibil, în următoarele limite: 1 500 ha în zona de luncă; 2 500 ha la câmpie; 4 000 ha
la dealuri; 6 000 ha la munte; pentru pădurile tratate în codru gradinărit mărimea
unităţii nu trebuie să depăşească, de regulă, 1 000 ha;
(4) Unităţile de producţie vor purta indicative numerice şi denumiri proprii care
se vor păstra nemodificate de la o amenajare la alta, dacă nu sunt motive temeinice
pentru schimbarea lor.
(5) În cadrul unităţilor de producţie constituite la nivelul unitătilor administrativ-
teritoriale prin includerea proprietăţilor mai mici de 100 ha, reglementarea procesului
de producţie se realizează la nivel de arboret.
Art. 11. – (1) Parcela este diviziunea cu caracter permanent a fondului forestier,
formată în cadrul unei unităţi de producţie cu ocazia amenajării pădurilor, în vederea
organizării teritoriale a acesteia.
(2) Parcela este o suprafaţă de teren bine delimitată prin forme de relief ale
terenului, prin linii artificiale cu caracter permanent - drumuri, căi ferate, linii deschise
-servind ca unitate de organizare a teritoriului, indiferent de categoria de folosinţă a
terenurilor ori de funcţiile şi de structura arboretelor.
(3) Pentru asigurarea condiţiilor de încadrare a parcelei din amenajament în
unităţile teritoriale ale cadastrului general, limitele de hotar ale comunelor, oraşelor şi
municipiilor, precum şi limitele de proprietate se constituie, obligatoriu, în limite de
parcelă.
(4) Mărimea maximă recomandată a parcelelor este de 20 ha în zona de câmpie-
luncă, 30 ha în zona de deal şi de 50 ha în zona de munte;la revizuirea amenajamentului
se păstrează, pe cât posibil, parcelarul existent.
(5) Modificări în structura parcelarului se pot face numai în cazul când se
constituie noi unităţi de producţie sau ca urmare a retrocedării pădurilor;
7
(6) Liniile parcelare separă parcelele între ele şi pot fi deschise sau numai
pichetate.
(7) Axa liniilor parcelare din cadrul parcelarului geometric se marchează de către
proiectantul amenajist, iar în cazul parcelarului sprijinit pe linii naturale, prin marcarea
cu vopsea pe arbori, vizibilă de la un semn la altul.
(8) În cazul liniilor deschise, lăţimea acestora trebuie să fie:
a) de 4 m în pădurile de răşinoase şi foioase tratate în codru şi de 3 m în pădurile
de foioase tratate în crâng, ca şi în pădurile de luncă;
b) de 8 m în cazul liniilor somiere;
d) de 10 – 15 m în pădurile de interes cinegetic - linii de vânătoare;
(9) Pichetarea liniilor constă în însemnarea vizibilă – din loc în loc – a arborilor
de limită, cu vopsea roşie: între parcele cu o bandă verticală, limita de U.P. cu două
benzi verticale, limita de ocol prin semnul H. Limita între proprietatea publică a statului
si celelalte proprietăţi se materializeză cu semnele IL, I amplasându-se către
proprietatea publică a statului iar L către proprietate. Limita între proprietăţi altele decât
proprietatea publică a statului se materializează prin semnul L.
(10) Materializarea limitelor este obligaţia proprietarilor/administratorilor.
(11) Marcarea punctelor caracteristice ale limitelor parcelelor se face prin borne
de beton sau piatră cioplită, amplasate pe platforme de pământ sau piatră, având forme
şi dimensiuni normate.
(12) Bornele se amplasează la intersecţiile liniilor parcelare, la intersecţiile
acestora cu limita pădurii şi a proprietăţii, precum şi pe limita pădurii, în punctele de
contur caracteristice; pe fiecare bornă se înscrie numărul unităţii de producţie şi
numărul bornei.
Art. 12. – (1) Unitatea teritorială elementară pentru studiul arboretelor şi pentru
planificarea şi executarea lucrărilor silvice, este subparcela sau parcela nedivizată în
subparcele, denumită în continuare unitate amenajistică.
(2) Subparcela reprezintă o porţiune din parcelă, omogenă din punct de vedere
staţional, biometric, funcţional şi al folosinţei şi care reclamă aceleaşi măsuri de
gospodărire.
(3) Suprafaţa minimă a subparcelei este, de regulă, 0.5 ha; terenurile afectate
gospodăririi silvice, terenuri goale şi cele degradate, se pot constitui în subparcele şi
dacă au suprafeţe cuprinse între 0,01 şi 0,5 ha. Dacă măsurile de gospodărire sunt
aceleaşi, suprafeţele respective pot fi grupate în aceeaşi subparcelă.
(4) La constituirea subparcelei se au în vedere următoarele criterii:
a) să fie formată dintr-o singură unitate de ecosistem sau unitate staţională, a
cărei omogenitate să fie mai mare sau echivalentă cu cea a tipului de staţiune, de
pădure sau de ecosistem; se vor delimita subparcele în toate situaţiile în care se
modifică tipul genetic de sol, tipul de staţiune, tipul de pădure sau tipul de ecosistem; se
vor delimita subparcele după criteriul staţional în situaţiile în care se modifică substratul
litologic -apariţia de marne, flişuri, pietrişuri, nisipuri - înclinarea terenului, îndeosebi
atunci când aceasta devine o condiţie de includere a arboretelor în regim de conservare -
peste 35g; pe flişuri, nisipuri şi pietrişuri - peste 30 g -, etajul de vegetaţie, regimul hidric,
8
condiţiile climatice -zone vântuite, găuri de ger-, ori când apar zone cu grohotişuri,
stâncării, mlaştini, sărături, eroziuni, alunecări etc.
b) să conţină un arboret care pe toată întinderea lui să prezinte:
b1) o structură de acelaşi tip-echien, relativ echien, relativ plurien sau plurien;
b2) aceeaşi compoziţie -proporţia speciei principale sau majoritare să nu varieze
în limite mai largi de 2 unităţi pe o întindere de minimum 2 ha;
b3) vârsta medie să nu difere cu mai mult de 20 ani la codru regulat şi 5 ani la
crâng şi codru convenţional;
b4) o singură categorie de productivitate;
b5) cel mult două clase de calitate;
b6) aceeaşi consistenţă cu variaţii de cel mult 2 zecimi;
b7) acelaşi mod de regenerare, iar dacă aceasta este mixtă, numărul exemplarelor
de aceeaşi provenienţă să nu difere cu mai mult de 30 % pe o suprafaţă de minimum 1
ha;
b8)– cel mult 2 grade de vătămare, în raport cu diverşi factori dăunători
-incendii, vânt, zăpadă, rezinaj neorganizat, vânat, emanaţii industriale nocive, uscare a
arboretului;
b9) să aibă aceeaşi folosinţă sau aceeaşi funcţie prioritară;
b10) Prezenţa unor elemente de biodiversitate excepţională - habitate prioritare,
specii rare, zone de concentrare critică;
(5) În toate situaţiile, indiferent de forma de proprietate, limitele ariilor naturale
protejate devin şi limite de subparcelă.
(6) Subparcelele se notează prin majuscule, înscrise după numărul parcelei, în
cazul pădurilor şi al terenurilor destinate împăduririi şi cu majuscule dublate în celelalte
situaţii.
(7) Delimitarea subparcelelor se face de către proiectantul amenajist prin
marcarea vizibilă, din distanţă în distanţă, a arborilor de limită, cu o bandă orizontală de
vopsea roşie. Intersecţiile dintre limitele subparcelare, precum şi intersecţiile acestora
cu liniile parcelare se marchează pe arbori cu o bandă inelară de vopsea.
Art. 13. – (1) Unitatea de gospodărire este unitatea de amenajament pentru care
se stabilesc baze de amenajare distincte şi pentru care se reglementează separat fie
procesul de producţie lemnoasă, cu luarea în considerare a necesităţii promovării şi a
altor funcţii atribuite arboretelor, fie acţiuni/măsuri speciale de ocrotire /conservare a
unor ecosisteme forestiere de interes deosebit.
(2) Unităţile de gospodărire pot fi organizate la nivelul unităţilor de producţie ca
subunităţi de producţie sau de protecţie sau la nivelul ocolului silvic, al proprietăţii, al
asociaţiei de proprietari, al unităţii administrativ-teritoriale sau al asociaţiei de
proprietari, ca serii de gospodărire.
(3) Tipurile de unităţi de gospodărire ce se pot constitui sunt prevăzute în anexa
nr. 4.
Art. 14. – (1) Unităţile de producţie se împart din punct de vedere amenajistic în
subunităţi de gospodărire, de producţie sau de protecţie - S.U.P.
9
(2) Constituirea subunităţilor de gospodărire se face la avizarea temei de
proiectare şi se definitivează la avizarea soluţiilor amenajistice.
(3) Subunităţile de producţie sau de protecţie se constituie în cazul când se
impune:
a) adoptarea unor ţeluri de producţie diferite - lemn pentru furnire, lemn de
rezonanţă, lemn pentru celuloză - care determină cicluri distincte, cu diferenţe mai mari
de 25 %;
b) stabilirea unor ţeluri de protecţie care necesită gospodărirea lor aparte;
c) alegerea unor regimuri de gospodărire tranşant diferite: codru grădinărit,
codru regulat, crâng ;
d) ocrotirea unor păduri în sistemul rezervaţiilor - rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii
naturale, rezervaţii peisagistice;
e) conservarea pădurilor pentru care nu este admisă sau posibilă recoltarea de
masă lemnoasă.
(4) Suprafaţa minimă a unei subunităţi de gospodărire este, de regulă, de:
a) 300 ha la codru regulat, inclusiv codru cvasigrădinărit;
b) 150 ha la codru grădinărit;
c) 100 ha la crâng, inclusiv la culturile de plopi euramericani şi sălcii
selecţionate.
(4) In cazul pădurilor proprietate privată şi proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale se pot constitui şi subunităţi de întinderi mai mici.
(5) Pădurile supuse regimului de ocrotire şi conservare deosebită, inclusiv
rezervaţiile seminologice, se vor constitui în subunităţi distincte, indiferent de suprafaţa
lor.
(6) In pădurile pentru care s-a validat dreptul de proprietate si urmează a se
reconstitui acest drept, se constituie subunităţi de gospodarire.
Art, 15. – (1) Seriile de gospodărire –S - se pot constitui pe ocol sau la nivelul
proprietăţii silvice, în cazul în care suprafaţa minimă de constituire a subunităţii
prevăzută mai sus nu poate fi asigurată în cadrul unităţii de producţie.
(2) Constituirea lor se hotărăşte la avizarea temei de proiectare şi la preavizarea
soluţiilor de amenajare.
(3) Seriile de gospodărire se constituie, cu precădere, în scopul:
a) producerii de lemn pentru furnire estetice şi tehnice, având în vedere arborete
şi staţiuni adecvate acestui ţel de producţie, la gorun, stejar pedunculat, gârniţă, cer, fag,
tei, plopi selecţionaţi, sălcii selecţionate, paltin, frasin;
b) producerii de lemn de rezonanţă şi claviatură, la molid şi brad;
c) conservării genofondului forestier în sistemul rezervaţiilor seminologice;
d) organizării pădurilor pentru îndeplinirea în condiţiile superioare a funcţiilor de
protecţie atribuite;
e) promovării unor tratamente intensive pentru arboretele destinate să
îndeplinească funcţii importante de protecţie sau de producţie.
(4) Serii de gospodărire se pot organiza şi în cadrul ocoalelor silvice constituite
din păduri cuprinzând proprietăţi dispersate, avându-se în vedere şi diferenţierile
privind modul de gospodărire respective.
10
Art. 16. – (1) Pentru întocmirea bazei cartografice a amenajamentului trebuie să
se utilizeze, ca regulă generală, planurile topografice de bază cele mai recente şi la
scara cea mai mare.
(2) Planurile topografice de bază pentru lucrările de amenajare a pădurilor trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să conţină detaliile topografice necesare amenajamentului şi anume: formele
de relief, reţeaua hidrografică, instalaţiile de transport, limitele fondului forestier
limitele vegetaţiei forestiere, clădiri etc., reprezentate prin semnele convenţionale
prevăzute în standardele în vigoare, cu o precizie planimetrică de 0.3 mm la scara
planului şi o precizie altimetrică de 1/3 din echidistanţa curbelor de nivel.
b) relieful şi formele de teren specifice să fie reprezentate prin curbe de nivel cu
echidistanţa de 1/1.000 din numitorul scării. Pentru suprafeţele aparţinând fondului
forestier în care detaliile orografice sunt sub + 50 m faţă de nivelul mediu, se pot folosi
şi planuri topografice fără curbe de nivel şi ortofotoplanuri.
c) toponimia va fi cea din materialele cartografice ale cadastrului general, ale
amenajamentului anterior, modificări fiind indicate numai în cazuri bine justificate, cu
respectarea reglementărilor oficiale.
d) să fie cartografiate, realizate potrivit standardelor în vigoare, inclusiv prin
mijloacele specifice fotogrametriei şi cartografiei digitale.
(3) Planul topografic amenajistic se obţine din planul topografic de bază pe care
se transpun detaliile amenajistice ce se referă la organizarea în spaţiu a fondului
forestier, cum sunt: limitele de ocol silvic, limitele unităţilor de amenajament,
parcelarul, subparcelarul, bornele, precum şi alte detalii cu specific forestier. Pentru
pădurile particulare cu suprafeţe mici, se vor introduce schiţe de plan la scările admise
de cadastru: 1:1.000; 1:500 sau 1:200.
(4) Echiparea planului topografic de bază cu detaliile amenajistice necesare se
realizează prin:
a) preluarea directă de pe alte materiale cartografice existente (cu luarea în
considerare a eventualelor deosebiri de proiecţie şi de scară), după verificarea prealabilă
a materialelor respective;
b) exploatarea corespunzătoare, prin procedee specifice, a celor mai recente
fotograme aeriene;
c) ridicarea în plan şi transpunerea prin mijloace adecvate a detaliilor
amenajistice care nu apar pe fotograme ori pe materialele cartografice existente.
(4) Toleranţa grafică de transpunere a detaliilor este de 0.3 mm la scara planului,
indiferent de metoda prin care s-a făcut transpunerea.
(5) Dacă terenurile forestiere ce se amenajează nu sunt afectate de perturbaţii
magnetice, pentru ridicarea şi transpunerea pe planurile topografice de bază a detaliilor
amenajistice se foloseşte busola topografică, utilizându-se procedeul staţiilor sărite. În
acest caz, drumurile nu trebuie să depăşească o lungime desfăşurată de 4 Km; citirile
orientărilor se vor face în ambele poziţii ale lunetei cu o toleranţă de + 25c, iar lecturile
la eclimetru cu o toleranţă de + 5c. Vizele vor avea lungimi cuprinse între 30 şi 150 m,
11
pentru vizele mai scurte luându-se măsuri speciale de vizare. Eroarea de neînchidere
planimetrică a drumurilor se va încadra în toleranţa dată de relaţia
Tp 0.3 n exprimată în mm, unde n reprezintă numărul aliniamentelor. Eroarea de
neînchidere altimetrică Th 0.4 n 1 va fi exprimată în milimetri, n având aceeaşi
semnificaţie ca şi în formula precedentă.
(6) Planul topografic de bază, completat cu detaliile amenajistice, va servi ca
document primar la elaborarea hărţilor amenajistice prin utilizarea Sistemului
Informaţional Geografic, în sistemul naţional de coordonate - Stereo 1970. Acesta
constituie materialul cartografic ce va servi la determinarea suprafeţelor şi ca document
la stabilirea limitelor şi hotarelor fondului forestier.
(7) Un exemplar al planului topografic de bază digital, în format raster ,,scanat,,
şi georeferenţiat, echipat în condiţiile alin.(6), va fi depus de catre unitatea specializată
autorizată la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, care este
responsabilă cu păstrarea, administrarea şi utilizarea lui, cu respectarea reglementărilor
în vigoare.
(8) Baza de date în format GIS se va preda în format electronic autorităţii publice
centrale care răspunde de silvicultură, la solicitarea acesteia şi va fi pastrată şi
administrată prin institutul central de profil pe baza unei aplicaţii client –server.
Producătorul planului topografic sau al straturilor cartografice adăugate pe acesta sau
direct în baza de date GIS, este beneficiarul dreptului de autor conform legii.
(9) Determinarea suprafeţei fiecărui trapez se face analitic, în funcţie de
coordonatele colţurilor acestuia. Suprafaţa fondului forestier din fiecare trapez se va
determina prin utilizarea mijloacelor de calcul automat - G.I.S - ca şi suprafeţele ce nu
aparţin fondului forestier, verificându-se ca suma lor să se închidă, în cadrul
toleranţelor, pe suprafaţa determinată analitic a trapezului respectiv. Se determină apoi
suprafeţele unităţilor amenajistice, astfel ca suma suprafeţelor parcelelor să se închidă
pe suprafaţa fondului forestier din trapezul respectiv, iar a subparcelelor dintr-o parcelă
să se închidă pe suprafaţa parcelei, în cadrul toleranţei.
(10) Toleranţele la determinarea suprafeţelor sunt date de următoarele relaţii:
T = + 3 S , în cazul trapezelor la scara 1:10.000
T = + 2 S , în cazul trapezelor la scara 1: 5.000
“S” fiind exprimat în metri pătraţi.
Art. 16.- (1) Hărţile amenajistice sunt materiale cartografice specifice
amenajamentului, realizate conform standardului în vigoare şi servesc pentru punerea
în evidenţă a unor caracteristici ale pădurilor, precum şi a principalelor lucrări ce trebuie
executate în fondul forestier şi se întocmesc la nivelul unităţilor de producţie, la scara
1:10.000 sau 1:20.000 şi la nivelul ocolului silvic, a proprietăţii sau a asociaţiilor de
proprietari, la scara 1:50.000.
(2) La nivelul unităţilor de producţie, principalele hărţi tematice sunt:
a) harta arboretelor şi harta lucrărilor de cultură şi exploatare. Harta arboretelor
redă grafic, în afara detaliilor topografice şi amenajistice de pe planul topografic
amenajistic, principalele caracteristici dendrometrice ale arboretelor - compoziţia,
vârsta, consistenţa şi clasa de producţie, folosind culori şi semne standardizate şi
12
consemnate în normativele de lucru. Pe hartă vor fi reprezentate şi limitele ariilor
naturale protejate.
b) harta lucrãrilor de cultură şi exploatare, prezintă grafic principalele lucrări
planificate a se executa în primul deceniu. În cazul unor unităţi de gospodărire de
interes deosebit se va întocmi şi harta pădurilor de viitor, care va reprezenta structura
optimă a arboretelor, în special sub raportul compoziţiei şi productivităţii, în funcţie de
condiţiile naturale de vegetaţie şi cerinţele ecologice, economice şi sociale de
perspectivă.
(3) La nivelul ocolului silvic, al proprietăţii sau al asociaţiilor de proprietari, se
întocmeşte o hartă generală, precum şi hărţi tematice privind: solurile, staţiunile
forestiere şi zonarea funcţională; conţinutul acestora este reglementat prin standarde şi
normative de lucru.
(4) Sistemul informatic geografic pentru amenajarea pădurilor, se va elabora în
conformitate cu standardele în vigoare.
Art. 17. - Baza de date geografice are două componente:
a) baza de date cartografică - planurile topografice scanate, georeferenţiate şi
vectorizate;
b) baza de date descriptive, reprezentată de informaţiile ce caracterizează
staţiunile şi vegetaţia forestieră centralizate şi procesate cu ajutorul programelor
informatice specifice. Tot ca parte a bazei de date geografice sunt şi elementele de tip
annotation - etichete, toponimii, nume de localităţi.
Art. 18. – (1) Lucrările de teren privind condiţile staţionale au ca scop elaborarea
de studii staţionale la scară mijlocie, scara 1:50.000 şi se vor efectua în:
a) arborete provenite din lăstari cu o stare de vegetaţie lâncedă, cu producţie şi
longevitate mici şi care reclamă conversiunea lor la codru;
b) arborete destructurate prin procesul de uscare intensă cauzat de poluare, secetă
şi defolieri produse de insecte;
c) arborete de răşinoase din afara arealului natural de răspândire şi a culturilor de
plopi euramericani - monoculturi ecologic instabile care trebuie gospodărite în regim
special sau substituite;
d) arborete puternic afectate de factori climatici dăunători;
e) zăvoaie şi şleauri de luncă, arborete de salcâm, frasin şi stejar din câmpie,
afectate de fenomene de uscare;
f) arborete afectate de poluare industrială;
g) arborete păşunate intensiv, cu efecte destabilizatoare asupra condiţiilor
staţionale.
h) suprafeţe incluse în clasa de regenerare;
(2) În tema de proiectare se vor propune suprafeţele pentru care studiul staţional
urmează să se întocmească pe bază de cartări staţionale, urmând ca decizia în această
privinţă să se ia cu ocazia avizării temei respective.
(3) Studiul solului se realizează prin amplasarea în teren a canevasului profilelor
de sol şi prin studierea atentă a acestora.
(4) Pentru întocmirea studiului staţional la scară mijlocie, canevasul profilelor de
sol va avea următoarele densităţi:
13
a) zona de câmpie: 0,8 profile de sol pentru 100 ha fond forestier;
b) zona de deal: 0,9 profile de sol pentru 100 ha fond forestier;
c) zona de munte: 0,8 profile de sol pentru 100 ha fond forestier.
d) zona de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile,
stabilit în funcţie de variaţiile edafice şi staţionale ale terenului.
(5) Numărul de profile principale din care se recoltează probe de sol pentru
analize de laborator este:
a) zona de câmpie: 0,7 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier;
b) zona de deal: 1,0 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier;
c) zona de munte: 0,7 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier.
d) zona de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile,
stabilit în funcţie de variaţiile edafice şi staţionale ale terenului.
(6) Pentru întocmirea studiului pe bază de cartări staţionale la scară mare
(1:20.000;1:10.000); şi foarte mare (1:5.000), potrivit instrucţiunilor I.C.P.A, canevasul
va cuprinde un număr de profile principale de sol care să asigure următoarele densităţi
la 100 ha:
(7) Numărul de profile de sol la 1000 ha din care se recoltează probe pentru
analize de laborator va fi:
14
unitate amenajistică, ţinându-se seama de starea arboretului şi de funcţiile atribuite
acestuia.
(3) Pentru fiecare arboret se vor face determinări asupra următoarelor
caracteristici:
a) Tipul fundamental de pãdure; se determină după sistematica tipurilor de pădure
în vigoare;
b) Caracterul actual al tipului de pãdure, care se determină folosind următoarea
clasificare:
b1) natural fundamental de productivitate superioară;
b2) natural fundamental de productivitate mijlocie şi natural fundamental de
productivitate inferioară;
b3) natural fundamental subproductiv;
b4) parţial derivat;
b5) total derivat;
b6) artificial de productivitate: superioară, mijlocie, inferioară;
b7) arboret tânăr-nedefinit sub raportul tipului de pădure.
(4) Tipul de structurã; din punct de vedere al etajării, structurile sunt unietajate şi
bietajate; sub raportul vârstelor se deosebesc următoarele tipuri de structură: echien,
relativ echien, relativ plurien şi plurien.
(5) Elementul de arboret, care este format din totalitatea arborilor dintr-o unitate
amenajistică, de aceeaşi specie, din aceeaşi generaţie şi constituind rezultatul aceluiaşi
mod de regenerare, din sămânţă, lăstari, plantaţii; elementele de arboret se constituie
diferenţiat, în raport cu etajul din care fac parte. Se constituie atîtea elemente de arboret
câte specii, generaţii şi moduri de regenerare se identifică în cadrul unei subparcele.
Proporţia elementelor de arboret se stabileşte prin măsurători, în funcţie de suprafaţa de
bază/volumul fiecărui element raportat la suprafaţa de bază/volumul arboretului total
sau la suprafaţa de bază/volumul etajului din care face parte. Proporţia elementelor de
arboret se exprimă în unităţi – de la 1 pînă la 10.
(6) Proporţia speciilor se stabileşte prin însumarea proporţiilor elementelor de
arboret de aceeaşi specie, pe etaje sau pe întregul arboret, după caz : la plantaţiile care
n-au realizat încă reuşita definitivă, proporţia speciilor se determină conform
“Instrucţiunilor tehnice pentru compoziţiile, scheme şi tehnologii de regenerare a
pădurilor”.
(7) Amestecul exprimă modul de repartizare a speciilor în cadrul arboretului şi
poate fi: intim, grupat - în buchete, în grupe, în pâlcuri, în benzi - sau mixt.
(8) Vârsta se determină, cu o toleranţă de 5 ani, pentru fiecare element de
arboret; Vârsta arboretului se stabileşte în raport cu vârsta elementului sau grupei de
elemente preponderente. In situaţia în care arboretului nu i se poate defini un element
sau un grup de elemente preponderente, se va înregistra vârsta elementului majoritar. În
cazul arboretelor etajate, vârsta arboretului în ansamblu este reprezentată de vârsta care
caracterizează etajul ce formează obiectul principal al gospodăririi. Pentru arboretele
pluriene se estimează vârsta medie a arborilor din categoria de diametre de referinţă-50
cm.
15
(9) Diametrul mediu al suprafeţei de bază –dg- se determină pentru fiecare
element de arboret, prin măsurători, cu o toleranţă de + 10 %*); în cazul arboretelor
pluriene se urmăreşte constituirea ca element de arboret, din arborii având diametrul de
referinţă (50 cm).
(10) Înãlţimea medie -hg- se determină prin măsurători pentru fiecare element de
arboret cu o toleranţă de + 5 % pentru arboretele care intră în rând de tăiere în următorul
deceniu şi de + 7 % la celelalte1.La arboretele pluriene se va determina înălţimea
indicatoare, măsurată pentru categoria arborilor de referinţă.
(11) Clasa de producţie relativă se determină pentru fiecare element de arboret în
parte, prin intermediul graficelor de variaţie a înălţimii în raport cu vârsta, la vârsta de
referinţă; la arboretele pluriene tratate în grădinărit, clasa de producţie relativă se
determină cu ajutorul graficelor întocmite pentru speciile care formează arborete
pluriene – molid, brad şi fag – în funcţie de înălţimea indicatoare - h50. Clasa de
producţie a întregului arboret este cea a elementului sau grupei de elemente
preponderente. În cazul în care nu se poate defini un element preponderent, clasa de
producţie pe întregul arboret va fi cea a elementului majoritar. În cazul arboretelor
etajate, clasa de producţie a arboretului în ansamblu este reprezentată de clasa de
producţie care caracterizează etajul ce formează obiectul principal al gospodăririi.
(12) Volumul se stabileşte atât pentru fiecare element de arboret şi etaj, cât şi
pentru întregul arboret.
(13) Creşterea curentã în volum se stabileşte atât pentru fiecare element de
arboret, cât şi pentru arboretul întreg. În raport cu importanţa arboretelor şi posibilităţile
de realizare, se aplică următoarele procedee:
a) compararea volumelor determinate la etape diferite, cu luarea în considerare a
volumului extras între timp; se aplică de regulă la arboretele tratate în grădinărit;
b) procedeul înălţimilor medii reduse, bazat pe măsurarea creşterilor radiale la
arbori reprezentativi;
c) procedeul tabelelor de producţie sau al ecuaţiilor de regresie echivalente.
(14) Clasa de calitate se stabileşte prin măsurători pentru arboretele exploatabile
şi se exprimă prin procentul arborilor de lucru şi prin clasa de calitate pentru fiecare
element de arboret.
(15) Elagajul se estimează pentru fiecare element de arboret şi se exprimă în
zecimi din înălţimea arborilor.
(16) Consistenţa se determină pentru etajul care constituie obiectul gospodăririi şi
se redă prin următorii indici:
a) indicele de desime, în cazul seminţişurilor, lăstărişurilor sau plantaţiilor fără
starea de masiv încheiată, precum şi în cazul subetajului.
b) indicele de închidere a coronamentului, în arborete cu vârsta de până la 40 de
ani;
c) indicele de densitate, determinat în raport cu suprafaţa de bază/volumul,
pentru fiecare element de arboret în care s-au făcut inventarieri sau în care s-a
1
Se are în vedere probabilitatea de acoperire de 95 %.
16
determinat suprafaţa de bază prin procedee simplificate. În cazul arboretelor etajate,
consistenţa se va stabili şi pe etaje.
(17) Modul de regenerare se determină pentru fiecare element de arboret şi se
referă la:
a) regenerare naturală, care poate fi din sămânţă, din lăstari - cioată, scaun- sau
din drajoni;
b) regenerare artificială , care poate fi din sămânţă sau din plantaţie.
(18) Vitalitatea se stabileşte pentru fiecare element de arboret după aspectul
majorităţii arborilor şi poate fi:
a) foarte viguroasă;
b) viguroasă; normală;
c) slabă;
d) foarte slabă.
(18) Starea de sănătate se stabileşte pe arboret, prin observaţii şi măsurători, în
raport cu vătămările fizice cauzate de animale, insecte, ciuperci, factori abiotici, factori
antropici.
(19) Subarboretul se înscrie prin indicarea speciilor componente de arbuşti,
indicându-se desimea, răspândirea şi suprafaţa ocupată.
(20) Seminţişul se descrie luând în considerare seminţişul utilizabil şi
neutilizabil, pentru fiecare dintre acestea indicându-se speciile componente, vârsta
medie, modul de răspândire, desimea şi suprafaţa ocupată.
(21) Elementele de biodiversitate se înscriu în descrierea parcelară la rubrica
“date complementare”. Se are în vedere biodiversitatea genetică intraspecifică şi
biodiversitatea la nivelul speciilor şi al ecosistemelor respective.
(22) Compoziţia-ţel se stabileşte pentru fiecare arboret.
(23) Folosinţa fondului forestier se stabileşte conform anexei nr. 2.
(24) Funcţiile arboretului se exprimă prin categorii funcţionale. Incadrarea
pădurilor în grupe, subgrupe şi categorii funcţionale se prezintă în anexa nr. 5. Atunci
când un arboret îndeplineşte concomitent două sau mai multe funcţii, se înregistrează,
în ordinea importanţei, categoriile funcţionale respective.
(25) Ţelul de producţie/protecţie se stabilesc conform anexei nr. 4.
(26) Vârsta exploatabilităţii se determină în cazul tuturor arboretelor pentru care
se reglementează procesul de producţie lemnoasă – produse principale, utilizându-se
valorile prevăzute în anexa nr. 7.
(27) Lucrãrile executate se referă la natura şi cantitatea lucrărilor executate în
cursul deceniului expirat.
(28) Lucrãrile propuse se referă la natura şi cantitatea tuturor lucrărilor necesare
pentru deceniul următor, inclusiv la indicii de recoltare pentru produse principale şi
secundare, în raport cu prevederile instrucţiunilor tehnice de specialitate şi cerinţele
fiecărui arboret.
(29) La rubrica “date complementare” se înscriu şi toate detaliile care nu au putut
fi înregistrate la alin. (3)–(29) necesare caracterizării de ansamblu sau de detaliu sub
raportul staţiunii şi al arboretului, al folosinţei terenului şi funcţiilor pădurii. Tot aici se
mai consemnează date în legătură cu preexistenţii, cu tineretul din arboretele
17
grădinărite, cu defectele arborilor, cu starea cioatelor şi altele. Se menţionează, de
asemenea, aspecte referitoare la neomogenitatea arboretelor sub raportul consistenţei,
compoziţiei, existenţei unor goluri, dacă porţiunile în cauză nu au putut fi constituite ca
subparcele separate.
Art. 20 – (1) Metodologia de inventariere a fondului forestier se bazează pe
aplicarea metodelor statisticii matematice şi cu deosebire pe aplicarea metodei selective
şi urmăreşte determinarea mărimii, structurii şi creşterii acestuia, pornind de la
stabilirea caracteristicilor dendrometrice ale fiecăruia dintre arboretele componente.
(2) Informatiile se utilizeaza la determinarea principalelor caracteristici ale
arboretelor:
a) compoziţia specifică;
b) diametrul mediu;
c) înălţimea medie;
d) numărul de arbori la hectar/ indicele de densitate;
e) clasa de producţie;
f) volumul pe specii;
g) creşterea curentă pe specii;
h) clasele de diametre şi clasele de calitate.
(3) În acest scop se va amplasa o reţea de suprafeţe de probă circulare sau
relascopice. În cazul unităţilor de grădinărit, suprafeţele respective vor avea caracter
permanent.
(4) Volumele sau suprafeţele de bază se determină cu luare în vedere a
următoarelor toleranţe şi probabilităţi de acoperire pentru, după caz :
(5) Arboretele exploatabile în rând de tăiere având consistenţa între 0.1 şi 0.4,
precum şi cele cu suprafaţa sub 3 ha se vor inventaria arbore cu arbore.
(6) În situaţia în care s-au întocmit acte de evaluare a volumului de lemn destinat
recoltării prin tăieri definitive sau rase, nu se vor mai face noi inventarieri, în
amenajament preluându-se datele din documentele ocolului, cu adăugarea creşterilor
corespunzătoare timpului scurs de la întocmirea respectivelor acte .
(7) Pentru determinarea grosimii arborilor, inventarierea se va face pe categorii
de diametre din 4 în 4 cm, începând de la categoriile;
a) 8 cm la arboretele de codru;
b) 12 cm la arboretele de codru grădinărit.
(8) Determinarea volumelor se realizează astfel:
18
a) după ecuaţii de regresie în cazul calculelor informatizate sau după metoda
seriilor de volume relative ori a seriilor de înălţimi relative în cazul calculelor manuale
la arboretele în rând de tăiere;
b) ecuaţii de regresie în cazul calculelor informatizate sau tabelele de producţie
simplificare în cazul calculelor manuale la arboretele inventariate prin pieţe de probă
relascopice.
Art. 21 – (1) Obiectivele ecologice, economice şi sociale se exprimă prin natura
produselor şi a serviciilor de protecţie ori social-culturale ale pădurii şi se definesc în
raport cu cerinţele societăţii şi decurg din:
a) strategiile de dezvoltare a silviculturii; programele forestiere întocmite la nivel
naţional, zonal sau local studiile şi proiectele referitoare la sistematizarea şi organizarea
teritoriului şi la amenajarea bazinelor hidrografice;
b) documentaţiile privind noi obiective ecologice, economice, social-culturale şi
ştiinţifice care pot beneficia de serviciile sau produsele dacă acestea sunt aprobate prin
documente oficiale şi au asigurată finanţarea necesară.
(2) Ţelurile respective sunt evidenţiate şi în expresia funcţiilor atribuite
arboretelor, cu luarea în considerare a unor diferenţieri ce se impun sub raportul
efectelor de protecţie şi de producţie urmărite, astfel:
a) ţeluri de producţie superioară referitoare la producerea de lemn pentru furnire
estetice şi tehnice şi lemn de rezonanţă care se stabilesc pentru toate arboretele în care
este admisă şi posibilă organizarea procesului de producţie lemnoasă; ţeluri de
producţie superioară se vor stabili şi pentru unele specii rare dar de valoare deosebită -
cireş, paltin, frasin, precum şi în cazul unor arborete valoroase de larice şi pin.
b) ţeluri de productie referitoare la producerea de lemn pentru cherestea, numai în
cazul arboretelor şi staţiunilor care nu pot produce lemn de calitate superioară.
c) ţeluri de producţie referitoare la producerea de sortimente de dimensiuni mici
-lemn pentru celuloză, lemn pentru construcţii rurale - numai în cazul arboretelor de
productivitate inferioară, provizorii/derivate sau pentru anumite culturi speciale.
(3) Ţelurile de producţie se definesc prin sortimente sau grupe de sortimente,
exprimate prin diametrul la capătul subţire fără coajă, pe specii sau grupe de specii şi
clase de producţie; pentru pădurile proprietate privată cu suprafeţe reduse, pentru care
nu se urmăreşte reglementarea cu continuitate a producţiei, se pot adopta şi alte ţeluri
de producţie decât cele prevazute la alin.(2), cu luarea în considerare a cerinţelor
proprietarului faţă de pădure, precum şi a datelor din observaţii reale care reflectă
structura şi producţia arboretelor.
Art. 22. – (1) Corespunzător obiectivelor ecologice, economice şi sociale,
amenajamentul precizează funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească pădurile;
funcţiile se atribuie fiecărui arboret în rapot cu ţelurile de protecţie ori de producţie
stabilite.
(2) Încadrarea arboretelor pe grupe, subgrupe şi categorii funcţionale este
realizată prin zonare, ţinând seama de funcţia prioritară şi a precizărilor din anexa nr. 5;
în cazul arboretelor încadrate în grupa I funcţională care îndeplinesc două sau mai multe
funcţii, la stabilirea funcţiei prioritare se va avea în vedere următoarea ordine de
importanţă:
19
a) funcţia de interes ştiinţific şi de conservare a fondului genetic şi ecologic
forestier;
b) funcţia de protecţie a terenurilor şi a solurilor;
c) funcţia de protecţie socială - păduri cu funcţii de recreere;
d) funcţia de protecţie a apelor;
e) funcţia de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători.
(3) În amenajament, pe lângă funcţia prioritară, se vor menţiona şi celelalte
funcţii rezultate din aplicarea criteriilor de zonare funcţională; aceste funcţii, împreună
cu cea prioritară, vor fi luate în considerare la constituirea subunităţilor de producţie şi
la stabilirea măsurilor de gospodărire.
(4) În scopul diferenţierii măsurilor de gospodărire şi a reglementării lor prin
amenajament, categoriile funcţionale se grupează în 6 tipuri funcţionale. În fiecare din
aceste tipuri se includ categorii funcţionale cu grad similar de intensitate a funcţiilor
atribuite arboretelor componente, astfel:
a) tipurile funcţionale I şi II care cuprind păduri cu funcţii de protecţie absolută,
respectiv pădurile supuse regimului de conservare deosebită - excluse de la
reglementarea procesului de producţie lemnoasă - produse principale.
b) tipurile funcţionale III şi IV care cuprind păduri cu funcţii speciale de protecţie
şi producţie, pentru care se reglementează procesul de producţie lemnoasă - produse
principale, dar cu restricţii speciale în aplicarea măsurilor de gospodărire.
c) tipurile funcţionale V şi VI care cuprind păduri cu funcţii de producţie, în care
se aplică întreaga gamă de lucrări silvotehnice.
(5) Definirea obiectivelor ecologice, economice şi sociale şi stabilirea funcţiilor
pădurii se fac de comun acord cu reprezentanţii proprietarilor şi administratorilor de
pădure, cu luarea în considerare a punctelor de vedere ale tuturor factorilor interesaţi.
Art. 23. - Structura arboretelor şi a pădurii, atât cea normală, cât şi cea
corespunzătoare diferitelor etape intermediare, se defineşte prin stabilirea bazelor de
amenajare, care sunt:
a) regimul;
b) compoziţia-ţel;
c) tratamentul;
d) exploatabilitatea, exprimată prin vârsta exploatabilităţii la codru şi crâng şi
prin diametrul limită la codrul grădinărit;
e) ciclul.
Art. 24. - Regimul reprezintă modul general în care se asigură regenerarea unei
păduri şi se realizează din sămânţă sau pe cale vegetativă.
Art. 25 . – (1) Compoziţia-ţel reprezintă asocierea şi proporţia speciilor din
cadrul unui arboret care îmbină, în orice moment al existenţei lui, în modul cel mai
favorabil, exigenţele biologice ale pădurii cu cerinţele ecologice, economice şi sociale şi
se stabileşte pentru fiecare arboret.
(2) Compoziţia-ţel se exprimă prin:
a) compoziţia-ţel la exploatabilitate;
b) compoziţia-ţel de regenerare.
20
(3) Compoziţia-ţel la exploatabilitate se stabileşte pentru arboretele
neexploatabile şi reprezintă cea mai favorabilă compoziţie la care ajung arboretele la
vârsta exploatabilităţii în raport cu compoziţia lor actuală şi cu posibilităţile de
ameliorare a acesteia, prin intervenţiile ce se fac în direcţia realizării compoziţiei
optime.
(4) Compoziţia-ţel de regenerare se stabileşte numai pentru arboretele
exploatabile şi cele care devin expoatabile pe perioada aplicării amenajamentului,
ţinându-se seama de compoziţia-ţel optimă şi de sistemul de cultură adoptat.
Art. 26. – Tratamentul, ca bază de amenajare, defineşte structura arboretului din
punctul de vedere al repartiţiei arborilor pe categorii dimensionale şi al etajării
populaţiilor de arbori şi arbuşti.
(2) În arboretele supuse regimului de ocrotire integrală, încadrate în tipul
funcţional I, nu se vor prevedea intervenţii silviculturale decît cu aprobarea
autorităţilor/entităţilor competente conform legislaţiei în vigoare.
(3) Arboretele încadrate în tipul funcţional II vor fi supuse regimului de
conservare deosebită, pentru ele prevăzându-se lucrări de îngrijire/conducere a
arboretelor şi lucrări speciale de conservare.
(4) Pentru arboretele din tipurile III-VI alegerea tratamentelor se realizează
conform prevederilor anexei nr. 6 la prezentele norme.
Art. 27. – (1) Exploatabilitatea defineşte structura arboretelor sub raport
dimensional şi se exprimă prin:
a) diametrul limită, în cazul structurilor de codru grădinărit;
b) diametrele medii de realizat, respectiv prin vârsta exploatabilităţii, în cazul
structurilor de codru regulat şi de crâng.
(2) Diametrul limitã reprezintă diametrul de bază al arborilor de o anumită
specie dintr-un arboret grădinărit, care constituie limita superioară a distribuţiei
arborilor pe categorii de diametre; numărul de arbori din categoria respectivă trebuie să
fie de minimum un arbore la hectar şi se stabileşte pe bază de măsurători şi prin
comparaţii periodice.
(3) Diametrele limită pentru arboretele de tip gradinarit, pe specii şi clase de
producţie, sunt revăzute în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Grupa şi Clasa de producţie
subgrupa Specia I II III IV V
funcţională Diametre limită (cm)
I-1 Br, Mo, Fa 76 72 64 60 56
68 64 60 56 52
I - 2;3 Br, Mo, Fa 68 64 60 56 52
64 60 56 52 48
21
I - 4;5 Br, Mo, Fa 100 90 80 70 60
92 84 76 68 60
II Br, Mo, Fa 92 84 76 68 60
84 76 68 60 52
Tabelul nr. 2
Vârsta arboretului (ani)
1 – 40 41 - 60 peste 60
Compoziţia
specia principală este preponderentă când participă
în proporţie de minimum ..................... %
- două specii 20 30 40
- trei specii şi peste 10 20 30
22
(12) Vârsta exploatabilităţii de protecţie corespunde momentului scăderii mediei
maximului efectelor protectoare ale arboretului şi se stabileşte pentru toate arboretele
destinate să îndeplinească funcţii speciale de protecţie şi care sunt luate în considerare
la reglementarea procesului de producţie lemnoasă.
(13) Pentru arboretele prevăzute la alin.(12) acestea, faţă de valorile prevăzute în
anexa nr. 7, se pot stabili vârste ale exploatabilităţii mai mari cu până la 15 ani, în
raport cu starea/productivitatea arboretelor în cauză şi cu intensitatea funcţiei de
protecţie; în cazul arboretelor de plopi, salcie şi salcâm, majorarea poate fi de 3-5 ani.
(14) Pentru arboretele cu funcţii speciale de protecţie excluse de la reglementarea
procesului de producţie nu se stabilesc vârste ale exploatabilităţii, acestea urmând să fie
supuse regimului de ocrotire integrală sau celui de conservare deosebită.
(15) Sacrificii de exploatabilitate se admit, în cazul pădurilor de codru regulat,
codru cvasigrădinărit şi de crâng, în situaţiile în care pot contribui la normalizarea
fondului de producţie şi la asigurarea continuităţii funcţiilor atribuite arboretelor şi
pădurilor supuse amenajării în ansamblul lor, astfel:
a) sacrificiile în plus determinate de înrăutăţirea stării/calităţii arboretelor şi
scăderea capacităţii funcţionale a acestora, şi/sau a capacităţii de regenerare, în special
în cazul crângului.
b) sacrificii în minus, numai pentru arborete din grupa a II-a funcţională şi numai
în limitele impuse de necesităţile normalizării fondului de producţie astfel:
b1) în cazul codrului, tăierile de regenerare pot începe mai devreme decât
momentul realizării exploatabilităţii tehnice, cu un număr de ani reprezentând jumătate
din perioada de regenerare adoptată;
b2) în cazul codrului convenţional şi al crângului, sacrificiile în minus vor fi de
maximum 5 ani.
(16) Arboretele considerate exploatabile în condiţiilele sacrificiilor în minus se
încadrează în urgenţa 4 de regenerare.
Art. – 28 (1) Ciclul, ca principală bază de amenajare în cazul pădurilor de codru
cvasigrădinărit, codru regulat şi crâng, determină mărimea şi structura pădurii în
ansamblul ei, în raport cu vârsta arboretelor componente.
(2) La stabilirea ciclului vor fi luate în considerare:
a) formaţiile şi speciile forestiere care compun pădurea;
b) funcţiile ecologice, economice şi sociale atribuite arboretelor respective;
c) media vârstei exploatabilităţii tehnice;
d) posibilităţile de creştere a eficacităţii funcţionale a arboretelor şi a pădurii în
ansamblul ei.
(3) Ciclul se stabileşte prin rotunjirea vârstei medii a exploatabilităţii, ponderată
în raport cu suprafaţa diferitelor arborete, până la cea mai apropiată valoare multiplu de
10 la codru şi de 5 la crâng şi codru convenţional; calculul se face cu excluderea
arboretelor derivate, subproductive, artificiale si altele, cu vârste ale exploatabilităţii
mult diferite de cele ale arboretelor cu structură normală.
23
(4) Valorile optime ale ciclurilor pentru pãdurile din România, pe formaţii
forestiere, grupe funcţionale şi sortimente – ţel se prezintă în anexa nr. 9 la prezentele
norme.
(5) Abaterile faţă de valorile prevăzute în anexa nr. 9 vor fi justificate în mod
corespunzător, în raport cu particularităţile arboretelor şi ale pădurii în ansamblul ei
-unităţi de gospodărire constituite din arborete provenite din lăstari, din arborete
puternic vătămate.
Art. 29. – (1) Reglementarea procesului de producţie se realizează prin stabilirea
posibilităţii şi prin elaborarea planurilor de recoltare şi cultură.
(2) Prin reglementarea procesului de producţie se asigură:
a) optimizarea structurii pădurii în raport cu condiţiile ecologice şi cerinţele
sociale şi economice;
b) realizarea unui fond de producţie care să permită exercitarea, cu continuitate
pe termen lung, a funcţiilor de producţie şi de protecţie ale pădurii şi creşterea
stabilităţii ecologice şi eficacităţii funcţionale a arboretelor;
c) crearea cadrului adecvat pentru aplicarea unei gestionări silvice intensive şi
durabile.
(3) La reglementarea procesului de producţie lemnoasă - produse principale, se
vor lua în considerare arboretele încadrate în tipurile funcţionale III - VI.
(4) Arboretele aparţinând tipurilor funcţionale I şi II, sunt supuse regimului de
ocrotire integrală şi de conservare deosebită şi fac obiectul unor reglementări
distincte.
(5) Reglementarea procesului de producţie în cadrul unităţilor de producţie
constituite la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, prin includerea proprietăţilor
mai mici de 100 ha, se realizează la nivel de arboret.
(6) Planurile de recoltare a produselor principale din amenajament se întocmesc,
ca regulă generală, pentru fiecare unitate de gospodărire în parte; celelalte planuri de
amenajament - planul lucrărilor de îngrijire, planul lucrărilor de regenerare - se
întocmesc la nivelul unităţilor de producţie.
Art. 30. – (1) Reglementarea procesului de producţie în codru
grãdinãrit se realizează pornind de la structura şi mãrimea fondului de producţie.
(2) Principala caracteristică a arboretelor de codru grădinărit este structura
plurienă, reflectată în descreşterea continuă a numărului de arbori pe categorii de
diametre, de la cele mai mici către cele mai mari.
(3) Analiza structurii fondului de producţie în raport cu grosimea arborilor se face
pe baza distribuirii acestora pe clase de grosimi şi categorii de diametre conform
valorilor din tabelul nr. 3.
24
Tabelul nr. 3
Categorii de diametre Limitele efective
Clase de grosimi -cm- ale claselor de diametre
-cm-
Arbori foarte subţiri (numai la
4, 8, 12 1.1 - 14.0
amenajări experimentale)
Arbori subţiri 16, 20, 24 14.1 - 26.0
Arbori mijlocii 28, 32, 36 26.1 - 38.0
Arbori groşi 40, 44, 48 38.1 - 50.0
Arbori foarte groşi 52 şi peste peste 50.0
P = Iv + Q (1)
în care:
Iv - reprezintă creşterea curentă anuală în volum;
25
Q - cota anuală provenind din diferenţa dintre fondul real de producţie (Vr)
şi fondul normal de producţie (Vn).
Creşterea curentă anuală - Iv - în cazul unei rotaţii – n- ani este dată de formula:
1 V V T V1
Iv = . I vp 2 (2)
r r
în care:
r - rotaţia (5 .... 10 ani);
Ivp - creşterea curentă periodică în volum;
V1 - volumul arborilor înregistraţi la începutul perioadei;
V2 - volumul arborilor înregistraţi la sfârşitul perioadei;
VT - volumul arborilor extraşi în decursul perioadei;
În codru grădinărit posibilitatea şi rotaţia se condiţionează reciproc.
(a1) Când, în mod justificat, perioada dintre cele două inventarieri nu se
suprapune cu rotaţia adoptată, în locul lui r se introduce n – numărul de ani ai perioadei
respective; cu acesată formulă se determină creşterea curentă, începând de la primul
amenajament când există date din două inventarieri succesive.
(a2) La prima inventariere, în cazul arboretelor cu structură apropiată de cea
grădinărită, precum şi a unor arborete de interes deosebit, creşterea curentă în volum se
stabileşte prin determinarea creşterii în grosime pe ultimii 10 ani, prin sondaje cu
burghiul la un număr de 20-30 arbori reprezentativi, aleşi din majoritatea categoriilor de
diametre pentru fiecare specie în parte; în acest caz, creşterea curentă periodică în
volum pentru fiecare specie se determină prin metode auxometrice.
(a3) În cazul în care creşterea nu se determină prin inventarieri succesive sau prin
probe luate cu burghiul, ea se va stabili, ca şi la arboretele tratate în codru regulat, cu
ajutorul tabelelor de producţie pe baza elementelor furnizate de inventarieri.
(a4) Mărimea indicelui Q se determină prin împărţirea diferenţei dintre volumul
real –Vr- şi volumul normal –Vn- la perioada de timp –a- adoptată pentru lichidarea
diferenţei; această perioadă se stabileşte în funcţie de mărimea diferenţei dintre fondul
real şi fondul normal, exprimată în procente faţă de fondul normal, utilizând formula:
26
conducerii acestor arborete spre structura grădinărită şi a perfecţionării tehnologiilor de
exploatare.
b) La arboretele echiene şi relativ echiene incluse în unităţi de gospodărire de
codru grădinărit, cu vârste până la 80 ani, inclusiv, posibilitatea se constituie din masa
lemnoasă ce rezultă din lucrări de îngrijire cu caracter de transformare; stabilirea
cuantumului de extras se va face conform precizarilor din normele tehnice pentru
îngrijirea şi conducerea arboretelor, ţinându-se seama de caracterul special al
intervenţiilor, care trebuie să pregătească trecerea treptată a arboretelor spre grădinărit.
c) La arboretele echiene şi relativ echiene incluse în unităţi de gospodărire de
codru grădinărit, cu vârste mai mari de 80 ani, vor începe lucrările de transformare a
structurii echiene în structură relativ plurienă şi plurienă, proces ce se desfăşoară pe o
perioadă îndelungată.
c1) Posibilitatea se va stabili pentru fiecare arboret în parte după criterii
silviculturale, prin aplicarea procentului de recoltare corespunzător intensităţii
intervenţiei preconizate; se va urmări ca prin stabilirea volumelor de extras să nu se
afecteze calitatea fondului de producţie ori să se declanşeze regenerarea pe suprafeţe
mari.
c2) Volumul de extras în primele 3-4 intervenţii ale procesului de transformare nu
va depăşi valorile obţinute prin formula:
P = k . Vr (3)
unde:
P reprezintă volumul maxim de extras, în m3, pentru o perioadă de 10 ani;
Vr - volumul real, în m3, determinat prin inventarieri parţiale în suprafeţe de
probă permanente sau prin inventarieri integrale (potrivit prevederilor de
la pct. 4.3.3.);
k - indicele de recoltare.
Acesta din urmă are următoarele valori:
- numărul intervenţiei 1 2 3 4
- indicele de recoltare (limita maximă) pentru:
1 1 1 1
- arborete până la 110 ani inclusiv 10 8 7 6
1 1 1 1
- arborete de peste 110 ani 8 7 6 6
27
Vr Vn
P = Iv + a
(4)
unde Vn se stabileşte pe cale experimentală în procesul de aplicare a tăierilor de
transformare sau se determină după datele prezentate în tabelul nr. 4, confruntându-se,
eventual, şi cu rezultatele obţinute prin aplicarea altor procedee.
c5) La stabilirea şi la recoltarea posibilităţii trebuie să se aibă în vedere
extragerea în primul rând a arborilor uscaţi, deperisanţi, cu defecte tehnologice, bolnavi,
ţinând seama de faptul că tratamentul tăierilor grădinărite, mai ales la prima şi a doua
intervenţie, trebuie privit în principal prin prisma calităţii şi stării de sănătate a
arboretului.
Art. 31. – (1) Prin tăierile grădinărite şi de transformare spre grădinărit, pe lângă
realizarea posibilităţii în condiţiile menţinerii capacităţii protectoare a pădurii, se
urmăreşte :
a) întreţinerea procesului de regenerare naturală, astfel încât să existe în
permanenţă un seminţiş şi un tineret viguros, proporţionat pe specii şi stadii de
dezvoltare, pentru a se putea asigura continuitatea;
b) activarea creşterii arborilor din toate categoriile de diametre, prin luminarea
buchetelor sau grupelor existente, descopleşirea exemplarelor viguroase şi bine
conformate;
c) proporţionarea amestecului în raport cu compoziţia-ţel;
d) selecţia permanentă în vederea realizării şi menţinerii unui fond de producţie
cât mai productiv şi de cea mai bună calitate în raport cu obiectivele propuse.
(2) Planul de recoltare cuprinde toate elementele tehnice necesare aplicării
tratamentului taierilor gradinarite în condiţiile concrete ale fiecărui tip de arboret; acest
plan se întocmeşte pe unităţi de gospodărire pe o perioadă de 10 ani, cu referiri la
fiecare arboret tratat în codru grădinărit;
(3) Planul de recoltare se structurează pe cupoane, în ordinea cronologică a
parcurgerii lor cu tăieri, fiecare cupon grupând arboretele ce urmează a se parcurge cu
tăieri în acelaşi an; la constituirea cupoanelor se au în vedere următoarele condiţii:
a) cupoanele să aibă suprafeţe cât mai echilibrate şi să fie formate din subparcele
întregi;
b) mărimea unui cupon să fie cel puţin egală cu suprafaţa celei mai mari parcele,
mărimea optimă a cupoanelor sub raportul conducerii tăierilor şi organizării economice
a exploatărilor fiind de 50-100 ha;
c) cupoanele să fie formate pe cât posibil din arborete alăturate, astfel încât
tăierile să nu se răspândească pe suprafeţe prea mari, iar distanţele de scos-apropiat să
fie cât mai mici; se pot constitui şi cupoane anuale alcătuite din arborete dispersate;
d) ca regulă generală, se urmăreşte constituirea de cupoane permanente, avându-
se în vedere ca, în fiecare cupon, volumele de extras din arboretele trecute de 80 ani să
fie, pe cât posibil, cât mai apropiate.
(4) Rotaţia tăierilor este de regulă de 5-10 ani dar, în raport cu necesităţile de
ordin silvicultural şi gospodăresc, pot fi adoptate şi alte rotaţii, cu justificările de
rigoare.
28
(5) În planul de recoltare se indică posibilitatea decenală atât pe cupon, cât şi
pentru fiecare parcelă ori subparcelă.
Art. 32. – (1) Stabilirea posibilităţii pentru subunităţile de gospodărire în care se
aplică tăieri cvasigrădinărite se realizează prin compararea posibilităţii de produse
principale obţinută prin procedeul suprafeţei periodice revocabile cu valoarea creşterii
indicatoare.
(2) În cadrul procedeului suprafeţei periodice revocabile, în raport cu ciclul şi cu
perioada de regenerare adoptată, de 40-60 ani, se constituie prima suprafaţă periodică,
respectiv suprafaţa periodică în rând -sr.
(3) Suprafaţa periodică în rând -s r-, încadrată cu arborete în limita sacrificiilor de
exploatabilitate admise, va fi, pe cât posibil, egală cu suprafaţa periodică normală - s n.;
Valoarea suprafeţei periodice normale - sn -se obţine cu ajutorul relaţiei :
S
sn = r
n, (1)
S reprezintă suprafaţa unităţii de gospodărire;
r – ciclul;
n – numărul de ani ai perioadei adoptate (de regulă 40 sau 60 ani).
(4) Încadrarea arboretelor în suprafaţa periodică în rând se face în ordinea
urgenţelor de regenerare din anexa nr. 8.
(5) Posibilitatea de produse principale se obţine prin însumarea volumelor medii
de extras anual din arboretele încadrate în prima suprafaţă periodică, ţinând seama că
vârsta arboretelor nou create trebuie să varieze între 1 an şi n ani, n fiind numărul
anilor corespunzător perioadei adoptate.
(6) Utilizând procedeul deductiv, posibilitatea se calculează cu ajutorul relaţiei:
m
Vi
P= n
i 1
(2)
i
în care :
Vi reprezintă volumul arboretelor incluse în suprafaţa periodică în rând majorat
cu creşterea lor pe următorii cinci ani; i = 1…m;
m – numărul arboretelor încadrate în suprafaţa periodică în rând;
ni – numărul de ani în care ar urma să se recolteze volumul lemnos existent,
respectiv numărul anilor rămaşi din perioada de regenerare corespunzătoare
fiecărui arboret; restricţie: 10 ni n, în care n reprezintă numărul de ani
corespunzători perioadei de regenerare normale a arboretului luat în considerare.
mC
i , dacă Q1
PCi V (1)
min k , dacă Q 1
10 k k 1,6
unde:
Ci reprezintă creşterea indicatoare, respectiv creşterea curentă a producţiei
principale a fondului de producţie, calculată în raport cu compoziţia,
clasele de producţie şi consistenţele reale ale arboretelor componente şi cu
luarea în considerare a unei structuri caracterizate prin clase de vârstă egale
ca mărime;
Q - indicator al existenţei excedentului de arborete exploatabile calculat prin
intermediul relaţiei:
30
10C i DM
Q (2)
10C i
unde:
DM minV k 10 k C i k 1,6 (3)
unde:
VDi reprezintă volumul de material lemnos care ar putea fi recoltat, în
condiţiile precizate la Vk, în deceniul “i” (i = 1,6; deceniul 1 se consideră a
fi deceniul de aplicare al amenajamentului în curs de elaborare).
(b) Pentru k = 1 se obţine V1 = VD1 , volumul de material lemnos care se
poate recolta din arboretele exploatabile în primii 10 ani, iar pentru k = 6 se obţine V6
= VD1 + VD2 + VD3 + VD4 + VD5 + VD6, volumul de material lemnos care se poate
recolta din arboretele exploatabile în primii 60 de ani.
(b) Se identifică arboretele ce devin exploatabile, în limita sacrificiilor admise, în
următoarele 6 decenii în vederea stabilirii mărimii celor 6 valori ale indicatorului VDi;
încadrarea unui arboret într-una din cele 6 mărimi se rezumă la stabilirea valorii
indicelui “i” -numărul deceniului în care un arboret devine exploatabil- şi va fi egală cu
cea mai mică dintre valorile “j” data de relaţia:
TA 10 j TE 0,5PRM , pentru j 1,6 (5)
unde:
TA, TE şi PRM reprezintă vârsta actuală, vârsta exploatabilităţii şi respectiv
mărimea, în ani, a perioadei de regenerare determinată în raport cu stadiul de aplicare a
tratamentului adoptat.
(c) Arboretele exploatabile în decursul fiecărui deceniu din cele 6 identificate la
lit.b), se diferenţiază în următoarele trei categorii:
c1) N1i – mulţimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror
volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate,
într-o perioadă de 10 ani (i = 1,6; N11, N12,…,N16 reprezintă mulţimea arboretelor
exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu mi – card N1i, atunci m1, m2,
…,m6 reprezintă numărul de arborete exploatabile, incluse în mulţimile N11, N12 şi,
respectiv, N16;
31
c2) N2i – mulţimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror
volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate,
într-o perioadă de 20 ani (i = 1,6; N21, N22,…,N26 reprezintă mulţimea arboretelor
exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu ni – card N2i, atunci n1, n2, …,n6
reprezintă numărul de arborete exploatabile, incluse în mulţimile N21, N22 şi, respectiv,
N26;
c3) N3i – mulţimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror
volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate,
într-o perioadă de 30 ani (i = 1,6; N31, N32,…,N36 reprezintă mulţimea arboretelor
exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu ri – card N3i, atunci r1, r2, …,r6
reprezintă numărul de arborete exploatabile, incluse în mulţimile N31, N32 şi, respectiv,
N36.
d) În condiţiile prevăzute la lit. c) cele 6 valori ale indicatorului VDi se determină
cu relaţia:
12 V
mi
VDi V
J i 1
R
TA J i V TA
C
10 i 1 J i V TA J i
C C
TA 10 i J i V TA
C
10 i 1 J i
1 ni R
V TA K i V TA
2 K i 1
C
10 i 1 K i V TA K i
C 1 C
2
V TA 10 i 1 K i V TA
C
10 i 1 K i
1 ri R
1 C
V TA Li V TA 10 i 1 Li V TA Li V TA 10 i 2 Li V TA 10 i 1 Li
3 Li 1
C C
2
C
(6)
1 ni 1 R
V TA K i 1 V TA
2 K i 1 1
C
10 i 1 K i 1 V TA K i 1
C 1 C
2
V TA 10 i 1 K i 1 V TA
C
10 i 1 K i 1
1 ri 2 R
1 C
V TA Li 2 V TA 10 i 1 Li 2 V TA Li 2 V TA 10 i 2 Li 2 V TA 10 i 1 Li 2
3 Li 2 1
C C
2
C
pentru i = 1,6
unde:
Ji, Ki, Li reprezintă indicii arboretelor exploatabile în deceniul “i”, ale căror
volume se impun a fi recoltate într-o perioadă de 10, 20 şi, respectiv,
30 ani. (Ji = 1,mi; Ki = 1,ni; Li = 1,ri; evident, mulţimile arboretelor
exploatabile corespunzătoare indicilor K0, L0 şi L-1 din ultimele trei
acolade ale relaţiei (6) sunt vide – n0 = 0, r0 = 0, r-1 = 0);
R R R
V TA J i ,V TA K i ,V TA Li - volumele reale (R) stabilite pe bază de măsurători în teren,
la vârsta actuală (TA) , ale arboretelor exploatabile în deceniul “i”,
ce se impun a fi recoltate într-o perioadă de 10, 20, respectiv 30 de
ani;
32
C C C
V TA J i ,V TA K i ,V TA Li - volumele calculate (C) prin intermediul unor ecuaţii de
regresie ca expresie a tabelelor de producţie, la vârsta actuală TA,
ale arboretelor exploatabile în deceniul “i”, ce se impun a fi
recoltate într-o perioadă de 10, 20, respectiv 30 de ani;
C C C
V TA 10 i 1 J ,V TA
i 10 i 1 K ,V TA 10 i 1 L - volumele calculate (C) prin modalitatea
i i
precizată
anterior, la vârstele TA+10i , TA+10(i +1) , TA+10(i +2) ,
ale arboretelor exploatabile în deceniul “i”ce se impun a fi
recoltate într-o perioadă de 10, 20, respectiv 30 de ani;
m - un factor modificator, determinat în funcţie de mărimea
excedentului de arborete exploatabile cu ajutorul
relaţiei:
m max1; a bQ (7)
unde coeficienţii a şi b sunt diferenţiaţi în raport cu
mărimea ciclului şi au valorile prezentate în tabelul 7;
e) Valorile coeficienţilor din ecuaţia de regresie m max1; a bQ se prezintă în
tabelul nr. 5.
Tabelul nr. 5
Coefi- Valori pentru ciclurile de …
cient 80 90 100 110 120 130 140 150 160
ani ani ani ani ani ani ani ani ani
A 0,651 0,756 0,825 0,867 0,895 0,916 0,931 0,942 0,951
B 0,349 0,244 0,175 0,133 0,105 0,084 0,069 0,058 0,049
DM
Q 1 (8)
10C i
unde:
k
Vk VDi VD1 , pentru k 1,6 (10)
i 1
unde: VD1 reprezintă volumul de material lemnos ce s-ar putea recolta din
33
arboretele exploatabile în primii 10 ani, cu structura stabilă (plurienă
sau relativ plurienă), stare de vegetaţie cel puţin normală şi
consistenţa plină (urgenţa a patra de regenerare).
(2) Valoarea lui PCi obţinută cu ajutorul relaţiei (1) reprezintă indicatorul de
posibilitate prin intermediul creşterii indicatoare (P1).
(3) In situaţia unităţilor de gospodărire cu o participare ridicată, peste normal, a
unor arborete din urgenţa I de regenerare şi din categoria de urgenţă 2.1, a căror stare de
sănătate impune exploatarea lor, integrală sau parţială, într-un ritm mai accelerat decât
cel corespunzător cerinţelor privind normalizarea fondului de producţie, valoarea
indicatorului (P1) se obţine prin relaţia:
34
structura/starea arboretelor şi ţelurile de gospodărire proiectate sunt prezentate in anexa
nr. 10 la prezentele norme.
b1) La stabilirea mărimii perioadelor din cadrul ciclului se au în vedere ţelurile
de gospodărire stabilite la nivel de arboret şi pădure, respectiv tratamentele de aplicat cu
perioadele de regenerare adoptate; de regulă, pentru păduri gospodărite în codru regulat
se adoptă perioade de 20 ani.
b2) In situaţia în care în cuprinsul unităţii de gospodărire, pentru cel puţin 20 –
25% din suprafaţa fondului de producţie urmează a se proiecta tratamente cu perioadă
de regenerare de 30 ani, în cadrul ciclului, se pot adopta şi perioade de 30 ani şi se pot
stabili suprafeţe periodice corespunzătoare acestei perioade; dintre perioadele ciclului,
se adoptă de 30 ani acea perioadă/acele perioade în care urmează a se exploata
arboretele pentru care se proiectează tratamente cu perioade de de regenerare de 30 ani.
b3) In cazul unităţilor de gospodărire pentru care se stabileşte un ciclu nedivizibil
cu 20 sau 30 ani, de pildă, în cazul ciclului de 110 ani se adoptă o periodă de 30 ani; se
poate constitui prima suprafaţă periodică de 30 ani, iar celelalte 4 de cîte 20 ani sau
invers.
b4) Pentru pădurile cu funcţii prioritare de protecţie precum şi pentru pădurile cu
funcţii de producţie în cuprinsul cărora există formaţii forestiere pentru care Normele
tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor recomandă tratamente cu perioade de
regenerare de 30 ani, ca regulă generală, se adoptă perioade de 30 ani în cadrul ciclului,
urmând a se constitui suprefeţe periodice corespunzătoare acestor perioade.
b5) In cazul unităţilor de gospodărire alcătuite din arborete pentru care se
proiectează tratamente cu tăieri rase se pot constitui şi perioade de 10 ani.
S (1)
S pn p
r
în care:
Spn reprezintă întinderea normală a unei clase de vârstă - suprafaţa periodică normală;
S – suprafaţa unităţii de gospodărire;
r – ciclul;
p – perioada, egală cu mărimea, în ani, a unei clase de vârstă.
35
c2) Prima suprafaţa periodică sau suprafaţa periodică în rând -Sp I-, include
arborete exploatabile care urmează a se parcurge cu tăieri în prima perioadă.
c3) în situaţia în care prima perioadă, pentru care s-a constituit suprafaţă
periodică, este de 20 ani, în suprafaţa periodică în rând -Sp I- se includ arboretele
exploatabile sau considerate exploatabile2 în primele două decenii:
– dec. I: cele care îndeplinesc condiţia: TE – TA ≤ 5 ani şi TA >TE);
– dec II: cele care îndeplinesc condiţia: 5 < TE – TA ≤ 15 ani;
c4) In situatia în care prima perioadă a ciclului este de 30 ani, în suprafaţa
periodică în rând se includ arboretele exploatabile sau considerate exploatabile în
primele trei decenii:
– dec. I: cele care îndeplinesc condiţia: TE – TA ≤ 5 ani sau TA >TE);
– dec II: cele care îndeplinesc condiţia: 5 < TE – TA ≤ 15 ani;
– dec III: cele care îndeplinesc condiţia: 15 < TE – TA ≤ 25 ani;
c4) În suprafaţa periodică în rând, mai întâi se includ arboretele exploatabile în
dec. I, în ordinea urgenţelor de rgenerare, urmând arboretele din deceniul II/deceniile II
şi III, până la realizarea mărimii normale a suprafeţei periodice în rând.
c5) În scopul realizării şi menţinerii unei structuri echilibrate a unităţii de
gospodărire pe clase de vîrstă, suprafaţa periodică în rînd trebuie să aibă o întindere
aproximativ egală cu cea a unei suprafeţe periodice normale; această situaţie este
specifică unităţilor de gospodărire deja echilibrate sub raportul claselor de vîrstă sau cu
structură relativ apropiată de cea normală.
c6) În cazul unităţilor de gospodărire deficitare în arborete exploatabile, dacă
suprafaţa arboretelor exploatabile este mai mică decât suprafaţa periodică normală, în
suprafaţa periodică în rând se includ şi arboretele considerate exploatabile în limita
sacrificiilor de exploatabilitate in minus admise oficial; dintre arboretele considerate
exploatabile în limita sacrificiilor de exploatabilitate in minus admise oficial vor încadra
în primul rând cele cu un potenţial redus sub raport silvoproductiv şi al funcţiilor de
protecţie.
c7) Întinderea maximă a suprafeţei periodice în rând constituite in conditiile lit.
c6) nu poate depăşi pe cea a unei suprafeţe periodice normale.
c8) In situatia in care prin includerea arboretelor prevazute la lit. c6) nu se poate
constitui suprafaţa periodică în rând, datorita lipsei arboretelor exploatabile şi/ sau cele
considerate exploatabile, se adoptă o perioadă de aşteptare. arboretele exploatabile şi/
sau cele considerate exploatabile au o suprafaţa mult mai mică decât întinderea normală
a suprafeţei periodice normale, caz în care mărimea indicatorului de posibilitate
determinat va fi mult mai mică decât mărimea normală a recoltelor.
c9) În cazul unităţilor de gospodărire cu excedent de arborete exploatabile se
constituie o suprafaţa periodică în rând egală ca întindere cu mărimea normală a
claselor de vârstă.
c10) Pot fi unităţi unităţi de gospodărire excedentare în arborete exploatabile dar
care au primele clase de vârstă deficitare, excedentare în arborete exploatabile dar cu
deficit de arborete preexploatabile, excedentare în arboretele exploatabile pe seama
36
arboretelor exploatabile după stare, excedentare în arborete exploatabile, care au
primele clase de vârstă excedentare dar şi clasa arboretelor preexploatabile;
c11) In cazul unităţilor de gospodărire excedentare în arborete exploatabile dar
care au primele clase de vârstă deficitare si excedentare în arborete exploatabile dar cu
deficit de arborete preexploatabile, faţă de întinderea normală a unei suprafeţe
periodice, se admit depăşiri de maximum 20 %, cu conditia ca fiecare dintre suprafeţele
periodice următoare să poată fi încadrată cu cel puţin 4/5 din întinderea suprafeţei
periodice normale si ca excedentul să nu fie constituit din arboretele cu structură stabilă,
plurienă şi relativ plurienă, stare de vegetaţie cel puţin normală şi consistenţă plină .
c11) În cazul unităţilor de gospodărire în care excedentul s-a constituit din
arborete exploatabile după stare, se poate depăşi suprafata periodica normală chiar cu
mai mult de 20%.
c12) Arboretele funcţional necorespunzătoare şi cu stare de sănătate precară,
încadrate în urgenţa I de regenerare şi în categoria de urgenţă 2.1 se includ în suprafaţa
periodică în rînd, indiferent de întinderea lor, în deceniul de aplicare a
amenajamentului; in cazul arboretelor din prima urgenţă se va recolta volumul lor
integral, iar în cazul celor din categoria de urgenţă 2.1, volumul de recoltat se va stabili
în raport cu participarea arborilor puternic vătămaţi, care nu pot fi menţinuţi peste limita
deceniului, precum şi cu posibilităţile aplicării corespunzătoare a tratamentelor adoptate
în vederea regenerării arboretelor în cauză.
d) determinarea posibilităţii pe volum.
d1) Calculul posibilităţii se realizeaza prin două procedee:
d2) Procedeul inductiv care se bazează pe însumarea volumelor posibil de
recoltat în primul deceniu, majorate cu creşterea lor pe 5 ani - Vdr-, din arboretele – m-
exploatabile în primul deceniu încadrate în suprafaţa periodică în rând în ordinea
urgenţelor de regenerare;
d3) Volumele se determină pe teren în baza indicilor de recoltare, exprimaţi
procentual, pentru fiecare arboret exploatabil în parte; indicii de recoltare se stabilesc
cu luarea în considerare a mărimii perioadei de regenerare, a periodicităţii şi numărului
necesar de intervenţii, mărimii şi perioadei de alăturare a parchetelor.
d4) Posibilitatea rezultă prin aplicarea relaţiei:
m
V d
(2)
P m 1
10
3
.
37
exploatare/regenerare de 10 ani. Proiectarea de tăieri de regenerare în tot excedentul de
arboretele exploatabile, cu intensităţi mari, va promova în continuare, acelaşi
dezechilibru în structura fondului de producţie pe clase de vârstă. Suprafaţa ce va fi
descoperită prin tăierile de regenerare va trebui să se înscrie în limitele posibilităţii pe
S S
suprafaţă, pe deceniu: Psd 10 , cât şi pe perioadă: Psp S pn p
r r
d6) In situatia in care există excedentul prevazut la lit. d6) posibilitatea pe
suprafaţă va putea fi depăşită cu cel mult 20%. Suprafaţa care va fi descoperită în
primul deceniu prin aplicarea tăierilor de generare proiectate va fi mai mare sau mai
mică în raport cu intensitatea acestora, respectiv cu procentele de recoltare stabilite.
Suprafaţa respectivă se va putea calcula, pentru fiecare arboret, prin aplicarea – la
suprafaţa acestuia – a procentului de recoltare stabilit prin tratamentul proiectat. Suma
suprafeţelor astfel obţinute va reprezenta suprafaţa ce urmează a fi descoperită în
deceniu prin aplicarea tratamentelor proiectate.
m Vri S
Psd si 10 (3)1
i 1 VTi r
sau:
m
S 10
Psd 0.01 %recolt .si 10 S pn (4)2
i 1 r p
relaţiiîn care:
Psd reprezintă posibilitatea pe suprafaţă ce urmează a fi descoperită prin tăieri în
deceniul I prin tratamentele proiectate; include 10 posibilităţi anuale pe suprafaţă
S
10 .
r
38
S
10
r
= suprafaţa normală ce ar trebui descoperită prin tăieri într-un deceniu în
vederea normalizării structurii fondului de producţie Ea se calculează în raport cu
mărimea primei perioade adoptate, astfel:
10 10 S
Pentru p = 10 ani, Ps S pn S pn S pn 10
p 10 r
10 10 1 S
Pentru p = 20 ani, Ps S pn S pn S pn 10
p 20 2 r
10 10 1 S
Pentru p = 30 ani, Ps S pn S pn S pn 10
p 30 3 r
10 10 1 S
Pentru p = 40 ani, Ps S pn S pn S pn 10
p 40 4 r
39
1 k
P VDi
p i 1
în care:
VDi – volumul de material lemnos care ar putea fi recoltat în prima perioadă de p ani a
ciclului (p = 10 ... 30 ani), respectiv volumul arboretelor care pot fi exploatate în
cele (k) decenii din cadrul perioadei (p =1 ... 3).
VDi reprezintă volumul arboretelor exploatabile incluse în suprafaţa periodică în rând,
calculate la vârsta [TA + 10j], (j = 0 ... 2), majorat cu creşterea lor pe următorii cinci
ani, ce se impune a fi recoltat într-o perioadă de 10, 20, 30 sau chiar 40 de ani.
Pentru i = 1 se obţine V1 – volumul de material lemnos ce se poate recolta din
arboretele exploatabile în primii 10 ani; pentru i = 2 se obţine V2 – volumul de
material lemnos ce se poate recolta din arboretele exploatabile în primii 20 ani, iar
pentru i = 3 se obţine V3 – volumul de material lemnos ce se poate recolta din
arboretele exploatabile în primii 30 de ani. La stabilirea acestor volume se ţine
seama de tratamentele proiectate cu perioadele de regenerare adoptate precum şi
momentul în care aceste arborete ajung la exploatabilitate când, pentru ele, în
decursul primei perioade a ciclului, pot începe tăierile de regenerare.
d10) Dacă în cadrul ciclului se stabileşte prima perioadă de 10 ani, atunci, din
volumul arboretelor exploatabile în primul deceniu ce alcătuiesc suprafaţa periodică în
rând, pentru fiecare an din perioada respectivă, se va lua în calculul posibilităţii un
1
volum egal cu ni , în raport cu mărimea ni a perioadei de regenerare, şi deci, în
cuprinsul deceniului, din fiecare arboret inclus în suprafaţa periodică în rând se va
10
recolta un volum egal cu ni din volumul fiecărui arboret (calculat la mijlocul
deceniului). Acest volum, mai sus s-a notat cu V1. Valoarea lui împărţită la 10 (mărimea
periodei) reprezintă mărimea posibilităţii anuale. Relaţia de mai sus se mai poate scrie:
m
Vi
P , în care Vi reprezintă volumul arboretelor respective majorat cu 5 creşteri iar
i 1 ni
40 30 20 j 1 10
Pentru perioada p = 20 ani:
P = (1/20) {[(V110 + V 120 + (2/3)V 130 + (1/2)V140 + )] + [V210 + (1/2)V220 + (1/3)V230 + (1/4)V240 ]}
Art. 37. – (1) Indicatorii de posibilitate calculaţi prin metoda cresterii indicatoare
si metoda claselor de varsta se iau în considerare la stabilirea mărimii posibilităţii.
(2) Mărimea posibilităţii se stabileste cu luarea în considerare a tuturor factorilor
care o influenţează si in raport cu abaterea structurii reale a fondului de producţie de la
starea normală, deosebindu-se următoarele situaţii:
a) În unităţi de gospodărire cu structura apropiată de cea normală sau cu deficit
de arborete exploatabile, se va avea în vedere, de regulă, posibilitatea stabilită prin
metoda creşterii indicatoare. Eventualele abateri vor fi justificate de proiectant iar
solutia propusă se va analiza în vederea adoptării în conferinta a II-a de amenajare.
b) În unităţi de gospodărire cu excedent de arborete exploatabile, la stabilirea
posibilităţii se vor lua în considerare valorile rezultate din aplicarea procedeelor bazate
pe creşterea indicatoare şi pe clase de vârstă, dându-se prioritate indicatorului obţinut
prin aplicarea metodei claselor de vârstă. Posibilitatea adoptată poate avea şi o mărime
intermediară între cei doi indicatori.
(3) Solutiile propuse de proiectant se analizeaza in cadrul conferintei a II-a de
amenajare, iar marimea posibilitatii se aproba in cadrul acesteia.
Art. 38 – (1) Planul de recoltare a produselor principale se intocmeste prin
parcurgerea urmatoarelor etape:
a) Alegerea arboretelor din care urmează a se realiza posibilitatea adopată de
produse principale se face pe baza unei cartări prealabile pe categorii de urgenţe de
regenerare, iar la stabilirea definitivă a suprafeţei de parcurs cu tăieri se ţine seama de
necesităţile regenerării şi de condiţiile reale de exploatare.
b) Stabilirea arboretelor care urmează a fi parcurse cu tăieri în primii 10 ani si
înscrierea acestora în planul decenal de recoltare a produselor principale cu datele de
42
caracterizare, cu suprafaţa şi volumul total, cu felul tratamentului, felul tăierii, numărul
intervenţiilor şi volumul de extras în cursul primului deceniu; volumul cumul de extras
din aceste arborete este egală cu volumul a 10 posibilităţi anuale; prin amenajamentul
silvic se recomanda ca intervenţiile silviculturale din deceniul de aplicare, să fie
corelate cu ritmul procesului de regenerare.
(2) Ritmul recoltării şi cel al regenerării pot diferi de la arboret la arboret şi sunt
determinate de prevederile referitoare la volumele de extras în primul deceniu; aceste
volume se stabilesc în raport cu necesităţile interne ale arboretelor, precum şi cu tipul de
structură urmărit, tratamentul de aplicat, mărimea perioadei de regenerare; aceste
prevederi au un caracter orientativ, ele urmând a fi adaptate, cu ocazia aplicării
amenajamentului, la condiţiile concrete de regenerare şi exploatare.
(3) In aplicarea amenajamentului silvic volumul recoltat la nivel de arboret poate
fi diferit faţă de cel stabilit prin planul decenal de recoltare a produselor principale, cu
condiţia respectării tratamentului si a caracterului tăierilor prevazute prin amenajament
şi a încadrării lui în mărimea posibilităţii stabilite la nivel de unitate de gospodărire.
(4) La întocmirea planului de recoltare a produselor principale, se urmăreste
respectarea restricţiilor silviculturale referitoare la mărimea şi perioada de alăturare a
parchetelor, cu evitarea dezgolirii solului şi a versanţilor pe mari suprafeţe, precum şi
concentrarea tăierilor pe bazinete ori în zone de interes deosebit sub raport ecologic şi
social.
(5) Planul de recoltare va cuprinde două părţi: prima, cu date de caracterizare a
arboretului, şi a doua, cu elemente de plan.
(6) Amenajamentul cuprinde şi o situaţie a accesibilităţii arboretelor incluse în
planul decenal si o dinamica pe 15-20 ani a accesibilităţii posibilităţii, fără construirea
de noi căi de transport în raport cu prevederile din amenajament privind dotarea
pădurilor cu asemenea căi de transport.
(7) De asemenea, planul de recoltare a produselor principale va cuprinde soluţiile
de principiu referitoare la alegerea şi aplicarea tehnologiilor de recoltare a lemnului,
avand in vedere necesităţile silviculturale specifice fiecărui arboret şi tratamentul luat în
considerare.
(8) Pe parcursul aplicării amenajamentului, volumul lemnos de extras sub formă
de produse accidentale I dintr-un arboret inclus în rând de tăiere, care depaseste
volumul de recoltat prevazut de amenajament, se va precompta ca produse principale.
S
P (1)
r
în care:
P - mărimea parchetului, respectiv posibilitatea pe suprafaţă la nivelul unităţii de
gospodărire;
S – suprafaţa unităţii de gospodărire;
r – ciclul.
(2) Procedeul presupune parcurgerea anuala cu tăieri a unei suprafete egale cu
mărimea parchetului, considerand că de pe parchete egale, în aceleaşi condiţii de
producţie, se obţin recolte egale.
(3) Pentru stabilirea posibilităţii de produse principale cu continuitate pe volum
se aplică procedeul aproximaţiilor succesive, cu luarea în considerare a structurii reale a
pădurii de amenajat.
(4) Prin procedeul aproximatiilor succesive calculele se fac distinct pentru
subunităţile de gospodărire constituite din arborete de salcâm, cu fondul de producţie
structurat pe clase de vârstă de 10 ani.
(5) Posibilitatea prin procedeul aproximatiilor succesive se stabileşte pe
suprafaţă, pentru o perioadă de 10 ani utilizand notaţiile :
m reprezintă numărul de clase de vârstă stabilit în raport cu ciclul
(m=ciclul /10);
Si - suprafaţa arboretelor incluse în clasa de vârstă “i”;
r
si - suprafaţa redusă a arboretelor incluse în clasa de vârstă “i”;
(9) Posibilitatea pe suprafaţă se obţin cu ajutorul relaţiei :
44
10
q S q 1 S r , dacă U 1
D
PS (2)
10
S ' q 1 S r ' , dacă U 0
q
unde:
1, dacă D1 O.AND.D2 O.AND.D1' O.AND.D2' 0
U= (3)
0, pentru restul situaţituar
D1 S m S
D1 ' S mn S n
(4)
D2 S m 1 S
D2' S mr 1 S r
Vm
q = V ; (5)
e
S =
1
m
S j =
1
m
S
i j
i
; (6)
m j 1 m j 1
(m j 1)10
m
Sj =
S
i j
i
; (j = 1,2 …, m) (7)
(m j 1)10
45
m
Sr =
1
m
S rj =
1
m
s
i j
r
i
; (8)
m j 1 m j 1
10(m j 1)
m
S =
r si j
r
i
; (j = 1,2, …, m) (9)
j
10(m j 1)
S1 .r1 S 2 .r2 .... S
S'= ; (10)
r1 r2 .... 1
'
S mr
r = r ;
i (i = 1,2, …. m-1) (13)
Si
(6) Posibilitatea pe volum se stabileşte prin nominalizarea, în ordinea urgenţelor
de regenerare, în limita mărimii PSD , a arboretelor exploatabile, cu luarea în considerare
a sacrificiilor de exploatabilitate admise la care se adăuga jumătate din creşterea
producţiei lor totale pe perioada de 10 ani.
Art. 41.- (1) Pentru subunităţile de gospodărire de zăvoaie de plopi şi sălcii
posibilitatea se stabileşte pentru o perioadă de 5 ani, egală, de regulă, cu perioada de
aplicare a amenajamentului pentru asemenea păduri.
(2) În cazul parchetaţiei simple, pentru subunităţile de gospodărire de zăvoaie de
plopi şi sălcii, posibilitatea se determină prin relaţia:
S
P ve (1)
r
în care:
S - suprafaţa subunităţii de gospodărire;
r – ciclul;
ve – volumul la hectar al arboretelor exploatabile în primii 5 ani majorat cu creşterea
curentă a producţiei lor principale pe 2 ani.
(3) Prin procedeul parchetaţiei simple, posibilitatea se stabileşte pentru primul
cincinal in cazul subunităţilor de gospodărire de zăvoaie de plopi şi sălcii, luindu-se in
calcul următoarele situaţii:
a) Unităţi de gospodărire cu deficit de arborete exploatabile la care posibilitatea
se calculeaza conform relaţiei:
1
P Varb. exp l . (2)
5
în care:
46
Varb. expl. reprezintă volumul arboretelor exploatabile majorat cu creşterea curentă a
producţiei lor principale pe 2 ani.
b) Unităţi de gospodărire cu excedent de arborete exploatabile la care
posibilitatea se stabileşte prin relaţia prevazuta la alin.(2) cu luarea în considerare şi a
cotei-parte (1/a) din excedentul de volum al arboretelor exploatabile (Ve – 5P), excedent
ce urmează a se lichida în decursul perioadei de lichidare (a):
S V 5P
P ve e (3)
r a
Art. 42. – (1) Calculul posibilităţii de produse principale cu continuitate pe
volum pentru subunităţile de gospodărire de zăvoaie de plopi şi sălcii se realizeaza si
prin intermediul procedeului aproximaţiilor succesive, caz in care se introduc
notaţiile :
(m = ciclul /5)
5
q S q 1 Sr dacă D1 O. AND.D1, 0
PSC (1)
5
S ' q 1 Sr '
q
dacă D1 O.OR.D1, 0
unde:
C
PS - mărimea posibilităţii pe suprafaţă pentru o perioadă de timp de 5 ani;
D1 S m S ;
(2)
D1 S mr S r ;
Vm
q= V ; (3)
e
S =
1
S
m
j =
1
m
S
i j
i
; (4)
m j 1 m j 1
(m j 1)5
Sj =
S
i j
i
; (j = 1,2 …, m) (5)
( m j 1)5
m
Sr =
1
m
S rj =
1
m
s
i j
r
i
; (6)
m j 1 m j 1
5( m j 1)
S =
r s
i j
r
i
; (j = 1,2, …, m) (7)
j
5( m j 1)
1
S1r .r1' S 2r .r2' ....S r
S = ; (9)
r
r1' r2' .... 1
Sm
ri = S ; (i = 1,2, …., m-1) (10)
i
S mr
'
r = r ;
i (i = 1,2, …. m-1) (11)
Si
48
a) suprafaţa maxima a parchetelor;
b) perioada de alăturare a parchetelor, care va fi de minim 3 ani;
c) criteriile după care s-au ales arboretele incluse în planul decenal;
d) modul de aplicare al tăierilor în crâng, ţinând seama de compoziţia, vârsta,
productivitatea şi calitatea arboretelor, puterea de lăstărire a cioatelor; gradul de
accesibilitate al arboretelor;
(3) În pădurile din grupa I se impune ca orânduirea tăierilor să se facă şi în raport
cu ţelul de protecţie urmărit astfel:
a) în arboretele de pe terenurile înclinate şi cu sol erozibil, se vor aplica tăieri în
benzi orientate pe curba de nivel;
b) in zăvoaie, benzile vor fi perpendiculare pe firul apei în cazul râurilor
interioare şi în zona dig-mal şi perpendiculare pe direcţia de scurgere a apelor de
inundaţie în cazul pădurilor în regim liber din Lunca Dunării: in raport cu ţelurile de
protecţie urmărite, se poate adopta soluţia benzilor alterne sau a benzilor succesive.
c) in pădurile care prezintă şi un interes peisagistic, cu ocazia exploatărilor se va
lăsa o bandă de acoperire de lăţime de 20 - 30 metri, regenerarea acesteia urmând a se
face după ce arboretul exploatat din spatele ei va putea prelua funcţia peisagistică
respectivă.
Art. 44. – (1) Stabilirea posibilitatii de produse principale pentru subunitatile de
gospodarire alcãtuite din culturi de plopi euramericani şi sãlcii selecţionate se face in
conditiile art. 41, cu precizarea ca perioada de lichidare a excedentului poate fi de
maximum 10 ani la plopi euramericani şi de 15 ani la salcie selecţionată.
(2) Planul de recoltare a produselor principale pentru subunitatile de gospodarire
alcãtuite din culturi de plopi euramericani şi sãlcii selecţionate se intocmesc in
conditiile art. 43.
Art. 45. – (1) Conversiunea se aplică tuturor arboretelor tratate anterior în crâng
şi care, trebuie să fie gospodărite în regim de codru.
(2) În funcţie de starea arboretelor prevazute la alin.(1), se aplică”
a) conversiunea prin îmbătrânire;
b) conversiunea prin refacere.
(3) Conversiunea prin îmbătrânire presupune conducerea arboretelor până la
momentul când acestea pot realiza regenerarea din sămânţă si este indicată în cazul unor
arborete sănătoase, viguroase şi productive a căror compoziţie corespunde funcţiilor
ecologice, economice şi sociale atribuite si in care speciile de bază trebuie să fie
reprezentate într-o proporţie care să permită conducerea lor eficientă până la vârsta de
tăiere în codru, iar condiţiile naturale şi de vegetaţie să fie favorabile regenerării lor
naturale din sămânţă.
(4) Conversiunea prin refacere se adoptă în cazul arboretelor provenite din lăstari,
necorespunzătoare funcţiilor ce le sunt atribuite şi a căror conducere până la vârsta
regenerării naturale din sămânţa nu este posibilă sau indicată din motive de ordin
silvotehnic sau funcţional.
(5) Pentru arboretele prevazute la alin.(1) nu se constituie subunităţi speciale de
conversiune, indiferent dacă arboretele în cauză se convertesc prin îmbătrânire sau prin
refacere, acestea urmand a fi incluse in subunităţi de codru.
49
Art. 46. – (1) Pentru pădurile cu rol prioritar cinegetic se urmăreşte atât
reglementarea procesului de producţie lemnoasă, cât şi a producţiei cinegetice, în raport
cu obiectivele urmărite, urmarindu-se realizarea unei structuri a pădurii cât mai
favorabile dezvoltării vânatului, precum şi a condiţiilor necesare desfăşurării
corespunzătoare a activităţii de vânătoare.
(2) Unitatea teritorială de gospodărire a vânatului este fondul de vânătoare, a
carui suprafata minima este de:
a) 5.000 ha la câmpie;
b) 7.000 ha la deal;
c) l0.000 ha la munte.
(3) Condiţiile de structură ale arboretelor şi pădurilor constituite în fonduri de
vânătoare cu caracter special se realizează prin adoptarea corespunzătoare a bazelor de
amenajare, avându-se în vedere urmatoarele recomandări:
a) Regimul codru este adecvat fondurilor de vânătoare pentru căprior, cerb, cerb
lopătar, urs, şi mistreţ, putand fi folosit eficient şi în cazul fondurilor pentru fazan, dacă
se asigură o distribuţie corespunzătoare, în raport cu cerinţele cinegetice, a arboretelor
din clasa I de vârstă: regimul crâng poate fi adoptat numai în condiţiile prevăzute de
lege.
b) Compoziţia - ţel va fi alcătuită din speciile corespunzătoare tipului natural
fundamental de pădure, urmărindu-se proporţionarea armonioasă a speciilor valoroase
din punct de vedere ecologic, economic şi de protecţie cu cele care asigură hrana
preferată şi necesară vânatului, prin realizarea unui sortiment variat de specii de arbori
şi arbuşti producători de seminţe, fructe, muguri şi lujeri preferaţi de vânat, în funcţie de
condiţiile staţionale şi specia principală de vânat.
c) Tratamentul avut în vedere trebuie să asigure structuri diversificate, mozaicate,
care să răspundă cerinţelor ecologice ale principalelor specii de vânat; pentru pădurile
de codru pot fi adoptate tratamente din categoria celor cu perioadă lungă de
regenerare ,cvasigrădinărite, progresive sau cu regenerare permanentă - grădinărit.
d) Exploatabilitatea indicată este cea tehnică; in cazuri speciale, bine justificate
sub raport silvicultural, ecologic, economic şi cinegetic, se pot adopta şi alte vârste ale
exploatabilităţii.
d) Realizarea structurii optime a faunei cinegetice constituie un obiectiv de bază
al gestionării fondurilor de vânătoare, se stabileşte prin cercetări ştiinţifice şi este
definită prin proporţia cea mai corespunzătoare, sub raportul potenţialului fondurilor de
vânătoare, a speciilor de vânat şi a distribuţiei efectivelor de vânat pe vârste şi sexe.
e) Structura reală se referă la efectivele de primăvară şi se preia din evidenţele
ocolului sau din studii de specialitate, pentru fiecare fond de vânătoare; diferenţele
dintre structura optimă şi cea reală trebuie să constituie elementul de bază pentru
stabilirea măsurilor de gospodărire prevăzute în amenajamente; la stabilirea structurii
faunei cinegetice şi la elaborarea planurilor de recoltare se vor avea în vedere
reglementările referitoare la speciile protejate prin Convenţia de la Berna -lup, urs ras
si pisica salbatica.
50
(4) Producţia cinegetică se stabileşte pe fonduri de vânătoare şi specii de vânat,
pentru fiecare fond de vânătoare se disting:
a) efective reale, care se stabilesc anual pentru toate speciile de vânat, prin
metodele cele mai adecvate de evaluare sau inventariere;
b) efective optime, care sunt stabilite în funcţie de bonitatea fiecărui teren de
vânătoare, pentru toate fondurile de vânătoare din ţară, pe următoarele specii: cerb
comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, muflon, mistreţ, fazan şi iepure.
(5) Din efectivele reale se va prevedea recoltarea unei cote pentru valorificare,
stabilită anual pe specii de vânat, pe baza cunoaşterii efectivelor optime, a sporului
mediu anual pentru fiecare specie de vânat, conform tabelului nr.6, urmărindu-se
asigurarea continuităţii recoltelor anuale şi creşterea productivităţii fondurilor de
vânătoare.
51
împrejmuiri pentru terenurile de hrană care pe timpul iernii să fie folosite la protecţia
tinerelor plantaţii şi a regenerărilor naturale etc.
(10) Amenajamentele silvocinegetice vor avea ca anexă harta de ansamblu la
scara 1:50.000 cu numărul, denumirea şi limitele fondurilor de vânătoare, enclavele din
fondul forestier, terenurile neproductive sub raport cinegetic, limitele biotopului
specific speciei sau grupei ecologice de specii de vânat, zonele de protecţie, cele de
pontă şi reproducere, bârloagele de urs.
Art. 47. – (1) Lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor sunt următoarele:
a) degajări[
b) depresaj;
c) curăţiri;
d) rărituri;
e) elagaj artificial;
f) emondaj;
g) îngrijirea marginii de masiv şi a lizierelor;
h) tăieri de igienă;
i) îngrijirea subetajului şi a subarboretului.
(2) Alegerea şi modul de aplicare a lucrărilor de ingrijire si conducere se
realizeaza conform instrucţiunilor tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor.
(3) Amenajamentul stabileşte lucrările de îngrijire corespunzătoare fiecărui
arboret în parte, descrie modul de aplicare a acestora, prevede eşalonarea în timp a
lucrărilor şi determină cuantumul lor, inclusiv posibilitatea de produse secundare
-curăţiri şi rărituri-, precum şi volumul orientativ posibil de extras prin tăieri de igienă.
(4) Posibilitatea de produse secundare se stabileşte separat pentru rărituri şi
curăţiri.
(5) Volumul de recoltat prin rărituri sau curăţiri se stabileşte prin folosirea indici
de recoltare orientativi la lucrări de îngrijire in arboretele parcurse sistematic cu
asemenea lucrări şi având indici de densitate 0,9 – 1,0 prevazuti in anexa nr. 11 la
prezentele norme; volumul de extras prin deschidere tehnologică a arboretelor se
include în volumul de recoltat prin curăţirea sau răritura ce se execută concomitent.
(6) Indicii de recoltare prevazuti la alin.(5) se stabilesc de fiecare dată pe baza
observaţiilor şi măsurătorilor de teren efectuate cu prilejul descrierii unităţilor
amenajistice, a datelor şi experienţei acumulate de ocoalele silvice în practicarea
lucrărilor de îngrijire si sunt adaptaţi la particularităţile concrete ale arboretelor
respective.
(7) Periodicitatea lucrãrilor de îngrijire pentru arborete parcurse sistematic cu
asemenea intervenţii silviculturale – valori orientative- este prevazuta in anexa nr. 12 la
prezentele norme.
(8) Pe unitatea de productie, posibilitatea de produse secundare - rărituri şi
curăţiri evidenţiate separat- rezultă din însumarea volumelor de extras pe durata
deceniului din fiecare arboret în parte, cu luarea în considerare a numărului
intervenţiilor, şi împărţirea sumei respective la 10.
52
(9) Volumul de extras prin rărituri şi curăţiri din arboretele în care se aplică tăieri
grădinărite sau de transformare la grădinărit se consideră posibilitate de produse
principale.
(10) Volumul posibil de extras prin tăieri de igienă se stabileste de la caz la caz
fără a depăsi 1,0 mc/an/ha, în functie de vârsta si starea arboretelor sub raportul
consistentei si al sănătătii acestora.
(11) În arboretele prevăzute cu tăieri de igienă, în care volumul de extras este mai
mare decât cel prevăzut la alin.(4) ca urmare a actiunii factorilor destabilizatori,
proiectantul propune extragerea întregului volum pus în valoare, afectat de fenomenul
respectiv; precomptarea produsului se va face doar dacă acesta face parte dintr-o unitate
de gospodărire în care se reglementează productia si care poate fi încadrat la accidentale
I.
(12) Planul lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor se întocmeşte pe
categorii de lucrări: pentru fiecare categorie, subparcelele se înscriu pe bazinete, în
ordinea lor curentă; in cazul arboretelor cu structură neregulată se introduc în plan
numai suprafeţele porţiunilor ce urmează a fi parcurse în mod efectiv cu lucrări de
îngrijire.
(13) În planul lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor se indică urgenţa
de intervenţie în raport cu caracteristicile arboretelor - vârsta, compoziţia, consistenţa,
productivitatea, lucrări efectuate - şi cu gradul de accesibilitate al parcelei sau al
grupului de parcele; De asemenea se precizează metoda de rărire şi intensitatea
intervenţiilor.
(14) Parcurgerea cu lucrari de ingrijire si conducere a arboretelor din planul
lucrărilor de îngrijire şi conducere este obligatorie pe suprafata, volumele necesare a fi
extrase la nivel de arboret putând să difere faţă de cele înscrise în amenajament, în
raport cu situaţia reală a arboretelor la data efectuării intervenţiilor.
(15) În cazul unor calamităţi în arborete prevăzute cu lucrări de îngrijire,
volumele rezultate se vor înregistra la produse secundare, fără ca prin aceasta să se
renunţe la parcurgerea în continuare cu operaţiuni culturale a arboretelor incluse în
planul lucrărilor de îngrijire şi conducere.
(16) În planul lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor se va evidenţia
numărul şi natura intervenţiilor, suprafeţele de parcurs şi volumele de extras, cu
justificarea corespunzătoare în textul referitor la planul respectiv.
Art. 48. – (1) Prin elaborarea planului lucrãrilor de regenerare se urmăreşte
introducerea imediată în producţie a terenurilor destinate împăduririi şi regenerarea lor
cu speciile forestiere cele mai indicate din punct de vedere economic, ecologic şi al
menţinerii şi ameliorării biodiversităţii.
(2) Planificarea lucrărilor de regenerare se face ţinând seama de situaţia
înregistrată cu prilejul descrierii unităţilor amenajistice, de nevoile de regenerare ce
decurg din aplicarea planului de recoltare a produselor principale, de necesitatea
asigurării unei structuri corespunzătoare a arboretelor în raport cu funcţiile atribuite,
precum şi de cerinţa reâmpăduririi sau împăduririi urgente a tuturor terenurilor goale
din fondul forestier, cu excepţia celor destinate pentru administraţie şi a celor care,
datorită stării lor, nu se pot împăduri si constituie cadrul general pentru documentaţiile
53
tehnico-economice de cultură şi refacere a pădurilor, care urmează să fie adaptată de
unităţile silvice, în fiecare an, necesităţilor producţiei.
(3) În planul lucrarilor de regenerare se înscriu subparcelele în funcţie de modul
de regenerare- naturala, artificiala şi mixta- şi de compoziţiile de regenerare,
precizându-se totodată lucrările necesare până la realizarea reuşitei definitive.
(4) Subparcelele care necesită lucrări de regenerare se înscriu în planul lucrarilor
de regenerare, pe categorii de lucrări, cu indicarea suprafeţei totale şi a suprafeţei
efective pe care urmează să se execute lucrări; mărimea suprafeţelor de împădurit în
completarea regenerării naturale se stabileşte ţinându-se seama de suprafeţele efectiv
neregenerate.
(5) Suprafeţele propuse a se impaduri prin plantaţii şi semănături sub masiv, cele
care se impaduresc după tăieri rase şi cele pe care urmează să se intervină cu completări
după tăieri definitive ori după plantaţii sau semănături, se stabilesc în concordanţă cu
planul de recoltare a produselor principale.
(6) La întocmirea planului lucrarilor de regenerare o deosebită atenţie se va
acorda împăduririi urgente a tuturor terenurilor degradate din fondul forestier,
evidenţiate cu prilejul descrierii unităţilor amenajistice.
(7) La sfârşitul planului lucrarilor de regenerare se indică, orientativ, ordinea de
executare a lucrărilor, făcându-se menţiunea că, la aplicare, se va ţine seama de starea
de fapt a fiecărui arboret în parte si se vor evidenţia, pe categorii, lucrările care
contribuie la asigurarea unei densităţi optime a arborilor la hectarul de pădure,
estimându-se şi efectul măsurilor respective.
(8) Cantităţile necesare de seminţe, puieţi sau butaşi se calculează, orientativ, la
nivel de unitate de amenajament de bază în raport cu mărimea suprafeţelor de împădurit
şi cu speciile necesare a fi introduse în vederea realizării compoziţiei de regenerare; in
funcţie de aceste necesităţi, se vor face recomandări la nivel de ocol silvic în legătură cu
producerea materialului de împădurit în pepiniere şi solarii, cu referiri asupra
dimensiunii lor şi a planurilor de cultură pentru deceniul următor.
(9) In planul de regenerare se cuprind înregistrări cu privire la aplicarea
amenajamentului, a provenienţei materialului forestier de reproducere utilizat pentru
fiecare unitate amenajistică parcursă cu lucrări de regenerare.
(10) La întocmirea planurilor de amenajament şi în textele referitoare la acestea
se vor avea în vedere soluţii şi recomandări vizând conservarea şi ameliorarea
biodiversităţii pădurilor prin:
a) stabilirea corespunzătoare a compoziţiilor de regenerare şi a compoziţiilor-ţel,
acordând atenţie deosebită speciilor locale în raport cu condiţiile staţionale şi de
vegetaţie specifice;
b) diversificarea structurii orizontale şi verticale a arboretelor, pe calea
promovării regenerării naturale, a aplicării tratamentelor cu perioade lungi de
regenerare şi modalităţilor de îngrijire şi de conducere a arboretelor;
c) menţinerea în arborete a unor exemplare, 1-3 la ha, din specii rar întâlnite în
cadrul ecosistemelor respective, a unor preexistenţi de dimensiuni ieşite din comun sau
a unor arbori cu particularităţi evidente sub raportul diversităţii biologice, cu scorburi,
cu forme deosebite;
54
d) identificarea şi menţinerea unor porţiuni cu asemenea particularităţi, inclusiv
prin constituirea în acest fel a unor subparcele distincte.
Art. 49 – (1) Pentru unităţile de producţie alcătuite din păduri proprietate
privată a persoanelor fizice si juridice si pentru padurile proprietate publica si privata a
unitatilor administrativ-teritoriale cu suprafeţe de maxim 100 ha, constituite la nivelul
unităţilor adminstrativ-teritoriale, reglementarea procesului de productie se realizeaza la
nivel de arboret, în vederea asigurării continuităţii recoltelor de masă.
(2) La stabilirea volumului de recoltat în cursul deceniului, se va avea în vedere
să fie asigurate în mod corespunzător atât continuitatea funcţiilor de producţie/
protecţie, cât şi condiţiile de sănătate şi de regenerare ale arboretelor luand in
considerare următoarele recomandări:
a) În pădurile de codru în care compoziţia arboretelor şi condiţiile de
exploatare şi regenerare permit, se va da prioritate aplicării codrului grădinărit, tăierilor
de transformare spre grădinărit si lucrarilor de conservare, prin care se realizează în
condiţii optime permanenţa pădurii şi continuitatea funcţiilor acesteia, inclusiv a
producţiei de lemn; in această situaţie, tăierile de transformare pentru fiecare arboret în
parte pot începe la vârsta de 75 - 80 de ani, iar recolta de lemn poate varia între nivelul
creşterea producţiei totale a arboretelor în cauză şi rezultatele obţinute prin procedeele
de calcul prevăzute la art. 30; in raport cu interesele silviculturale şi economice, recolta
poate fi anuală sau periodică, prin cumulare.
b) În pădurile de codru în care aplicarea grădinăritului nu este posibilă, în
raport cu particularităţile pădurilor respective se va adopta fie codrul cvasigrădinărit, fie
codrul regulat cu tratamente adecvate compoziţiei, condiţiilor de regenerare şi funcţiilor
arboretelor componente.
c) Volumul de recoltat în cursul deceniului din fiecare arboret exploatabil
(Vd) se obţine prin relaţia:
Ve
Vd = 10 ,
n
în care:
Ve reprezintă volumul arboretului majorat cu creşterea producţiei lui principale
pe n : 2 ani;
n fiind numărul de ani corespunzător perioadei considerată optimă pentru
recoltarea integrală a volumului Ve.
d) Volumul total de extras în deceniu, la nivelul unităţii de producţie, se obţine
din însumarea volumelor de extras din fiecare arboret exploatabil în parte.
e) La alegerea perioadei respective se ţine seama de timpul necesar regenerării
corespunzătoare a arboretului în cauză, dar şi de asigurarea, în măsura posibilităţii, a
continuităţii recoltelor de lemn pe o perioadă cât mai lungă.
f) În cazul pădurilor de crâng se va aplica parchetaţia simplă, urmărindu-se ca, în
condiţiile unei regenerări corespunzătoare, să se asigure pe cât posibil şi continuitatea
recoltelor de lemn; in situaţiile în care continuitatea recoltelor prin exploatări şi
regenerări în parchete şi benzi nu este posibilă, se pot prevedea şi extrageri specifice
crângului grădinărit, urmărindu-se, pe cât posibil, realizarea unor structuri în mozaic.
55
Art. 50 - (1) In pădurile încadrate legal în sistemul de ocrotire integrală a naturii,
tipul funcţional I, recoltările de masă lemnoasă sunt interzise; eventuale extrageri de
masă lemnoasă vor fi posibile cu limitările impuse de planul de management, în baza
aprobãrii autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului şi cu aprobarea
autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
(2) În cazul pădurilor din grupa I funcţională supuse regimului de
conservare, tip funcţional II, pentru care nu se reglementează procesul de producţie
lemnoasă - produse principale, se va întocmi o evidenţă a arboretelor în care se impun
lucrări de conservare, pe categorii funcţionale, precizându-se volumul lemnos de
recoltat pe durata deceniului de aplicare şi cel mediu anual, precum şi natura
intervenţiilor de conservare necesare, ţinându-se seama de următoarele considerente:
a) în cadrul lucrărilor speciale de conservare, volumul de extras din arboretele
mature se va stabili de la caz la caz în funcţie de structura actuala a aboretelor si doar in
contextul optimizarii funcţiilor de protecţie ale acesteia.
b) limita minimă a extragerilor va fi corespunzătoare volumului care se impune a
fi recoltat prin tăieri de igienă; limita superioară poate diferi, de la caz la caz, în raport
cu starea fiecărui arboret, impunându-se însă ca extragerile care depăşesc 10% din
volumul pe picior să fie temeinic justificate si doar in vederea îmbunătătirii functiilor
atribuite; In cazul arboretelor de salcâm, plopi euramericani si zăvoaielor, procentul de
extras poate fi de 100%.
c) în cazul arboretelor în care se înregistrează scăderea evidentă a capacităţii
funcţionale, se vor prevedea măsuri de ajutorare a regenerării, iar în porţiunile cu declin
ireversibil se vor crea nuclee de regenerare, în vederea asigurării permanenţei şi
funcţionalităţii ecosistemelor în cauză.
d) Pentru arboretele neexploatabile vor fi prevăzute lucrări de îngrijire adaptate
specificului de conservare.
3) Volumele prevăzute a se recolta din arboretele supuse regimului special de
conservare au un caracter orientativ şi nu vor fi incluse în cuantumul posibilităţii de
produse principale şi secundare, luându-se însă în considerare la întocmirea bilanţului
de folosire a producţiei lemnoase.
4) În cazul în care aceste pădurile se suprapun peste arii naturale protejate,
prevederile amenajmentului se armonizeaza cu prevederile planurilor de management.
Art. 51 – (1) Amenajarea pãdurilor cu funcţiile speciale de protecţie va avea în
vedere sporirea capacitãţii acestora de a exercita în mod eficient funcţiile prioritare şi
secundare ce le-au fost atribuite.
(2) Amenajamentul silvic cuprinde un capitol privind funcţiile pădurilor, în cadrul
căruia se vor evidenţia modificările intervenite în zonarea funcţională şi rolul pădurilor
în raport cu obiectivele ecologice, economice şi sociale şi va prezenta şi justifica
diferenţierea reglementărilor amenajistice pe tipuri funcţionale.
(3) Pădurile din tipurile funcţionale I şi II vor fi supuse, după caz, regimului de
protectie integrală ori regimului de conservare specială.
(4) În cazul celorlalte păduri cu funcţii speciale de protecţie, TIII, TIV, măsurile
de gospodărire precizate trebuie să vizeze menţinere sau realizarea unor structuri
56
polivalente, pe cât posibil apropiate de cele specifice ecosistemelor naturale, cu
particularităţile impuse de necesitatea exercitării funcţiilor prioritare atribuite
arboretelor.
Art. 52. – (1) In cazul pãdurilor cu funcţii speciale de protecţie a apei şi a solului
se va efectua o cartare a pădurilor in raport cu caracteristicile hidrologice şi
antierozionale ale arboretelor din aceste puncte de vedere, în baza căreia se vor face
estimări ale gradului în care pădurile respective îndeplinesc funcţiile de protecţie
atribuite, cu precizarea măsurilor de gospodărire ce se impun.
(2) În cazul terenurilor degradate din fond forestier se vor folosi specii cu valoare
antierozională şi hidrologică ridicată, capabile să vegeteze în condiţiile staţionale
respective promovandu-se acolo unde este posibil specii autohtone; Compoziţiile de
împădurire vor avea în vedere asortimentele din 2-3 grupe de specii - principale, de
amestec, de ajutor şi arbuşti- care să asigure acoperirea şi protecţia solului.
Art. 53. – (1) In cazul pãdurilor cu funcţii speciale de protecţie contra factorilor
climatici dãunãtori si in special pentru pădurile din silvostepă, situate in conditii
ecologice fragile, afectate de secete se recomandă structuri relativ pluriene, relativ
echiene, etajate, mozaicate. In cazul când speciile de bază alcătuiesc arborete echiene şi
rărite se recomanda introducerea speciilor ajutătoare şi arbuşti pentru a alcătui structuri
dense, mai puţin penetrabile pentru vânt.
(2) În cazul pădurilor dispersate din zona de câmpie forestieră, cu suprafeţe
reduse, se acorda o atenţie deosebită menţinerii integrităţii şi funcţionalităţii lor;
regenerarea zonelor de limită a trupurilor respective se va face prin deschideri prudente,
iar înlăturarea integrală a arborilor din vechiul arboret se va face treptat, pe măsură ce
permanenţa pădurii este asigurată prin seminţişurile instalate anticipat şi a preluării de
către acestea a funcţiilor arboretelor respective.
(3) În pădurile din subalpin şi presubalpin, precum şi în cele din zona montană
limitrofe golurilor alpine, caracterizate printr-o deosebită fragilitate ecologică şi
îndeplinind funcţii multiple prin lucrări adecvate se va urmări crearea de arborete cu
structuri naturale specifice condiţiilor staţionale din zona respectivă, conservarea
biodiversităţii genetice şi folosirea de material de împădurire de provenienţă strict
locală.
Art. 53. – (1) Pădurile situate în zone cu arborete puternic şi foarte puternic
vãtãmate de poluare, cu procese avansate de degradare a mediului forestier, cu
probleme dificile de regenerare şi reconstrucţie ecologică, se vor carta stational in baza
studiilor de specialitate, prin care se prezinta natura noxelor, evaluarea pagubelor
produse în arborete şi soluri, stabilirea măsurilor de reconstrucţie ecologică.
(2) In padurile prevazute la ali.(1) se evita introducerea speciilor de răşinoase,
reducerea consistentei arboretelor prin rărituri, se va căuta menţinerea lizierelor şi a
culturilor cât mai dense, se vor fi menţine arboretele rezistente la noxe, iar in cele cu
uscare avansată, ireversibilă, se vor propune lucrări adecvate de refacere.
Art. 54. – (1) În raport cu intensitatea funcţională, pădurile cu functii speciale de
recreere sunt pădurile parc şi pădurile de agrement.
57
(2) Pãdurile - parc includ pădurile special amenajate, cu structuri prelucrate
artistic, sau prevăzute a fi amenajate în acest scop.
(3) La amenajarea padurilor-parc se vor lua în considerare schiţa de sistematizare
a teritoriului, studiile anterioare pentru aceste păduri urmărindu-se:
a) evidenţierea valorii de recreere a pădurilor;
b) sistematizarea pe zone si secţiuni peisagistice;
c) prezentarea amenajărilor speciale de recreere existente si propuse pentru
vizitatori;
d) menţinerea şi promovarea speciilor naturale şi cele care pot contribui la
estetica peisajelor prin variaţii de forme, colorit, lumini şi umbre;
e) realizarea de structuri neregulate, mozaicate, cu alternante de consistenţe
diferite.
(4) Pãdurile de agrement sunt constituite din arborete cu funcţii de recreare de
intensitate relativ redusă pentru care se reglementează procesul de producţie lemnoasă -
produse principale, cu aplicarea tratamentelor şi celorlalte măsuri de gospodărire care
să contribuie la realizarea unor structuri corespunzătoare funcţiei de agrement.
Art. 55. – (1) Potrivit reglementărilor în vigoare principalele categorii de arii
naturale protejate sunt:
a) de interes national: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale
naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale,
b) de interes international: rezervaţii ale biosferei, zone umede de importanţă
internaţională, situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri,
c) de interes comunitar: arii speciale de conservare, arii de protecţie specială
avifaunistică, situri de importanţă comunitară.
(2) În amenajamentul silvic, ariile naturale protejate sunt tratate ca păduri cu
funcţii speciale de protecţie, al căror regim de gospodărire se stabileşte în funcţie de
categoriile şi tipurile funcţionale ale arboretelor şi se defineşte ca:
a) regim de protecţie strictă /protecţie integrală, aplicat pădurilor incluse în tipul I
funcţional; În aceste păduri sunt interzise orice fel de exploatări de lemn sau de alte
produse. În cazul pădurilor de protecţie a naturii, gospodărite în regim de protecţie
integrală, intervenţii cu caracter de exceptie sunt posibile numai cu aprobarea autoritatii
publice centrale responsabile prevăzută de lege;
b) regim de conservare deosebită, aplicat pădurilor incluse în tipul II funcţional, în
care nu este posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă – produse principale, aici
se vor realiza numai lucrari de conservare;
c) regim de gospodărire durabilă, aplicabil pădurilor din tipurile funcţionale III şi IV,
în care pot fi aplicate tratamente silviculturale intensive.
Includerea pădurilor/vegetaţiei forestiere în arii naturale protejate se face, în
principal, pe baza sistemului de încadrare a acestora în grupe, subgrupe şi categorii
funcţionale.
(3) Includerea pădurilor/vegetaţiei forestiere în arii naturale protejate se face, în
principal, pe baza sistemului de încadrare a acestora în grupe, subgrupe şi categorii
funcţionale.
58
(4) Pădurile de protecţie a naturii sunt încadrate în categoriile funcţionale: I.5.a.,
I.5.b., I.5.c., I.5.d, I.5.f, 1.5.j şi I.5.r din tipul functional I; pădurile gospodărite în regim
cu protecţie strictă /de ocrotire a naturii sunt încadrate în categoriile funcţionale I.5.a,
I.5.d, I.5.j şi I.5.r iar cele gospodăite în regim de protecţie integrală în categoriile I.5.b,
I.5.c şi I.5.f.
(5) În cazul ariilor naturale protejate complexe precum parcuri naţionale, parcuri
naturale, rezervaţii ale biosferei arboretelele destinate protecţiei naturii se includ în zone
cu protecţie strictă şi în zone de protecţe integrală, potrivit zonării interne a ariei
naturale protejate precizată în planul de management, după cum urmează:
a) Zone cu protecţie strictă în care se interzice desfãşurarea oricãror activitãţi
umane, cu excepţia activitãţilor de cercetare si educaţie, cu limitãrile descrise în
planurile de management.
b) Zone cu protecţie integrală (TI) în care sunt interzise orice forme de exploatare
sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor,
incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare, cu excepţiile prevăzute de
planul de management.
(6) În cazul padurilor virgine si al padurilor seculare cu structuri primare incluse
in categoria 1.5.j - se vor lua in considerare padurile identificate prin studiile si temele
de cercetare existente; acolo unde aceste studii nu sunt acoperitoare se vor incadra in
aceasta categorie ecosistemele forestiere care indeplinesc cumulativ urmatoarele
criterii:
Criterii si indicatori de selectarea a padurilor virgine in
Romania
A1 Criteriu Naturaletea
Indicatori
A1.1 Speciile de plante care formează fitocenoza sunt staţional autohtone.
61
(2) În ariile protejate de interes naţional complexe, cum sunt parcurile naţionale,
parcurile naturale şi rezervaţii ale biosferei, pădurile supuse regimului de ocrotire
integrală sunt incluse în zonele cu protecţie strictă .
(3) În zonele de ocrotire integrala sunt numai activităţi de cercetare ştiinţifică, de
educaţie şi de turism controlat, cu limitările impuse de planurile de management, cu
acordul Academiei Române şi al administratorului, nefiind permise nici un fel de
activităţi de exploatare a resurselor naturale sau alte intervenţii silviculturale.
(4) Păduri supuse regimului de conservare deosebită sunt rezervaţiile naturale,
pădurile naturale cu structuri de valoare deosebită care nu au fost considerate păduri
virgine, şi pădurile de protecţie a monumentelor naturii.
(5) În ariile protejate de interes naţional complexe, cum sunt parcurile naţionale,
parcurile naturale şi rezervaţii ale biosferei, aceste pădurile gospodărite în regim de
conservare sunt incluse în zonele cu protecţie integrală; pentru aceste păduri se adoptă
un regim corespunzător tipului funcţional I, măsurile de gospodărire având un pronunţat
caracter conservativ, de protecţie ecologică şi socială, intervenţii gospodăreşti cu
caracter silvic se pot face numai în scopul conservării caracterului natural al
ecosistemelor, pentru menţinerea habitatelor în vederea protejãrii anumitor specii,
grupuri de specii sau comunitãţi biotice care constituie obiectul protecţiei, în baza
aprobãrii autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului
(6) In pădurile gospodărite în regim de conservare pe lângă activităţile ştiinţifice,
de cercetare şi de ecoturism, cu aprobarea autorităţii publice centrale responsabile
pentru protecţia mediului şi în baza aprobãrii autoritãţii publice centrale care rãspunde
de silviculturã, sunt admise:
a) intervenţii în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al
reabilitãrii unor ecosisteme necorespunzãtoare sau degradate;
b) acţiuni de prevenire a înmulţirii în masã a dãunãtorilor forestieri, care nu necesitã
extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora;
c) acţiuni de combatere a înmulţirii în masã a dãunãtorilor forestieri, care necesitã
evacuarea materialului lemnos din pãdure, în cazul în care apar focare de înmulţire;
d) acţiunile de înlãturare a efectelor unor calamitãţi ;
e) intervenţii pentru localizarea rapidă şi stingerea incendiilor.
(7) Pădurile pentru care se adoptă un regim de gospodărire durabilă
corespunzător tipurilor funcţionale III şi IV sunt păduri de protecţie a ariilor naturale
protejate; in parcurile naţionale, parcurile naturale şi rezervaţii ale biosferei, aceste
păduri sunt incluse în zone de conservare durabilă, de management durabil şi de
reconstrucţie ecologică.
(8) In pădurile incluse în zona de conservare durabilă se vor aplica tratamente cu
grad mare de intensivitate, care promovează regenerarea naturală a arboretelor, cu
respectarea restricţiilor impuse de planurile de management al parcurilor.
(9) In pădurile incluse în zona de conservare durabila, pe lângă activităţile
ştiinţifice, de cercetare şi de ecoturism, cu aprobarea autorităţii publice centrale
62
responsabile pentru protecţia mediului şi în baza aprobãrii autoritãţii publice centrale
care rãspunde de silviculturã, sunt admise:
a) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejãrii anumitor specii,
grupuri de specii sau comunitãţi biotice care constituie obiectul protecţiei
intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al
reabilitãrii unor ecosisteme necorespunzãtoare sau degradate;
b) acţiunile de înlãturare a efectelor unor calamitãţi, cu acordul
administraţiei/custodiei ariei naturale protejate;
c) activitãţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacitãţii
productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum
recoltarea de fructe de pãdure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea
normativelor în vigoare ;
d) activitãţile de protecţie a pãdurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masã a
dãunãtorilor forestieri, care necesitã evacuarea materialului lemnos din pãdure;
(10) In pădurile din parcuri naţionale, în zonele de conservare durabilă, pot fi
aplicate:
a) lucrãri de îngrijire şi conducere a arboretelor;
b) tratamente care promoveazã regenerarea pe cale naturalã a arboretelor:
tratamentul tãierilor de transformare spre grãdinãrit, tratamentul tãierilor grãdinãrite
şi cvasigrãdinãrite, tratamentul tãierilor progresive si succesive clasice sau în
margine de masiv;
c) intervenţii specifice lucrãrilor speciale de conservare, cu accent pe promovarea
regenerãrii naturale şi fãrã extragerea lemnului mort, cu excepţia cazurilor în care se
manifestã atacuri de dãunãtori ai pãdurii ce se pot extinde pe suprafeţe întinse, în
primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecţie strictã sau integralã;
d) intervenţii pentru menţinerea habitatelor în vederea protejãrii.
(11) In pădurile din parcuri naturale, în zonele de management durabil, pot fi
aplicate:
a) lucrãri de îngrijire şi conducere a arboretelor;
b) aplicarea de tratamente silvice care promoveazã regenerarea pe cale naturalã a
arboretelor: tratamentul tãierilor de transformare spre grãdinarit, tratamentul tãierilor
grãdinãrite şi cvasigrãdinãrite, tratamentul tãierilor progresive clasice sau în margine
de masiv, tratamentul tãierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul
tãierilor în crâng, în salcâmete şi în zãvoaie de plop şi salcie; in cazul arboretelor de
plop euramerican se poate aplica şi tratamentul tãierilor rase în parchete mici, iar în
arboretele de molid, tãieri rase pe parchete de maximum 1 hectar;
c) activitãţi de vânãtoare şi activităţi de pescuit sportiv.
(12) In pădurile din ariile naturale protejate, în zonele de dezvoltare durabilă, pot fi
aplicate:
a) lucrãri de îngrijire şi conducere a arboretelor ; tratamentul tãierilor de
transformare spre grãdinãrit, tratamentul tãierilor grãdinãrite şi cvasigrãdinãrite,
tratamentul tãierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tãierilor
succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul tãierilor în crâng în salcâmete
63
şi zãvoaie de plop şi salcie; in zonele de dezvoltare durabilã din parcurile naţionale
se pot aplica tratamentul tãierilor rase în arboretele de molid pe suprafeţe de
maximum 1 hectar, precum şi tratamentul tãierilor rase în parchete mici în arboretele
de plop euramerican;
b) activitãţi de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacã aceastã
posibilitate este prevãzutã în planul de management al parcului şi dacã reprezintã o
activitate tradiţionalã;
c) activitãţi de vânãtoare, în zonele de dezvoltare durabilã din parcurile naturale;
d) activitãţi de pescuit sportiv, industrial şi pisciculturã;
(13) Prin aplicarea tratamentelor se are în vedere menţinerea sau realizarea unor
structuri polivalente, pe cât posibil apropiate celor specifice ecosistemelor naturale, dar
cu particularităţile impuse de necesitatea exercitării funcţiilor prioritare atribuite
arboretelor; in toate cazurile, prin măsurile aplicate, se va acorda o atenţie deosebită
menţinerii şi ameliorării condiţiilor de mediu, prin respectarea limitelor de intervenţii
impuse de amenajament şi prin aplicarea de tehnologii de exploatare/regenerare care să
asigure protecţia seminţişurilor şi arborilor rămaşi şi să nu afecteze calitatea solului şi a
apei, inclusiv prin interzicerea utilizării oricăror substanţe chimice nocive.
(14) În situaţia în care, în spaţiul pădurii se desfăşoară tradiţional obiceiuri şi
sărbători locale, există locuri de pelerinaj sau comunităţi religioase, mănăstiri declarate
monumente istorice sau culturale, suprafeţele respective vor fi identificate ca atare şi
delimitate pe hărţi, iar intervenţiile propuse vor avea în vedere realizarea şi menţinerea
caracteristicilor structurale ale pădurii corespunzătoare şi asigurarea unui cadru natural
adecvat; se va evita propunerea unor lucrări care să determine schimbări bruşte sau de
mare amploare ale peisajelor din imediata apropiere a acestor obiective.
(15) În funcţie de situaţia socio-economică a zonei, în pădurile din arii naturale
protejate situate afara zonelor de protecţie strictă, a celor de protecţie integrală şi a celor
de conservare specială, se vor identifica pădurile de mare importanţă pentru asigurarea
necesităţilor de bază ale comunităţilor - hrană, subzistenţă; la proiectarea măsurilor de
gospodărire se vor avea în vedere cerinţele comunităţilor locale faţă de pădure, crearea
condiţiilor favorabile pentru accesul acestora, pe termen lung, la resursele şi serviciile
pădurii. În toate cazurile lucrările propuse vor urmări să contribuie la menţinerea
valorilor sociale, culturale, istorice, arheologice sau de mediu identificate pe parcursul
lucrărilor de amenajare.
(16) In suprafeţele strict protejate, in care există posibilitatea acumulării unor
cantităţi mari de materie organică inflamabilă se vor prevedea măsuri tehnice specifice
privind prevenirea şi combaterea incendiilor.
Art. 57. - Rezervaţiile seminologice nu sunt incluse la reglementarea procesului
de producţie lemnoasã - produse principale; prin amenajament se stabilesc taieri de
fructificatie, în raport cu prevederile din “Îndrumãrile tehnice pentru îngrijirea şi
conducerea rezervaţiilor seminologice”, cu referire specialã la: transformarea
arboretelor surse de seminţe în rezervaţii seminologice, starea lor fitosanitară, producţia
de seminţe şi modul lor de folosire, asigurarea integritãţii şi conservării lor.
64
Art. 58. - In categoria funcţională I.5.g.-Pãduri constituite în suprafeţe
experimentale de lungă durată, destinate cercetãrii ştiinţifice, se vor încadra păduri doar
în baza unor teme de cercetare/documentatii avizate de către Comisia Tehnică de
Avizare pentru Silvicultură, avându-se în vedere următoarele: constituirea lor ca unitãţi
amenajistice distincte, delimitate împreunã cu zonele de protecţie ce se impun şi
reprezentarea lor cartograficã, prezentarea listei temelor de cercetare, cu obiectivele
urmărite, rezultate obţinute, măsuri de valorificare a acestor rezultate.
Art. 59. – (1) Conservarea biodiversităţii este unul dintre obiectivele de
gospodărire prioritare avute în vedere la amenajarea tuturor pădurilor, care răspunde
cerinţelor unei gospodăriri durabile a pădurilor, contribuind la conservarea speciilor si
habitatelor naturale.
(2) Conservarea biodiversităţii vizează realizarea mai multor obiective ce conduc
la adoptarea următoarelor tipuri de măsuri/acţiuni:
a) măsuri generale favorabile biodiversităţii, urmărite la nivelul fiecărui arboret,
oricare ar fi funcţiile atribuite pe care acesta le îndeplineşte, respectiv unitatea de
gospodărire din care face parte;
b) măsuri specifice, urmărite la nivelul pădurilor cu rol de ocrotire a ecofondului si
genofondului forestier.
(3) Masurile generale prevazute la alin.(2) lit. a) sunt acele măsuri menite să
asigure conservarea diversitătii biologice la nivelul tuturor ecosistemelor forestiere în
vederea maximizării functiei ecoprotective prin conservarea diversitătii genetice si
specifice, si vizeaza:
a) promovarea cu prioritate a regenerarii naturale a arboretelor cu prilejul aplicării
tratamentelor silviculturale;
b) utilizarea de material genetic de provenienta locala, în cazul în care regenerarea
se realizeaza artificial;
c) constituirea de subparcele cu suprafeţe cât mai mari care să includă arbori din
aceeaşi specie şi populaţie şi de aceeaşi vârstă sau vârste apropiate;
d) conservarea ecotipurilor climatice, edafice, biotice prin includerea lor în
subparcele distincte şi stabilirea de ţeluri de gospodărire corespunzătoare;
e) mentinerea unui amestec bogat de specii la nivelul fiecărui arboret prin
promovarea tuturor speciilor adaptate condiţiilor staţionale locale, potrivit tipului
natural fundamental de pădure, în proporţii corespunzătoare ecologic şi
economic ce păstrează, din punct de vedere bogăţiei de specii, caracterul natural
al ecosistemelor.
f) extragerea speciilor alohtone cu ocazia aplicarii intervenţiilor silvotehnice,
atunci cand acestea devin invazive;
g) mentinerea subarboretului cu prilejul efectuării inervenţiilor silvotehnice, cu
excepţia situaţiilor în care afectează mersul regenerării în arboretele cuprinse în
planul decenal de recoltare a produselor principale sau dezvoltarea arboretelor
tinere;
h) protejarea arbuştilor în culturile înfiinţate pe terenuri degradate, în liziere sau
luminişurile din cuprinsul pădurii, unde speciile animale găsesc hrană şi adăpost;
65
i) mentinerea luminisurilor, poienilor si terenurilor pentru hrana faunei salbatice in
vederea conservarii biodiversitati paturii ierbacee, respectiv pastrarea unei
suprafete mozaicate;
j) pastrarea arborilor morti "pe picior" si "la sol" cu prilejul efectuării tăierilor de
regenerare şi a lucrărilor de îngrijire şi conducere;
k) pastrarea unor "arbori pentru biodiversitate" - buchete, grupe de arbori sau
porţiuni şi mai mari, reprezentative sub raportul biodiversităţii; aceste portiuni se
pot constitui şi ca subparcele distincte şi urmează a fi conduse până la limita
exploatabilitatii fizicei, urmând a fi apoi înlocuite, progresiv, cu altele cu prilejul
aplicării tăierilor de regenerare si este de dorit să fie cat mai disperste în
cuprinsul unităţii de gospodărire. Pot fi aleşi in acest scop, arbori care prezintă
deja putregai, scorburi, arbori cu lemn aflat într-un stadiu avansat de
descompunere. Nu se recomanda menţinerea acestor arbori în arboretele afectate
de factori destabilizatori, în care există deja arbori uscaţi, atacaţi de insecte,
vătămaţi de vânt şi zăpadă sau de vânat, răniţi prin aplicarea lucrărilor
silvotehnice.
l) realizarea unei structuri echilibrate pe clase de vârstă întrucât, fiecare clasă de
vârstă este însoţită de un anume nivel al biodiversităţii.
m) conducerea arboretelor la vârste mari potrivit exploatabilităţii tehnice care să
favorizeze adoptarea de cicluri lungi: faptul că într-o unitate de gospodărire cu
structură pe clase de vârstă echilibrată există arboretele exploatabile cu vârste
înaintate denotă un nivel ridicat al biodiversităţii.
n) protejarea habitatelor marginale/fragile -liziere, zone umede, păduri ripariene,
grohotisuri, stancarii- si a vegetatiei limitrofe, după caz, pentru mentinerea
conditiilor specifice in vederea protejarii biodiversităţii caracteristice acestor
suprafeţe;detalierea acestor măsuri de protejare se va regăsi la capitolul de
reglementare a procesului de productie.
o) individualizarea în subparcele aparte a elementelor remarcabile dintr-un arboret
si aplicarea unui regim de gospodărire favorabil protejării elementelor
respective şi a habitatului lor.
(4) Masurile generale prevazute la alin.(2) lit. b) sunt acele măsuri menite să
asigure conservarea si/sau protectia valorilor de biodiversitate pentru care pădurilor
respective li s-a atribuit functii prioritare de protectie - subgrupa functională 1.5.
(5) Elemente ale biodiversităţii se inscriu în descrierea parcelară, cu referiri şi la
tipologia staţională şi la tipologia habitatelor naturale, urmarindu-se:
a) includerea în capitolul referitor la biodiversitate, a obiectivelor de protejat
-specii, habitate- inclusiv a unei liste cu elemente de biodiversitate prezente in
cadrul suprafetelor ce fac obiectul amenajarii;
b) evidentierea, in baza informatiilor transmise oficial de catre
administrator/custode/autoritate competenta, conform planurilor de management
aprobate, a suprafetelor, distribuţia şi abundenţa speciilor de interes deosebit
66
întâlnite în cuprinsul pădurii si stabilirea masurilor de gospodarire
corespunzatoare.
c) transpunerea in amenajament a măsurilor specifice de protecţie adoptate in baza
planurilor de management aprobate.
d) intocmirea "hartii biodiversitatii" care va cuprinde minim: limitele ariilor
naturale protejate, habitatele forestiere de interes conservativ; acolo unde sunt
disponibile, prin planurile de management al ariilor protejate in vigoare, si alte
informatii legate de distributia speciilor /altor habitate de interes conservativ,
acestea vor fi incluse in harta biodiversitatii.
Art. 60. – (1) Produsele nelemnoase din fondul forestier national sunt:
a) produsele cinegetice;
b) produsele salmonicole;
c) fructele de pãdure;
d) ciupercile comestibile;
e) plantele medicinale din flora spontanã;
f) resursele melifere;
g) seminţele forestiere;
h) rãşina;
i) furajele.
(2) Amenajamentul va cuprinde prevederi distincte pentru fiecare categorie de
resurse, pe baza datelor obţinute cu prilejul descrierii unitãţilor amenajistice, luând în
considerare şi informaţiile oferite de ocoalele silvice.
(3) Producţia cinegeticã se organizeazã pe fonduri cinegetice şi pe specii, în baza
bonitãţii fiecãrui fond şi a planului de recoltã ce se stabileşte anual si va cuprinde
informaţii statistice privind fondul de vânãtoare pe categorii de folosintã, terenurile
destinate hranei vânatului, bonitatea biotopului, construcţiile şi instalaţiile cinegetice,
efectivele reale, efectivele optime, factori care au frânat dezvoltarea vânatului, mãsurile
ce se impun pentru realizarea efectivelor optime, producţia posibilã, in situatia in care
suprafata fondului forestier se suprapune peste un fond de vanatoare; se elaboreaza la
nivel de studiu general.
(4) Producţia salmonicolã se organizeazã în amenajament în cadrul unui ocol
silvic, pe fonduri de pescuit, acestea cuprinzând apele curgãtoare, lacurile alpine şi de
acumulare şi iazurile din fondul forestier, prevãzute în actul normativ în vigoare: in
amenajament se vor prezenta informaţii privind caracteristicile fondurilor de pescuit;
producţia actualã şi cea optimã; lucrãri de amenajare necesare; lungimea fondului de
pescuit aptã pentru dezvoltare; numãrul puieţilor de introdus anual; situaţia
pãstrãvãriilor actuale şi posibilităţi de dezvoltare; măsuri de protecţie a izvoarelor, a
malurilor râurilor şi a versanţilor; măsuri de evitare a poluărilor de orice fel etc.
(5) În amenajament se va estima potentialul ecosistemelor forestiere pentru
fructele de padure din flora spontanã, cât şi cele din culturile speciale realizate în fondul
forestier; se au în vedere: a) arbuşti fructiferi cu pondere mare - zmeur, afin negru, afin
roşu, mãr, măceş, cãtinã albã, corn, coacãz negru;
b) arbuşti fructiferi cu pondere mijlocie-porumbar, alun, pãducel;
67
c) arbuşti fructiferi cu pondere micã -coacãz de munte, coacãz roşu, coacãz auriu, agriş,
cireş pitic, cãlin, soc negru, soc roşu, rãchiţele, mãceş de munte, afin brumãriu,
moşmon, drãcilã, sãlcioarã, ienupãr.
Prin amenajamentul silvic se vor identifica suprafeţele şi cantitãţile recoltate din
fondul forestier de pe care s-au recoltat anterior şi de pe care este posibilã continuarea
recoltelor şi în deceniul care urmeazã si se va studia posibilitatea sporirii producţiei,
inclusiv în culturi de arbuşti fructiferi cu soiuri selecţionate, fãrã a se recurge la defrişări
de arborete.
(6) În amenajament se va estima potentialul ecosistemelor forestiere pentru
urmãtoarele ciuperci comestibile:
a) ciuperci cu o mare pondere pentru consum -hrib, gãlbiori, ghebe, mănătărci, crãiţã,
ciuciuleţi, vineţicã;
b) ciuperci cu o pondere redusã - ciuperca de bãlegar, hribul negru, râşcovi, iuţari.
(7) Studiul resurselor melifere cuprinde:
a) determinarea speciilor melifere şi a suprafeţei pe care o ocupã;
b) perioadele şi durata înfloririi şi numãrul de familii posibil de instalat, pe culesuri.
c) principalele specii melifere care se vor avea în vedere şi care se vor promova în
compoziţia - ţel - salcâmul, teiul, salcia, paltiniul, precum şi arbuştii: zmeurul, afinul,
cãtina roşie, cãtina albã, lemnul câinesc, cornul, mãceşul, pãducelul, porumbarul,
amorfa, sãlcioara, socul şi plante ca: zburãtoarea, flora de baltã.
(8) La organizarea prin amenajament a producţiei de rãşinã se vor avea în vedere
urmãtoarele:
a) sursa principalã de rãşinoase o constituie arboretele de pin negru şi pin silvestru,
situate pe terenuri cu înclinări sub 30g, aflate în grupa a II-a funcţionalã, precum şi
arboretele la care rezinajul a început înaintea amenajãrii;
b) planul de recoltare de rãşinã va cuprinde numai arborete de pin care urmeazã sã fie
exploatate în urmãtorii 10 ani, incluse în planul decenal.
(9) În vederea lãrgirii şi modernizãrii bazei de materii prime pentru împletituri se
vor analiza în primul rând rãchitãriile artificiale şi apoi, distinct, cele naturale existente,
pe loturi de culturã şi centralizat pe ocol silvic. Se vor prezenta suprafeţele noi
identificate în acest scop. Pe ocol se va prezenta, de asemenea, producţia actualã în tone
pe an şi hectar de nuiele de rãchitã, precum şi estimãri pentru deceniul viitor, cu referire
atât la rãchitãriile existente, cât şi la cele propuse.
(10) Materia prima pentru:
a) tananţi se obtine din coaja de stejar, gorun, gârniţã, molid, salcie, mesteacãn, lemnul
de stejar, conurile de molid, frunzele de scumpie şi cãtinã roşie, gale.
b) pentru industria uleiurilor vegetale, se obtine din arborii şi arbuştii fructiferi
existenţi; seminţele de rãşinoase - îndeosebi de molid şi jneapãn, jirul, ghinda,
seminţele de carpen, salcâm, acerinee, tei, sâmburoase - îndeosebi cireş, vişin,
corcoduş; muguri de plop şi de mesteacãn; cetinã de molid, brad şi alte rãşinoase.
În privinţa materiei prime pentru coloranţi se vor avea în vedere materiile prime
cerute de piaţã.
(11) La stabilirea cantitãţilor de seminţe ce se pot recolta anual, se vor lua în
considerare rezervaţiile seminologice, plantajele, precum şi alte surse din fondul
68
forestier privind seminţele destinate consumului pentru furajarea animalelor şi folosinţe
industriale.
(12) În amenajament vor fi luate în considerare şi alte produse ale pãdurii cum
sunt: plante medicinale şi aromatice; pomi de iarnã; furaje; plante ornamentale.
Art. 61. – (1) Starea de sănătate a pădurilor se prezintă pe baza informaţiilor din
reţeaua naţională de sondaje a monitoringului forestier, inventarul forestier national
precum şi pe baza datelor înregistrate cu ocazia descrierii parcelare.
(2) Pentru caracterizarea stării de sănătate se au în vedere următorii indicatori :
a) Vătămarea fiziologică a arboretelor, care este reflectată în principal, de
proporţia arborilor cu defoliere - pierdere de ace sau frunze - mai mare de 25%,
respectiv de procentul arborilor încadraţi în clase de defoliere 2-4; evoluţia vătămărilor
se prezintă cel puţin pe ultimii 5 ani.
b) Vătămarea fizică a arboretelor, care se stabileste de proiectant, cu ocazia
descrierii parcelare si se exprimă prin proporţia arborilor cu vătămări cauzate de:
incendii, poluare, vânat şi animale mari; insecte foliare şi xilofage; ciuperci foliare şi
xilofage; agenţi abiotici - vânt, zăpadă, ger, grindină;
Art. 62. – (1) Pentru creşterea eficacităţii funcţionale a pădurilor, prin
amenajament se vor prevedea măsuri pentru asigurarea stabilităţii ecologice a fondului
forestier, iar în cazul constatării unor importante deteriorări, acţiuni de reconstrucţie
ecologică; se vor avea în vedere:
a) protecţia împotriva doborâturilor şi rupturilor produse de vânt şi zăpadă;
b) protecţia împotriva incendiilor;
c) protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor;
d) măsuri de gospodărire a pădurilor cu fenomene de uscare anormală;
e) măsuri de gospodărire a pădurilor afectate de poluare industrială.
69
d) aplicarea de tratamente care să asigure menţinerea sau formarea de arborete cu
structuri rezistente la adversităţi - tratamentul tăierilor în margine de masiv, tăieri rase
în benzi înguste, alăturate succesiv, în molidişuri;
e) deschideri de linii de izolare între grupe de arborete;
f) formarea de margini de masiv rezistente;
g) corelarea posibilităţii de produse principale cu particularităţile tratamentelor
prescrise;
h) parcurgerea arboretelor cu lucrări de îngrijire adecvate - degajări şi curăţiri
puternice în tinereţe; rărituri slabe în arboretele trecute de 40 de ani, dar neparcurse
anterior cu lucrări de îngrijire corespunzătoare;
i) diminuarea pagubelor pricinuite de vânat, păşunat, recoltarea lemnului, astfel
încât să se reducă proporţia arborilor cu rezistenţă scăzută la adversităţi;
j) efectuarea de împăduriri cu material de împădurire genetic ameliorat pentru
rezistenţa lor la adversităţi şi folosind scheme mai rare;
k) în molidişuri se vor proiecta succesiuni de tăieri, orientate împotriva direcţiei
vânturilor frecvente şi periculoase, prevăzându-se concomitent toate măsurile de
consolidare arătate mai sus.
l) in vecinătatea golurilor alpine şi în zonele frecvent afectate de vânturi
puternice, se vor păstra permanent benzi de pădure de lăţimi variate - 50-300 m- ,
funcţie de relief şi de structura arboretelor respective, în scopul protejării arboretelor.
Art. 64. –(1) Protecţia împotriva incendiilor se realizează, în primul rând, prin
stabilirea unei reţele de linii parcelare principale, a căror deschidere şi întreţinere
constituie o obligaţie pentru ocoalele silvice, amplasata cu prioritate în zonele expuse
unor perioade mai îndelungate de uscăciune şi în pădurile de răşinoase, in special pe
culmile principale în pădurile de munte şi de coline şi orientându-se perpendicular pe
direcţia vântului dominant în regiunea de câmpie.
(2) În interiorul zonelor cu risc ridicat de incendiu se vor proiecta poteci sau
drumuri de pămînt care să asigure o accesibilitate uşoară şi o deplasare rapidă a
echipelor de intervenţie, atunci când se semnalează vreun început de incendiu.
(3) Arboretele trecute de 20 de ani, foarte puternic afectate de incendii, vor fi
încadrate în prima urgenţă de regenerare, urmând a fi incluse în planul de recoltare.
(4) Arboretele exploatabile încadrate în gradele de vătămare II şi III vor fi incluse
în urgenţa a II-a de regenerare, iar restul arboretelor incendiate vor fi redresate prin
lucrări de îngrijire şi împăduriri, în care scop vor fi incluse în planul lucrărilor de
îngrijire a arboretelor sau în planul lucrărilor de regenerare.
Art. 65. –(1) În scopul protecţiei fondului forestier împotriva dăunătorilor şi
bolilor se vor întreprinde acţiuni cu caracter informativ, prin:
a) depistarea pe teren a focarelor de dăunători şi a agenţilor patogeni, efectuând
atente observaţii cu prilejul descrierii unităţilor amenajistice;
b) analizarea datelor existente în arhiva tehnică şi în evidenţele curente ale
ocolului silvic;
c) documentări în literatura de specialitate referitoare la protecţia pădurilor în
zona respectivă.
70
(2) Prin amenajament se va prezenta dinamica dăunătorilor şi bolilor, precum şi
măsurile de combatere aplicate, cu arătarea eficacităţii acestora.
(3) Pentru pădurile constituite din arborete ce prezintă fenomene de uscare,
arborete puternic destructurate sub raport ecologic, respectiv în arborete artificiale,
arborete realizate cu specii forestiere scoase din arealul lor natural de vegetaţie, arborete
pure realizate în locul unor arborete amestecate, arborete cu arbori proveniţi din lăstari,
arboretele aflate sub influenţa poluării industriale, arborete debilitate prin incendii,
păşunat excesiv, se realizeaza analize detaliate.
(4) In vederea asigurarii unei stări fitosanitare corespunzătoare prin amenajament
se vor recomanda atât măsuri preventive cât şi măsuri de combatere a dăunătorilor şi
bolilor, atunci când aceste adversităţi depăşesc limitele capacităţii de suport a
ecosistemelor respective.
(5) În privinţa măsurilor preventive, se are în vedere:
a) conservarea arboretelor de tip natural, pluriene, etajate şi amestecate;
b) promovarea de specii forestiere şi forme genetice rezistente;
c) menţinerea arboretelor la densităţi normale;
d) împădurirea golurilor;
e) protejarea subarboretului şi, la nevoie, introducerea lui;
f) efectuarea în mod corespunzător a întregului sistem de lucrări de îngrijire a
arboretelor;
g) protecţia tulpinilor arborilor împotriva vânatului şi a daunelor aduse în
procesul de exploatare;
h) protecţia plantaţiilor şi seminţişurilor;
i) protejarea populaţiilor de păsări folositoare, a furnicilor din genul Formica;
j) interzicerea păşunatului;
k) raţionalizarea accesului în pădure;
l) trecerea în regimul codrului a arboretelor provenite din lăstari.
(6) În privinţa redresării stării anormale a ecosistemelor sub raport fitosanitar, se
propun măsuri de combatere biologică şi integrată, bazate pe îmbinarea armonioasă a
măsurilor silviculturale şi ecologice şi cele specifice protecţiei pădurilor, folosind în
principal substanţe selective biodegradabile şi cu toxicitate redusă.
(7) Arboretele foarte puternic afectate de dăunători şi boli, care nu mai pot fi
redresate sub raport fitosanitar prin lucrări de combatere şi de cultură şi care prezintă o
stare fitosanitară necorespunzătoare care impune exploatarea lor în termen scurt, vor fi
încadrate în prima urgenţă de regenerare, indiferent de vârstă; regenerarea acestora se
va face prin tratamente adecvate, evitându-se pe cât posibil tăierea rasă.
(8) Pentru amenajarea pădurilor de interes deosebit - ale unităţilor de cercetare şi
învăţământ, situate în zone de recreare, păduri de stejari de mare valoare -, precum şi a
celor puternic afectate de dăunători şi boli sau cu evoluţii imprevizibile ale stării
fitosanitare, depistarea şi prognoza dăunătorilor şi, mai ales, definitivarea sistemului de
măsuri preventive şi de combatere se va face, după caz, cu participarea nemijlocită sau
cu colaborarea specialiştilor din domeniul entomologiei şi fitopatologiei forestiere.
71
Art. 66. –(1) Prin uscare anormalã se înţelege prezenţa în arborete, în sezon de
vegetaţie, a unui numãr de arbori predominanţi şi dominanţi uscaţi sau în curs de
uscare, într-o proporţie care depãşeşte cota normalã a eliminãrii naturale, si anume:
a) 10% în arboretele cu vârste de pânã la 50 de ani;
b) 7% din cele cu vârsta cuprinsã între 51 şi 90 ani;
c) 5% în arboretele cu vârste de peste 90 ani.
(2) La amenajarea pãdurilor cu fenomene de uscare anormalã, pe baza
procentelor prevazute la art. (1), a cartării pe grade de vătămare din amenajamentul
expirat şi a altor evidenţe de la ocol, se realizeaza o clasificare a arboretelor pe grade de
uscare; prevederile amenajamentului silvic referitoare la ameliorarea şi refacerea
arboretelor afectate de uscare vor fi diferenţiate în raport cu specia principală şi cu
intensitatea fenomenului.
(3) In cazul arboretelor de stejari cu fenomene de uscare, pentru prevenirea
amplificãrii acestui fenomen şi a apariţiei lui în alte pãduri de stejari, se vor recomanda
mãsuri preventive, aplicându-se cu stricteţe prevederile din normele şi îndrumãrile
tehnice silvice specifice.
(4) In cazuri speciale, stabilirea vârstei exploatabilitãţii se face cu luarea în
considerare a fenomenului de uscare, efectuându-se mãsurãtori privind dinamica
creşterilor pentru a evidenţia eventualele tendinţe de scãdere a acestora; in asemenea
situaţii se vor putea propune vârste ale exploatabilitãţii mai mici decât cele precizate în
anexa nr. 7.
(5) In arboretele de brad cu uscãri anormale, mãsurile de prevenire şi de
ameliorare şi refacere se vor axa cu prioritate pe împãdurirea golurilor, lucrãri de
îngrijire şi aplicarea de tratamente intensive -tratamentul codrului grãdinãrit şi
tratamentul tãierilor cvasigrãdinãrite- prin care sã se formeze arborete pluriene şi
amestecate.
(6) In cazul culturilor de pini şi plopi selecţionaţi afectate de fenomenul de uscare
anormalã se va adopta soluţia ameliorãrii prin lucrãri de îngrijire, refacerii sau
substituirii, în funcţie de gradul de uscare şi bonitatea staţiunii.
(7) Culturile de pini afectate de uscare situate în staţiuni favorabile stejarilor sau
fagului, vor fi substituite cu aceste specii, adaptând metoda de regenerare
corespunzãtoare; culturile de plopi selecţionaţi înfiinţate în staţiuni favorabile
stejãretelor sau a unor şleauri ori zãvoaie valoroase vor fi înlocuite cu noi culturi bazate
pe folosirea speciilor corespunzãtoare tipului de pãdure natural fundamental.
(8) Amenajarea pãdurilor cu fenomene de uscare, care ridicã probleme deosebite,
se realizeaza cu asistenţa tehnicã a specialiştilor din institute de cercetãri şi învãţãmânt
superior de profil.
Art. 67. –(1) Pentru asigurarea unor raporturi principiale şi eficiente între
ocoalele silvice şi cele de exploatare a pădurilor, sub raportul menţinerii integrităţii
arboretelor se impune realizarea unei reţele corespunzătoare de instalaţii pentru
colectarea, recoltarea şi transportul lemnului precum şi stabilirea de tehnologii adecvate
72
exigenţelor sporite ale unei silviculturi ce promovează într-un grad maxim regenerarea
pe cale naturală a arboretelor.
(2) In procesul de elaborare a amenajamentelor silvice se obţin din faza lucrărilor
de teren şi se stabilesc în elaboratul final o serie de elemente necesare pentru orientarea
personalului tehnic din cadrul ocoalele silvice în activităţile ce le întreprind pentru
evaluarea şi amplasarea volumului lemnos si pentru respectarea riguroasă a regulilor
silvice cu privire la exploatarea şi valorificarea lemnului.
Art. 68. –(1) Instalatiile de transport sunt:
a) drumurile de colectare - linii de colectare şi drumuri de coastă;
b) căi permanente de transport.
(2) Liniile de colectare la drumurile de coastă se amplasează, acolo unde este
posibil, în funcţie de felul mijloacelor de colectare, de condiţiile de relief, de sensul de
gravitaţie a materialului care se recoltează.
(3) Drumurile de coastă se amplasează, de regulă, la intervale de 500-600 m, cu
respectarea parametrilor de proiectare, ţinând seama de formele geometrice ale
secţiunilor de exploatare, de direcţiile de scurgere, precum şi de volumul materialului
de exploatat.
(4) Căile permanente de transport se tratează la nivel de studiu de amplasament,
amenajamentul cuprinzând date privind:
a) dotarea existentă a pădurilor cu căi permanente de transport - drumuri auto
forestiere, căi ferate forestiere, drumuri publice sau drumuri aparţinând altor sectoare
economice;
b) necesităţile de dezvoltare a reţelei de transport existente;
c) accesibilitatea suprafeţei pădurilor şi a posibilităţii pe natură de produse, în
raport cu dotarea existentă şi cea de la finele deceniului de aplicare a amenajamentului.
(5) Un arboret este considerat accesibil dacă distanta medie de colectare a
lemnului este mica de 1,2 km de o cale de transport permanentă.
(6) Gradul de accesibilitate a pădurii şi a posibilităţii anuale se determina în
funcţie de distanţa medie de colectare a lemnului - 1,2 km- de la centrul de greutate al
fiecărei subparcele la calea permanentă de transport, stabilită pe hărţi şi ţinând seama de
scurgerea naturală a materialului lemnos şi configuraţia terenului.
(7) Analiza reţelei instalaţiilor de transport se face pentru fiecare unitate de
amenajament, iar redactarea se prezintă în studiul general pe ocol.
(8) Instalaţiile de transport existente se înregistrează cu lungimea, suprafaţa şi
valorea lor de inventar; drumurile publice şi cele aparţinând altor sectoare economice se
înregistrează cu lungimea acestora din interiorul pădurii sau cu lungimea care
deserveşte strict pădurea.
(9) Propunerile de dezvoltare a reţelei de transport existente va viza, într-o primă
fază, reducerea distanţei de scos apropiat la 1,2 km, situatie in care, prin amenajamentul
silvic se prevad, cu prioritate, căi de transport axiale, bazate pe cât posibil pe reţeaua
hidrografică în pădurile de deal şi munte şi pe liniile parcelare şi somiere în pădurile de
câmpie şi coline joase cu parcelar geometric, astfel încât fiecare parcelă să aibă, de
regulă, acces direct la o cale permanentă de transport.
73
(10) Pentru instalaţiile forestiere de transport necesare în primul deceniu se
determină traseele posibil de realizat, lungimea şi valoarea de investiţie ale acestora.
(11) Amenajamentul silvic va prezenta dinamica accesibilităţii fondului forestier
şi a posibilităţii pădurilor în raport cu dinamica dotării pădurilor respective cu căi
permanente de transport.
(12) Reţeaua căilor de transport existente, publice şi forestiere, precum şi cele
propuse se prezintă pe harta amenajistică a unităţii de producţie şi pe harta de ansamblu,
pe ocol.
Art. 69. –(1) În concordanţă cu soluţiile tehnice precizate prin planul de recoltare
a produselor principale şi planul lucrărilor de îngrijire, se impune adoptarea, prin
amenajament, a unor tehnologii adecvate de recoltare, colectare şi transport ale
lemnului; aceste tehnologii se vor referi la metodele de colectare a arborilor ce se
exploatează anual - sub formă de arbori şi părţi de arbori sau în trunchiuri şi catarge- .
precum şi la zonele de corhănire, colectare cu atelaje, funiculare sau tractoare cu troliu.
(2) In vederea evitării vătămării seminţişurilor şi a arborilor rămaşi, precum şi a
degradării solului se vor prevede restricţii.
Art. 70. –(1) Planul construcţiilor forestiere include toate construcţiile silvice cu
caracter permanent, existente şi necesare a se construi, referitoare la cultura, exploatarea
forestieră şi gospodărirea cinegetică, construcţii pentru salmonicultură, pentru
valorificarea altor produse ale pădurii.
(2) La alegerea amplasamentului construcţiilor forestiere se va urmări: să fie în
imediata apropiere a obiectivului ce se gospodăreşte; să fie, pe cât posibil, în apropierea
unui centru social; să permită integrarea economică a utilităţilor.
(3) Planul construcţiilor forestiere va fi definitivat în urma constatărilor de
avizare prealabilă a soluţiilor din amenajament; in acest plan vor fi trecute date
privitoare la construcţiile existente şi la cele ce urmează a se construi, privitoare la:
natura construcţiei, unitatea amenajistică în care se află sau urmează a fi construită,
suprafaţa clădită, materialele din care este făcută sau se va face construcţia, starea
construcţiilor existente, tipul clădirii etc.
74
a) crearea/actualizarea fişierelor cu informaţii generale care au caracter
permanent;
b) crearea/actualizarea fişierului cu informaţii de caracterizare a unităţilor de
gospodărire ale căror amenajamente se elaborează;
c) obţinerea, în formate corespunzătoare, a situaţiilor necesare.
(4) În urma prelucrărilor se obţin informaţii referitoare la:
a) descrierea unităţilor amenajistice;
b) caracterizarea condiţiilor naturale de vegetaţie;
c) caracterizarea mărimii, structurii şi calităţii fondului de producţie;
reglementarea procesului de producţie-calculul indicatorilor de posibilitate şi elaborarea
planurilor amenajistice;
d) caracterizarea, sub raportul accesibilităţii, a fondului forestier şi a posibilităţii
de produse principale şi secundare;
e) elaborarea hărţilor amenajistice - informaţii de caracterizare a arboretelor, a
staţiunii şi a măsurilor preconizate de amenajament;
f) evaluarea economică a pădurilor.
(4) Sistemul informatic al amenajării pădurilor condiţionează procesul tehnologic
de elaborare a amenajamentelor.
(5) In prima etapă se elaborează evidenţe şi studii de caracterizare a condiţiilor
naturale de vegetaţie, a structurii fondului de producţie, precum şi proiectele provizorii
ale planurilor amenajistice; in a doua etapă se elaborează, în forma definitivă, pe baza
hotărârilor adoptate cu ocazia avizării soluţiilor tehnice din amenajament, evidenţele şi
planurile de amenajare.
Art. 72. –(1) În concepţia actuală, pădurea şi amenajamentul sunt înţelese ca
subsisteme ale gospodăriei silvice, în cadrul căreia amenajării pădurilor îi revine rolul
de a organiza şi conduce pădurea spre starea de maximă eficacitate în raport cu
obiectivele ecologice, economice şi sociale, respectiv cu funcţiile atribuite.
(2) Starea de maxima eficacitate nu este în totalitate cunoscută, ea poate fi
realizată numai prin încercări succesive, respectiv pe etape, cu obligaţia de a analiza de
fiecare dată rezultatele obţinute; toate revizuirile se încheie de fiecare dată cu
întocmirea unui nou amenajament. Amenajarea succesivă dobândeşte un caracter de
experiment, prin care atât pădurea, cât şi amenajamentul însuşi, sunt supuse unui
control continuu.
(3) Controlul se referă atât la amenajamentul silvic în sine, cât şi la activitatea
desfăşurată în procesul aplicării lui; acest control se realizează în principal la sfârşitul
fiecărei perioade de amenajament, în scopul optimizării deciziilor de luat pentru
următoarea perioadă, odată cu întocmirea unui nou amenajament.
(4) În baza unor analize laborioase se va stabili:
a) în ce măsură bazele de amenajare au fost corect stabilite în raport cu cerinţele
ecologice, economice şi sociale, cu nivelul cunoştinţelor ştiinţifice din domeniul
amenajării pădurilor, în special, şi al silviculturii, în general;
b) care este experienta dobândita din analiza amenajamentului expirat şi a
rezultatelor obţinute în urma aplicării lui, pentru îndrumarea pădurii spre starea ei de
75
maximă eficacitate, experienta care trebuie avuta în vedere la întocmirea noului
amenajament.
(5) Controlul se poate realiza în condiţii corespunzătoare daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
a) organizarea şi ţinerea corectă a evidenţelor amenajistice;
b) actualizarea şi corectarea pe parcurs a unor planuri de amenajament, în raport
cu modificări importante intervenite în sistemul condiţiilor staţionale sau în ansamblul
obiectivelor ecologice, economice şi sociale.
(6) În cazul controlului pe arborete, se compara datele obţinute prin inventarieri
succesive în suprafeţe de probă permanente.
(7) Controlul pe ansamblul pădurii va trebui corelat cu acţiunea de monitorizare a
parametrilor de stare ai pădurii, valorificând informaţiile oferite de reţeaua suprafeţelor
de probă incluse în sistemul general de supraveghere a calităţii factorilor de mediu.
(8) Prin control trebuie să se stabilească dacă amenajamentul anterior a fost
corespunzător, dacă principiile şi măsurile preconizate prin ultimul amenajament au fost
aplicate şi dacă mai sunt actuale în raport cu politica forestieră în vigoare, cu obiectivele
ecologice, economice şi sociale date, cu prevederile prezentelor norme tehnice pentru
amenajarea pădurilor şi ale altor norme tehnice din silvicultură în vigoare si cu
evidenţierea efectului măsurilor gospodăreşti aplicate de la data elaborării ultimului
amenajament asupra productivităţii pădurilor, folosind metodologii adecvate, bazate pe
înlăturarea efectului înaintării în vârstă a arboretelor si a efectului unor eventuale
calamităţi survenite de la ultima amenajare -doborâturi şi rupturi produse de vânt şi
zăpadă, poluare, fenomene de uscare, păşunat, vânat, rezinaj.
(9) În baza constatărilor desprinse din analiza prevazuta la alin.(8) se vor stabili
schimbările, adaptările şi perfecţionările ce trebuie să se aducă în amenajament, în
concordanţă cu prevederile prezentelor norme tehnice.
(10) În cazuri justificate prin rezultatele bune obţinute pe o perioadă îndelungată
de aplicare a prevederilor cuprinse în amenajamentele anterioare, se vor putea face
abateri şi completări faţă de prezentele norme tehnice.
(11) Controlul constă dintr-o analiză amănunţită a tuturor elementelor
amenajamentului, si anume:
a) organizarea teritoriului;
b) obiectivele ecologice, economice şi sociale;
c) zonarea funcţională;
d) ţelurile de gospodărire;
e) tratamentele;
f) posibilitatea;
g) planurile de amenajament; precum
f) alte aspecte ale amenajamentului expirat.
(12) Analiza prevazuta la alin.(11) se face cu luarea în considerare şi a
prevederilor amenajamentelor elaborate în deceniile anterioare, pe o perioadă cât mai
lungă pentru care se dispune de informaţiile necesare si a lucrărilor referitoare la
pădurile respective.
76
(13) Amenajamentele slvice si modificarile acestora nu se supun procedurii de
evaluare de mediu/evaluarii impactului asupra mediului/evaluarii adecvate/autorizarii
de mediu si nici avizarii admnistratorului sau custodelui ariilor naturale protejate sau
siturilor comunitare.
Art. 73. –(1) Analiza eficacitatii modului de gospodărire a pădurilor se va efectua
distinct, pe grupe funcţionale.
(2) Eficacitatea modului de gospodărire a pădurilor se corelează cu evoluţia
producţiei şi productivităţii pădurilor sub raport cantitativ, calitativ şi valoric, luându-se
în considerare dinamica următorilor indicatori:
a) Indicatori cantitativi: ponderea pădurilor în suprafaţă totală a fondului
forestier; mărimea fondului de producţie, analizată sub prisma volumului lemnos pe
picior, total şi mediu la hectar; structura fondului de producţie pe clase de vârstă la
codru regulat şi codru cvasigrădinărit şi pe categorii de diametre la codru grădinărit;
structura pădurilor pe categorii de consistenţă; structura pădurilor pe clase de producţie
şi clasa de producţie medie; creşterea curentă, totală şi medie la hectar; creşterea medie
a producţiei principale, totală şi medie la hectar; creşterea medie la vârsta
exploatabilităţii, totală şi medie la hectar; creşterea indicatoare, totală şi medie la hectar;
posibilitatea de produse principale şi secundare, totală şi la hectar: mărimea creşterilor
curente, determinată la începutul şi sfârşitul perioadei de amenajare, va fi analizată în
raport cu efectul măsurilor gospodăreşti aplicate sau al factorilor nefavorabili de
influenţă, precum şi în raport cu modificarea structurii pe clase de vârstă a fondului de
producţie.
b) Indicatori calitativi: structura fondului de producţie pe specii; ponderea
speciilor de valoare ridicată în compoziţia pădurilor - stejar pedunculat, gorun;
ponderea arboretelor naturale cu structuri pluriene; structura fondului de producţie pe
clase de calitate, sub raportul producţiei de lemn; structura fondului de producţie în
raport cu modul de regenerare- lăstari, sămânţă; suprafaţa pădurilor destinate să producă
lemn de calitate superioară - lemn pentru furnire, lemn de rezonanţă.
c) Indici de caracterizare valorică, cu referire specială la : venituri, cheltuieli,
profit /pierderi. Pe măsura aprofundării, de către autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură şi de către proprietarii/ administratorii pădurilor, a aspectelor
privind latura economică a gestionării acestora, vor fi avute în vedere : cuantificarea
efectelor de protecţie în cazul pădurilor de interes deosebit (hidrologic, turistic,
silvocinegetic etc.); valoarea în bani a lemnului destinat producţiei industriale, precum
şi a lemnului obţinut prin acţiuni de curăţire şi igienizare; vânzări cu firul către
populaţie; venituri realizate din diverse servicii indirecte.
(3) Analiza indicatorilor menţionaţi va trebui să evidenţieze sensul evoluţiei stării
pădurilor în raport cu măsurile de gospodărire aplicate şi preconizate, realizandu-se un
bilanţ al producţiei de lemn, exprimată prin creşterea curentă, cu scopul de a determina
creşterea curentă netă ca rezultat al diferenţei dintre creşterea curentă brută a producţiei
totale şi pierderile inevitabile ce se înregistrează în procesul bioproducţiei forestiere.
Art. 74. –(1) Modificarea prevederilor amenajamentelor silvice în vigoare se
realizeaza in situatia, in care, daca se extrag arborii afectati de factori biotici si abiotici
77
dintr-un arboret, acesta se va incadra in urgenta 1 de regenerare, stabilita potrivit
normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor.
(2) Documentaţia necesară modificării prevederilor amenajamentelor silvice în
vigoare privind soluţiile tehnice cuprinde:
a) memoriu justificativ;
b) informaţiile tehnice prevazute în Anexa nr. 13;
c) studii de specialitate elaborate de unităţi specializate atestate, în vederea
determinării cauzei şi a stabilirii modului de regenerare, numai în cazul arboretelor
afectate de uscare si de alunecări de teren;
(3) În memoriul justificativ se vor prezenta detaliat cauzele care au determinat
afectarea arboretelor respective şi soluţiile tehnice ce vor fi aplicate
(4) Documentaţia necesară modificării prevederilor amenajamentelor silvice în
vigoare se întocmeşte de către ocolul silvic care asigura administrarea sau serviciile
silvice pentru arboretele respective, pe baza unei analize la teren, la care participă:
a) expertul care asigura controlul tehnic pentru lucaraile de amenajarea padurilor
–CTAP- din cadrul unei unitati specializate autorizate pentru lucrari de amenajarea
padurilor;
b) un reprezentant al structurii de specialitate a autoritatii publice centrale care
raspunde de silvicultura, în a cărui rază teritoriala se află ocolul silvic; in cazul în care
arboretele afectate sunt încadrate în SUP de tip „K” – Rezervaţii de seminţe, va
participa persoana împuternicită în acest sens;
c) un reprezentant al structurii de administrare/custodelui rezervaţiei respective,
în cazul în care arboretele afectate sunt încadrate în subunitatea de tip „E” – Rezervaţii
pentru ocrotirea integrală a naturii;
d) un reprezentant al Agenţiei Regionale de Protecţia Mediului, în cazul în care
arboretele afectate fac parte din arii protejate sau situri de importanta comunitara;
e) seful ocolului silvic autorizat care asigura administrarea sau serviciile silvice
pentru arboretul/arboretele afectate;
(5) Pentru fondul forestier proprietate publică a statului sau proprietate privată
administrat de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, documentaţia, însuşită de
conducerea direcţiei silvice şi cu avizul favorabil al inspectoratului teritorial de regim
silvic şi de vânătoare, va fi înaintată la Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, care o
transmite catre autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură pentru
aprobare.
(6) Pentru fondul forestier, altul decat cel proprietate publica a statului,
documentaţia va fi înaintată de catre ocolul silvic catre structura de specialitate a
autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, care o analizează şi o
transmite la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, împreună cu un
avizul favorabil întocmit în conformitate cu modelul prezentat în Anexa nr. 14.
Art. 75. –(1)- Masa lemnoasă rezultată în urma înlăturării efectului factorului
destabilizator care a afectat arborete încadrate în subunităţi de gospodărire pentru care
se face reglementarea procesului de producţie, cu excepţia SUP „G” – codrul grădinărit,
şi care se încadrează ca produse accidentale I, în conformitate cu prevederile Legii nr.
46/2008 – Codul silvic, se precomptează ca produse principale.
78
(2) Masa lemnoasă rezultată în urma înlăturării efectului factorului destabilizator
care a afectat arborete incluse în subunităţile de gospodărire de tip „E”, „”K şi „M”,
conform anexei nr. 4, pentru care nu se reglementează procesul de producţie lemnoasă,
nu se precomptează.
(3) Se interzice precomptarea în arboretele încadrate în urgenţa I, precum şi în
arboretele de cvercinee, prevăzute a fi parcurse cu tăieri de însămânţare;
(4) În cazul modificării prevederilor amenajamentului silvic privind soluţiile
tehnice la unele arborete cuprinse în planul decenal, precomptarea se va realiza în
arborete cu urgenţe de regenerare superioare celor ce fac obiectul modificării, iar în
cazul arboretelor de cvercinee se poate face şi din categorii de urgenţe egale sau
inferioare, dacă:
a) proporţia cvercineelor în compoziţia arboretelor din care se face precomptarea
este până la 60%;
b) în planul decenal de recoltare a produselor principale nu există arborete
încadrate în urgenţe superioare.
(5) Precomptarea se face în cadrul aceleiaşi proprietati/subunităţi de gospodărire
pentru care se reglementează procesul de producţie.
(6) Masa lemnoasă rezultată ca urmare a înlăturării efectului factorului
destabilizator, care conform prevederilor Codului silvic se încadrează ca produse
accidentale II, nu se precomptează.
(7) Produsele accidentale I, pentru care nu este necesara obtinerea aprobarii
prevazuta la art. 74 alin. (1) se autorizează la exploatare dupa avizarea de catre
structura teritoriala de specialitate a autoritatii publice centrale care raspunde de
silvicultura, a actelor de punere in valoare si a documentate privind precomtarea
acestora .
79
Anexa nr 1
la normele pentru amenajarea pădurilor
- Producţia cinegetică.
- Producţia salmonicolă.
- Producţia de fructe de pădure.
- Producţia de ciuperci comestibile.
- Resurse melifere.
- Materii prime pentru împletituri.
- Valorificarea altor resurse ale fondului forestier.
- Alte produse decât lemnul, din arii protejate
- Instalaţii de transport.
- Tehnologii de exploatare.
- Construcţii forestiere.
12. DIVERSE
82
- Data intrării în vigoare a amenajamentului. Durata de aplicabilitate a acestuia.
- Recomandări privind ţinerea evidenţei lucrărilor executate pe parcursul
duratei de valabilitate a amenajamentului.
- Indicarea hărţilor anexate amenajamentului.
- Colectivul de elaborare.
- Bibliografie.
- Documente însoţitoare
83
B. STUDIUL GENERAL PE OCOL SILVIC/ PROPRIETĂŢI/ ASOCIAŢII DE
PROPRIETARI)
- Documente însoţitoare
- Proces verbal C.T.E.
- Fişele indicatorilor de caracterizare a fondului forestier
- Memoriul de sintezã
0. INTRODUCERE
2. ORGANIZAREA TERITORIULUI
- Producţia cinegetică.
- Producţia salmonicolă.
- Producţia de fructe de pădure.
- Producţia de ciuperci comestibile.
- Resurse melifere.
- Materii prime pentru împletituri.
- Seminţe forestiere.
- Valorificarea altor resurse ale fondului forestier.
- Alte produse decât lemnul, din arii protejate
- Instalaţii de transport.
- Tehnologii de exploatare.
- Construcţii forestiere.
12. DIVERSE
- Posibilitatea.
- Suprafeţe planificate a fi parcurse cu diferite categorii de lucrări.
- Indici de creştere şi de recoltare.
86
14. PLANURI PRIVIND INSTALAŢIILE DE TRANSPORT ŞI CONSTRUCŢIILE
FORESTIERE
87
Anexa nr 2
la normele pentru amenajarea padurilor
E. Terenuri din fondul forestier deţinute de persoane fizice sau juridice fără
aprobări legale.
E.1. Ocupaţii (pentru care nu sunt începute acţiuni de justiţie).
E.1.1. Ocupatii cu amplasament cunoscut
E.1.2. Ocupatii cu amplasament necunoscut
E.2. Litigii (cu acţiuni pe rol la instanţe judecătoreşti).
E.2.1. Litigii cu amplasament cunoscut
E.2.2. Litigii cu amplasament necunoscut
89
Anexa nr 3
la normele pentru amenajarea pădurilor
91
Anexa nr 4
la normele pentru amenajarea pădurilor
TIPURI DE UNITĂTI DE GOSPODĂRIRE
Nr. Denumirea unitãţii Cod Ţel urmãrit
crt. de gospodãrire
1 2 3 4
1. Codru regulat, A - Lemn pentru cherestea, construcţii,
Sortimente obişnuite celuloză etc.
D* - Ţeluri de protecţie
2. Codru regulat, B - Lemn pentru furnire estetice şi
Sortimente superioare tehnice, lemn de rezonanţă şi
claviatură
I* - Ţeluri de protecţie
3. Codru grădinărit G - Ţeluri de protecţie şi de producţie
4. Codru cvasigrădinărit J - Ţeluri de protecţie şi de producţie
(lemn pentru furnire, lemn pentru
cherestea)
5. Crâng simplu - salcâm Q - Ţeluri de producţie şi de protecţie
6. Culturi de plopi selecţionaţi şi - Ţeluri multiple de protecţie şi de
W
salcii selecţionate pentru furnire producţie
7. Culturi de plopi selecţionaţi şi - Ţeluri multiple de protecţie şi de
salcii selecţionate pentru Z producţie
celuloză şi cherestea
92
8. Crâng cu tăiere în scaun Y - Ţeluri multiple de protecţie şi de
producţie
9. Zăvoaie de plopi şi sălcii X - Ţeluri multiple de protecţie şi de
producţie
10. Păduri de interes cinegetic V - Ţeluri silvo - cinegetice şi de
producţie
Lemnoasă
11. Păduri supuse regimului de M - Ţeluri de conservare
Conservare deosebită.**
12. Păduri supuse regimului de E - Ocrotirea genofondurilor şi a
ocrotire integrală a naturii ecofondurilor din fondul forestier
13. Rezervaţii seminologice și K - Producţia de seminţe genetic
resurse genetice.** controlate şi conservarea genofondului
forestier
14. Terenuri validate, cu O - Teluri de productie /protectie
amplasament cunoscut, care
urmeaza a fi retrocedate si/sau
ocupatii /litigii cu amplasament
cunoscut.
*) Se constituie în situaţiile în care majoritatea unităţii de gospodărire cuprinde arborete din
grupa I funcţională.
**) Pădurile incluse în aceste unităţi de gospodărire sunt excluse de la reglementarea
procesului de producţie lemnoasă.
93
Anexa nr 5
la normele pentru amenajarea pădurilor
Categorie Tipul
Denumire
funcţională functional
Pãdurile situate în perimetrele de protecţie a surselor de apã
1.1.a T II - TIV
mineralã, potabilã şi industrialã
Pãdurile situate pe versanţii direcţi ai lacurilor de
1.1.b TIII - TIV
acumulare şi naturale
Pãdurile situate pe versanţii râurilor şi pâraielor din zonele
1.1.c montanã, de dealuri şi colinare care alimenteazã lacurile de TIV
acumulare şi naturale
Pãduri din Lunca şi Delta Dunãrii (ostroave şi maluri fãrã T IV
1.1.d
zona dig- mal) şi cele situate în lunca râurilor neîndiguite
94
1.1.e Pãdurile situate în albia majora a rîurilor T III
Pãdurile situate în zona dig-mal din Lunca Dunãrii si din
1.1.f T III
luncile râurilor interioare
Pãdurile din bazinele torenţiale sau cu transport excesiv de TIII
1.1.g
aluviuni
1.1.h Pãdurile destinate protecţiei pãstrãvãriilor T II - TIV
Categorie Tipul
Denumire
funcţională funcţional
Pãdurile situate pe stâncãrii, grohotişuri şi pe terenuri cu
1.2.a eroziune în adâncime, cu alunecãri active, precum şi pe T II
terenuri cu pante mari
Pãdurile din zone cu relief accidentat limitrofe drumurilor
1.2.b T II
publice de interes deosebit şi cãilor ferate normale
Pãdurile situate pe terenuri cu substraturi litologice foarte
1.2.c vulnerabile la eroziuni şi alunecãri, cu pante cuprinse până la TIII
limitele indicate la categoria 1.2.a
Pãdurile din jurul construcţiilor hidrotehnice şi industriale
1.2.d situate în zona cu teren accidentat sau cu pericol de eroziune T II - TVI
şi alunecare
1.2.e Plantaţiile forestiere de pe terenuri degradate T II
Păduri situate în zonele de formare a avalanşelor şi pe
1.2.f T II
culoarele acestora
1.2.g Pãdurile situate pe nisipuri mobile consolidate T III
1.2.h Pãdurile situate pe terenuri alunecãtoare T II
1.2.i Pãdurile situate pe terenuri cu înmlãştinare permanentã T II
Padurile din jurul minelor de suprafaţã şi carierelor, în raport
1.2.j T II - TIV
cu pericolul de eroziune
1.2.k Pãdurile situate în zonele de carst T III
95
Subgrupa 1.3. - Pãduri cu funcţii de protecţie contra factorilor climatici
si industriali dãunãtori.
Categorie Tipul
Denumire
funcţională funcţional
Pãdurile de stepă, cele de la limita dintre stepă şi silvostepă, T II
1.3.a
cu excepţia zăvoaielor şi pădurilor de luncă
Pãdurile situate în vecinãtatea Mãrii Negre şi a lacurilor
1.3.b T II
litorale
Pădurile de stejari din zonele de câmpie supuse regimului de
1.3.c T II
conservare
1.3.d Păduri din jurul lacurilor din câmpie, a iazurilor şi eleşteelor TII - TIV
1.3.e Perdelele forestiere de protecţie T II
T II
1.3.f Pãdurile situate în condiţii foarte grele de regenerare
1.3.g Pãduri în trupuri dispersate din zona de câmpie T III
Pãdurile situate în zone cu atmosfera puternic poluatã cu
1.3.h T II
referire la zona puternic vătămată
Pãdurile situate în zone cu atmosfera mediu poluatã cu
1.3.i T III
referire la zona mediu vătămată
Pãduri din imediata vecinãtate a depozitelor de steril, cenuşã
1.3.j T II
şi alte reziduuri
1.3.k Pãdurile din subalpin şi presubalpin TII
1.3.l Păduri din zona montanã, limitrofe golului de munte T II - T IV
1.3.m Jnepenişurile şi rariştile naturale din subalpin T II
Categorie Tipul
Denumire
funcţională funcţional
1.4.a Pãduri special amenajate în scop recreativ - pãduri-parc T II
1.4.b Pãduri constituite în zone verzi din jurul localitãţilor T III
Pãduri din jurul staţiunilor balneoclimatice, climatice şi al
1.4.c T II - TVI
sanatoriilor
Pãduri situate de-a lungul cãilor de comunicaţii de
1.4.d T II - TIV
importanţã turisticã deosebitã
Pãduri esentiale pentru pastrarea identităţii culturale a
1.4.e T II
comunităţilor locale
1.4.f Pãduri care protejeazã obiective speciale T II
Păduri destinate conservării şi dezvoltării vânatului şi
1.4.g TIV
recreerii prin vânătoare
96
Subgrupa 1.5. - Păduri de interes ştiinţific, de ocrotire a genofondului
şi ecofondului forestier şi a altor ecosisteme
cu elemente naturale de valoare deosebită
Categoria Tipul
Denumire
funcţională funcţional
1.5.a Păduri din parcuri naţionale şi naturale incluse, prin TI
planurile de management, în zona de protecţie strictă a
ariilor naturale protejate
1.5.b Păduri din parcuri naţionale si naturale incluse, prin TI
planurile de management, în zona de protecţie integrală
a ariilor naturale protejate
1.5.c Pãduri constituite în rezervaţii naturale TI – T II
1.5.d Pãduri constituite în rezervaţii ştiinţifice TI
1.5.e Păduri din parcuri naţionale din zona de conservare TII
durabilă constituite din primul rând de parcele limitrofe
zonei de protecţie strictă/integrală
1.5.f Monumente ale naturii şi păduri de protecţie ale TI – T II
acestora
1.5.g Pãduri în care sunt amplasate suprafeţe experimentale T II – TIV
97
pentru cercetări forestiere de durată, neconstituite în
rezervaţii ştiinţifice
1.5.h Pãduri constituite în rezervaţii seminologice şi resurse T II
genetice
1.5.i Pãduri destinate ocrotirii unor specii din faunã de T II
interes pentru conservare. conform legislaţiei în vigoare
1.5.j Păduri virgine TI
1.5.k Parcuri dendrologice şi arboretumuri T II
1.5.l Păduri incluse prin planurile de management în zona de TIII
conservare durabilă a parcurilor naţionale cu excepţia
celor incluse în categoria 1.5.e. sau incluse în zona de
management durabil a parcurilor naturale
1.5.m Păduri din parcuri naturale şi naţionale incluse, prin TIV
planurile de management, în zona de dezvoltare
durabilă a ariilor naturale protejate
1.5.n Păduri naturale seculare, cu structuri de valoare TII
deosebită
1.5.o Ecosisteme forestiere rare, ameninţate sau periclitate T II – TIV
I.5.p Păduri/ecosisteme de pădure cu valoare protectivă TII – TIV
pentru habitate de interes comunitar şi specii de interes
deosebit incluse în arii speciale de conservare/situri de
importanţă comunitară (din reţeaua ecologică Natura
2000)
1.5.q Păduri/ecosisteme de pădure incluse în arii de protecţie TII – TIV
specială avifaunistică, în scopul conservării speciilor de
păsări şi a habitatelor specifice din cadrul reţelei
ecologice Natura 2000
1.5.r Păduri din rezervaţii ale biosferei incluse în zona strict TI
protejată
1.5.s Păduri din rezervaţii ale biosferei constituite în zone TII – TIII
tampon
1.5.t Păduri din rezervaţii ale biosferei incluse în zona de TIII
reconstrucţie ecolgică
1.5.u Păduri din rezervaţii ale biosferei incluse în zona de TIV
dezvoltare durabilă
1.5.v Păduri care se constituie în coridoare ecologice TIV
1.5.w Pãduri propuse ocrotirii provizorii T II
98
Categoria Tipul
Denumire
funcţională funcţional
2.1.a Pãduri destinate sã producã lemn de rezonanţã, TV
lemn pentru furnire şi claviaturã
2.1.b Pãduri destinate sã producã lemn de cherestea T VI
2.1.c Pãduri destinate sã producã lemn pentru celulozã, T VI
construcţii rurale şi alte utilizãri
Categoria Tipul
Denumire
funcţională funcţional
2.2.a Pãduri destinate producţiei cinegetice T VI
***
Incadrarea vegetaţiei forestiere în grupe, subgrupe şi categorii funcţionale se face
în baza următoarelor precizări :
99
râurilor respective, inclusiv în zona montanã. Ostroavele se
zonează integral.
1.1.g. Se ia în considerare zonarea prevãzutã în amenajamentul expirat.
Delimitarea de noi zone se va face prin studii de specialitate,
precum şi in situaţiile în care se manifestã pregnant fenomene de
torenţialitate.
1.1.h. Se va menţine zonarea prevãzutã în amenajamentul expirat,
modificãri fãcându-se la solicitarea
proprietarului/administratorului de padure.
100
1.3.f. Se vor lua în considerare staţiunile cu vânturi reci, gãuri de ger etc.,
stabilite pe bazã de cartãri staţionale în cadrul lucrãrilor de
amenajare a pãdurilor.
1.3.g. Se vor lua în considerare trupurile de pãdure cu suprafaţa pânã la
100 ha.
1.3.h,i Se delimiteazã potrivit studiilor de specialitate.
1.3.j. Se delimitează benzi de pădure pe o rază de până la 2 km în raport
cu pericolul pe care aceste depozite îl reprezintă pentru mediul
înconjurător.
1.3.k. Se delimiteazã benzi de 100 – 300 m, pe cât posibil unitãţi
amenajistice întregi.
1.3.l. Se delimiteaza benzi de 100-200 m, pe cât posibil unitãţi
amenajistice întregi.
1.3.m. Se zoneazã cu ocazia amenajãrii pãdurilor sau întocmirii altor
studii privind vegetaţia forestierã.
Pãdure de Lãţimea
Categorii de localitãţi recreere la maximã a zonei
1000 de circulare a
locuitori pãdurilor de
Ha agrement -km)
Municipiul Bucureşti, municipii, 30 50
oraşe, comune
- cu peste 100 mii locuitori 20 40
- între 20 – 100 mii locuitori 17 25
- sub 20 mii locuitori 15 15
102
primare, ecosisteme forestiere care s-au guvernat dintotdeauna prin
procese biocenotice naturale în care atât staţiunea cât mai ales
biocenoza nu au fost influenţate semnificativ prin intervenţii
antropice. Se vor lua în considerare pădurile identificate prin
studiile şi temele de cercetare existente.
1.5.n Se vor include arborete cu vârste înaintate în raport cu tipul de
ecosistem forestier, neconstituite ca arii protejate, care prezintă
valoare deosebită sub raportul conservării biodiversităţii neincluse
in studiile privind identificarea pădurilor virgine. Se vor include si
pădurile seculare fără structuri primare, care necesită interventii în
scopul reconstituirii structurilor de tip natural.
1.5.o Se vor încadra în principal habitatele prioritare de interes
comunitar, păduri cu tisa, zimbru, jugastru de banat, alun turcesc,
liliac şi alte ecosisteme rare;
1.5.p S-au avut în vedere specii rare de plante şi animale şi populaţii de
specii de interes deosebit cât şi tipurile de habitate naturale a cãror
conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare, care
fac parte, în cadrul siturilor sau nu, din reţeaua ecologică Natura
2000
1.5.q S-au avut în vedere speciile de pãsãri şi a habitatelor specifice,
desemnate pentru protecţia speciilor de pãsãri migratoare sãlbatice,
a cãror conservare necesitã declararea de arii de protecţie specială
avifaunistică care fac parte, în cadrul siturilor sau nu, din reţeaua
ecologică Natura 2000
1.5.r, s, t, u Categorie funcţională nouă, creată pentru punerea de acord cu
legislaţia în vigoare
1.5.v Se vor include suprafeţele desemnate prin ordin al conducãtorului
autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pãdurilor, cu
avizul Academiei Române;
1.5.w Se au în vedere ecosisteme de valoare deosebitã, de interes
ştiinţific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier,
dsemnate cu regim de ocrotire provizoriu conform reglementărilor
legale în vigoare .
2.2.a Se includ pădurile din perimetrul crescătoriilor şi complexurilor de
vânătoare.
103
104
105
Anexa nr. 6
la normele pentru amenajarea pădurilor
106
GRUPA FUNCŢIONALĂ
FORMAŢII ŞI GRUPE
DE FORMAŢII FORESTIERE CATEGORIA DE I a II-a
PE GRUPE DE TIPURI PRODUCTIVITATE
DE STRUCTURĂ TIPURI FUNCŢIONALE
III IV V VI
1. 2. 3. 4. 5. 6.
4.FĂGETE
Pluriene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv G; Cv G; Cv
Inferioară G; Cv G; Cv - G; Cv;P
Relativ pluriene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv G; Cv G; Cv;P
Inferioară G; Cv G; Cv; P - G; Cv;P
Echiene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv; P G; Cv; P G; Cv; P; S
şi relativ echiene Inferioară G; Cv;P G; Cv; P - G; Cv; P; S
5. FĂGETE AMESTECATE CU ALTE SPECII; GORUNETO-FĂGETE,
Pluriene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv G; Cv; P G; Cv; P
Inferioară Cv; P Cv,P - Cv; P
Relativ pluriene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv; P G; Cv; P G; Cv; P
Inferioară Cv; P Cv; P - Cv; P
Echiene Superioară şi mijlocie Cv; P Cv; P Cv; P Cv; P
şi relativ echiene Inferioară Cv;P Cv; P - Cv; P
6. GORUNETE,GORUNETO-ŞLEAURI, AMESTEC DE GORUN CU ALTE CVERCINEE, STEJĂRETE, STEJĂRETO-
ŞLEAURI, AMESTEC DE STEJAR CU ALTE CVERCINEE
Echiene, relativ echiene Superioară şi mijlocie Cv; P Cv; P Cv; P Cv; P
sau etajate Inferioară Cv; P Cv; P - Cv; P
7. GÂRNIŢETE, CERETE, CERO-ŞLEAURI, AMESTECURI DE GÂRNIŢĂ ŞI CER
Echiene, relativ echiene Superioară şi mijlocie Cv; P Cv; P Cv; P Cv; P
sau etajate Inferioară Cv; P Cv; P - Cv; P;S
8. STEJĂRETE DE STEJAR BRUMĂRIU ŞI STEJĂRETE DE STEJAR PUFOS
Echiene Superioară şi mijlocie Cv; P P P P
şi relativ echiene Inferioară Cv; P P - P
107
GRUPA FUNCŢIONALĂ
FORMAŢII ŞI GRUPE
DE FORMAŢII FORESTIERE CATEGORIA DE I a II-a
PE GRUPE DE TIPURI PRODUCTIVITATE
DE STRUCTURĂ TIPURI FUNCŢIONALE
III IV V VI
1. 2. 3. 4. 5. 6.
9. SALCÂMETE
Echiene Superioară şi mijlocie C C;Cz;Cg - C;Cz;Cg
şi relativ echiene inferioară C C; Cz - C; Cz
10. ZĂVOAIE DE PLOPI INDIGENI ŞI SALCIE,
Structuri diverse C;Cs; R C;Cs; R C C;Cs; R
11. PLANTAŢII DE PLOPI EURAMERICANI
Echiene R R R R
12. ANINIŞURI
Structuri diverse P; C; R P; C; R - P; C; R
13. PLANTAŢII DE SALCIE SELECŢIONATĂ
Echiene C; Cs; R C; Cs; R C; Cs; R C; Cs; R
108
Anexa nr. 7
la normele pentru amenajarea pădurilor
Clasa de producţie
I II III IV V
Specia Sortimentul – ţel principal ( lemn pentru….)
cherestea şi - celuloză
cherestea cherestea cherestea alte sortimente - construcţii s.a.
0 1 2 3 4 5
Molid* 120 110 100 100 100
Brad 120 120 110 100 100
Pin silvestru 80 80 70 60 50
Pin negru 70 70 60 60 50
Larice 90 90 80 70 70
Fag 120 120 110 110 100
Mesteacăn 50 50 40 40 40
Gorun din sămânţă 140 130 120 120 120
Gorun din lăstar** 120 110 110 100 100
Stejar din sămânţă 130 130 120 110 110
Stejar lăstari** 110 100 100 90 80
Cer din sămânţă 100 90 90 90 80
Cer din lăstar** 90 80 80 80 70
Gârniţă din sămânţă 120 120 110 100 100
Gârniţă din lăstar** 110 110 100 90 80
Stejar brumăriu 80 80 80 70 60
Stejar pufos 80 80 70 60 60
Tei 80 80 70 60 50
Carpin 60 60 50 40 40
Salcâm 35 30 25 25 20
109
Plop alb şi negru 35 35 30 25 25
110
Clasa de producţie
I II III IV V
Specia Sortimentul – ţel principal ( lemn pentru….)
cherestea şi - celuloză
cherestea cherestea cherestea alte sortimente - construcţii s.a.
0 1 2 3 4 5
Anini 70 70 70 60 60
Plopi selecţionaţi 25 20 20 18 15
Salcie din plantaţie
30 25 25 20 20
(sămânţă)
Salcie din sulinari 30 25 20 20 15
Frasin ? ? ? ? ?
*) Pentru arboretele de molid din afara arealului natural de vegetaţie se vor adopta vârste de tăiere de 50-70 ani.
**) Se referă la arboretele pentru care proporţia elementelor din lăstari depăşeşte 80 %. Pentru arboretele de gorun şi stejar pedunculat din lăstari,
viguroase şi de calitate corespunzătoare, vârstele de tăiere se pot majora cu 10 - 20 ani. Arboretele degradate se vor exploata la vârste mai mici potrivit
urgenţei de regenerare.
Notă : Pentru arboretele de răşinoase destinate să producă sortimente de lemn de rezonanţă şi claviatură şi pentru cele de foioase destinate să
producă lemn pentru furnire, vârstele exploatabilităţii tehnice vor fi : 150 – 180 ani la molid şi brad; 160 – 180 pentru gorun şi stejar; 140 – 150 ani pentru fag
( 120 ani la arboretele afectate de inimă roşie); 120 – 140 ani pentru gârniţă; 100 – 120 ani pentru cer; 80 – 100 ani pentru tei; 80 ani pentru anin; 25 – 35 ani
pentru plopi selecţionaţi şi salcie din plantaţie sau sămînţă.
111
112
113
Anexa nr. 8
la normele pentru amenajarea pădurilor
PE URGENŢE DE REGENERARE
Cate
Urgen Denumire
goria
ta
Arborete cu vârste de peste 20 ani la codru şi peste 5 ani la crâng,
foarte puternic afectate de factori biotici şi abiotici negativi -incendii,
1.1
vânt, zăpadă, uscare, vânat, rezinaj etc.-, încadrate în cel mai ridicat
grad de vătămare.*
Arborete neexploatabile cu densităţi de la 0.1 la 0.3, cu vârsta de peste
1.2.
1 20 ani la codru şi peste 5 ani la crâng.
Arborete exploatabile parcurse cu tăieri de regenerare, cu densităţi de
1.3.
la 0.1 la 0.3, cu sau fără seminţiş utilizabil.
Arborete constituite predominant, peste 70% din arbori cu cioate
1.4. puternic degradate - cu putregai, scorburi mari, cu vitalitate foarte
scăzută.
Arboretele exploatabile şi trecute de vârsta exploatabilităţii afectate de
factori biotici şi abiotici negativi încadrate în gradele de vătămare
2.1.
moderat si puternic a căror stare de vegetaţie impune parcurgerea cu
tăieri în deceniul de aplicare.*
Arboretele cu vârste mai mari decât jumătatea vârstei exploatabilităţii
tehnice afectate de factori biotici şi abiotici negativi, încadrate în gradul
2.2
de vătămare puternic a căror stare de vegetaţie impune parcurgerea cu
tăieri în deceniul de aplicare.*
Arborete cu densităţi de la 0.4 la 0.5, cu vârste mai mari decât
2
2.3 jumătatea vârstei exploatabilităţii tehnice, a căror stare nu permite
redresarea lor prin lucrări de împădurire a golurilor existente.
2.4 Arborete exploatabile cu densităţi de la 0.4 la 0.6, cu seminţiş utilizabil.
Arborete exploatabile cu densităţi de la 0.4 la 0.6, fără seminţiş
2.5
utilizabil
Arborete exploatabile din unităţi de codru cu peste 70 % arbori
2.6
proveniţi din lăstari, de vitalitate subnormala.
Arborete exploatabile, cu densităţi de 0.7 şi mai mari, de vitalitate
2.7
subnormală
113
114
Categoria Denumire
Urgenta
Arborete din unităţi de crâng trecute de vârsta exploatabilităţii,
2.8 care nu pot fi menţinute fără a-şi pierde substanţial capacitatea
de regenerare din lăstari/ drajoni
2.9 Arborete exploatabile de tip provizoriu.
2
Arboretele de tip artificial, de productivitate inferioară, cu
vârste mai mari de 20 ani situate în staţiuni de bonitate
2.10
superioară şi mijlocie pentru speciile corespunzătoare tipului de
pădure natural fundamental.
Arborete cu densităţi de 0.7 şi peste, echiene şi relativ echiene,
3.1 de productivitate inferioară, de vitalitate cel puţin normală,
trecute de vârsta exploatabilităţii
Arborete cu densităţi de 0.7 şi peste, echiene şi relativ echiene,
3.2 de productivitate mijlocie şi superioară, de vitalitate cel puţin
normală, trecute de vârsta exploatabilităţii
Arborete cu densităţi de 0.7 şi peste, echiene şi relativ echiene,
3.3 de productivitate inferioară, de vitalitate cel puţin normală,
ajunse la vârsta exploatabilităţii
Arborete cu densităţi de 0.7 şi peste, echiene şi relativ echiene,
3 3.4 de productivitate mijlocie şi superioară, de vitalitate cel puţin
normală, ajunse la vârsta exploatabilităţii
Arborete cu densităţi de 0.7 şi peste, pluriene şi relativ pluriene,
de productivitate inferioară şi /sau de vitalitate subnormală,
3.5
considerate ca exploatabile în raport cu vârsta ce le-a fost
atribuită
Arborete cu structuri de tip natural stabile, de regulă arborete
pluriene şi relativ pluriene, de productivitate superioară şi
3.6 mijlocie, de vitalitate cel puţin normală şi cu consistenţă
normală, considerate exploatabile în raport cu vârsta ce le-a fost
atribuită.
4.1 Arborete cu densităţi de până la 0,7
4
4.2 Arborete cu densităţi de 0,7 şi peste
*) Stabilirea gradului de vătămare se face numai pentru arboretul existent (fara luarea in considerare a
extragerilor anterioare) prin măsurători în suprafeţe de probă, cu ocazia descrierii parcelare şi/sau a
inventarierii arboretelor în cauză sau a căror stare de vegetaţie impune intervenţii în deceniul de aplicare
NOTA:
In urgenţa 1 de regenerare vor fi încadrate toate arboretele care, în raport cu starea lor de
vegetaţie şi sănătate, nu mai pot fi menţinute pe picior mai mult de 10 ani, fără riscul degradării lor totale şi
al unor influenţe negative asupra pădurii însăşi. Volumul acestora urmează a fi recoltat integral în deceniul
de aplicare a amenajamentului.
In urgenta 2 de regenerare se încadrează toate arboretele exploatabile care, în raport cu
dinamica procesului de regenerare, impun un ritm accelerat de exploatare, precum şi arboretele
114
115
neexploatabile aflate într-o stare de vegetaţie precară sau având o productivitate mult inferioară
celei potenţiale.
In urgenta 3 de regenerare se încadrează arboretele ajunse sau trecute de vârsta exploatabilităţii,
care prin structura, vitalitatea şi starea lor de sănătate ar putea fi menţinute pentru acoperirea unor
eventuale deficite din perioada următoar.
In urgenta 4 de regenerare se încadrează arboretele considerate exploatabile în condiţiile
sacrificiilor de exploatabilitate în minus; iÎn cazuri bine justificate, asemenea arborete vor fi incluse în rând
de tăiere, începând cu cele mai puţin productive şi valoroase.
115
116
Anexa nr. 9
la normele pentru amenajarea pădurilor
*) Se au în vedere în cazul pădurilor cu funcţii speciale de protecţie pentru care se reglementează procesul
de producţie lemnoasă
116
117
Anexa nr. 10
la normele pentru amenajarea pădurilor
Urgenţa de Perioada de
regenerare, regenerare,
Specificări
cod ani
Când arboretele, în raport cu starea lor de vegetaţie şi
1. (1.1 –
10 sănătate, nu mai pot fi menţinute pe picior mai mult de
1.4)
10 ani
Când starea arboretelor impune parcurgerea lor cu tăieri
în deceniul de aplicare în scopul recoltării arborilor
2.1 – 2.3 20 vătămaţi
sau nu permite redresarea lor prin lucrări de împădurire
a golurilor existente
Când arboretele au consistenţe de 0,4 – 0,5 şi prezintă
seminţiş utilizabil pe cel puţin 0,3 S şi au fost parcurse
10
sau nu cu tăieri cu caracter de însămânţare/ însămânţare
şi punere în lumină
2.4
Arborete cu consistenţa 0,6 ce nu prezintă seminţiş
utilizabil sau prezintă seminţiş utilizabil pe cel mult 0,2
20
S şi au fost parcurse sau nu cu tăieri cu caracter de
însămânţare/ însămânţare şi punere în lumină
Arborete de molid fără seminţiş utilizabil cu consistenţa
10
de 0,4
2.5 Arborete fără seminţiş utilizabil cu consistenţe de 0,4 –
20 0,6 ce prezintă condiţii favorabile regenerării pe cale
naturală
Arborete cu suprafeţe reduse ce urmează a fi exploatate
10
prin tăieri rase urmate de împăduriri
Arborete ce urmează a fi regenerare pe cale naturală,
2.6; 2.7 sub masiv, prin tăieri în ochiuri precum şi arborete cu
20 suprafeţe mari (peste 6 ha ce urmează a fi regenerate
prin tăieri rase (în coridoare sau benzi) pe cale
naturală/artificială
Arborete din unităţi de crâng trecute de vârsta
2.8 10 exploatabilităţii, care care urmează a fi regenerate în
continuare din lăstari/drajoni
117
118
118
119
Anexa nr. 11
la normele pentru amenajarea pădurilor
Vârsta arboretelor
Formaţii şi grupe
de formaţii forestiere - ani-
Ţelul de 11- 21- 31- 41- 51- 61- 71- 81- 91- peste
prod.** 20 30 40 50 60 70 80 90 100 100
- Molidişuri a 18 13 11 10 8 7 6 6 5
- Brădete a 17 13 10 9 8 7 7 6 5
- Amestecuri de fag cu răşinoase a 16 12 10 9 8 7 7 6
- Făgete a 15 15 13 10 9 9 8 7 5
b 16 17 15 13 12 11 10 8 6
- Goruneto- făgete şi şleauri a 14 12 9 9 8 7 6 5
de deal cu gorun b 16 14 10 10 9 8 6 5 4
- Gorunete şi stejărete (inclusiv a 14 12 10 8 7 6 5 4
de stejar brumăriu şi stejar pufos b 15 13 11 9 7 6 5 4 4
- Şleauri de câmpie, şleauri de a 14 12 10 8 7 6 5 4
luncă, şleauri de deal cu stejar b 15 13 11 9 7 6 5 4 4
pedunculat
- Teişuri a,b 17 13 1 10 7 6
- Cerete, gârniţete şi amestecuri a 13 12 9 7 6 5 4 3
de cer cu gârniţă
- Salcâmete a 15 10
- Aninişuri a 12 12 10
- Arborete de salcie a 16 12
119
120
Vârsta arboretelor
Formaţii şi grupe
de formaţii forestiere - ani-
Ţelul de 11- 21- 31- 41- 51- 61- 71- 81- 91- peste
prod.** 20 30 40 50 60 70 80 90 100 100
- Arborete de plop alb, plop a 16 7
negru
- Culturi de plopi euramericani a,b 25-50
(selecţionaţi)
- Pinete şi laricete a 18 15 12 10
- Arborete de duglas verde a 16 12
*) Pentru arboretele cu indici de densitate de peste 1.0, indicii de recoltare se majorează cu 5 – 15%.
**) ţel de producţie: a – lemn pentru cherestea; b – lemn pentru furnire şi derulaj.
120
121
Anexa nr. 12
la normele pentru amenajarea pădurilor
NOTÃ: În culturile de plopi selecţionaţi şi de salcie selecţionată nu se execută degajări şi curăţiri. În schimb se execută elegaj artificial şi
1 – 2 rărituri, prima foarte puternică, a doua slab – moderată
121
122
Anexa nr. 13
la normele pentru amenajarea pădurilor
UP Posibilitatea
Produse principale (mc) Produse secundare (ha)
Din care Din care
Nr Denumirea SUP Decenala Realizata Decenala Realizata
Acc I Acc II
1 2 3 4 5 6 7 8 9
B.1 Date referitoare la unităţile amenajistice care fac obiectul modificării prevederilor amenajamentului silvic
Volum extras
pana la data Vitali Factor Grad de Lucrări
Suprafaţa Vârstaa V Urgenţa de Seminţiş
UP ua Compoziţia K solicitării tate destabiliza- Vătămare propuse
afectată ni -mc- regenerare utilizabil
modificării tor %
-mc-
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
UP ua Suprafaţa Compoziţie Volum Vârsta K Clasa de Urgenţa de Seminţiş Vitali Lucrări propuse
122
123
după
-ha- -mc- -ani- prod regenerare tate în amenajament
modificare
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
123
124
124
125
Anexa nr. 14
la normele pentru amenajarea pădurilor
emite prezentul
AVIZ
Inspector şef,
126
127
Anexa nr. 2
A.2. Păduri şi terenuri destinate împăduririi sau reâmpăduririi în care este interzisă
recoltarea de masă lemnoasă sau în care recoltarea de masă lemnoasă nu este posibilă.
A.2.1. Păduri, inclusiv plantaţii cu reuşita definitivăx).
A.2.2. Terenuri împădurite pe cale naturală ori prin plantaţii, care nu au realizat înca
reuşita definitivă.
A.2.3. Terenuri de reâmpădurit în urma doborâturilor de vânt sau a altor cauze.
A.2.4. Poieni sau goluri destinate împăduririi.
A.2.5. Terenuri degradate destinate împăduririi.
E. Terenuri din fondul forestier deţinute de persoane fizice sau juridice fără aprobări
legale.
128
129
x) Prin reuşita definitivă se înţelege stadiul în care o împădurire executată se poate dezvolta
normal, respectiv fără să mai necesite lucrări de completări şi de întreţinere (revizuiri,
mobilizări de sol, recepări, descopleşiri).
Pentru foioase, acest stadiu este indicat în momentul în care coroanele puieţilor se ating pe
rânduri sau în grupe într-o proporţie de cel putin 70%; pentru raşinoase, atunci când înălţimea
puieţilor este de 1,00 – 1,20 m, aceştia ne mai putând fi copleşiţi de ierburi sau vegetaţie
forestieră arbutivă ; pentru plopi euroamericani, când diametrul la 1,30 m este de circa 8 cm.
129
130
Unitatea de producţie sau de protecţie este unitatea teritorială de bază din cadrul
ocolului silvic sau al secţiei silvo - cinegetice pentru care se elaborează un amenajament
silvic, în vederea reglementării modului de gospodărire funcţională a pădurilor.
Unitaţile de producţie sau de protecţie se păstrează în limitele lor actuale. În
situaţiile în care s-au produs schimbări în suprafaţa unităţilor de producţie sau de
protecţie care afectează profund reglementările existente, se procedează la reconstituirea
unităţilor respective. Dacă aceste schimbări afectează o singură unitate şi suprafaţa
acesteia ramâne sub limitele prevăzute la pct.2.2c, pădurea respectivă se ataşează la
unitaţile vecine, asemanatoare din punct de vedere al condiţiilor naturale.
La reconstituire se vor avea în vedere următoarele condiţii:
a. Unitatea de producţie sau de protecţie sa aibă limite naturale evidente - în
regiunea de munte şi de deal şi artificiale permanente, eventual naturale în rest.
b.Trupurile de pădure care alcătuiesc unitatea respectivă să fie cât mai omogene
din punct de vedere al condiţiilor naturale.
c.Întinderea unitaţiilor de producţie sau de protecţie să se încadreze, pe cât posibil,
în următoarele limite:
- în lunca Dunării între 600 – 1500 ha,
- la câmpie între 1000 – 2500 ha,
- la dealuri între 2000 – 4000 ha,
- la munte între 4000 – 6000 ha, excepţional mai mare.
Pentru unitatile de productie constituite pentru proprietati forestiere, altele decat
cele proprietate publica a statului, suprafata acestora trebuie sa fie de minim 100 ha.
Pentru pădurile tratate în codru grădinărit mărimea maximă a unităţii de producţie
sau de protecţie nu trebuie să depaşească, de regulă, 1000 ha.
În cadrul ocolului, unitaţile de producţie sau de protecţie poartă indicative
numerice şi denumiri proprii.
130
131
2.5. PARCELA
2.5.1. Criterii de constituire. Parcela este o suprafaţă de teren bine delimitată, fie
prin forme de relief ale terenului -văi, culmi, fie prin linii artificiale cu caracter
permanent -drumuri, căi ferate, linii deschise- servind ca unitate de organizare a
teritoriului, indiferent de categoria de folosinţă, de funcţiile şi de structura arboretelor.
La revizuire se pastrează parcelarul existent, indiferent de mărimea parcelei.
Modificări în structura parcelarului se pot face numai în cazul cand constituie noi
unităţi de producţie, potrivit prevederilor de la punctul 2.2.
munte 50 ha 25 ha
2.6. SUBPARCELA
2.6.1. Criterii de constituire. Unitatea teritorială elementară pentru studiul
arboretelor şi pentru planificarea şi executarea lucrărilor silvice este subparcela, care
reprezinta o porţiune din parcelă, omogenă din punct de vedere staţional, biometric,
funcţional şi al folosinţei şi care reclamă aceleaşi măsuri silvotehnice.
Suprafaţa minimă a subparcelei este de 0,5 ha: pentru terenurile afectate, aceasta
poate fi mai mică de 0,5 ha.
În situaţiile în care condiţiile staţionale sau caracteristicile structurale prezintă o
mare variabilitate pe spaţii mici, se pot constitui subparcele cu caracter complex.
La constituirea subparcelelor vor fi folosite cele mai recente materiale
fotogrametrice.
În ceea ce priveşte rezervaţiile de seminţe şi resursele genetice stabilite ca atare
prin studii aprobate, se va urmări menţinerea nemodificată a constituirii unităţilor
amenajistice respective aşa cum au fost luate în considerare la întocmirea studiului
menţionat.
2.6.2. Indicative. Subparcelele se notează prin litere majuscule, înscrise după
numărul parcelei la păduri şi înaintea numărului parcelei la restul situaţiilor.
Indicativele literale majuscule pentru alte categorii de folosinţă decât pădure şi
terenuri destinate împăduririi sunt cele înscrise la paragraf 1.2. subtitlul B.C.D.
În ceea ce priveşte rezervaţiile de seminţe şi resursele genetice se va urmări
păstrarea nemodificată - faţă de studiul mai înainte menţionat - a numărului de parcelă şi
indicativul de subparcelă, exceptie cazurile menţionate la 2.5.2. când numărul parcelei
poate suferi modificări.
2.6.3. Pichetajul. Delimitarea subparcelelor se face prin pichetarea vizibilă, din
distanţă în distanţă, a arborilor de limită, cu o bandă orizontală de vopsea. Intersecţiile
dintre liniile subparcelare si intersecţiile acestora cu liniile parcelare se pichetează pe
arbori cu o bandă inelară de vopsea.
Anumite suprafeţe de teren din interiorul unor subparcele, deosebite de restul
pădurii, care după mărime şi formă nu pot constitui subparcele, dar care impun totuşi o
tratare specială sau pot servi la orientare, este indicat să fie figurate pe harţile
amenajistice prin semne distincte şi să fie menţionate la date complementare. De
exemplu o stâncărie, o mlaştină, o râpă, o poiană, un drum, o linie de funicular sau alte
particularităţi. Limitele acestora nu este necesar sa fie pichetate cu vopsea, identificarea
lor urmand a se efectua după fotograme, concomitent cu descrierea subparcelelor.
133
134
SCHIŢA 2.5.4.1.
134
135
SCHIŢA 2.5.4.2.
135
136
136
137
138
139
141
142
fiecărui cuplu, aceasta fiind partea fotogramei pentru care se face fotointerpretarea
detaliilor.
Trasarea zonei utile se face astfel: se aşază fotogramele în ordinea de zbor dată de
mozaic, astfel ca detaliile comune să se suprapună, zona de triplă acoperire longitudinală
formează spaţiul în care se delimitează zona utilă longitudinală, iar zona de dublă
acoperire transversală, formează spaţiul în care se determină zona utilă transversală
dintre benzi.
Zonele utile - longitudinală şi transversală- se vor trasa numai pe fotograma din
dreapta a fiecarui cuplu, indiferent de direcţia de zbor, ca fotointerpretarea să fie făcută
numai pe o fotogramă a cuplului.
Zonele utile ale cuplurilor succesive sau laterale se vor racorda pe o porţiune de
un centimetru, notâdu-se fotogramele cu care se racordează. Cu trasarea zonei utile şi
transpunerea pe materialul cartografic de teren a centrelor fotogramelor şi limitelor
cuplurilor, se încheie faza pregătitoare a fotointerpretarii, fază pentru care nu este
necesară folosirea stereoscopului.
3.2.2.5. Fotointerpretarea de cabinet. Prima operaţie în fotointerpretarea de
cabinet este determinarea scării medii a fotogramelor, care se ia de pe mozaicul zborului.
Fotointerpretarea de cabinet începe cu aşezarea fotogramelor sub stereoscop
pentru a se obţine o imagine tridimensională a zonei utile pentru care se face
fotointerpretarea. Se aşează sub stereoscop cele două fotograme ale unui cuplu în
ordinea normală, de zbor, luată de pe mozaic şi, privind imaginile detaliilor zonei
comune a celor două fotograme ale cuplului, se îndepărtează sau se apropie sub
stereoscop pe direcţia dată pe linia centrelor, până ce imaginile duble ale detaliilor
comune se suprapun într-o singură imagine tridimensională. După obţinerea imaginii în
relief a zonei comune, se mişcă uşor fotogramele în raport cu cealaltă , pentru ca
imaginea în relief să fie cât mai clară iar observarea ei să se facă fără efort vizual. După
ce fotogramele au fost aşezate corect una în raport cu cealaltă, se orientează cele două
fotograme cu ajutorul unor greutăţi sau a unei măşti puse pe marginea lor şi se trece la
fotointerpretarea propriu-zisă.
Se fotointerpretează, apoi, detaliile planimetrice ţinându-se seama de mărimea,
forma, tonul, textura şi raporturile în care se găseşte detaliul respectiv faţă de alte
imagini.
Detaliile planimetrice se conturează cu tuş negru începându-se cu detaliile de
contur, ca: limitele vegetaţiei forestiere, conturul poienilor, clădirilor, instalaţiilor de
transport de orice fel, liniile parcelare sau somiere şi alte detalii planimetrice ce
interesează amenajamentul şi în special separările de arborete ce se disting pe
fotograme.
Se trece apoi la trasarea elementelor hidrografice- pâraie, râuri, lacuri- care se
trasează pe fotograme cu tuş verde. După trasarea planimetriei şi hidrografiei, se trece la
trasarea elementelor de nivelment -culmi, creste- se trasează cu tuş sepia. Toate aceste
detalii – inclusiv subparcelarulce se poate observa sub stereoscop, se trasează numai pe
fotograma din dreapta, trasarea facându-se cu o toleranţă de 0,3 mm pentru limitete certe
143
144
4. DESCRIEREA PARCELARĂ
4.0. INDICAŢII GENERALE
Descrierea parcelară constă în determinarea şi consemnarea în termeni consacraţi
a tuturor informaţiilor care pot servi la:
- cunoaşterea condiţiilor naturale de vegetaţie;
- cunoaşterea caracteristicilor arboretelui actual;
- determinarea potenţialului productiv al staţiunii şi capacităţii actuale de
producţie şi protecţie a arboretelui;
- stabilirea măsurilor silviculturale şi ameliorative în acord cu specificul ecologic
al staţiunilor, cu exigenţele speciilor forestiere şi cu destinaţia pădurilor;
- organizarea pădurilor pentru producţie şi protecţie;
- reglementarea recoltării altor produse ale pădurii în afara lemnului;
- stabilirea posibilităţii şi oportunităţii înfiinţării unor culturi forestiere cu caracter
special;
- fundamentarea recomandărilor privind acţiunea de igienizare şi curăţire a
pădurilor;
- controlul exercitării de către pădure în ansamblu şi de către arboretele
componente a funcţiilor ce le-au fost atribuite;
- elaborarea situaţiilor statistice privind gospodărirea forestieră.
Datele se consemnează în fişa descrierii parcelare prin coduri cu cifre
semnificative şi simboluri.
Descrierea parcelară se axecută în toate cazurile prin parcurgere a terenului, iar
datele se determină prin măsurători sau estimaţii.
Datele privind descrierea parcelară se grupează astfel:
- Descrierea staţiunii
- Descrierea arboretelui
- Date complementare
- Lucrări executate
- Lucrări propuse.
146
147
Tabel pag. 43
147
148
Tabel pag. 44
148
149
149
150
se referă la teritoriu studiat. Pe această hartă, acolo unde este cazul, se figurează, cu
semne convenţionale, apele supra şi subterane mineralizate, indicând în legenda hărţii,
natura şi concentraţia sărurilor solubile; datele se vor lua din „ Monografia geografică a
R.S.R.’’şi hărţile anexă.
c. Evidenţa datelor climatice.
Datele respective se extrag din anuarul climatic sau se determină după Atlasul
climatologic. Se vor folosi datele înregistrate la staţiile meteorologice situate pe
teritoriul studiat sau apropiate, amplasate în condiţii de relief asemănătoare teritoriului
studiat. În cazul în care nu se găsesc staţii meteorologice corespunzătoare, datele
climatice din tabel se vor determina după atlasul climatologic. În cazul în care
amplitudinea altitudinii teritoriului studiat este mai mare de 200 m, se vor determina
datele climatice corespunzătoare limitelor altitudinale ale etajelor fitoclimatice.
Unele date din tabelul cu date climatice se deduc din datele meteorologice
primare, după cum se arată mai jos:
- Temperatura medie pe anotimpuri rezultă din media aritmetică a temperaturilor
medii ale lunilor respective.
- Temperatura perioadei de vegetaţie rezultă din media aritmetică a temperaturilor
medii ale lunilor IV – IX inclusiv.
- Precipitaţiile atmosferice pe anotimpuri şi în perioada de vegetaţie reyultă din
însumarea precipitaţiilor mediiale lunilor din intervalul corespunzător.
- Indicele de ariditate anual Martonne (Ia).
P
Ia = T 10
în care P şi T reprezintă precipitaţiile, respectiv temperaturile medii
anuale;
12 P
- Indicii de ariditate lunari: Ie = T 10
în care P şi T reprezintă precipitaţiile
medii,
respectiv temperatura medie a lunii respective.
- Indicii de ariditate pe anotimpuri (Iat) ;
4P
Iat = T 10
în care : P şi T sunt precipitaţiile medii, respectiv temperatura
medie din
anotimpurile respective ;
Indicele de ariditate din perioada de vegetaţie (Ilo).
2P
Ilo = T 10
în care P şi T reprezintă precipitaţiile medii, respectiv temperatura
medie din perioada de vegetaţie.
De asemenea, în cadrul fazei de documentare prealabilă cât şi cu ocazia lucrărilor
de teren, se vor culege informaţii privind elemente climatice locale care influenţează
negativ vegetaţia forestieră, cum sunt : găuri de ger, frecvente geruri târzii, zone de
altitudine mare vântuite puternic.
d. Schiţa etajelor fitoclimatice din ocol la scara 1: 50.000; se întocmeşte folosind
datele din amenajamentele expirate; se va ţine seama de definiţiile etajelor fitoclimatice,
151
152
Grind –gr-, forma cea mai înaltă de depunere a materialului aluvionar, ferită de inundaţii
sau foarte rar inundabilă; se disting grinduri fluviale, fluvio – maritime şi continentale;
- depresiune –depr-, crov sau rovină, formă negativă de relief, de regulă concavă,
fără scurgere, în care se acumulează temporar apă din topirea zăpezilor sau din ploi.
În afara acestor forme de relief – de regulă mai frecvente – se mai pot întâlni şi
altele, cum ar fi:
- interdună –ind-, depresiune dintre două dune ;
- ravenă -ra;
- fund de vale -f.v;
- ostrov -os;
- albie părăsită -a.p;
- mal de cariere -m.c;
- faleză -f;
- fund de lac -f.l;
- pat aluvial – albie majoră -p.a;
- plaur -pl;
- haldă -hd;
- groapă de împrumut -g.î;
- dolină -do;
4.1.1.1.2. Configuraţia terenului –C- se exprimă prin formele de detaliu ale
unităţii de relief. Acestea sunt:
- plană –p-, când în unitatea respectivă de teren nu apar diferenţe sensibile de
relief;
- ondulată-o-, când unitatea prezintă denivelări de cel puţin 3 m la munte, dealuri şi
coline şi 1 m la câmpie , datorită prezenţei uneia sau a mai multor viroage (cu sau fară
apă) sau depresiuni;
- frământată –fr-, când în unitatea de teren apar denivelări – variate ca formă şi
intensitate, cauzate de prăbuşiri , alunecări, apar stâncării, etc.
4.1.1.1.3. Înclinarea - Î - este unghiul terenului cu planul orizontal ; se măsoară
în grade centezimale şi se redă prin valoarea medie.
În cazul terenurilor cu pante variate se indică la ,,date complementare’’înclinările
extreme.
După înclinare , terenurile se încadrează în următoarele categorii:
4.1.1.1.5. Altitudinea -A- indică diferenţa de nivel faţă de cota Mării Negre : se
măsoară cu altimetre, se ia după curbele de nivel sau după cotele hărţilor.
Se exprimă prin valori rotunjite: din 10 în 10 m, pentru altitudini până la 1000 m
şi din 50 în 50 m, pentru altitudini peste 1000 m. Când diferenţa de nivel între
altitudinea minimă şi maximă a u.a. este sub 50 m, se indică altitudinea medie: când
diferenţa de nivel între altitudinile extreme depăşeşte 50 m, se indică valorile acestor
extreme.
În zona forestieră de câmpie şi în lunci, în care deosebirile staţionale sunt
determinate de diferenţa de nivel foarte mici (0,5 – 1 m), altitudinea se înscrie prin
valoarea medie, rotunjită la 0,5 sau 1 m.
156
157
157
158
159
160
4.1.1.3.7. Scheletul solului –S- este alcătuit din fragmente de rocă – cu diametrul
> 2 mm.
După conţinutul de schelet, se disting următoarele categorii:
- fără schelet –I-, cu pietriş sau pietre sub 5%;
- slab scheletic -sl.sch-, cu 5 – 25 % pietre sau pietriş;
- semi – schelet -sem.sch-, cu 25 – 50 % schelet;
- scheletic –sch-, cu 50 – 75 % schelet;
- excesiv scheletic -ex.sch-, cu peste 75 % schelet.
După diametrul mediu, scheletul se împarte în:
- pietriş mărunt Ø = 2 – 5 mm;
- pietriş mijlociu Ø = 5 -10 mm;
- pietriş mare Ø = 10 - 20 mm;
- pietre Ø = 20 - 200 mm;
- bolovani Ø = > 200 mm;
Pe fişa de descriere a profilelor principale de sol conţinutul de schelet se
apreciază în % .
Pentru fiecare orizont şi suborizont din profilul solului, precizându-se şi caracterul
scheletului după mărime.
Pe fişa de descriere parcelară se notează caracterul dominant după conţinutul în
schelet.
4.1.1.3.8. Grosimea fiziologică sau profunzimea fiziologic utilă -p- este grosimea
stratului de sol utilizabil în care se dezvoltă majoritatea sistemului radicilar al vegetaţiei
forestiere.
Se disting următoarele categorii de soluri după grosimea fiziologic utilă :
- extrem de superficiale, sau cu rocă la zi (la care lipseşte grosimea fiziologică),
până la foarte superficiale -ex.s.f.s.-…..0 – 15 cm;
- foarte superficiale până la superficiale -f.s.s.-…..15 – 30 cm;
- superficiale până la mijlociu profunde -s – mp-…..30 – 60 cm;
- mijlociu profunde pană la profunde -m.p-p-…..60 – 90 cm;
- profunde până la foarte profunde -p-f.p-…..90 – 120 cm;
161
162
- slab compact -sl.c-, cuţitul pătrunde uşor pe câţiva cm, necesitând un efort mic;
- moderat compact -m.c-, cuţitul pătrunde greu pe 2 – 3 cm printr-o împingere
puternică.
- foarte compact -f.c-, cuţitul pătrunde foarte greu, casmaua nu mai poate fi
folosită, ci numai târnăcopul;
- extrem de compact -ex.c-, târnăcopul pătrunde foarte greu.
Compactitatea notată va fi a orizontului cu cea mai nefavorabilă categorie de
compactitate.
4.1.1.3.12. Eroziunea solului –E- se notează pentru cele două aspecte ale ei:
eroziunea de suprafaţă şi eroziunea în adâncime sau profunzime.
La eroziunea de suprafaţă –Es- se disting cinci clase de intensitate, în funcţie de
orizonturile solului care au fost înlăturate prin eroziune. La eroziunea de adâncime se
disting 5 clase de eroziune, în funcţie de adâncimea şanţurilor create prin eroziune şi
distanţa între ele.
Clasificarea şi notarea claselor de eroziune de suprafaţă şi adâncime se realizeaza
conform Claselor de eroziune a solului, prevazute in anexa nr. 3 la prezentele
instructiuni.
Suprafaţa erodată se consemnează în % din întinderea totală a subparcelei sau a
parcelei descrise.
- percolativ sau transpercolativ -c-, când apa din precipitaţii străbate până în
substratul mineral, în fiecare an;
- slab percolativ stagnat -d-, când apa din precipitaţii stă în profilul solului mai
mult timp din cauza drenajului natural redus.
Tipurile de regim hidrologic freatic sunt : subpercolativ freatic –a-, exudativ
intern –b-, alternant percolativ – exudativ intern –c-, percolativ freatic –d-, slab
percolativ – stagnant freatic, -e--, exudativ de suprafaţă –f-, stagnant superficial
percolativ –g- şi stagnant -h.
În regimul de inundaţie se disting tipurile : subpercolativ cu inundaţie –a-,
exsudativ intern cu inundaţie –b-, percolativ cu inundaţie –c-, exudativ de suprafaţă cu
inundaţie –d-, stagnant superficial percolativ – cu inundaţie -e - şi stagnant cu inundaţie
-f.
În clasele de regimuri hidrologice de irigaţie nefreatic şi freatic, se găsesc, cum e
şi normal, tipuri de regim variate, în funcţie de condiţiile naturale ale solurilor ce se
irigă.
Regimul de umiditate al solului reprezintă o succesiune neîntreruptă, în timp, de
valori ale gradului de umiditate a solului. Gradul de umiditate a solului, sau umiditatea
momentană, reprezintă conţinutul de apă al solului la un moment dat. Pe teren,
umiditatea momentană a solului se determină organoleptic.
164
165
4.1.1.3.14. Volumul fiziologic util, sau volumul util de sol, sau volumul edafic,
reprezintă spaţiul pe m2 în care se dezvoltă în sol principalul sistem de rădăcini ale
arborilor. Se stabileşte în funcţie de grosimea fiziologică şi conţinutul de schelet al
solului.
Volumul edafic al principalelor categorii de soluri după grosimea utilă şi
caracterul scheletic se stabileste conform Volumului edafic (ve) al principalelor categorii
165
166
de soluri după grosimea utilă şi caracterul sceletic, prevazut in anexa nr. 5 la prezentele
instructiuni.
Pentru caracterizarea solurilor staţiunilor forestiere sub raportul factorului apa,
este necesară combinarea intervalelor de umiditate cu volumul edafic în scopul unei
corecte aprecieri a capacităţii de aprovizionare cu apă a vegetaţiei forestiere.
Pentru stabilirea corectă a volumului edafic al solurilor cu conţinut variabil de
schelet pe grosimea fiziologic utilă a solului, este necesară aprecierea participării
procentuale a scheletului în orizonturile acestui strat şi calcularea mediei ponderate a
conţinutului de schelet.
Exemplu:
Orizonturi Grosimea Conţinutul Grosimea
orizonturilor în schelet Fiziologică
cm % cm
A’ 10 5 -
A’’ 22 17 40
A/ B 18 28
167
168
171
172
Din punct de vedere al speciei, se pot constitui atâtea elemente de arboret câte
specii are parcela studiată.
Din punct de vedere al generaţiei, se pot constituii atâtea elemente de arboret câte
generaţii se pot identifica în cadrul unei specii din subparcela respectivă. Se consideră că
fac parte din aceeaşi generaţie totalitatea arborilor de aceeaşi vârstă sau cu vârste diferite
în limitele intervalului de 20 – 30 de ani pentru arborete de codru şi 5 – 10 ani pentru
arborete de crâng şi zăvoaie. Din punct de vedere al provenienţei se pot deosebi
elemente separate după cum provenienţa arborilor este din regenerări naturale, plantaţii,
semănături sau lăstari – drajoni.
Elementele de arboret se pot constitui în funcţie de criteriile enunţate – luate
separat sau îmbinat, cu condiţia după cum s-a mai arătat, ca suprafaţa sau volumul astfel
constituit să nu fie mai mică de 10 % din suprafaţa subparcelei sau după caz din volumul
arboretelui.
În cazul când una sau două specii, în raport cu crieriile enunţate, nu realizează cel
puţin 10 % din suprafaţă sau după caz din volum, arborii din specia respectivă se vor
îngloba la specia sau generaţia cea mai apropiată, iar în lipsa acesteia, la elementul
majoritar.
În cazul mai multor specii, care luate separat nu au putut fi individualizate ca
elemente de arboret, dar care la un loc reprezintă 10 % din suprafaţă, sau – după caz din
volum, acestea se pot constitui într-un element de arboret aparte, şi anume: ,, Diverse
tari’’(Dt), ,, Diverse moi’’ (Dm) sau ,, Diverse răşinoase’’(Dr).
În mod special se va evita includerea în rândul ,, Diverselor tari’’a unor specii de
interes deosebit – cireş, frasin, paltin, nuc negru – atunci când una dintre aceste specii
întruneşte condiţia de a fi individualizată ca element de arboret.
Separarea elementelor după specii şi provenienţă se face de regulă pe bază de
observaţii. La separarea elementelor după generaţii, se vor avea în vedere culoarea şi
forma cojii, forma coronamentului, energia de creştere şi vitalitate a arborilor, în paralel
cu determinarea vârstelor prin măsurători.
Elementele de arboret se notează prin simbolul speciei respective.
În cele ce urmează, se dau câteva exemple de constituire a elementelor de arboret:
- în cadrul unui arboret de molid, echien, de 50 de ani, provenit din plantaţie, se
constituie un singur element de arboret;
- în cadrul unui arboret amestecat de molid şi brad, de 60 de ani, provenit din
sămânţă, se constituie două elemente de arboret: un element format din totalitatea
arborilor de molid şi un al doilea element format din totalitatea arborilor de brad;
- în cadrul unui arboret de brad, din sămânţă, din două generaţii – de 120 ani şi
de 60 ani, ambele situate, practic, în acelaşi plafon, se constituie două elemente de
arboret: brad de 120 ani şi brad de 60 ani;
- în cadrul unui arboret de gorun de 60 ani, provenit 40 % din plantaţii şi 60 %
din lăstari, se constituie 2 elemente de arboret: primul element format în totalitatea
arborilor proveniţi din plantaţii şi al doilea format din totalitatea arborilor proveniţi din
lăstari.
172
173
174
175
176
177
Clasificarea arborilor după calitate se fac în raport cu lungimea părţii din fus aptă
pentru lemn de lucru după cum urmează:
Procentul de utilizare
din volumul fusului la
Porţiunea de lemn răşinoase sau din
Grupa de Clasa de
din înălţimea volumul arborelui
specii calitate
arborelui întreg la foioase
Lemn de Lemn de
lucru foc
I > 0,5 86 14
II 0,25 – 0,50 70 30
Foioase
III 0,1 – 0,25 49 51
IV < 0,1 15 85
I > 0,6 98 2
II 0,4 – 0,6 92 8
Răşinoase
III 0,1 – 0,4 79 21
IV < 0,1 15 85
178
179
2 clase de calitate 3 6 8 10
3 clase de calitate 6 10 13 18
1 clasă de calitate 2 2 3 4
la 2 m 2 clase de calitate 5 7 8 11
3 clase de calitate 9 14 17 20
1 clasă de calitate 2 3 4 5
la 4 m
2 clase de calitate - 9 11 12
1 clasă de calitate 3 3 4 5
la 6 m
2 clase de calitate - - 14 16
la 8 m 1 clasă de calitate - 4 5 6
la10 m 1 clasă de calitate - 6 6 6
la 12 m 1 clasă de calitate - - 7 7
la 14 m 1 clasă de calitate - - 8 8
la 16 m 1 clasă de calitate - - 9 8
179
180
Grupa de
Coeficienţi de echivalenţă a arborilor de diferite clase de calitate
specii
I II III IV
Foioase 1,00 0,81 0,57 0,17
Răşinoase 1,00 0,94 0,81 0,15
180
181
Foioase Răşinoase
Nr. arbori
Clasa de calitate Clasa de calitate
IV III II II III IV
- 1 1 1 1 1 -
- 1 2 2 2 2 -
1 2 2 3 3 2 -
1 2 3 4 4 3 1
1 3 4 5 5 4 1
1 3 5 6 6 5 1
1 4 6 7 7 6 1
1 5 6 8 7 6 1
2 5 7 9 8 7 1
2 6 8 10 9 8 2
2 6 9 11 10 9 2
2 7 10 12 11 10 2
2 7 11 13 12 10 2
3 8 11 14 13 11 2
3 9 12 15 14 12 2
3 9 13 16 15 13 2
3 10 14 17 16 14 3
3 10 15 18 17 15 3
3 11 15 19 18 15 3
4 11 16 20 19 16 3
4 12 17 21 20 17 3
4 13 18 22 21 18 3
4 13 19 23 22 19 3
4 14 19 24 23 19 4
5 14 20 25 23 20 4
5 15 21 26 24 21 4
5 15 22 27 25 22 4
5 16 23 28 26 23 4
5 17 23 29 27 23 4
5 17 24 30 28 24 5
6 18 25 31 29 25 5
6 18 26 32 30 26 5
6 19 27 33 31 27 5
6 19 28 34 32 28 5
6 20 28 35 33 28 5
181
182
6 21 29 36 34 29 5
7 21 30 37 35 30 6
7 22 31 38 36 31 6
7 22 32 39 37 32 6
7 23 32 40 38 32 6
7 23 33 41 39 33 6
8 24 34 42 39 34 6
8 25 35 43 40 35 6
8 25 36 44 41 36 7
8 26 36 45 42 36 7
8 26 37 46 43 37 7
8 27 38 47 44 38 7
9 27 39 48 45 39 7
9 28 40 49 46 40 7
9 29 41 50 47 41 8
9 29 41 51 48 41 8
9 30 42 52 49 42 8
10 30 43 53 50 43 8
10 31 44 54 51 44 8
10 31 45 55 52 45 8
10 32 45 56 53 45 8
10 32 46 57 54 46 9
10 33 47 58 55 47 9
11 34 48 59 55 48 9
11 34 49 60 56 49 9
11 35 49 61 57 49 9
11 35 50 62 58 50 9
11 36 51 63 59 51 9
12 36 52 64 60 52 10
12 37 53 65 61 53 10
12 38 53 66 62 54 10
12 38 54 67 63 54 10
12 39 55 68 64 55 10
12 39 56 69 65 56 10
13 40 57 70 66 57 11
13 40 58 71 67 58 11
13 41 58 72 68 58 11
13 42 59 73 69 59 11
13 42 60 74 70 60 11
14 43 61 75 71 61 11
182
183
14 43 62 76 71 62 11
14 44 62 77 72 62 12
14 44 63 78 73 63 12
14 45 64 79 74 64 12
14 46 65 80 75 65 12
15 46 66 81 76 66 12
15 47 66 82 77 66 12
15 47 67 83 78 67 12
15 48 68 84 79 68 13
15 48 69 85 80 69 13
15 49 70 86 81 70 13
16 50 70 87 82 70 13
16 50 71 88 83 71 13
16 51 72 89 84 72 13
16 51 73 90 85 73 14
16 52 74 91 86 74 14
17 52 75 92 86 75 14
17 53 75 93 87 75 14
17 54 76 94 88 76 14
17 54 77 95 89 77 14
17 55 78 96 90 78 14
17 55 79 97 91 79 15
18 56 79 98 92 79 15
18 56 80 99 93 80 15
18 57 81 100 94 81 15
20 63 89 110 103 89 17
22 68 97 120 113 97 18
23 74 105 130 122 105 20
25 80 113 140 132 113 21
27 86 122 150 141 122 23
29 91 130 160 150 130 24
31 97 138 170 160 138 26
32 103 146 180 169 146 27
34 108 154 190 179 154 29
36 114 162 200 188 162 30
54 171 243 300 282 243 45
72 228 324 400 376 324 60
90 285 405 500 470 405 75
108 342 486 600 564 486 90
126 399 567 700 658 567 105
183
184
4.2.1.13. După cum s-a arătat la pct. 4.2. 1., volumul, creşterea curentă şi indicele
de densitate se pot obţine prin mijloace de prelucrare automată, sau – în cazul când s-au
făcut măsurători speciale, rezultatele acestore se introduc în sistemul de prelucrare
automată a datelor.
În continuare, se dau unele precizări în legătură cu modalităţile de stabilire a
volumului, creşterii curente şi indicelui de densitate.
184
185
186
187
4.2.2.5. Clasa de producţie a întregului arboret este cea a elemnetului sau grupei
de elemente preponderente. În cazul în care nu se poate defini un element preponderent
şi clasa de producţie pe întregul arboret va fi cea a elemnetului majoritar.
În cazul arboretelor etajate, clasa de producţie a arboretului în ansamblu este
reprezentată de clasa de producţie care caracterizează etajul ce formează obiectul
principal al gospodăriei.
187
188
188
189
191
192
În sensul celor de mai sus , se dau detalii asupra modalităţilor de stabilire şi înregistrare
a datelor.
n2 + n3 + n4
Pd = --------------------------- x 100
n0 + n1 + n2 + n3 + n4
unde n0, n1, n2, n3, n4 este numărul arborilor cu grad de defoliere 0, 1, 2, 3, 4 (pe
specii sau pe arboret).
Pe baza acestor date se stabilesc gradele de vătămare pe specii şi pe arborete
astfel:
- se determină procentul numărului de arbori cu defoliere peste 25%, adică cei din
clasele 2+3+4 de defoliere faţă de numărul total de arbori inventariaţi, pe specii, arboret,
unităţi de producţie, ocoale silvice etc.;
- acest procent se raportează la scara gradelor de vătămare, după cum urmează:
0 – nevătămat sau foarte slab vătămat: 0 - 5;
1 – slab sau uşor vătămat: 6 -20;
2 – mijlociu vătămat: 21 – 40;
3 – puternic vătămat: 41 – 60;
192
193
193
194
194
195
b.5) Vătămări produse arboretelor de către cerbi prin roaderi sau cojiri a tulpinilor
arborilor
În arboretele cu specii răşinoase în care, la aceste specii, se constată vătămări
produse de cerbi prin roaderi sau cojiri a tulpinilor arborilor, se determină – pe bază de
suprafeţe de sondaj sau prin aprecieri vizuale – frecvenţa arborilor prejudiciaţi, dedusă
din raportul dintre numărul mediu de arbori prejudiciaţi – din specii de răşinoase şi
numărul total de arbori din spaciile respective.
La rubrica ,,Date complementare,, se înregistrează gradul de vătămare a
arboretului, după următoarea scară :
195
196
196
197
197
198
199
200
Structura arboretului
Consistenţa echienă plurienă
Clasa de omogenitate
I II III I II III
0,8 şi peste 26 40 52 32 45 62
0,5 – 0,7 35 52 70 38 55 72
Arborete neexploatabile
Consistenţa 61 - 80
200
201
Clasa de omogenitate
I II III
0,8 şi peste 20 30 40 20 - 30
0,5 – 0,7 30 40 50 25 - 35
măsoară cu clupa astfel aşezată încât rigla clupei să fie tangentă cu intersecţia celor două
linii ale semnului T.
La următoarele amenajări inventarierea acestor arborete se a axa pe aceleaşi
suprafeţe de probă (permanente) care vor fi identificate cu toată atenţia .
Numărul suprafeţei probei se înscrie cu vopsea pe ţăruşul din centrul acesteia , iar
pe arborele cel mai apropiat se va marca cu vopsea direcţia spre centrul suprafeţei probei
şi distanţa respectivă .
În timpul operaţiunii de inventariere, se verifică de mai multe ori paralelismul
dintre braţele clupei.
Şeful de echipă de inventarieri, în executarea lucrărilor, primeşte din partea
inginerului proiectant o schiţă care cuprinde :
- nr. şi limitele parcelei şi a subparcelei ;
- detalii topografice interioare;
- amplasarea bornelor;
- detalii asupra arboretelor (compoziţia, vârsta, elemente de arboret, consistenţa;
- procedeul de inventariere ;
- suprafaţa de probă, în cazul inventarierilor parţiale, numărul şi distanţa dintre
ele;
- caroiajul amplasării suprafeţelor de probă, coeficientul de transformare – urcuş
coborâş – în raport cu panta.
202
203
Tabel 5.2.6.1.1.
Mărimea
Mărimea deschiderii clupei în cm, la panta de grade centezimale
suprafeţelor
m2 0 2 4 6 8 10 12 14
300 29,3 29,3 29,4 29,4 29,5 29,7 29,9 30,0
500 37,8 37,8 37,9 38,0 38,1 38,3 38,5 38,8
Mărimea
Grade centezimale
suprafeţelor
m2 16 18 20 24 28 32 36 40
300 30,3 30,5 30,8 31,5 32,4 33,4 43,7 36,2
500 39,1 39,8 39,8 40,7 41,8 43,2 44,8 46,8
Tabel 5.2.6.1.2.
Raza cercului(m) Deschiderea clupei în cm pt. gradaţiile:
Pantă
Suprafaţa Suprafaţa ∞ -15 ∞ -20 ∞ -25
în
probă de probă de
grade 300 m2 500 m2 300 m2 500 m2 300 m2 500 m2
300 m2 500 m2
1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 9,77 12,62 98 126 73 95 59 76
5 9,80 12,65 98 126 73 95 59 76
10 9,85 12,69 99 127 74 96 59 76
15 9,90 12,81 99 128 74 96 60 78
20 10,00 12,94 100 129 75 97 60 78
25 10,15 13,11 102 131 76 99 61 79
30 10,34 13,34 104 133 77 101 62 80
35 10,58 13,67 106 136 79 103 64 82
40 10,86 14,04 109 140 81 106 66 85
Dacă intervalul dintre firele reticulare este mai mic decât deschidera clupei,
arborele este
este în interiorul suprafeţei de probă şi se inventariază. Dacă intervalul este mai mare
decât deschiderea clupei arborele nu se înregistrează.
5.2.6.2. Delimitarea prin măsurători cu firul (cablu)
5.2.6.2.1. Firul pentru suprafeţe circulare cu rază variabilă. Se folosesc fire
(cabluri) nedeformabile, cu lungimile prevăzute în tabelul 5.2.6.1.2. Reperii pentru
alungiri se fixează rigid pe fir (cablu).
Alungirea corespunzătoare fiecărei suprafeţe de probă se determină în funcţie de
media pantei aval – amonte, măsurată cu hipsometrul (dendrometrul) la înălţimea
203
204
P= t .s %
N (2)
Coeficientul de variaţie se calculează cu formula :
s % = s 100 (3)
x
în care:
s - abaterea standard (n valoare absolută);
s= x 2i xi 2
N
N - 1 (4)
Unde:
xi reprezintă suma valorilor observate ;
x2 i - suma pătratelor valorilor observate
În cazul când eroarea de reprezentativitate astfel calculată depăşeşte toleranţa
admisă, este necesar ca numărul de măsurători să fie majorat până când se va satisface
toleranţa admisă .
Numărul de măsurători necesar se calculează cu formula:
204
205
N = t 2 s %2
∆ %2 + t2 f s%
F (5)
Dacă procentul de inventariere este redus (sub 10 %), poate aplica formula
simplificată:
N = t2 s % 2 (6)
∆ %2
16 0,1 0,01
TOTAL 16,2 19,90
x =
xi
16,2
1,01
N 16
16,2 2
19,9 0,43
s% 16
16 1
0,43
s% 100 43 %
1,01
Se urmăreşte toleranţa de ± 10 %, în cadrul unei probabilităţi de acoperire de 90
%.
Procentul de inventariere aplicat este mai mic de 10 %, deci pentru calculul erorii
de reprezentativitate se foloseşte formula simplificată (2).
t s%
P= N
Coeficientul t, luat la 15 grade de libertate (16 - ) şi la probabilitatea de acoperire
de 90 %, este de 1,753.
Prin urmare:
1,753 43
p= 18,8%
16
Toleranţa este mult depăşită.
De aceea se recalculează numărul de sondaje necesare, folosind formula (6):
t 2 s% 2
N=
% 2
1,753 2 43 2
N’ = 57
10 2
1,6732 432
52
N= 1,6732 432 0,03
10
2
10
206
207
Tabelul 5.2.7.1.
Distribuţia Student(t)
Gradul de Probabilitatea de acoperire
libertate
0,80 0,90 0,95
1 2 3 4
1 3,078 6,314 12,706
2 1,886 2,920 4,303
3 1,638 2,353 3,182
4 1,533 2,132 2,776
5 1,476 2,015 2,571
6 1,440 1,943 2,447
7 1,415 1,895 2,365
8 1,397 1,860 2,306
9 1,383 1,833 2,262
10 1,372 1,812 2,228
11 1,363 1,796 2,201
12 1,356 1,782 2,179
13 1,350 1,771 2,160
14 1,345 1,761 2,145
15 1,341 1,753 2,131
16 1,337 1,746 2,120
17 1,333 1,740 2,110
18 1,330 1,734 2,101
19 1,328 1,729 2,093
20 1,325 1,725 2,086
21 1,323 1,721 2,080
22 1,321 1,717 2,074
207
208
Tabelul 5.2.7.2.
Coeficientul de variaţie pentru sondaje relascopice
Numărul Coeficientul de variaţie pentru arborete
Clasa de mediu de cu suprafaţa de…..ha
omogenitate arbori la 4 8 12 20
30
sondaj
10 26 29 31 35 40
15 21 23 26 28 32
I 20 18 20 21 23 27
30 14 16 17 19 22
40 13 14 15 17 19
10 31 35 38 42 48
15 25 28 30 33 38
II 20 21 24 26 28 33
30 17 19 21 23 26
40 15 17 18 20 23
III 10 37 42 45 49 57
15 29 33 36 39 46
20 25 28 30 33 39
208
209
30 20 23 25 27 32
40 18 20 22 24 28
5.4.1. Modul de lucru. Din centrul de sondaj se execută un tur de orizont complet,
vizând cu plăcuţa obiectiv pe rând toţi arborii la înălţimea de 1,30 m. Arborii a căror
grosime depăşeşte deschidera obiectivului se numără şi se înregistrează în carnet, pe
elemente de arboret, prin pontaj. Arborii tangenţi deschiderii obiectivului se
înregistrează ca jumătăţi. Arborii care se înscriu în deschidere se neglijează. Arborele de
centru de la care începe turul de orizont se grifează sau se înseamnă vizibil cu cretă.
Din centrul sondajului se determină pentru fiecare sondaj panta medie, aval –
amonte, pe linia de cea mai mare pantă, care se înscrie în carnet la fiecare sondaj.
209
210
Panta (în
grade 8 10 12 14 16 18 20 22 24
centezimale)
1,01 1,02 1,02 1,03 1,04 1,05 1,06 1,07 1,09
Coeficient 26 28 30 32 34 36 38 40
1,10 1,13 1,15 1,03 1,18 1,21 1,24 1,27 1,31
213
214
215
216
Anexa nr. 1
la instructiuni
a. Primul criteriu care trebuie utilizat, este felul în care sunt distribuite culorile în
masa rocii. Sunt doua posibilităţi:
216
217
- culoarea uniformă sau puţin variată, nuanţele diferite ocupând suprafeţe mari şi
neregulate.
- soluri pestriţe – roca fiind constituită din minerale diferite de culori variate, în
general nuanţe ale culorii albe sau nuanţe ale culorii negre.
Mineralele cu culori diferite se prezintă în general în forme poliedrice mai mult
sau mai puţin regulate.
b. Al doilea criteriu de folosire este structura rocii, după care deosebim:
- structura granulară, cu dispoziţie fără nicio regulă-aşezarea haotică a mineralelor
componente.
- structura şistoasă – cu minerale aşezate pe planuri paralele (şistuozitate).
c. Al treilea criteriu este aspectul pe care-l prezintă roca; deosebim:
- aspect pamântos, de obicei fară luciu;
- aspect cristalin, roca prezentând luciul mineralelor cristalizate.
Pe baza acestor criterii, se poate face o primă clasificare a rocilor în cele trei
categorii: sedimentare, eruptive şi metamorfice.
a. Rocile eruptive au culori în general pestriţe, cu structură granulară, granulele
aşezate neregulat şi aspect cristalin.
b. Rocile sedimentare au în general culori uniforme sau puţin variate (excepţie
unele conglomerate şi breccii) şi aspect pamântos, de obicei fără luciu.
c. Rocile metamorfice prezintă culori pestriţe, uneori şi uniforme, aspect cristalin,
de obicei cu luciu şi structură şistoasă, adică aşezarea selectivă a mineralelor pe linii
paralele.
Clasificarea după criteriul chimic se face ţinând seama de culoare, cele acide
având culori deschise (predomină mineralele leucocrate) şi prezintă cristale vizibile de
cuarţ; cele intermediare au culori ceva mai închise (pestriţe); minerale deschise sunt cam
în aceeaşi proporţie cu cele închise (negre) şi lipsesc în general cristalele de cuarţ,
vizibile cu ochiul liber; cele bazice au culori închise, predomină mineralele melanocrate;
cele ultra bazice sunt de culori de nuanţă negruliu, constituite numai din minerale
melano-crate.
217
218
a. ROCILE ERUPTIVE
Clasificarea Clasificarea rocilor după criteriul chimic (S102)
rocilor după Acide Intermediare Bazice Ultrabazice
locul de formare
a) Intruzive Granite Granodiorite Sienite Diorite Gabrouri Pierotite
Culoarea deschisă, Culoarea Culoarea Culoarea Roci închise; Culoarea neagră sau neagră-
frecvente cristale deschisă; rare deschisă, cu cenuşie închisă predomină verde, ca minerale olivină-augit
de cuarţ cristale de cuarţ feldspaţi albi; (pestriţe) mineralele hornblendă, diabaz, etc
minerale minerale negre melanocrate, n-au
cenuşii, cu luciu şi albe în acceaşi cuarţ. Ca mineral
gras, alteori proporţie melanocrat foarte
albastre, fără feldspaţi în frecvent diabazul
cuarţ general cenuşii cu luciu metalic şi
reflexe arămii.
b) Efuzive Riolit Dacit Trahit Andezit Bazalt Melafir Picrit
Pastă culoare Pastă culoare Pastă culoare Pastă cu culoare Culoare brună, Proaspete Culoare negră,
deschisă: albă, cenuşie, brună; cenuşie verzuie variabilă- negră. În general culoare negră, verde cu
verzuie cenuşie; rare cristale de fără cristale de cenuşie, brună structură uniformă prin alterare, structură filitică,
frecvente cuarţ cristale cuarţ prezintă roşcată, roşcată, fără fenocristale. roşcate şi verzi ca minerale:
cristalinde cuarţ leucocrate cristale mari de neagră cu feno- Conţine magnetit adesea olivină, augit
foarte rare cristale predomină. sanidină cristale de care deviază acul structură
melanocrate (feldspat feldspat magnetic vacuolară
ortoclaz) calcosodic în
aceeaşi
proporţie cu
mineralele
melanocrate. In
general fără
cuarţ.
c) Filoniene Pegmatite-culoare deschisă, structură pegmatică, cristale Lamprofire –culoare cenuşiu închis la negru.
de feldspat şi cuarţ mari şi neregulate.
Aplite
culori deschise, structură fin grăunţoasă şi contururi nete ale cristalelor
218
219
b. Roci sedimentare
Din punct de vedere practic rocile sedimentare se pot împărţi în:
Roci care fac efervescenţă cu acizii
- Calcarele – roci compacte de culoare albă, cenuşie, roşcată, etc nu se zgârie cu
unghia.
- Travetinul – rocă calcarosă cu structură cavernoasă, nu se zgârie cu unghia; ia
naştere prin precipitare chimică.
- Marne – roci cenuşii albe, gălbui în general se zgărie cu unghia (rocă detritică).
- Gresie calcaroasă – aspră la pipăit şi nu se zgârie cu unghia (rocă detritică).
- Conglomeratele şi brecciile calcaroase, cele dintâi constituite din elemente
rotunjite cu ciment calcaros şi celelalte din elemente colţuroase cu ciment
calcaros.
Roci care nu fac efervescenţă cu acizii
- Argilele – roci detritice pelitice, se zgârie cu unghia, prezintă culori albe,
cenuşii roşcate.
- Gresiile silicioase şi argiloase – roci detritice psamitice.
- Conglomeratele şi brecciile silicoase – roci detritice psefitice.
- Lateritele, terra rossa şi bauxitele – roci detritice reziduale.
- Diatomitul – rocă silicioasă, poroasă şi foarte uşoară, se zgârie cu unghia.
- Radiolaritul – rocă silicioasă, foarte dură.
- Fosforitul – rocă fosfatică cu forme sferice.
c. Roci metamorfice
Calsificarea şi determinarea rocilor metamorfice, se face ţinându-se seama de
şistuozitate, modul de dezvoltare al cristalelor şi de mineralele componente.
În zona de suprafaţă şi mică adâncime (epizonă), rocile sunt foarte şistoase,
cristalele mineralelor sunt extrem de fine şi au ca efect luciul satinat, iar ca minerale
intră cloritul, talcul, grafitul, sericitul, cuarţul.
- Sisturi cloritoase – structură foioasă , culoare verde.
- Sisturi talcoase – foioase unsuroase la pipăit, se zgârie cu unghia, culoari albe-
cenuşii, verzui.
- Sisturi grafitoase – foioase, se zgârie cu unghia, luciu metalic şi gras, culoare
cenuşie.
- Sisturi sericioase – fibroase, culoari albe-argintii, luciu sidefos.
În zona de adâncime medie-mezozonă – acţionează ca factori: temperatura,
presiunea litostatică şi slab stressul. Rocile sunt mai puţin şistoase, iar mineralele
prezintă cristalizare dezvoltată, bine vizibilă cu ochiul liber. Ca minerale-micele,
amfibolii, cuarţul, feldspaţi, staurolit, granaţi etc
- Micaşisturirile – culori deschise cantităţi mari de mice, cuarţ, subordonat
feldspaţi.
- Amfibolitele – culori verzi sau negre – predomină amfibolii sub formă de foi sau
bastonaşe.
219
220
- Marmorele – calcare cristaline – aspect zaharoid, culori albe, roze, gălbui, negre,
fac efervescenţă cu acizii.
- Cuarţitul – duritate mare (7) cu fisuri în toate direcţiile, lovit cu ciocanul se
despică în plăci paralele.
În zona de adâncime – catazonă – acţionează temperatura foarte ridicată şi
presiunea litostatică foarte mare.
Rocile prezintă structură rubanată – benzi alternative de mică şi foldspaţi –
cristalizare foarte dezvoltată - cu aspect grăunţos.
- Gnaisele roci cu benzi dezvoltate de feldspaţi şi cuarţ şi benzi mai reduse de
mice.
- Ortogneisele ce provin din roci eruptive acide, în care predomină feldspaţii.
- Paragnaisele ce provin din roci sedimentare, în care apar cantităţi mari de
mică.
220
221
Anexa nr. 2
la instructiuni
PROCEDEE DE RECUNOASTERE PE TEREN A CLASELOR TEXTURALE DE SOLURI
Clasa Aspectul Consistenţa şi Senzaţia la Metoda umedă de Modelarea în
texturală de materialului aspectul frecare între determinare a stare umedă la
sol privit cu suprafeţei degete a texturii după N.A. punctul de
Aderenţa Plasticitate
ochiul liber agregatelor în materialului Kacinski aderenţă
sau cu lupa stare uscată în stare
umedă
1 2 3 4 5 6 7 8
Nisipos Grăunţi de Nu formează Foarte aspră; Nulă Nulă Ruloul nu se Nu se pot
(m) nisip nelegaţi, agregate (nisipul degetele formează; proba se modela sfere
lipsesc practic curge) ramân curate sfărâmă
particulele
fine
Nisipos adeziv Grăunţi de Agregate slab Foarte aspră; Nulă Nulă Ruloul nu se Nu se pot
(mc) nisip practic adezive cu degetele nu formează; proba modela sfere
nelegaţi suprafaţa aspră se murdăresc strânsă în mână ia
printre care se cu material o formă care, la
observă foarte fin pamântos deschiderea mâinii,
mici cantităţi are stabilitate mică
de particule la scuturare
fine
Nisipos lutos Predomină Agregate puţin Asprime Nulă Nulă Ruloul se Se pot modela
(ml) grăunţi de tari cu suprafaţa puternică formează dar este sfere cu
nisip mai mult aspră: la frecare până la instabil şi se suprafaţa
sau mai puţin uşoară se desprind moderat; sfărâmă zgrunţuroasă ce
legaţi; printre grăunţi de nisip de degetele se se sfărâmă la
aceşti grăunţi la suprafaţa murdăresc începerea de
se observă agregatului uşor modelare
cantităţi de
221
222
material fin
1 2 3 4 5 6 7 8
Luto-nisipos Aspect Agregate tari (se Făinos-aspră; Slabă până la Slabă până Ruloul se Se pot modela
(ln) uşor eterogen mulţi sfărâmă prin degetele se moderată la moderată formează dar crapă suluri subţiri
grăunţi de apăsare puternică murdăresc în bucăţi (2-3 mm) care
nisip printre fără senzaţia mult crapă uşor şi se
aglomerări de dureroasă), rup dacă se ţin
particule fine suprafaţa făinos- de un capăt; nu
aspră ce nu se se pot modela
lustruieşte prin panglici
frecare cu unghia
Lutos Fin şi Agregate foarte Făinos- Moderată până Plastic Ruloul se Se pot modela
(l) omogen; cu tari (se sfărâmă cu alunecoasă la accentuată formează în suluri subţiri
lupa se senzaţia lipicioasă întregime, dar la (2 mm) care nu
observă clar dureroasă), îndoire în inel se se rup dacă se
grăunţi de suprafaţa neted rupe ţin de un capăt;
nisip printre făinoasă, ce nu se dar crapă dacă
aglomerări de lustruieşte prin se îndoiesc în
particule fine frecare cu unghia inel; se pot
predominante modela
panglici
nerezistente
Lutos greu Foarte fin şi Agregate foarte Unsuros- Foarte mare Foarte Ruloul se Se pot modela
luto-argilos omogen; se tari, numai parţial făinos plastic formează şi se uşor suluri
(la) observă cu se sfarâmă (cu îndoaie în inel, dar foarte subţiri
lupa puţini senzaţia dureroasă inelul crăpă (1-2 mm) ce se
grăunţi mici la apăsare); pot îndoi în
de nisip suprafaţa foarte inel fără a
printre făinoasă; prin crăpa, sau
aglomerări de frecare cu unghia panglici subţiri
particule fine se lustruieşte care se rup la
şi foarte fine formând oglinzi clătinare
222
223
(întrerupte)
1 2 3 4 5 6 7 8
Argilos Foarte fin şi Agregate extrem Unsuros- Foarte mare Foarte plastic Prin rularea Se pot modela
(a) omogen; de tari, ce nu se alunecoasă solului se uşor filamente
lipseşte pot sfarâma sau formează rulou ce se pot îndoi
grăunţii de mărunţi între complet care se în inel sau
nisip, se degete; suprafaţa îndoaie în inel panglici subţiri
observă neted alunecoasă; fără a crăpa ce se pot îndoi
numai prin frecare cu în cerc fără a
aglomerări de unghia se crăpa
particule fine formează
şi foarte fine “oglinzi” continui
223
224
Anexa nr. 3
la instructiuni
şiroiri = şanţuri care pătrund cel mult până la baza orizontului cu humus.
rigole = şanţuri ce pot fi trecute de maşini
ogaşe = şanţuri de 1-2 m adâncime
ravene = şanţuri peste 2 m adâncime
224
225
Anexa nr. 5
la instructiuni
225
226
Anexa nr. 7
la instructiuni
CHEIE PENTRU DETERMINAREA TIPURILOR DE FLORĂ INDICATOARE
226
227
I. MOLIDIŞURI
Cheile pentru determinarea tipurilor de pătură vie
229
230
III. PĂDURI DE AMESTEC DE FAG CU RĂŞINOASE ŞI FĂGETE PURE MONTANE
Cheie pentru determinarea tipurilor de pătură vie
1a În pătura vie domină Vaccinium myrtillus sau împreună cu Luzula albida Tip 6
1b În pătura vie domină alte specii sau dominantele lipsesc 2
2a Luzula albida sau Calamagrostis arundinacea sunt dominate sau abundente (uneori pătura vie
este compusă numai din tufe isolate de Luzula albida) Tip 5
2b Festuca altissima este dominantă sau abundentă Tip 4
2c Pătura vie astfel constituită 3
3a Pătura vie formată din puţine specii acidofile; Vaccinium este totodată prezentă, pe lângă care se
vor afla Calamagrostis arundinacea, Deschampsia flexuosa , Luzula albida, Hieracium
transilvanicum sau parte din acestea . Dominantele lipsesc sau unori domină Oxalis acetosella Tip 6
3b Pătura vie formată în majoritate din specii mezotrofe şi eutrofe 4
4a Domină Rubus hirtus Tip 2
4b Domină Symphytum cordatum, Ranunculus carpaticus sau Adenostyles orientalis Tip 3
230
231
Dentaria glandulosa Actaea spicata
Pulmonaria rubra Dentaria bulbifera
Urtica dioica Oxalis acetosella
Rubus hirtus Asperula odorata
Tip 4. FESTUCA ALTISSIMA
a. Caracteristice
Festuca altissima
b. Însoţitoare frecvente
Festuca drymeia Calamagrostis arundinacea
Luzula albida Asperula odorata
Rubus hirtus Dentaria glandulosa
1a În pătura vie se află totdeauna Vaccinium myrtilus, răzleaţă până la dominantă, Luzula albida Tip 6
poate fi de asemenea dominantă
1b Pătura vie fără Vaccinium 2
2a Domină Festuca altisima Tip 4
2b Domină Carex pilosa Tip 2
2c Domină alte specii sau pătura vie fără dominante 3
3a Domină Rubus hirtus Tip 3
3b Domină alte specii sau pătura vie fără dominante 4
4a În pătura vie se află totdeauna Luzula albida dominată sau în pâlcuri răzleţe. Uneori domină
Pterius aquilina. În rest, pătura vie cuprinde puţine alte specii oligotrofe până la mezotrofe. Tip 5
231
232
4b Pătura vie de regulă fără Luzula albida (aceasta poate apare facultative şi local în situaţii de
tranziţie) constituită în majoritate din specii mezotrofe şi eutrofe Tip 1
b. Însoţitoare frecvente
Sanicula europaea Dentaria bulbiform
Geranium robertianum Allium ursinum
Carex silvatica Melica uniflora
Galium schultessi Carex pilosa
Geum urbanum Polygonatum multiflorum
Brachypodium silvaticum Mercurialis perennis
Rubus hirtus Stelaria holostea
Tip 2. CAREX PILOSA
a. Caracteristice
Carex pilosa
b. Însoţitoare frecvente
Asarum europaeum Hedera helix
Euphorbia amygdaloides Lamium galeobdolon
Mercurialis perennis Melica uniflora
Pulmonaria officinalis Asperula odorata
Sanicula europaea
Tip 3. RUBUS HIRTUS
a. Caracteristice
Rubus hirtus
b. Însoţitoare facultative
Asperul ordorata Mycelis muralis
Brachypodium silvaticum Galium schultesii
Melica uniflora Sanicula europaea
Lathyrus vernus Luzula albida
Tip 4. FESTUCA ALTISSIMA
a. Caracteristice
Festuca altissima
b. Însoţitoare facultative
Luzula albida Hieracium treanssilvanicum
Poa nemoralis Stellaria holostea
Calamagrostis arundinacea Melampyrum nemorosum
Genista tinctoria Asperul ordorata
Veronica officinalis Dryopteris filix-mas
Galium schultessi Carex pilosa
Tip 5. LUZULA ALBIDA
232
233
a.Carateristice
Luzula albida
b. Însoţitoare facultative
Calamagrostis arundinacea Veronica officinalis
Festuca silvatica Cytisus nigricans
Pteris aquilina Pirola secunda
Genista tinctoria Galium schultesii
Mycelis muralis Carex pilosa
Lathyrus vernus Asperula ordorata
Tip 6.VACCINUM - LUZULA
a. Caracteristice
Vaccinium myrtillus
Luzula albida
b. Însoţitoare facultative
Deschampia flexuosa Vaccinium vitis-idaea
Calluna vulgaris Brunckentalia spiculifolia
Genista tinctoria Polytrichum juniperinum
Pteris aquilina Dicranum scoparium
VI. GORUNETE
Cheie pentru determinarea tipurilor de pătură vie
1a În pătura vie domină Vaccinium myrtilus, Calluna vulgaris sau Bruckenthalia spiculifolia, sau
una din acestea este abundentă până la la codominantă, împreună cu Luzula albida Tip 6
1b În pătura vie Luzula albida, Carex montana Deschampsia flexuosa sau Calamagrostis arundinacea;
Vaccinium şi Calluna pot fi prezente însă puţin abundente Tip 8
1c Domină alte specii sau pătura vie fără dominante Tip 2
2a În părura vie domină sau sunt abundente Poa partensis angustif., Carex caryophyllea, Carex
praecox sau Ralunculus constantinopolitanus Tip 7
2b Domină Festuca heterophylla Tip 6
2c Domină alte specii sau pătura vie fără dominante Tip 3
3a În părura vie domină sau sunt abundentă Festuca altisima Tip 5
3b În părura vie domină sau sunt abundente Cytisus hirsutus, Cytisus heuffelii sau Genista tinctoria Tip 4
3c Pătura vie astfel constituită Tip 4
4a Domină Carex pilosa Tip 3
4b Domină sau este abundentă Melica uniflora Tip 2
4c Pătura vie astfel constituită Tip 6
5a În părura vie domină sau sunt abundente una din speciile Stellaria holostea, Asperula odorata,
Asarum europaeum, Lamium galeobdolon, Sanicula europaea, Dactylis glomerata, Brachypodium
silvaticum, Lithospermum purpurea-coeruleum, Polygonatum latifolium Tip1
5b Pătura vie astfel constituită Tip 6
6a Domină Poa nemoralis Tip 7
6b Domină Festuca rubra sau Carex brizoides Tip
6c Pătura vie fără dominanţe Tip 8
7a Pe lângă Poa nemoralis se mai află Stellaria holostea, Dactylis glomerata, Melica nutans sau parte
din acestea Tip 1
7b Pe lângă Poa nemoralis se mai află Luzula albida, Cytisus nigricans, Genista tinctoria, Tip 8
Calamagrostis arundinacea sau cel puţin una din acestea
7c Pe lângă Poa nemoralis se mai află Carex praecox, Carex caryophyllea sau Poa pratensis Tip 7
angustifolia
8a În pătura vie se află: Asarum europaeum, Geum urbanum, Lathyrus vernus, Asperula odorata,
Pulmonaria officinalis, Lamium galeobdolon sau parte din acestea. Lipsesc acidifilele şi eurifitele Tip 1
8b În pătura vie se află totdeauna eurifitele: Carex caryphylea, Carex praecox, Poa partensis
angustifolia uneori pe lângă speciile de la 8 a Tip 7
8c În pătura vie se află totdeauna Luzula albida, Deschampia flexuosa sau Cytisus nigricans Tip 8
235
236
a. Caracteristice
Festuca heterophylla
b. Însoţitoare frecvente
Poa nemoralis Genista tinctoria
Luzula albida Cytisus nigricans
Veronica officinalis
c. Însoţitoare facultative
Galium pseudoristatum
Melampyrum nemorosum
Sillene nutans
236
237
Geum urbanum
Pulmonaria officinalis
b. Însoţitoare frecvente
Asperula odorata Polygonatum multiflorum
Arum maculatum Lathyrus vernus
Asarum europaeum Euphorbia amygdaloides
Glechoma hederacea Ranunculus auricomus
Mycelis muralis Alliaria officinalis
Lapsana communis
c. Însoţitoare facultative
Galium schultesii Aegopodium podagraris
Sanicula europaea Lysimachis numularia
Tip 2. POA PORTENSIS
a. Caracteristice
Poa portensis var.angustifolia
b. Însoţitoare frecvente
Lysimachia nummularia Carex praecox
Ranunculus auricomus Veronica officinalis
Veronica chamaedrys Rumex conglomeratus
c. Însoţitoare facultative
Ranunculus
constantinopolitanus
Tip 3. RUBUS CAESIUS-AEGOPODIUM
a. Caracteristice
Rubus caesius Solanum dulcamara
Aegopodium podagraria Geranium phaeum
Gallium aparine Cynanchum vincentoxicum
Eucatorium cannabinum Festuca gigantea
b. Însoţitoare frecvente
Genum urbanum Allaria officinalis
Pulmonaria officinalis Anemone nemorosa
Glechoma hederacea Paris quadrifolia
Urtica doica Salvia glutinosa
Lysimachis numularia Impatiens nolitangere
Brachyodium silvaticum Cuccubalus baccifer
Polygonatum latifolium Physalis alkekengi
Circaea lutetina Carex pilosa
Tip 4. CAREX BRIZOIDES-AGROSTIS ALBA
a. Caracteristice
Carex brizoides Agrostis tenuis
Agrostis alba Juncus effusus
b. Însoţitoare frecvente
Lysimachis numularia Descampsia caespitosa
Holcus mollis Polygonatum hydropiper
Lysimachis vulgaria Carex riparia
Tip 5. CAREXRIPAIA-IRIS PSEUDARUS
a. Caracteristice
Carex riparia
237
238
Carex vulpina
Iris pseudocorus
Juncus effusus
b. Însoţitoare facultative
Polygonatum hydropiper
Deschampsia caespitosa
Flora din pătura vie a şleurilor este în general constituită dintr-un amestec de specii caracterizat
prin participarea constantă, a eutrofelor şi megatrofelor, mezofite şi mezohigrofite, în cea mai mare
parte specii de mull cu numeroase variante şi faciesuri. Acest complex se poate considera ca alcătuind
un singur tip cu caracter polimorf (tip Arum-Pulmonaria). Într-adevăr, încercarea de a deosebi tipuri
distincte prezintă mari dificultăţi şi ar duce la crearea unor unităţi prea puţin diferenţiate şi fără valoare
practică. Variantele şi faciesurile, caracterizate prin anumite grupe de specii diferenţiate, sunt
determinate în primul rând de condiţiile variate de umiditate. Astfel, şleaurile tipice de câmpie vin
deseori în contact cu şleaurile de luncă şi cu cero-şleaurile, ceea ce determină numeroase situaţii de
tranziţie şi amestecuri între diferitele elemente. Aceste situaţii sunt adesea determintate şi de micile
variaţii de relief în cadrul şleaurilor tipice.
8b În pătura vie se află Galium schultesii, Geum urbanum, Lathyrus vernus sau parte din acestea 9
8c În pătura vie lipsesc speciile de la 8 a şi 8 b în schimb este prezentă o specie de Carex Tip 1
9a Pe lângă speciile de la 8 b se mai află şi o specie de Carex. Tranziţii între tipul 1 şi 2 Tip 1
9b În pătura vie nu se află specii de Carex Tip 2
Pătura vie din stejăretele de stejar brumăriu prezintă în general un carcater complex şi
neomogen, consitenţa adesea redusă a arboretelor avînd ca urmare pătrunderea a numeroase elemente
heliofile, extrasilvatice, din vegetaţia caracteristică silvo-stepei şi stepei. Rezultă astfel o multime de
faciesuri ale păturii vii care se pot succeda în mozaic pe suprafeţe relativ mici şi care cu greu se pot
încadra în tipuri distincte.
Majoritatea speciilor ce compun pătura vie a acestor păduri sunt elemente eutrofe,
xero-mezofite sau xerofite şi unele din acestea sunt specifice solurilor din seria cernoziomurilor.
În cele ce urmează vom arăta speciile obişnuite ale stejăretelor de stejar brumăriu, prezentând
apoi acele elemente care dau indicaţii diferenţiate, edafice, cu caracter local.
Specii frecvente
Achilea neilreichii Inula salicina
Althaea cannabina Koeleris pyramidata
Asperagus tenufolius Lithospermum
Astragalus glycyphyllos purpureecoeruleum
Berteros incena Melica ciliate
Betonica officinalis Muscari comosum
Carex contigns Nepeta cantaria
Dectylis glomerata Origanum vulgares
Digitalis lanata Peucedanum alsaticum
Festuca valesiaca Pnlomia tuberosus
Festuca pseudovina Poa pratensis
Filipendula hexapetala Potentilla argantea
Fragaria viridis Polygonatum latifoliu
Geum urbanum Teucrium chamaedrys
Glechoma hirsuta Todylium maximum
Insula germanica Turritis glabra
Grupe ecologice: 1, 2, 6, 7, 11
Indicaţii generale
240
241
Cernoziomuri diverse levigate şi textual degradate, cernoziomuri degradate podzolice sau soluri
cernozimice ciocolatii şi castanii, cu troficitate ridicată sau foarte ridicată sau foarte ridictă
(V=75-95%), slab acid până la neutru (pH=5,8-7,0), profunde bogate în humus (5-8,5% în Al.), cu
orizontul superior în general bine structurat glomerular, afânat sau ± îndesat, în profunzime totdeauna
mai îndesate, compacte, cu structură grosolană şi degradată, uscat-reavăne până la reavăne.
Indicatoare diferenţiate
De asemenea, ca şi la formaţia precedentă, pătura vie din stejăretele de stejar pufos reprezintă
amestecuri complexe şi neomogene, în care intră numeroase elemente heliofile. Compoziţia floristică
se caracterizează prin participarea remarcabilă a elementelor xerofite şi mezoxerofite, eutrofe sau
megatrofe.
Specii frecvente
Grupe ecologice: 1, 2, 6
Indicaţii generale
Solurile cu troficitate ridicată sau foarte ridicată pe tot profilul, naturale, mai rar foarte slab
acide, uscate până la uscat-reavăne, de tipurile cernoziom tipic sau slab levigat, cernoziom castaniu sau
ciocolatiu, preudorendzină sau rendzină, în zona forestieră din regiunea de dealuri totdeauna pe
substrate de roci calcaroase, adesea schelete sau scheleto-pietroase.
Indicatoare diferenţiate
a. Speciile: Dactylis glomerata, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Berteroa incana, Tordylium
maximum şi Solanum dulcamara, abundente, indică o structură bună şi afânare deosebită a orizontului
superior, realizată deseori numai local, datorită caracterului litierei (de ex. pe sub tufele de Crataegus);
aşadar microstaţiuni favorabile regenerării naturale.
b. Poa pratensis Satureja vulgaris, Carex contigua indică soluri cu un orizont superior mai sărac
în humus şi mai îndesat.
c. Speciile: Cytisus leucotrichus, Canidum salifolium, Bupleurum falcatum, Astrnhulus
monospssulanum, se întâlnesc în zona forestieră, pe soluri scheletice sau scheleto-pietroase, pe calcare.
d. Dorycnium herbaceum se întâlneşte cu deosebire pe coaste puternic înclinate supuse
eroziunii.
Pătura vie din zăvoaie si plopişuri este alcătuită mai ales din specii higrofite, în amestec cu
mezohigrofite. Numărul relativ mic de cercetări în aceaste formaţii nu ne îngăduie încă a deosebi tipuri.
Specii frecvente
Grupa ecologică: 5
De cele mai multe ori Rubus caesius domină sau este foarte abundentă.
Indicaţii generale
Solurile aluviale, crude şi divers evoluate adesea cu fenomene de lăcovişte, obişnuit cu orizont
de gleizare la baza profilului, umede până la ude, temporar supuse inundaţiilor.
Indicatoare diferenţiate
Speciile: Dactylis glomerata, Geum urbanum, Pulmonaria officinalis, Mycelis muralis, indică
soluri cu inundaţii mai rar şi de durată mai scurtă (de obicei peste 5 hidrograde), din locurile mai
ridicate (lunci înalte).
Speciile: Phragmites communis (abundenţă), Bidens tripartitus, Bidens cernuus, Polygonum
hydropiper, Mentha aquatica, Iris pseudacorus, Carex vulpis, Carex riparis, Carex acutiformis se
întâlnesc în locurile joase, cu inundaţii mai frecvente şi de durată mai lungă (sub 5 hidrograde).
243
244
Anexa nr. 8
la instructiuni
244
245
142 Montan de molidişuri Pi,
2.2.1.0. Montan de molidişuri rendzinic, III
15/2.2.1.0. rendzinic edafic mic, scheletic.
Montan de molidişuri Pm (s),
141
2.2.2.0. Montan de molidişuri rendzinic, III rendzinic edafic mijlociu, cu
14/2.2.2.0.
Oxalis-Dentaria.
Montan de molidişuri Pi,
131 podzolic cu humus brut, edafic
2.3.1.1. Montan de molidişuri podzolic, III
8/2.3.1.1. submijlociu şi mic, cu
Vacinium.
2.3.1.2. Montan de molidişuri podzolic, II
Montan de molidişuri Pi,
Montan de molidişuri scheletic- 129 podzolic-cripto-podzolic,
2.3.2.1.
acid, III 5/2.3.2.1. edafic mic, cu Calamagrostis-
Luzula.
Montan de molidişuri Pm, brun
Montan de molidişuri acid cu 127
2.3.2.2. podzolic-podzol brun edafic
moder, II 4/2.3.2.2.
mijlociu, cu Luzula silvatica.
Montan de molidişuri Pi, brun
Montan de molidişuri brun cu mull, 125
2.3.3.1. acid edafic mic cu Oxalis-
III 3/2.3.3.1.
Dentaria ± acidofile.
Montan de molidişuri Pm, brun
Montan de molidişuri brun cu mull, 124
2.3.3.2. acid edafic submijlociu cu
II 2/2.3.3.2.
Oxalis-Dentaria ± acidofile.
Montan de molidişuri Ps, brun
Montan de molidişuri brun cu mull, 121 acid şi andosol edafic mare şi
2.3.3.3.
I 1/2.3.3.3. mijlociu, cu Oxalis-Dentaria ±
acidofile.
Montan de molidişuri Pm/i, văi
Montan de molidişuri în “V” 133
2.4.0.0. înguste în “V” podzolic edafic
podzolic, III 9/2.4.0.0.
mic.
Montan de molidişuri Pi,
Montan de molidişuri oligoturbos- 139
2.5.1.0. turbogleic şi turbărie cu
mlăştinos, III 13/2.5.1.0.
Sphagnum.
Montan de molidişuri Pi,
Montan de molidişuri slab 137 semimlăstinos-freatic, slab
2.5.2.0.
oligoturbos-mlăştinos, III 12/2.5.2.0. turbos, cu Polytrichum
Sphagnum.
Montan de molidişuri Pm, brun
Montan de molidişuri 135 podzolic cripto-podzolic,
2.5.3.0.
semimlăştinos, II 11/2.5.3.0. excesiv umezit freatic, cu
Polytrichum dominant.
Montan de molidişuri Ps, brun-
Montan de molidişuri brun cu 134
2.5.4.0. brun acid edafic mare, cu
drenaj imperfect, I 10/2.5.4.0.
drenaj imperfect.
Montan de molidişuri <Pi,
156
2.6.1.0. Montan de molidişuri talveg, III albie majoră cu bolovăniş şi
28/2.6.1.0.
prundiş.
2.6.2.0. Montan de molidişuri aluvial slab 156 Montan de molidişuri Pi,
humifer, III 27/2.6.2.0. aluvial slab humifer, edafic
245
246
mic şi foarte mic.
Montan de molidişuri Pm,
Montan de molidişuri aluvial slab 155
2.6.3.0. aluvial moderat humifer, edafic
humifer, II 26/2.6.3.0.
submijlociu-mijlociu.
Montan de molidişuri Ps, brun
Montan de molidişuri aluvial slab 155 freatic umed gleizat şi
2.6.4.0.
humifer, I 25/2.6.4.0. semigleic, edafic mare în luncă
înaltă.
Montan de molidişuri Pm, brun
130 podzolic-podzol brun edafic
2.3.1.2. Montan de molidişuri podzolic, II
6/- submijlociu-mijlociu, cu
Hylocomium.
Montan de molidişuri Pi,
131
2.3.1.1. Montan de molidişuri podzolic, III podzol edafic mic cu
7/-
Hylocomium ş.a. muşchi verzi.
3. ETAJUL MONTAN DE AMESTECURI (FM2)
Montan de amestecuri stâncărie
3.1.1.0.
neproductivă
Montan de amestecuri stâncărie şi 187 Montan de amestecuri < Pi,
3.1.2.0.
eroziune excesivă 14/3.1.2.0. stâncărie şi eroziune excesivă
186/ Montan de amestecuri Pi,
3.2.1.0. Montan de amestec renzinic, III
3.2.1.0. renzinic edafic mic.
Montan de amestecuri Ps(m),
185
3.2.2.0. Montan de amestec renzinic, II renzinic edafic mijlociu şi
14/3.2.2.0.
mare, cu Asperula-Dentaria.
3.3.1.0. Montan de amestecuri podzolic, I
Montan de amestecuri Pi
182
3.3.1.1. Montan de amestecuri podzolic, III podzolic edafic mic, sau
9/3.3.1.1.
Vaccinium şi alte acidofile.
Montan de amestecuri Pm(i),
180/
3.3.1.2. Montan de amestecuri podzolic, II podzolic edafic submijlociu cu
8/3.3.1.2.
muşchi şi alte acidofile.
Montan de amestecuri Pi, brun
Montan de amestec acid cu moder, 179 podzolic şi criptopodzolic
3.3.2.1.
III 7/3.3.2.1. edafic mic, cu
Luzula±Calamagrostis.
Montan de amestecuri Pm(i),
Montan de amestecuri acid cu 178 brun podzolic şi criptopodzolic
3.3.2.2.
moder, II 6/3.3.2.2. edafic mijlociu, cu
Festuca±Calamagrostis.
Montan de amestecuri Ps şi
Montan de amestec acid cu moder, 176
3.3.2.3. Ps(m), brun podzolic sau
I 5/3.3.2.3.
criptopodzolic edafic mare.
Montan de amestecuri Pi, brun
Montan de amestec brun cu mull, 173
3.3.3.1. edafic mic Asperula-Dentaria ±
III 3/3.3.3.1.
acidofile.
Montan de amestec Pm, brun
Montan de amestecuri brun cu 172
3.3.3.2. edafic mijlociu; cu Asperula-
mull, II 2/3.3.3.2.
Dentaria.
246
247
Montan de amestec Ps, brun
169
3.3.3.3. Montan de amestecuri cu mull, I edafic mare; cu Asperula-
1/3.3.3.3.
Dentaria.
Montan de de molidişuri în “V”
3.4.1.0. extrayonal ]n montan de
amestecuri, III
Montan de amestec puternic 184 Montan de amestecuri puternic
3.5.1.0.
vântuit, brun II/III 11/3.5.1.0. vântuit
Montan de amestec puternic
3.5.2.0.
vântuit, I-II
Montan de amestec oligoturbos-
3.6.1.0.
mlăştinos, III
Montan de amestec slab
3.6.2.0.
oligoturbos-mlăştinos, III
Montan de amestec semimlăştinos,
3.6.3.0.
II
Montan de amestecuri Ps(m),
Montan de amestec brun cu drenaj 174 brun divers, cu drenaj
3.6.4.0.
imperfect, I 4/3.6.4.0. imperfect, edafic mijlociu-
foarte mare.
Montan de amestecuri Pm,
Montan de amestec brun 183 argiloiluvial puternic
3.6.5.0.
pseudogleic, II 10/3.6.5.0. pseudogleizat, edafic
submijlociu-mijlociu.
191 Montan de amestecuri , albie
3.7.1.0. Montan de amestec talveg, III
19/3.7.1.0. majoră.
Montan de amestec aluvial slab 190 Montan de amestecuri Pi,
3.7.2.0.
humifer, III 18/3.7.2.0. aluvial slab humifer.
Montan de amestec aluvial moderat 190 Montan de amestecuri Pm,
3.7.3.0.
humifer, II 17/3.7.3.0. aluvial moderat humifer.
Montan de amestecuri Ps brun
169
3.7.4.0. Montan de amestec brun de luncă, I freatic umed semigleic, în
16/3.7.4.0.
lunca înaltă.
Montan de amestecuri Ps(i),
188
imtens humifer cu izvoare
157/-
laterale.
4. ETAJUL MONTAN – PREMONTAN DE FAGETE (FM1 +FD4)
Montan de făgete stâncărie
4.1.1.0.
neproductivă
Montan-premontan de făgete
Montan de făgete stâncărie şi 214
4.1.2.0. Pi, stâncărie şi eroziune
eroziune exesiva 12/4.1.2.0.
excesiva.
231 Montan-premontan de făgete
4.2.1.0 Montan de făgete renzinic III(II)
11/4.2.1.0 Pi, renzinic edafic mic.
212 Montan-premontan de făgete
4.2.2.0. Montan de făgete renzinic II(I)
10/4.2.2.0. Pm, renzinic edafic mijlociu.
Montan-premontan de făgete
210
4.3.1.1. Montan de făgete podzolic, III Pi, podzolic edafic mic, cu
8/4.3.1.1.
Vaccinium.
247
248
205 Montan-premontan de făgete
4.3.2.1. Montan de făgete brun acid, III
5/4.3.2.1. Pi, brun acid edafic mic.
Montan-premontan de făgete
204
4.3.2.2. Montan de făgete brun acid, II Pm, brun acid cu mull edafic
4/4.3.2.2.
mijlociu.
4.3.2.3. Montan de făgete
4.3.2.4. Montan de făgete
Montan-premontan de făgete
Montan de făgete podzolic 208 Pi, podzolic edafic mic-
4.3.3.1.
argiloiluvial cu Luzula, III 7/4.3.3.1. mijlociu, cu Luzula-
Calamagrostis.
Montan-premontan de făgete
Montan de făgete podzolic 206 Pm, podzolit şi podzolic
4.3.3.2.
argiloiluvial cu Festuca, II 6/4.3.3.2. argiloiluvial edafic mijlociu
cu Festuca.
Montan de făgete podzolit
4.3.3.3.
pseudogleizat cu Carex, II
Montan-premontan de făgete
203
4.4.1.0. Montan de făgete brun III Pi, brun edafic mic, cu
3/4.4.1.0.
Asperula-Dentaria.
4.4.2.0. Montan de făgete brun II 202 Montan-premontan de făgete
2/4.4.2.0. Pm brun edafic mijlociu, cu
Asperula-Dentaria.
4.4.3.0. Montan de făgete brun I 200 Montan-premontan de făgete
1/4.4.3.0. Ps, brun edafic mare, cu
Asperula-Dentaria.
4.5.1.0. Montan de făgete talveg, III 215 Montan-premontan de făgete
16/4.5.1.0. Pi, albie majoră cu
bolovănişuri şi prundişuri.
Montan de făgete aluvial slab 215 Montan-premontan de făgete
4.5.2.0.
humifer, III(II) 15/4.5.2.0. Pm, aluvial slab humifer.
Montan de făgete alluvial moderat 215 Montan-premontan de făgete
4.5.3.0.
humifer II(I) 14/4.5.3.0. Pm, aluvial moderat humifer.
Montan-premontan de făgete
214
4.5.4.0. Montan de făgete, brun de luncă, I Ps, brun gleizat, în luncă
13/4.5.4.0.
înaltă.
Montande făgete de altitudine
Montan de făgete, brun acid, III mare şi de limită Pi- <Pi , brun
211
4.5.5.0. (sinonim cu 4.3.2.1 dar de acid, brun criptopodzolic ş.a.
9/-
altitudine mare sau limitată). edafic predominant mijlociu cu
Oxalis-Dentaria.
5. ETAJUL DELUROS DE GORUNETE, FĂGETE SI GORUNETO-FAGETE (FD3)
Deluros de gorunete stâncărie
5.1.1.1.
neproductivă
Deluros de gorunete stâncărie şi 243 Deluros de gorunete Pi,
5.1.1.2.
eroziune excesivă. 16/5.1.1.2. stâncărie şi eroziune excesivă.
243 Deluros de gorunete Pi,
5.1.2.1. Deluros de gorunete rendzinic, III
15/5.1.2.1. rendzinic edafic mic.
5.1.2.2. Deluros de gorunete rendzinic, II 242 Deluros de gorunete Pm,
248
249
14/5.1.2.2. rendzinic edafic mijlociu.
Deluros de gorunete Pi,
238
5.1.3.1. Deluros de gorunete podzolit, III podzolit edafic mic cu Cytisus-
10/5.1.3.1.
Genista.
Deluros de gorunete Pi,
239 puternic podzolit edafic
5.1.3.1. Deluros de gorunete podzolit, III
11/5.1.3.1. submijlociu şi mic cu Luzula
albida.
Deluros de gorunete Pi,
240
5.1.3.1. Deluros de gorunete podzolit, III podzolit şi podzolic edafic mic
11/5.1.3.1.
cu Vaccinium Calluna.
Deluros de gorunete Pm,
231 podzolit şi podzolic
5.1.3.2. Deluros de gorunete podzolit, II
6/5.1.3.2. argiloiluvial, cu floră de tip
mezofit cu graminee.
Deluros de gorunete Pm,
234 podzolit edafic mijlociu cu
5.1.3.2. Deluros de gorunete podzolit, II
8/5.1.3.2. graminee mezoxerofite ±
Luzula.
Deluros de gorunete Pm,
podzolit puternic pseudogleizat
Deluros de gorunete podzolit, 236
5.1.4.1. edafic mic-submijlociu, cu
pseudogleizat, III 9/5.1.4.1.
Poa pratensis, Carex
caryophillea.
Deluros de gorunete Pm,
Deluros de gorunete podzolit, 232
5.1.4.2. podzolit pseudogleizat cu
pseudogleizat, II 7/5.1.4.2.
Carex pilosa.
229 Deluros de gorunete Pi, brun
5.1.5.1. Deluros de gorunete brun, III
3/5.1.5.1. edafic mic.
Deluros de gorunete Pm, brun
228
5.1.5.2. Deluros de gorunete brun, II slab-mediu podzolit edafic
2/5.1.5.2.
mijlociu.
Deluros de gorunete Ps, brun
226
5.1.5.3. Deluros de gorunete brun, I edafic mare, cu Asarum
2/5.1.5.3.
Stellaria.
Deluros de făgete stâncării
5.2.1.1.
neproductive
Deluros de făgete, stâncărie şi 255 Deluros de făgete < Pi,
5.2.1.2.
eroziune excesivă 11/5.2.1.2. stâncărie şi eroziune excesivă
Deluros de făgete Pi,
254
5.2.2.1. Deluros de făgete rendzinic, III rendzinic edafic mic şi foarte
10/5.2.2.1.
mic.
Deluros de făgete Pm,
254
5.2.2.2. Deluros de făgete rendzinic, II rendzinic edafic mijlociu, cu
9/5.2.2.2.
Asperula Asarum.
Deluros de făgete Pi, diverse
253
5.2.3.1. Deluros de făgete podzolit, III podzolic edafic mic, cu
8/5.2.3.1.
Vacinum-Luzula.
5.2.3.2. Deluros de făgete podzolit, II 249 Deluros de făgete Pm, mediu
249
250
podzolit edafic submijlociu, cu
4/5.2.3.2.
Rubus hirtus.
250
251
251
252
252
253
253
254
Deluros de cvercete,vale cu
283
Idem 6.1.5.3. cărpinete Ps(m), brun edafic
2/-
mare.
7. ETAJUL DELUROS DE CVERCETE CU STEJAR (ŞI CU CER, GARNITA,
GORUN ŞI AMESTECURI ALE ACESTORA) FD1
Deluros de cvercete cu stejar,
Deluros de stejărete stâncărie 303
7.1.1.0. eroziune excesivă şi stâncărie
neproductivă 15/7.1.1.0.
neproductivă
Deluros de cvercete cu stejar,
Deluros de stejărete stâncărie şi 301 versant puternic erodat în
7.1.2.0.
eroziune excesivă 11/7.1.2.0. sedimentar necalcaros Pi, brun
edafic mic.
Deluros de cvercete cu stejar,
Deluros de stejărete stâncărie şi 302 versant puternic erodat în
7.1.2.0.
eroziune excesivă 14/7.1.2.0. sedimentar calcaros Pi,
rendzinic edafic foarte mic.
302 Deluros de cvercete cu stejar,
7.2.1.0. Deluros de stejărete rendzinic, III
13/7.1.2.0. Pi, rendzinic edafic mic.
Deluros de cvercete cu stejar,
301
7.2.2.0. Deluros de stejărete rendzinic, II Pi, rendzinic edafic mijlociu-
12/7.2.2.0.
mare.
7.3.1.0. Deluros de stejărete podzolit, III
7.3.2.0. Deluros de stejărete podzolit, II(III)
Deluros de cvercete cu stejar
Deluros de stejărete podzolit, 297 Pi-m, puternic podzolit-
7.3.3.1.
pseudogleizat III 7/7.3.3.1. pseudogleizat sau pseudogleic
edafic mijlociu.
Deluros de cvercete cu stejar
Deluros de stejărete podzolit, 297 Pm, podzolit-pseudogleizat cu
7.3.3.2.
pseudogleizat II 6/7.3.3.2. Poa pratensis-Carex
caryophyllea.
Deluros de cvercete cu stejar
Deluros de stejărete podzolit, 296
7.3.3.3. Ps, brun podzolit puternic
pseudogleizat I 5/7.3.3.3.
pseudogleizat edafic mare.
7.4.1.0. Deluros de stejărete brun, III
7.4.2.0. Deluros de stejărete brun, II
292 Deluros de cvercete cu stejar
7.4.3.0. Deluros de stejărete brun, I
1/7.4.3.0. Pm-s, brun edafic mare.
254
255
Deluros de cvercete cu stejar,
305
7.5.1.0. Deluros de stejărete talveg, III albie majoră cu bolovănişuri şi
19/7.5.1.0.
prundişuri.
Deluros de stejărete aluvial slab 304 Deluros de cvercete cu stejar,
7.5.2.0.
humifer II/III 19/7.5.2.0. Pi-m, aluvial slab humifer.
Deluros de cvercete aluvial 304 Deluros de cvercete cu stejar,
7.5.3.0.
moderat humifer II/I 19/7.5.3.0. Pm-s, aluvial moderat humifer.
Deluros de cvercete cu stejar,
Deluros de cvercete brun de luncă, 303 Ps, brun freatic, umed, gleizat
7.5.4.0.
I. 19/7.5.4.0. şi semigleic, edafic mare, în
lunca înaltă.
Deluros de cvercete cu stejar,
Idem 8.3.2.2./ 293 câmpie piemontană de
8.4.5.0. 2/- gârniţete Pm/i, vertisol, edafic
submijlociu-mijlociu.
Deluros de cvercete cu stejar,
294 câmpie piemontană de
Idem 8.3.2.2.
3/- gârniţete Pm, vertisol, podzolit
edafic mijlociu.
Deluros de cvercete cu stejar,
294
Idem 8.3.2.2. câmpie înaltă de gârniţete Ps,
4/-
profund, podzolit edafic mare.
Deluros de cvercete cu stejar,
298 câmpie înaltă de cerete Pi/m,
Idem 8.3.1.1.
8/- puternic, podzolit-pseudogleic
edafic submijlociu-mic.
Deluros de cvercete cu stejar,
300 versant de gârniţete Pm, brun,
Idem 7.3.3.2.
9/- podzolit cu drenaj intens,
edafic mijlociu.
Deluros de cvercete cu stejar,
300 înclinat de gârniţete Ps, slab
Idem 7.3.3.2.
10/- podzolit, edafic mijlociu-mare
cu Glechoma.
8. CÂMPIE FORESTIERĂ (FC=CF)
Câmpie forestieră, versant puternic
8.1.1.0.
erodat în sedimentar calcaros.
Câmpie forestieră, versant puternic
8.1.2.0.
erodat în sedimentar necalcaros.
8.2.1.0. Câmpie forestieră, carbonatic, III.
8.2.2.0 Câmpie forestieră, carbonatic, I-II.
Câmpie forestieră, carbonatic,
8.3.1.1.
III/II.
Câmpie forestieră, podzolit
8.3.1.2.
profund, II-I.
Câmpie forestieră, podzolit
8.3.2.1.
-pseudogleizat III/III-II.
Câmpie forestieră, podzolit de
8.3.2.2.
gârniţet, I/II.
255
256
Câmpie forestieră, pseudogleic
8.3.3.1.
-podzolit rovină, III/I.
Câmpie forestieră, pseudogleic
8.3.3.2.
-podzolit depresionant, III.
Câmpia forestieră de stejăret
Câmpie forestieră, pseudogleic 323 Pm, podzolit puternic
8.3.3.3.
-podzolit depresionant, II. 5/8.3.3.3. pseudogleizat de depresiune
largă, edafic mijlociu.
Câmpia forestieră joasă de
stejăret Pi, podzolic-
Câmpie forestieră, pseudogleic 326
8.3.3.4. pseudogleic, edafic
-podzolic, III. 8/8.3.3.4.
submijlociu-mijlociu, cu floră
hidrofilă.
Câmpia forestieră joasă de
Câmpie forestieră, pseudogleic 324
8.3.3.5. stejăret Pm, pseudogleic-
-podzolic, I/II. 8/8.3.3.5.
podzolic, cu floră hidrofilă.
Câmpia forestieră joasă de
Câmpie forestieră, podzolit 327
8.3.3.6. stejărete-şleu Ps, brun podzolit
-pseudogleizat, I. 8/8.3.3.6.
semipseudogleic, edafic mare.
8.4.1.1. Câmpie forestieră, brun, III-II.
Câmpia forestieră-versant de
Câmpie forestieră, brun roşcat 319
8.4.2.0. şleau Pm, brun-roşcat edafic
mijlociu-profund,II. 8/8.4.2.0.
mijlociu.
Câmpie forestieră, brun-brun roşcat 315 Câmpia forestieră de şleau Ps,
8.4.3.0.
profund,I. 8/8.4.3.0. brun-roşcat edafic mare.
8.4.4.0. Câmpie forestieră, cenuşiu I/II.
Câmpia forestieră de gârniţete
331
8.4.5.0. Câmpie forestieră, smolniţa, III Pi/m, vertisol edafic
16/8.4.5.0.
submijlociu.
Câmpia forestieră, luncă de
Câmpie forestieră, brun semigleic 333 şleau Pm, brun freatic umed
8.5.1.1.
de luncă,II. 18/8.5.1.1. gleizat sau semigleic, edafic
mijlociu.
Câmpia forestieră, luncă de
Câmpie forestieră, brun semigleic 332 şleau Ps, brun freatic umed
8.5.1.2.
sau gleizat de luncă,I. 17/8.5.1.2. gleizat sau semigleic, edafic
mare.
Câmpia forestieră, luncă de
Câmpie forestieră, aluvial neumezit 335 zăvoi de plop Pm(i), aluvial
8.5.2.1.
freatic, III. 23/8.5.2.1. neumezit freatic, rar şi scurt
inundabil.
Câmpie forestieră, aluvial neumezit
8.5.2.2.
freatic, III-II.
257
258
An.n<Pi.
Câmpie forestieră joasă de
326 şleau Ps, pseudogleic-podzolit,
Idem 8.3.3.6.
9/- edafic mare cu floră hidrofilă
de mull.
Câmpie forestieră-rovină de
328 cereto-stejăret, Pm(i),
Idem 8.3.3.3.
12/- pseudogleic puternic podzolit,
edafic submijlociu.
Câmpie forestieră de cereto-
328
Idem 8.3.2.2. gârniţete, Ps/m, brun-roşcat,
13/-
podzolit, edafic mare.
Câmpie forestieră de cereto-
329 gârniţete, Pm, brun şi brun-
Idem 8.3.2.2.
14/- roşcat, podzolit divers
pseudogleizat, edafic mijlociu.
Câmpie forestieră de gârniţete,
330 Pm, puternic podzolit; slab-
Idem 8.3.2.2.
15/- mediu pseudogleizat; planic
sau planosol, edafic mijlociu.
Câmpie forestieră, luncă de
333
Idem 8.3.1.2. şleau cu salcie şi plop Ps,
19/-
aluvial cambic, edafic mare.
Câmpie forestieră, luncă de
333 aniniş, frăsinet Ps, brun aluvial
Idem 8.5.1.2.
20/- cambic gleizat şi semigleic,
edafic mare.
Câmpie forestieră, luncă de
335 zăvoi de plop alb Pi, aluvial
Idem 8.5.2.1. /8.5.2.2.
24/- neumezit freatic, foarte rar şi
scurt inundabil.
Câmpie forestieră de
338 subsidenţă cu frăsineto-aniniş
Idem 8.5.4.1.
33/- Ps, lăcovişte mlăştinoasă,
edafic submijlociu.
Câmpie forestieră de
333
Idem 8.5.1.2. subsidenţă cu frăsineto-stejăret
34/-
Ps, lăcovişte, edafic mare.
Câmpie forestieră de
333 subsidenţă cu stejăreto-şleau
Idem 8.5.1.2.
35/- de luncă Ps, lăcovişte, drenată,
neinundabilă.
9. SILVOSTEPA (SS)
Silvostepă puternic erodat în
9.1.1.0.
sedimentar calcaros
Silvostepă puternic erodat, roci
9.1.2.0.
necalcaroase
258
259
Silvostepă externă cu stejar pufos
359
9.2.1.0. Silvostepă carbonatic, III Pm, cernoziom (Carbonatic) pe
14/9.2.1.0
löess.
Silvostepă externă şi extrazonal în
Silvostepă cernoziomic 357
9.2.2.0. stepă, de stejărete xerofile Pm-i,
necarbonatic, II. 12/9.2.2.0.
cernoziom slab levigat pe löess.
Silvostepă externă de stejărete
Silvostepă cernoziom slab- 358 xerofile de stejar pufos Pm,
9.3.1.0.
moderat levigat,III. 13/9.3.1.0. cernoziom slab levigat pe materiale
löessoide şi alte luturi ± argiloase.
Silvostepă mijlocie de stejărete
Silvostepă cernoziom puternic 355 xerofile de stejar brumăriu Ps,
9.3.2.0.
levigat,II/I. 10/9.3.2.0. cernoziom puternic levigat pe
löess.
Silvostepă internă de cvercete
Silvostepă slab podzolit argilos, 352 mezoxerofile-xerofile Pm, fără
9.4.1.0.
III. 5/9.4.1.0. stejar brumăriu, cernoziom
degradat vertic.
Silvostepă slab podzolit, luto-
9.4.2.0.
argilos, II.
9.5.1.0. Silvostepă rovină, adâncă.
Silvostepă pseudogleizat
9.5.2.0.
podzolit luto-argilos, III.
Silvostepă internă de cvercete
Silvostepă pseudogleizat 351
9.5.3.0. mezoxerofile-xerofite Pm(i),
podzolit luto-argilos, II. 4/9.5.3.0.
cernoziom degradat pe luturi fine.
Silvostepă internă, de depresiune
Silvostepă pseudogleizat 354
9.5.3.0. cu cvercete Pm, podzolit
podzolit luto-argilos, II. 8/9.5.3.0.
pseudogleizat.
Silvostepă slab podzolic Silvostepă predominant mijlocie cu
354
9.5.4.0. periodic profund freatic umed, stejărete xerofile şi mezoxerofile
9/9.5.4.0.
I/II. Ps, cernoziom umed ± gleizat.
Silvostepă-luncă de zăvoi de plop
Silvostepă grind înalt neumezit 365 alb Pi, aluvial profound umezit
9.6.1.1.
freatic, III. 26/9.6.1.1. fratic în substrat, rar scurt
inundabil.
Silvostepă-luncă de zăvoi de plopi
Silvostepă grind umezit freatic, 364 Pm-i, aluvial, temporar slab umezit
9.6.1.2.
II-III. 25/9.6.1.2. freatic în substrat, rar scurt
inundabil.
259
260
260
261
cereto-gârniţet Pm-i, cernoziom
6/- degradat, greu, puternic podzolit-
pseudogleizat pe luturi fine.
353 Silvostepă internă, depresiune cu
9.5.2.0.
7/- cvercete Pi, podzolit-pseudogleizat.
Silvostepă mijlocie de cvercete
356
9.5.2.0. xerofile Pm(s), cernoziom mediu
11/-
levigat pe luturi fine ş.a.
Silvostepă externă extrazonal în
9.5.2.0. 360 stepă, relief nisipos cu cvercete
9.3.1.0 15/- Pm, cernoziom foarte profound
levigat pe nisipuri.
Silvostepă externă de stejărete
360 xerofile Pi, cernoziom slab şi
Idem 9.2.1.0.
16/- mediu levigat de pante, pe substrat
nisipos neumezit freatic.
Silvostepă externă de extrazonal în
361
Idem 9.2.1.0. stepă, de stejărete xerofile de pufos
17/-
Pi (xero) rendzinic.
Silvostepă de stejăret de terasă-
363
9.7.1.0. Silvostepă soloneţ stepizat, III luncă, ulmet Pi, soloneţ stepizat ±
21/-
salinizat.
Silvostepă-luncă de zăvoi de plop
364 alb şi de salcie sau aniniş Pm,
Idem 9.6.2.3.
24/- aluvial moderat, humifer, anual
scurt inundabil.
Silvostepă sol aluvial mediu 365 Silvostepă- luncă joasă de cătiniş,
9.6.5.3..
salinizat. 32/- sol slab mediu salinizat.
Stepă, depresiuni cu stejăret
366
xerofil brumăriu Pm, puternic
34/-
levigat pe löess.
Silvostepă deluroasă de cvercete
366
de stejar pufos, cer Pm-i,
35/-
rendzinic şi cernoziomic.
Silvostepă deluroasă de gorunet
367
Pi, cernoziom degradat pe löess.
36/-
Sau materiale löessoide.
STAŢIUNI DIN LUNCA DUNARII
Staţiuni relative ridicate la peste 7
367
hidrograde, grind litoral, de privle
1/-
sau grinduri vechi.
Staţiuni de cotă mijlocie,
368
6-7 hidrograde, grinduri de
2/-
privale joase sau întinsuri.
Staţiuni joase din lunca centrală,
368
în depresiuni şi întinsuri, la 4,5-6
3/-
hidrograde.
261
262
262
263
263
264
264
265
265
266
266
267
267
268
268
269
269
270
270
271
271
272
272
273
273
274
274
275
275
276
276
277
277
278
278
279
279
280
280
281
281
282
282
283
283
284
284
285
285
286
286
287
Anexa nr. 10
la instructiuni
288
289
b. Discuţia criteriilor adoptate pentru diferenţierea grupelor de tipuri de
pădure
289
290
înmlăştinare etc. În cazul pădurilor amestecate din regiunea de dealuri şi câmpie, unele
specii lemnoase se dovedesc specii indicatoare foarte sensibile.
Asfel, fagul la limita altitudinală inferioară a vegetaţiei sale naturale este un
indicator a unor condiţii de vegetaţie mai bogate în umiditate şi în general mai bune
pentru şleauri de deal. De aceea în cadrul formaţiei 5 3 şleauri de deal cu gorun, au fost
diferenţiate grupele:
5 31 şleauri de deal cu gorun şi fag
5 32 şleauri de deal cu gorun fără fag
5 33 şleauri de deal cu gorun şi specii termofile.
În regiunile din apropierea silvostepei şi în silvostepă, modul de asociere a
speciilor lemnoase care alcătuiesc arboretul tipului de pădure, reflectă de obicei foarte
bine caracteristicile acestuia, tocmai datorită sensibilităţii mari a speciilor lemnoase aici
în apropierea limitei naturale a zonei forestiere în spre stepă. De exemplu, în cadrul
formaţiei 8 5 şleauri de silvostepă cu stejar brumăriu şi stejar pufos au fost diferenţiate
grupele de tipuri:
8 51 şleauri de silvostepă cu stejar brumăriu
8 52 şleauri de silvostepă cu stejar brumăriu şi pufos
8 53 şleauri de silvostepă cu stejar pufos.
În cadrul unor formaţii forestiere răspândite atât în silvostepă cât şi zona forestieră
s-au creat grupe aparte pentru fiecare zonă. De exemplu, formaţia 8 2 stejărete de stejar
pufos cuprinde grupele: 8 21 stejărete de stejar pufos din zona forestieră şi 8 22
stejărete de stejar pufos din silvostepă. Întreaga clasificaţie exprimă în linii mari
succesiunea altitudinală a formaţiilor de tipuri de pădure în cadrul zonalităţii lor
naturale.
290
291
Grupele de tipuri de pădure constituite în cadrul clasificaţiei de faţă au fost
denumite astfel încât denumirea lor să exprime o caracteristică principală a tipurilor de
pădure din grupă.
În cazul grupelor de tipuri, la care pătura vie a tipurilor constituie o carcateristică
evidentă şi care reflectă un anumit ansamblu de condiţii ecologice, denumirea se referă
la specia sau la gruparea de specii carcateristice din pătura vie: făgete montane cu floră
de mull, făgete montane cu Rubus, făgete montane cu Luzula, făgete montane cu
Vaccinum etc.
Alteori o caracteristică tocmai lipsa păturii vii (făgete nude), sau caracter este mai
evident şi intră în denumirea grupei:
Stejărete de luncă, stejărete de terasă, stejărete de depresiune şi câmpii joase cu
fenomene de înmlăştinare etc.
Pentru grupele de formaţii, formaţii şi grupele de tipuri de pădure se dau şi
denumiri în limba latină. Prin aceste denumiri se încearcă a se exprima în limba latină
câteva caracteristici principale ale unităţilor de clasificaţie respective, carcateristici
conţinute de obicei în denumirea românescă.
Scopul folosirii terminologiei latine este de a face clasificaţia mai uşor de înţeles
de către cercurile de specialişti care nu cunosc limba română.
Menţionăm că nu este vorba nici de o traducere în limba latină a denumirii
româneşti şi nici de o preluare a denumirilor asociaţiilor de plante stabilite de
fitosociologi.
Aşa cum s-a spus mai sus este vorba de o exprimare în limba latină a
anumitor caracteristici principale ale grupelor de tipuri. În mod inevitabil însă,
clasificaţia tipologică fiind tot o clasificaţie care include grupări vegetale, se ajunge la
denumiri uneori foarte apropiate de cele folosite de fitosociologi.
291
292
292
293
293
294
GRUPA DE FORMATII: 2
BRĂDETE ŞI TIPURI DE PĂDURI CU BRAD
(FĂRĂ MOLID) (ABIETA COMPOSITA)
294
295
GRUPA DE FORMATII: 3
PINETE, LARICE ŞI TIPURI DE PĂDURI CU DIVERSE RASINOASE (FĂRĂ
MOLID SI BRAD) (PINETA, LARICE)
295
296
Făgete montan nude (Făgeta nuda Făget montan nud pe soluri brune şi brune-
4 12 4 12.1
montana) gălbui moderat acide (m)
297
298
GRUPA DE FORMATII: 5 GORUNETE ŞI TIPURI DE PĂDURE CU GORUN
QUERCETA SESSILIFLORAR COMPOZITA
299
300
GRUPA DE FORMATII: 6 STEJĂRETE DE STEJAR PEDUNCULAT ŞI PĂDURI CU
STEJAR PEDUNCULAT (FĂRĂ GORUN)
(QUERCETA ROBORIS)
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
6 1 Stejărete pure de stejar (Querceta roboris)
6 11.1 Stejăret de câmpie înaltă (s)
6 11.2 Stejăret de câmpie de divagaţie (m)
Stejărete de câmpie
6 11 6 11.3 Stejăret de con de dejecţie (i)
(Querceta roboris brachypodietosa)
Stejăret de terenuri nisipoase din zona
6 11.4
forestieră (m)
Stejărete de luncă 6 12.1 Stejăret de luncă din regiunea de dealuri (s)
6 12
(Querceta roboris rubosa) 6 12.2 Stejăret de luncă din regiunea de câmpie (s)
Stejăret de platouri din regiunea de dealuri
Stejărete de coastă şi platouri din 6 13.1
de productivitate superioară (s)
6 13 regiunea de dealuri cu floră mezofită
Stejăret de coastă şi platouri din regiunea de
(Querceta roboris aceretosa) 6 13.2
dealuri de productivitate mijlocie (m)
6 14.1 Stejăret normal de terasă (m)
300
301
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
6 2 Şleauri de deal şi câmpie de stejar pedunculat (Querco robori-Carpineta)
Stejăreto-şleau de deal de productivitate
6 21.1
superioară (s)
Şleau de deal cu stejar pedunculat de
6 21.2
Şleauri de deal şi câmpie de stejar productivitate superioară (s)
6 21 pedunculat (Querco robori-Carpineta Stejăreto-şleau de deal de productivitate
6 21.3
submontana) mijlocie (m)
6 21.4 Stejăreto-şleau de terasă (m)
Şleau de deal cu stejar pedunculat de
6 21.5
productivitate mijlocie (m)
6 22.1 Stejăreto-şleau normal de câmpie (s)
6 22.2 Şleau normal de câmpie (s)
Şleauri de câmpie cu stejar pedunculat
6 22 Stejăreto-şleau de câmpie cu productivitate
(Querco robori-Carpineta tilietosa) 6 22.3
mijlocie (m)
6 22.4 Stejăreto-şleau de depresiune (i)
Şleau de silvostepă cu stejar pedunculat de
6 23.1
productivitate superioară (s)
Şleauri de silvostepă cu stejar
Şleau de silvostepă cu stejar pedunculat de
6 23 pedunculat (Querco robori-Carpineta 6 23.2
productivitate mijlocie (m)
subtermophilia)
Şleau de silvostepă cu stejar pedunculat de
6 23.3
productivitate inferioară (i)
6 3 Şleauri de luncă (Querco robori-Carpineta fraxinetosa)
6 31.1 Şleau de luncă din regiunea deluroasă (s)
Şleauri de luncă din regiunea de dealuri
Şleau-plopiş de luncă din regiunea deluroasă
6 31 (Querco robori-Carpineta fraxinetosa 6 31.2
(s)
submontana)
6 31.3 Şleau de luncă din regiunea deluroasă ........
6 32.1 Stejăreto-şleau de luncă (s)
Şleau normal de luncă din regiunea de
6 32.2
câmpie (s)
Şleauri de luncă din regiunea de câmpie Şleau-plopiş normal de luncă din regiunea
6 32.3
6 32 (Querco robori-Carpineta fraxinetosa de câmpie (s)
rubosa) Stejăreto-şleau de luncă de productivitate
6 32.4
mijlocie (m)
Şleau de luncă din regiunea de câmpie de
6 32.5
productivitate mijlocie (m)
Şleau de luncă din silvostepă şi stepa din
Şleauri de luncă din silvostepă şi stepă 6 33.1
sudul ţării (s)
6 33 (Querco robori-Carpineta fraxinetosa
Şleao-plopiş de luncă din silvostepă şi stepa
subtermophila) 6 33.2
din sudul ţării (s)
301
302
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
6 34.1 Şleau de hasmac (i)
Şleao-plopiş de hasmac de productivitate
6 34.2
mijlocie (m)
Şleauri din delta Dunării (Querco Şleao-plopiş de hasmac de productivitate
6 34 6 34.3
robori-Carpineta danubialia) inferioară (i)
6 34.4 Rarişti de stejar şi frasin din hasmac mici (i)
Rarişti de stejar, frasin şi plop din hasmace
6 34.5
mici (i)
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
7 1 Cerete pure de stejar (Querceta cerris)
7 11.1 Ceret normal de dealuri (s)
Cerete de dealuri Ceret de dealuri de productivitate mijlocie
7 11 7 11.2
(Querceta cerris submontana) (m)
7 11.3 Ceret normal de productivitate inferioară (i)
7 12.1 Ceret normal de câmpie (s)
7 12.2 Ceret de depresiune (i)
Cerete de câmpie Ceret de câmpie de productivitate mijlocie
7 12 7 12.3
(Querceta cerris brometosa) (m)
Ceret de câmpie de productivitate inferioară
7 12.4
(i)
Ceret de silvostepă pe cernoziom degradat
7 13.1
Cerete de silvostepă (Querceta cerris cu substrat de löess (m)
7 13
subtermophilia) Ceret de silvostepă pe cernoziom degradat
7 13.2
cu substrat de löess (i)
7 2 Gârniţete pure (Querceta confertae)
Gârniţet de platou de productivitate
7 21.1
superioară (s)
Gârniţet de Gleohoma hirsuta de
7 21.2
productivitate superioară (s)
Gârniţete de câmpie (Querceta confertae Gârniţet de câmpie de productivitate
7 21 7 21.3
brankhypodietosa) mijlocie (m)
Gârniţet de câmpie (platou) de
7 21.4
productivitate mijlocie (m)
Gârniţet de câmpie (platou) de
7 21.6
productivitate inferioară (i)
Gârniţet de versant de productivitate
7 22.1
superioară (s)
Gârniţet de versant de productivitate
7 22.2
mijlocie (m)
7 22.3 Gârniţet de dealuri pe soluri scheletice (i)
Gârniţete de dealuri (Querceta confertae
7 22 Gârniţet de de dealuri de productivitate
submontana) 7 22.4
inferioară (i)
Gârniţet dobrogean de dealuri de
7 22.5
productivitate inferioară (i)
Gârniţet de platou de productivitate mijlocie
7 22.6
(m)
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
303
304
7 3 Cereto-gârniţete (Querceta confertae cerris)
7 31.1 Cereto-gârniţete de dealuri (s)
7 31.2 Cereto-gârniţete de dealuri (m)
Cereto-gârniţete de dealuri (Querceta Cereto-gârniţete de dealuri de productivitate
7 31 7 31.3
confertae cerris submontana) inferioară (i)
Cereto-gârniţete de dealuri de productivitate
7 31.4
mijlocie (m)
7 32.1 Cereto-gârniţete de câmpie (s)
7 32.2 Cereto-gârniţete de câmpie (m)
Cereto-gârniţete de câmpie (Querceta Cereto-gârniţete de câmpie de productivitate
7 32 7 32.3
confertae cerris brachypodietosa) inferioară (i)
Cereto-gârniţete de câmpie de productivitate
7 32.4
superioară (s)
Cereto-gârniţete de silvostepă (Querceta 7 33.1 Cereto-gârniţete de silvostepă (m)
7 33
confertae cerris subtermophilia) 7 33.2 Cereto-gârniţete de silvostepă (i)
7 4 Amestecuri de gârniţă şi cer cu stejar mezofiţi (Querceta mixta)
Amestecuri de gorun, gârniţă şi cer
7 41 7 41.1 Amestec normal de gorun, gârniţă şi cer (m)
(Querceta confertae-cerris sessiliflorae)
Amestecuri de stejar pedunculat cu cer
Amestec de stejar pedunculat cu cer şi
7 42 şi gârniţă (Querceta confertae-cerris 7 42.1
gârniţă (m)
roboris)
Amestecuri de stejar pedunculat, gorun,
Amestec de stejar pedunculat, gorun, cer şi
7 43 cer şi gârniţă (Querceta confertae-cerris 7 43.1
gârniţă (s)
sessiliflorae roboris)
7 5 Cero-şleauri, şleao-cerete, gârniţeto-şleauri (Querco- Carpineta cerretosa)
7 51.1 Şleao-cerete de deal cu gorun (m)
Cero-şleauri şi şleao-cerete de dealuri
Şleao-cerete de deal cu elemente termofile
7 51 (Querco- Carpineta cerretosa 7 51.2
(s)
submontana)
7 51.3 Şleao-cerete de deal cu stejar pedunculat (s)
Cero-şleauri şi şleao-cerete de câmpie 7 52.1 Cero-şleauri normal (s)
7 52 (Querco- Carpineta cerretosa 7 52.2 Şleao-cerete de câmpie (s)
brachypodietosa) 7 52.3 Cero-şleau de stejar pufos (m)
Cero-şleauri şi şleao-cerete de câmpie 7 53.1 Cero-şleau de silvostepă dobrogeană (m)
7 53 (Querco- Carpineta cerretosa 7 53.2 Gârniţeto-şleau de deal (m)
subtermophillia) 7 53.3 Cero-şleau de silvostepă (i)
304
305
GRUPA DE FORMATII: 8 STEJARETE DE STEJAR BRUMĂRIU ŞI PUFOS ŞI
PĂDURI AMESTECATE CU STEJAR PUFOS
(QUERCETA PEDUNCULIFLORAE-PUBESCENS)
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
8 1 Stejarete de stejar brumăriu (Querceta pedunculiflorae)
Stejar brumăriu pur pe cernoziom puternic
8 11.1
degradat cu substrat de löess (m)
Stejar brumăriu pur pe cernoziom slab
8 11.2
degradat cu substrat de löess (m)
Stejar brumăriu pur pe cernoziom puternic
Stejarete de stejar brumăriu din regiunea 8 11.3
degradat cu substrat de nisip (m)
8 11 de câmpie şi coline (Querceta
Stejar brumăriu pur din silvostepa
pedunculiflorae) 8 11.4
dobrogeană (i)
Stejar brumăriu din silvostepa dobrogeană
8 11.5
de productivitate mijlocie (m)
Stejar brumăriu ............ din silvostepa
8 11.6
dobrogeană de productivitate mijlocie (m)
8 2 Stejarete pure de stejar pufos (Querceta pubescentis)
8 21.1 Stejar pufos pur din zona forestieră (I)
Stejarete de stejar pufos din zona
8 21.2 Stejar pufos de sol profund din Dobrogea
8 21 forestieră (Querceta pubescentis
duinensis) Stejar pufos cu cărpiniţă din zona forestieră
8 21.3
(m)
Stejar pufos pur din silvostepă pe substrat
8 22.1
de löess sau lut (i)
Stejar pufos pur din silvostepă pe substrat
Stejarete de stejar pufos din silvostepa 8 22.2
8 22 de nisip (i)
(Querceta pubescentis subtermophilia)
Stejar pufos pur din silvostepă dobrogeană
8 22.3
cu sol superficial (i)
8 22.4 Stejar pufos cu cărpiniţă din silvostepă (i)
8 3 Amestecuri de stejar brumăriu şi stejar pufos (Querceta pedunculiflorae-pubescentis)
Amestecuri de stejar brumăriu şi stejar Amestec de stejar brumăriu şi stejar pufos
8 31.1
8 31 pufos (Querceta pedunculiflorae- (m)
pubescentis) 8 31.2 Amestec de stejar brumăriu şi stejar pufos (i)
Amestec normal de stejar pedunculat şi
8 41.1
Amestecuri de stejar brumăriu şi stejar stejar brumăriu (m)
8 41 pedunculat (Querceta roboris- 8 41.2 Stejăret amestecat de hasmac (i)
pedunculiflorae) Rarişte de stejar pedunculat şi stejar
8 41.3
brumăriu din hasmace mici (i)
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
9 1 Plopişuri pure de plop alb (Populeta albae)
Zăvoi de plop alb de productivitate
9 11.1
superioară (s)
Zăvoi de plop alb de productivitate mijlocie
9 11.2
(m)
Zăvoi de plop alb de productivitate mijlocie
Zăvoi de plop alb (Populeta albae 9 11.3 pe locuri mijlociu inundabile în lunca Dunării
9 11
rubosa) (m)
Zăvoi de plop alb de productivitate inferioară
9 11.4 pe locuri mijlociu inundabile în lunca Dunării
(i)
Zăvoi de plop alb de productivitate inferioară
9 11.5
din luncile apelor interioare (i)
9 2 Plopişuri pure de plop negru (Populeta nigrae)
Zăvoi de plop negru de productivitate
9 12.1
superioară (s)
Zăvoi de plop negru de productivitate
9 12.2
mijlocie pe locuri înalte în lunca Dunării (m)
Zăvoi de plop negru de productivitate
Zăvoi de plop negru (Populeta nigrae
9 12 9 12.3 mijlocie pe locuri mijlociu inundabile, în
rubosa)
lunca Dunării (m)
Zăvoi de plop negru de productivitate
9 12.4
inferioară pe locuri joase în lunca Dunării (i)
Zăvoi de plop negru de productivitate
9 12.5
inferioară din luncile apelor interioare (i)
9 3 Plopişuri amestecate de plop alb şi negru (Populeta nigrae-albae)
Zăvoi amestecat de plop alb şi plop negru de
9 31.1
Zăvoi amestecate de plop alb şi negru productivitate superioară (s)
9 31
(Populeta nigrae-albae rubosa) Zăvoi amestecat de plop alb şi negru de
9 31.2
productivitate mijlocie (m)
9 4 Plopişuri de plop tremurător (Populeta tremulae)
Plopişuri de rovină de plop tremurător
94 9 41.1 Plopiş de rovină de plop tremurător (i)
(Populeta tremulae polygonetosa)
9 5 Sălcete pure (Saliceta albae)
Zăvoi de salcie din luncile apelor interioare
9 51.1
(i)
Zăvoi de salcie de productivitate superioară
9 51.2
pe locuri înalte din lunca şi Delta Dunării (s)
9 51 Zăvoi de salcie (Saliceta albae rubosa)
Zăvoi de salcie de productivitate superioară
9 51.3
pe locuri joase din lunca Dunării (s)
Zăvoi de salcie de productivitate mijlocie pe
9 51.4
locuri înalte în lunca Dunării (m)
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
307
308
Zăvoi de salcie de productivitate mijlocie pe
9 51.5
locuri jose în lunca şi Delta Dunării (m)
9 51 Zăvoi de salcie (Saliceta albae rubosa)
Zăvoi de salcie de productivitate inferioară pe
9 51.6
locuri joase în lunca Dunării (i)
9 6 Amestecuri de plop şi salcie (Populeto-Saliceta)
9 61.1 Zăvoi normal de plop şi salcie (s)
Zăvoi amestecate de plop şi salcie 9 61.2 Zăvoi de plop şi salcie din Delta Dunării (s)
9 61
(Populeto-Saliceta rubosa) 9 61.3 Zăvoi de plop şi salcie din Delta Dunării (m)
9 61.4 Zăvoi de plop şi salcie din Delta Dunării (i)
9 7 Aninişuri de anin negru (Alneta glutinosae)
Aniniş pe soluri gleizate de productivitate
Aninişuri de anin negru pe soluri 9 71.1
superioară (s)
gleizate sau înmlăştinate din regiunea de Aniniş pe soluri gleizate de productivitate
9 71 9 71.2
câmpie şi dealuri (Alneta glutinosa mijlocie (m)
dryopteridetosa)
9 71.3 Aniniş de baltă (m)
9 72.1 Zăvoi de anin negru (s)
Zăvoi de anin negru şi aninişuri de anin
Anin negru pur de productivitate superioară
9 72 negru de coastă (Alneta glutinosa 9 72.2
din regiunea de dealuri (s)
rubosa)
9 72.3 Zăvoi de anin negru (m)
Anin negru pe sol înmlăştinat în regiunea de
9 73.1
munte (i)
Aninişuri de anin negru din regiunea de Anin negru pe sol înmlăştinat în regiunea de
9 73 9 73.2
munte (Alneta glutinosae submontana ) munte (m)
Anin negru pe sol înmlăştinat în regiunea de
9 73.3
munte (s)
9 8 Aninişuri de anin alb (Alneta incanae)
Aninişuri de anin alb cu Oxalis
9 81 9 81.1 Aniniş cu Oxalis acetosella (m)
acetosella (Alneta incanae oxalidosa)
Aninişuri de anin alb pe aluviuni
Anin alb pe aluviuni nisipoase şi prundişuri
9 82 nisipoase şi prundişuri (Alneta incanae 9 82.1
(m)
-inundata)
Aninişuri de anin alb pe soluri
9 83 9 83.1 Aniniş de anin alb cu sol înmlăştinat (m-i)
înmlăştinate
9 9 Amestecuri de anin negru şi anin alb (Alneta incanae - glutinosae)
Amestecuri de anin negru şi anin alb din
Amestec de anin negru şi anin alb din
9 91 regiunea deluroasă (Alneta incanae – 9 91.1
regiunea deluroasă (s)
glutinosae submontana)
FORMATIA
Tipuri de padure
Grupa de tipuri
0 1 Cărpinete (Carpineta)
Carpinete din regiunea montană
0 11 0 11.1 Carpinet de poale de coastă (m)
(Carpineta submontana)
0 2 Teişuri (Tilieta)
Teişuri din regiunea montană şi 0 21.1 Teiş de munte amestecat (m)
0 21
deluroasă (Tilieta submontana) 0 21.2 Teiş de alun turcesc pe sol schelet (m)
0 3 Păltinişuri (Acereta)
Păltinişuri din regiunea montană şi
0 31 031.1 Păltiniş amestecat pe grohotiş (m)
deluroasă (Acereta submontana)
0 4 Frăsinete (Fraxinus)
0 41.1 Frăsinet de luncă (s)
Frasinet de hasmac de productivitate mijlocie
0 41.2
(m)
Frăsinete de luncă şi de terenuri joase Frăsinet de hasmac de productivitate
0 41.3
0 41 din Delta Dunării (Fraxineta rubosa inferioară (i)
danubiana) Frăsinet de luncă de productivitate mijlocie
0 41.4
(m)
Frăsinet de luncă de productivitate inferioară
0 41. 5
(i)
Frăsinete de dealuri (Fraxineta
0 42 0 42.1 Frăsinet amestecat de dealuri (s-m)
submontana)
Frăsinet de silvostepă pe cernoziom degradat
Frăsinete de silvostepă (Fraxineta 0 43.1
0 43 (m)
subtermophilia)
0 43.2 Frăsinet de depresiune din silvostepă (s)
0 5 Ulmete (Ulmeta)
0 51.1 Ulmet normal de luncă (s)
0 51 Ulmete de luncă (Ulmeta rubosa) 0 51.2 Ulmet de luncă cu cătină roşie (i)
0 51.3 Ulmet de luncă (m)
0 52.1 Ulmet de coastă din silvostepă (s)
Ulmete de silvostepă Ulmet de terase şi văi colmatate din
0 52 0 52.2
(Ulmeta subtermophilia) silvostepă (m)
0 52.3 Ulmet de silvostepă din regiunea deluroasă (i)
CRITERII DE CLASIFICARE
ŞI DIFERENŢIERE A TIPURILOR DE PĂDURE
1. Unităţi de clasificare
Unitatea fundamentală de clasificare este „tipul de pădure”. Pentru această unitate
s-a adoptat definiţia:
„Tipul de pădure reuneşte porţiunile de pădure, uniforme după compoziţia
speciilor arborescente, după celelalte etaje de vegetaţie şi faună, după complexul
condiţiilor staţionale (climatice, edafice şi hidrologice), după relaţiile dintre plante şi
mediu, după procesele de regenerare şi după direcţia succesiunilor în ele, cerând, prin
urmare, în acelaşi condiţii economice, măsuri silvotehnice de de acelaşi fel”.
Ca unitate superioară obligatorie se admite „formaţia”. Într-o formaţie se grupează
toate tipurile constituite din aceeaşi specie sau acelaşi amestec de specii de ex.: făgete,
făgeto-brădete, şleauri etc.
O altă unitate superioară tipului, dar de altă natură, este „seria”. O serie cuprinde
tipurile situate în condiţii ecologice asemănătoare dar deosebite prin specia arborescentă
(sau amestecul de specii). Seria este o unitate facultativă.
Unitatea inferioară tipului este „faciescul”. Se foloseşte în primul rând în
arboretele amestecate pentru a sesiza variaţiile în compoziţia speciilor de amestec, cea
predominantă rămânând neschimbată. Se mai pot crea faciesuri pe baza compoziţiei
subarboretului, când această compoziţie are o importanţă practică deosebită.
O unitatea inferioară facultativă este „subtipul”. El exprimă diferenţele în aspectul
arboretului, datorită intervenţiei omului. Se crează, în cazul când aceste diferenţe sunt
atât de mari, încât presupun şi diferenţe în măsurile silvotehnice. Deocamdată,
diferenţierea de subtipuri se face pe baza provenienţei (codru şi câng).
2.1. Arboretul
2.1.1.Compoziţia. Tipurile de pădure se crează în cadrul formaţiunilor; deci
criteriul compoziţiei este respectat de la început. Pentru precizarea limitelor se dau
următoarele lămuriri:
- un arboret se consideră pur, când speciile de amestec la un loc, nu întrunesc 1.
- arboretele în care speciile de amestec se ridică la 1-2, constituie faciesuri ale
tipului pur respectiv;
- arboretele compuse din 2...3 specii, fiecare cu particparea de cel puţin 3,
formează un tip de pădure aparte, indiferent de detaliile amestecului;
- dacă în arboretele amestecate, determinate conform aliniatului precedent, apar şi
alte specii în proporţie 1....2, se crează faciesuri ale tipului respectiv de pădure
amestecată;
310
311
- arboretele care în mod normal sunt compuse din amestec de 4....5 specii cu
participarea aproximativă egală, determină tipuri aparte; în astfel de tipuri, faciesurile
pot fi determinate prin lipsa unei specii (cazul şleaurilor în în amestec).
2.1.2. Productivitatea. În cadrul compoziţiei asemănătoare, se crează tipuri
aparte după productivitate, conform scării: superioară, mijlocie, inferioară (I, II, III); se
mai poate deosebi şi o productivitate excepţională.
Categoriile de productivitate în funcţie de clasele de producţie sunt următoarele:
- excepţională: cuprinde arboretele care depăşesc clasa I de producţie.
- superioară: cuprinde arboretele încadrate în clasa I şi a II-a de producţie.
- mijlocie: cuprinde arboretele din clasa a III-a de producţie.
- inferioară: cuprinde arboretele din clasa a IV-a şi a V-a de producţie.
În pădurile amestecate se vor cerceta în mod special dacă speciile componente se
încadrează în aceeaşi categorie de productivitate sau există diferenţe pronunţate în
această privinţă; în ultimul caz se deosebesc tipuri aparte (mai ales la amestecul de
răşinoase şi fag).
2.1.3. Aspectul arborilor şi calitatea produselor
La aceiaşi productivitate, se crează tipuri aparte în funcţie de forma şi plinătatea
trunchiurilor, aşezarea şi mărimea coronamentelor, uşurinţa elagajului natural, prezenţa
crăcilor lacome etc. La speciile cu lemn preţios, aceste elemente trebuie puse în legătură
cu calitatea şi procentul lemnului de lucru.
2.1.4. Regenerarea naturală. Se crează tipuri aparte în funcţie de uşurinţa
instalării şi dezvoltării tineretului. Se deosebesc 3 grade de condiţii de regenerare:
uşoare, mijlocii şi grele.
Se consideră condiţii uşoare de regenerare când:
Solul nu este înţelenit şi nu este acoperit cu muşchi; există numai rare plante de
pădure;
- pătura moartă nu se acumulează, ci se descompune în mod normal;
- anii de fructificaţie abundentă se succed la intervale mai mici de timp, proprii
speciilor principale ce compun tipul de pădure respectiv;
- solul se găseşte într-o bună stare de afânare, în care microorganismele găsesc
mediu prielnic de viaţă.
Se consideră condiţii mijlocii de regenerare când:
- a început instalarea gramineelor şi solul este parţial înţelenit, acestea acoperind
până la 50% din suprafaţă;
- există o pătură întreruptă de muşchi (acelaşi grad de acoperire);
- solul este potrivit de îndesat.
Se consideră condiţii grele de regenerare când:
- solul este înţelenit pe mai mult de 50% din suprafaţă;
- există o pătură grosă de muşchi care acoperă mai mult de 50% din suprafaţă;
- litiera se descompune anormal, se acumulează şi deci acoperă cu un strat gros de
resturi vegetale;
- anii de fructificaţie, datorită condiţiilor de climă specifice, sunt la intervale mai
mari decât este normal, pentru speciile principale ce compun tipul de pădure respectiv.
311
312
Cu ocazia studiului regenerării, se va ţine seama de eventualele tendinţe de
succesiune ale speciilor. Acestea constituie şi ele un criteriu de diferenţiere a tipurilor, în
caz că se manifestă cu regularitate şi conduc la modificările sensibile în generaţia
următoare (de exemplu: schimbarea compoziţiei).
2.2. Subarboretul şi pătura vie
Subarboretul şi patura vie devin criterii de diferenţiere a tipurilor numai în cazul
în care influenţază în mod sensibil carcaterele importante ale arboretului sau măsurile
silvo-tehnice indicate în timpul respectiv. Se menţionează însă că aceste carcatere
trebuie să fie naturale şi constante.
În cazul când subarboretul, prin compoziţia lui prezintă un deosebit interes
practic, se pot crea faciesuri în cadrul tipului respectiv (de exemplu: subarboret de
scumpie în arboretele de diverse specii de stejar).
2.3. Caractere edafice
Caracterele solului sunt determinate în diferenţierea tipurilor de pădure, la fel ca şi
subarboretul şi pătura vie, atunci când influenţează în mod sensibil caracterele
importante ale arboretului sau când determină aplicarea măsurilor silvo-tehnice de un
anumit fel.
313
314
Anexa nr. 6
la instructiuni
SRSC -
19 Nr. SRTS – 2003 Tipuri de
Nr Tipuri de soluri Precizări cu privire la
80 crt. soluri
crt. Clase 1980 modificările efectuate
2003
Clase de soluri
de soluri
Cernoziom Cernoziom tipic, Cu carbonaţi până la
(CZ) Cernoziom cambic 125 cm adâncime.
Cernoziom cambic,
Cernoziom argiloilu-
Fără carbonaţi sau cu
Moli vial, Sol cernoziomoid,
Cernisoluri Faeoziom (FZ) carbonaţi sub 125 cm
1. 1. Sol cenuşiu, Pse-
(CER) adâncime.
soluri udorendzină, Sol negru
clinohidromorf.
Rendzină (RZ) Rendzină -
Kastanoziom
Sol bălan -
(KZ)
2. Argiluvi 2. Luvisoluri Preluvosol Brun roşcat, Brun
Fără orizont El
soluri (LUV) (EL) argiloiluvial.
Luvosol (LV) Brun luvic, Brun roşcat Cu orizont El, cu
luvic, Luvisol albic. V>53% în Bt sau în El.
314
315
Brun luvic, Brun
Cu sau fără El cu
Alosol (AL) argiloiluvial, Luvisol
V<53% în Bt sau El.
albic -holoacide
Planosol (PL) Planosol -
Eutricambosol Sol brun eumezobazic,
Cu V>53%
Cambi Cambisoluri (EC) Terra rossa
3. 3.
soluri (CAM) Districambosol
Sol brun acid Cu V<53%
(DC)
Prepodzol
Sol brun feriiluvial -
(EP)
Spodo Spodisoluri
4. 4. Podzol (PD) Podzol -
soluri (SPO)
Criptopodzol Fără orizont Ea sau cu
Brun acid criptospodic
(CP) Ea înecat în humus
Nigrosol (NS) Sol negru acid -
Umbrisoluri
5. Humosiosol
Umbri (UMB) Sol humico - sillicatic -
5. (HS)
soluri
Andisoluri Andosol
6. Andosol -
(AND) (AND)
Gleiosol (GS) Sol gleic, Lăcovişte -
Stagnosol
Sol pseudogleic -
Soluri Hidrisoluri (SG)
6. 7.
hidromorfe (HID) Tip de sol nou,
Limnosol
Limnosol (de sub ape, -
(LM)
lacuri etc.)
Solonceac
Soluri Salsodisoluri Solonceac -
7. 8. (SC)
halomorfe (SAL)
Soloneţ (SN) Soloneţ -
315
316
320
321
Orizont A hortic (Aho), orizont antropedogenetic de suprafaţă format prin fertilizarea
intensă şi/sau adaos timp îndelungat de deşeuri animale şi de materiale organice
în amestec cu material pământos (poate conţine şi cărămizi, fragmente de oale
etc.) :
- culoare închisă cu crome sub 3 (la umed);
- V >53% şi conţinut mare de humus cu activitate biologică intensă;
- se deosebeşte de Am prin conţinut mai mare de P >250 ppm, (P2O5 în primii 25
cm).
Orizont sulfuratic (sf), strat de sol (mineral sau organic) situate în mediul permanent
saturat cu apă al cărui material conţine 0,75% mai mult sulf :
- ph >3,5;
- grosimea minimă de 15 cm;
- la tratare cu acid clorhidric sau cu perhidrol degaje un miros de ouă stricate;
- apare în mlaştini cu ape dulci, dacă conţin compuşi cu sulf. Dacă solul este
drenat sulfurile se oxidează şi se formează acid sulfuric.
Orizont sulfuric (su), orizont de suprafaţă extrem de acid datorită acidului sulfuric cu pH
în apă sub 3,5;
- grosimea minimă 15 cm;
- apare în urma drenajului artificial (mlaştini sărace în Ca CO3) unde nu are loc
neutralizarea completă a H2SO4 format în
procesul de oxidare.
321
322
Orizont Am forestalic (Amf), varietate de orizont molic care are în plus următoarele
caractere determinante de formarea lui sub păduri xerofite :
- structură poliedrică mijlocie şi mare în partea mijlocie şi /sau inferioară a
orizontului asociată adesea cu pudrare cu cuarţ;
- cu un minimum în variaţia valorilor pH, baze şi saturaţie în baze (V );
- de regulă are un oriznt organic (O ) slab dezvoltat.
Caracter vermic (vm), soluri care prezintă în proporţie >50% din volumul orizontului A şi
de peste 25% din volumul orizontului următor, canale de râme, coprolite sau
galerii de animale umplute cu diverse materiale.
Schimbare texturală - bruscă (pl), schimbare texturală intensă între El şi Bt ce conduce la
dublarea cantităţii de argilă în B pe o distanţă de minimum 7,5 cm (semibruscă
între 7,5 – 15 cm).
Proprietăţi salsodice, orizont salinizat (salic sa şi hiposalic sc) şi sodizat în acelaşi timp
(natric na şi hiponatric sau alcalic ac).
Culori diagnostice, culoarea este folosită ca un caracter definitor al unor orizonturi
diagnostice pentru separarea unor unităţi taxonomice la nivel de tip şi subtip.
322
323
Material fluvic (MF), sedimente aluviale, inclusiv proluviale, coluviale s.a marine şi
lacustre.
Material antropogen (MA), material mineral sau organic, neconsolidat, rezultat din
diferite activităţi umane: deponii, halde de steril, depozite de gunoaie sau deşeuri,
material de dragaj, care nu au suferit procese de solificare evidente (garbice, spolice,
urbice, mixice, reductice).
Material scheletic calcarifer (MK), roci calcaroase sau materiale parentale (grosiere),
provenite din dezagregarea unor roci calcaroase (calcare, gresii calcaroase,
conglomerate calcaroase, dolomite, magnocalcare, gips, pietrişurile calcaroase).
Material marnic (MM), materiale provenite din transformarea marnelor, marnelor
argiloase sau argilelor marnoase sau carbonatice. Conţin peste 33% argilă şi peste 14%
carbonaţi.
Material erubazic (ME), materiale parentale rezultate prin dezagregarea şi alterarea unor
roci ultra bazice necarbonatice care sunt argiloase şi bogate în baze (serpentinele,
piroxenitele, unele gabrouri şi altele), mai bogate în magneziu faţă de calciu.
Material bauxitic (MB), material rezultat din transformarea la suprafaţa scoarţei a
bauxitelor.
Nuanţele, valorile şi cromele (din sistemul Munsell), ale orizonturilor A şi B sunt folosite
astfel :
- culori în nuanţe de 5 YR şi mai roşii pentru separarea subtipurilor rodice;
- culori cu crome 3,5 (la umed) cu nuanţe de 7,5 YR pentru orizontul B
individualizează subtipul roşcat al unor luvisoluri;
323
324
- cromele 2 (la umed) la oriyontul A molic separă cernoziomurile de
kastanoziomuri sau subtipurile tipice de cele brunice ale tipurilor pelosol şi
vertosol;
- cromele 3,5 (la umed) ale părţii superioare a orizonturilor AC, AG, AB sau B
caracterizează tipurile din calsa cernisolurilor, umbrisolurilor şi unele hidrisoluri.
Adâncimea de situare a unui orizont sau a unui caracter diagnostic şi
folosirea prefixelor :
324
325
carbonat so Solonceac sau soloneţ eruba er Materiale parentale
o - sodic (Salsodisoluri), pre-zenţa sodei zic necarbonatice, argiloase bogate în
(carbonat şi bicarbonat de baze provenite din minerale
sodiu) >10 mg sau 0,33 me la 100 melano-crate – serpentine,
gr de sol. piroxenite, gablouri.
Soluri fără carbonaţi la suprafaţă
(Litosol sau Limnosol cu oriz.A
>3% substanţă organică) cu
cernic ce Orizont molic la Gleiosol. eutric eu
V >53%. Nu se aplică la
Cernisoluri, Argiluvi-soluri,
Salsodisoluri şi Vertisoluri.
clinoglei cl stagnogleizare (w) în primii 50 cm ferilu fe Spodisol cu oriz.Bs, când raportul
c şi Go în primii 200 cm (din vic Fe/C organic este >6. Se aplică la
precipitaţii sau izvoare de coastă). Podzol.
cloruro- Solonceac tipic cu săruri fibric fi Turbă slab descompusă.
sulfatic neutre (cloruri, sulfaţi). Se pot
separa Solonceac cloruric şi
Solonceac sulfatic.
coluvic co Sol pe material parental fluvic folic O Oriz. de suprafaţă cu material
coluvial nehumifer >50 cm organic nehidro-morf cu >35%
grosime (pe versanţi sau la baza materie organică cu apă mai puţin
versanţilor la Aluviosoluri). de o lună pe an. Grosimea >20 cm.
cumulic Orizont A>75 cm la baza garbi ga Entiantrosol (Protosol antropic)
Xc versanţilor (când este >125 cm c format pe roci antropogene
este cumulisol). garbice (deşeuri organice).
copertic ct Entiantrosol (Protosol antropic) gleic gc Cu oriz. Gr între 50-100 cm
acoperit cu material de sol (mezogleic), şi între 100-120 cm
325
326
humifer A molic >50 cm. adâncime (batigleic).
criostagn cs Proprietăţi criostagnice în zona glosi gl Limbi de orizonturi întrepătrunse, E
ic montană înaltă şi foarte rece. c +B trecere glosică sau albeluvică.
distric di Proprietăţi districe când solul are greic gr Orizont Ame la Faeoziomuri
(oligobaz V <53% (ex. Litosol cu roca (Soluri cenuşii) sau la
ic) necalcaroasă; Limnisol cu oriz. Cernoziomuri. La solurile cultivate
Alimnic cu peste 3% materie Am poate avea crome >2 (caracter
organică (nu se aplică la slab luvic).
Cambisoluri sau la soluri acide –
Umbrisoluri, Spodisoluri,
Alosoluri).
enti en Orizont A sub 20 cm foarte slab hemi he Turbă moderat descompusă.
dezvoltat (incipient) ex. c
Aluviosol entic, (Protosol alu-
vial) Limnisol entic când oriz. A
limnic are <3% substanţă
organică. Nu se aplică la Cer-
nisoluri, Argiluvisoluri,
Salsodisoluri, Verto-soluri cu V
>53%.
326
327
- 15 -
rendzin r Soluri cu schelet calcarifer cu schelet qq Sol cu peste 75% schelet cu oriz.
ic z V>53%. La Litosol – rendzinic ic A, E sau B excesiv scheletice, cu
pământul fiind cu carbonaţi şi cu grosimea >20 cm. Funcţie de
schelet începe de la 20 cm în jos. adâncimea la care apare pe profil
poate fi: proxischeletic (0-20
cm), epische-letic (20-50 cm),
mezoscheletic (50-100 cm), bati-
scheletic (100-200 cm).
rezicalc r Soluri cu oriz.C cu carbonaţi pe sodic ac Sol cu orizont ac (alcalizat sau
a-ric k 125 cm. Se aplică la Preluvosol, hiposodic) în primii 100 cm sau
Luvosol şi unele Cerniso-luri. oriz. na (natric) între 50-100 cm.
Poate fi : proxihiposodic (0-20
cm), epihiposodic (20-50 cm),
mezohiposodic (50-100 cm)
adâncime.
rodic r Soluri cu oriz. B cu pete roşii de solodic sd Soloneţ cu orizont El sau Ea cu
o peste 50% în partea inferioară a grosime >15 cm, sau Planosoluri
profilului (5YR şi mai roşii). cu Bt hiponatric.
roşcat rs Soluri cu oriz. B argic (Bt) cu pete spodic sp Erodosol cu orizon spodic sau
peste 50% în partea superioară a rest de oriz. spodic la suprafaţă.
profilului cu nuanţe de 7,5YR.
rudic r Entiantrosol (Protosol antropic) cu spolic sl Entiantrosol (Protosol antropic)
u material parental antropogen care se dez-voltă pe materiale
scheletic de cel puţin 30 cm parentale antropogene spolice
grosime de la suprafaţă sau aproape (halde de steril, de dragaj, de la
de suprafaţă. construcţia şoselelor).
327
328
salinic sc Soluri cu orizont sc (salinizat sau subsch sq Sol cu 26-75% schelet. Poate fi :
hiposodic) în primii 100 cm sau eletic proxische-letic (0-20 cm),
oriz. sa (salic) între 50 –100 cm. epischeletic (20-50 cm), me-
Poate fi : proxihiposalic (0-20 cm), zoscheletic (50-100 cm),
epihi-posalic (20-50 cm), batischeletic (100-200 cm).
mezohiposalic 50-100 cm.
salsodic ss Sol salinic şi sodic în acelaşi timp.
sapric Turbă puternic descompusă.
stagnic st Soluri cu proprietăţi hipostagnice w urbic ur Entiantrosol (Protosol antropic)
în primii 100 cm sau proprietăţi care se dez-voltă pe materiale
stagnice intense W între 50-200 cm parentate antropogene urbice
adâncime. Poate fi :mezostagnic W (cărămizi, ciment, moloz,
între 50-100 cm, stagnic intens W cioburi, sau deşeuri animale).
între 50-200 cm (Sol pseudogleic-
Sol stagnic); proxihipo-stagnic w
între 0-20 cm, epihipostagnic 20-
50 cm şi mezohipostagnic 50-100
cm(Sol pseudo-gleizat – Sol slab
stagnic).
328
329
Caracter
diagnostic
Succesiune
Denumire Succintă Proprietăţi diagnostice reprezentativ
Subtip Cod:
Tip caracteriz specifice ă de
are orizonturi
morfogene
tică
1 2 3 4 5 6
I Clasa CERNISOLURI (CER) (MOLISOLURI)
Soluri cu orizont A molic (Am) şi orizont subiacent (AC, AR, Bv sau Bt) cu culori de
orizont molic cel puţin
în partea superioară (pe 10 -15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale sau cu
orizont molic forestalic
(Amf), AC sau Bv (indiferent de culoare) şi orizont Cca care începe în primii 60 – 80
cm de la suprafaţă
Nu prezintă orizont andic specific andisolurilor şi nici orizont gleic (Gr) sau orizont
stagnic (W) în primii
50 cm, caracteristice hidrosolurilor sau proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50
cm, diagnostice pen-
tru salsodisoluri.
330
331
vineţii de reducere >50% CGr
din suprafaţa agregatelor
structurale cât şi în
interiorul lor;
Cernoziom Cernisoluri Orizont Am cu crome <2 1201
(CZ) având oriz.Am Tipic (la umed), oriz.AC având Amca-
(Cernoziom cu crome egale (Cernoziom tipic) cel puţin în partea ACc
tipic, sau mai mici de superioară valori şi crome a-
Cernoziom 2, în cazul <3,5 la umed, atât pe fe Cca
cam- bic, cernoziomuri-lor -ţele cât şi în interiorul
Cernoziom cu textură elemen-telor structurale ,nu
argiloiluvial grosieră croma prezintă ca- racterele
, Sol oriz. A poate fi celorlalte subtipuri;
cenuşiu). sub 3, cu oriz.
intermediar
(AC, Bv, Bt) şi
oriz. Cca sau
concentrări de
carbonaţi care
încep din primii
60-80 cm de la
su-prafaţă. Nu se
formează pe
materiale pa-
rentale
calcarifere sau
roci calcaroase
care apar între
331
332
20 şi 50 cm. Pot
avea oriz.ver-tic,
proprietăţi gleice
sub 50 cm
adâncime şi
proprietăţi
salsodice (sc, ac
sau sub 50 cm
chiar sa, na);
psamic asemănător celui tipic, dar 1202
(ps) cu textură grosieră Am.ca.ps-
(nisipoasă) pe primii 50 AC
cm; ca.
ps-
Cca
.ps
pelic asemănător celui tipic, dar Am.ca.pe- 1203
(pe) cu textură foarte fină pe ACca.pe-
primii Cca.pe
50 cm.
333
334
(ac, na) cu oriz. ac (alca-lizat) în ACac-Cna
primii 100 cm sau na sau CGona
(natric) între 50-100 cm. Am-ACac-
Poate fi: proxi- hiposodic Cna sau
cu ac între 0-20 cm CGona
epihiposo-dic (20-50 cm), Am-AC-
me-zohiposodic (50-100 Cac sau
cm) adâncime; CGona
337
338
- 25 -
1 2 3 4 5 6
Rendzină Cernisoluri cu Calcarică Având carbonaţi de Amka- 1401
(RZ) V>53% cu (ka) la supra-faţă sau ARka-Rrz
schelet primii 50 cm (cu
calcarifer care efer-verscenţă);
apare între 20
şi 50 cm.
Soluri având
oriz. A molic
(Am) şi oriz.
intermediar
(AR, Bv, AC),
cu culori şi
crome sub 3,5
(la umed).
eutrică fără carbonaţi de la 1402
(eubazică) suprafaţă dar cu un Am-AR-Rrz
grad de saturaţie în
baze V>75%;
cambică având orizont Am-Bv-Rrz 1403
(rendzină cambică cambic Bv;
litică)
scheletică având peste 75% Amqq- 1404
(qq) schelet (cu >2 ARqq-Rrz
mm) pe grosimea de
minimum 20 cm;
338
339
340
341
Sodic asemănător celui Aoac – Btac 2114
(ac, na) tipic, dar cu orizont – Cac
(brun argiloiluvial ac (alcalizat) în Ao – Btac –
alcalizat) primii 100 cm sau Cac
na (natric) între 50- Ao – Btna –
100 cm adâncime. Cac
Poate fi
proxihiposodic cu
orizont ac între 0-20
cm epihiposodic,
20-50 cm,
mezohiposodic 50-
100 cm şi mezosodic
cu orizont na între
50-100 cm;
molic – roşcat Am – Bt – C 2115
(brun roşcat molic)
roşcat – vertic Ao – Bty – 2116
(brun roşcat vertic) C
roşcat – gleic Ao – BtGr – 2117
(brun roşcat gleizat) Gr
molic – vertic Am – Bty – 2118
(brun argiloiluvial C
molic vertic)
molic – gleic Am – BtGr 2119
(brun argiloiluvial –C
molic gleizat)
vertic – gleic Ao – BtyGr 2120
341
342
(brun argiloiluvial –C
vertic gleizat)
vertic – stagnic Ao – BtyW 2121
(brun argiloiluvial – CW
vertic pseudogleizat)
psamic asemănător celui tipic, Aops– Elps – 2207
(ps) dar cu textură Btps – Cps
grosieră (nisipoasă)
pe primii 50 cm;
Ao –El – Bt
-
Cac
Roşcat-vertic 2218
(brun roşcat luvic Ao – El –
vertic) Bty
-C
344
345
Roşcat – planic 2219
(brun roşcat planic) Ao – El – Bt
-C
Roşcat – gleic 2220
(brun roşcat luvic Ao – El –
gleizat) Bt
Gr
-
CG
r
Albic – vertic 2221
(luvisol albic vertic) Ao – Ea –
Bty
-C
Albic – rodic 2222
(luvisol albic rodic) Ao – Ea –
Bt-
C
Albic – litic 2223
(luvisol albic litic) Ao – Ea –
Bt-
R
345
346
Albic – gleic 2224
(luvisol albic gleizat) Ao – Ea –
Bt
Gr-
CG
r
albic-stagnic 2225
(luvisol albic Ao – Ea –
pseudogleizat) Bt
W-
C
W