412 Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire.

Dimensiuni şi tendinţe

PARTICULARITĂŢILE CONŢINUTULUI CONSTITUTIV

AL INFRACŢIUNILOR SILVICE ÎN SITUAŢIA SUBIECTULUI ACTIV
PERSOANĂ JURIDICĂ
Andreea VERNEA*

Abstract: In this paper the author will point out the main particularities of criminal regulations found in the
Romanian Forest Code, namely Law no.46/2008, when the perpetrator of the crime is a legal entity.
For the purpose of this article, its structure shall be divided in three parts.
The first part will briefly point out the relevance of this study by reference to the necessity of environmental
protection.
In the second part, each of the crimes provisioned in art.106-110 of the Romanian Forest Code will be briefly
analyzed, only in regard of the constitutive structure of the crime, if the perpetrator is a legal person.
The third, and final part, will consist of a brief conclusion, pointing out the main deficiencies in enforcing the law
in this particular type of cases.

Key words: Forest Code; Environmental Crime; Liability of a legal entity.

1. Analiza infracţiunilor silvice este relevantă în considerarea unei constante reduceri a suprafeţei fondului
forestier naţional în ultimele decenii, evoluţia devenind uşor favorabilă în ultimii 5 ani, România înregistrând la
sfârşitul anului 2015 o suprafaţă totală de 6.555.000 ha de pădure, indiferent de forma de proprietate exercitată asupra
acestora1.
Pădurile constituie o componentă majoră a capitalului natural al ţării, fiind un factor principal de stabilitate
ecologică, având o relevanţă reală atât pe plan economic cât şi pe plan social2.
Cea mai periculoasă formă de criminalitate silvică are la bază exploatarea excesivă a resurselor naturale, dincolo
de posibilităţile reale de regenerare ale ecosistemului. O asemenea exploatare nu se poate face decât în condiţii
industriale, cu tehnologie corespunzătoare, cu o forţă de muncă adecvată şi într-un cadru juridic inapt să opună o
rezistenţă reală.
Deşi efectele defrişărilor ilegale asupra mediului înconjurător şi ale ecosistemului sunt incontestabile,
modalităţile efective de reprimare ale acestor acţiuni sunt într-o continuă schimbare care uneori le lipseşte de
eficacitate. În prezenta lucrare vom analiza urmările unor modificări ale Codului silvic care au limitat aplicabilitatea
normelor penale, lipsind de claritate textele de lege, în special în cazul normelor de trimitere.
În analiza întreprinsă nu vom aborda integral infracţiunile din Codul silvic ci numai din perspectiva conţinutului
constitutiv, urmând a ne mărgini la formele tip şi formele asimilate, fără a discuta particularităţile formelor agravate.
Regimul general al răspunderii penale a persoanei juridice avut în vedere cu prilejul analizei este cel reglementat
de Codul penal în titlul VI al Părţii generale, articolele 135-151.

2. Pentru efectuarea unei analize de drept penal special, apreciem oportun să analizăm pe rând infracţiunile
stipulate în Codul silvic, indicând particularităţile pentru situaţia în care subiectul activ este o persoană juridică.
Astfel, prima infracţiune supusă analizei este prevăzută de art.106, alin.1 C.silvic, conform căruia Reducerea
suprafeţei fondului forestier naţional fără respectarea dispoziţiilor art. 36 şi 37 constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă3.

* Doctorand, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept; Judecător, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti; e-mail:
andreeaoanea@gmail.com.
1 Raport privind starea pădurilor României 2016 – Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, pg.2, disponibil on-line la adresa

http://apepaduri.gov.ro/wp-content/uploads/2014/07/Raport-starea-pa%CC%86durilor-2016.pdf, accesat la data de 28.02.2018.

2 D.Marinescu, M.C.Petre, Tratat de Dreptul Mediului, ediţia a V-a, Ed.Universitară, Bucureşti, 2014, pg.269.
3 Pentru a avea reprezentarea elementului material este necesară redarea textelor la care prescripţia normativă face referire, astfel,

conform art.36, alin.1 C.silvic, Prin excepţie de la prevederile art. 35 este permisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional prin scoaterea
/definitivă a unor terenuri necesare realizării obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică, în condiţiile legii, precum şi a unor
terenuri pe care sunt amplasate capacităţi de producţie şi/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea naţională.
Conform Art.37, alin.1 şi 2 din acelaşi act normativ: (1) Pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia compensării
acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, numai terenurile necesare realizării sau
extinderii următoarelor categorii de lucrări şi obiective:a) exploatare a resurselor minerale prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea minelor nr.
85/2003, cu modificările şi completările ulterioare;b) obiective turistice, de agrement, inclusiv structuri de primire turistică, unităţi de cult,
obiective sportive, medicale, precum şi obiective sociale realizate numai de furnizorii de servicii sociale; pentru teritoriul administrativ în zonele
de interes economic al Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" se pot realiza pontoane de acostare pentru ambarcaţiuni cu scop turistic şi de
agrement şi de aprovizionare cu alimente şi combustibil, pontoane plutitoare şi adăposturi pescăreşti pentru pescari constituiţi în asociaţii;c)
Secţiunea Ştiinţe Penale, Criminologie 413

Având în vedere tehnica normativă utilizată, reţinem că, în concret, verbum regens al infracţiunii prevăzute de
art.106, alin.1 C.silvic este reprezentat de acţiunea sau omisiunea prin care se reduce suprafaţa fondului forestier
naţional, însă acestui element material îi sunt ataşate două cerinţe esenţiale, ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca
fapta penală să fie tipică.
Prima cerinţă esenţială este aceea a nesocotirii prevederilor art.36 C.silvic. Apreciem că este justificată numai
analiza prevederilor art.36, alin.1 C.silvic, întrucât alineatele 2-5 nu stabilesc o conduită normativă, ci indică condiţiile
compensării terenurilor, ori ale acordării despăgubirilor. Considerăm o imprecizie terminologică referirea efectuată la
întregul conţinut al art.36 C.silvic, în condiţiile în care nesocotirea prevederilor alin.2-5 ale respectivului articol nu
poate avea ca urmare micşorarea fondului forestier în accepţiunea art.106, alin.1 C.silvic.
Astfel, pentru ca fapta să fie infracţiune, este necesar ca reducerea fondului forestier naţional să se fi făcut prin
scoaterea definitivă4 a unor terenuri, fie pentru alt scop decât realizarea obiectivelor de interes naţional declarate de
utilitate publică fie în vederea realizării obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică, altfel decât în
condiţiile legii, ori a altui tip de terenuri decât cele pe care sunt amplasate capacităţi de producţie şi/sau servicii
pentru apărare de interes strategic pentru securitatea naţională.
În prima situaţie, pentru ca fapta să constituie infracţiune, scoaterea definitivă a terenului trebuie să fie realizată
pentru orice alt scop decât cel menţionat, cerinţa esenţială şi elementul material fiind corespunzătoare unei fapte tipice
în sens penal.
În a doua situaţie, cerinţa esenţială presupune că scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier naţional a
fost efectuată în vederea realizării unui obiectiv de interes naţional, declarat de utilitate publică, însă cu nesocotirea
prevederilor legale edictate în acest sens. Avem în vedere că stabilirea obiectivelor de interes naţional se realizează
printr-un act normativ fie intern, fie internaţional la care România este parte, însă declararea obiectivului de utilitate
publică trebuie realizat în mod expres prin lege.
Prin urmare, îndeplinirea cerinţei esenţiale de care depinde existenţa corespunzătoare a elementului material
poate fi stabilită numai cu ocazia analizei concrete a respectării condiţiilor prevăzute în legea specială destinată a
reglementa modalitatea de realizare a obiectivului de interes naţional, declarat de utilitate publică5.
În a treia situaţie, cerinţa esenţială nu este îndeplinită dacă pe terenurile care urmează a fi scoase definitiv din
fondul forestier naţional sunt amplasate capacităţi de producţie ori servicii pentru apărare de interes strategic pentru
securitatea naţională, interesul public urmărit fiind vădit superior necesităţii menţinerii integrităţii fondului forestier.
A doua cerinţă esenţială presupune nerespectarea prevederilor art.37 C.silvic., respectiv scoaterea definitivă a
unor suprafeţe de teren fie fără compensarea corespunzătoare a acestora, ori în lipsa achitării obligaţiilor băneşti sau
pentru alt scop decât cele enumerate expres de prevederile art.37, alin.1, lit.a-f C.silvic. În privinţa obiectivului
prevăzut de lit.c din articolul anterior menţionat, referitor la realizarea locuinţelor de vacanţă, numai în fondul
forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice sunt incidente în completare şi prevederile art.37 alin.2
C.silvic, privind amplasarea obiectivelor menţionate.
Spre deosebire de considerentele avute în vedere la analiza articolului anterior, apreciem că în acest caz,
nesocotirea prevederilor art.37, alin.3-11 C.silvic, care reglementează condiţiile compensării terenurilor şi a achitării
obligaţiilor băneşti constituie cerinţa esenţială aferentă nerespectării elementului material al infracţiunii prevăzute de
art.106, alin.1 C.silvic, în condiţiile în care art.37, alin.1 C.silvic, stipulează expres că terenurile pot fi scoase definitiv
din fondul forestier naţional doar cu condiţia compensării şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti.
În atare situaţie, pentru o persoană juridică, dezvoltator imobiliar, ori constructor, fapta este tipică indiferent dacă
realizează o scoatere a unui teren, proprietatea sa, din fondul forestier naţional şi edifică pe acesta un ansamblu
imobiliar, contrar prevederilor art.37, alin.1, lit.c şi alin.2 C.silvic, ori dacă edifică o locuinţă de vacanţă, în limitele

locuinţe sau case de vacanţă, numai în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;d) obiective instalate în fondul
forestier naţional înainte de anul 1990, precum şi suprafeţele aferente activelor vândute, în condiţiile legii, de către Regia Naţională a Pădurilor
- Romsilva;e) surse şi reţele de apă şi de canalizare, inclusiv ape minerale, surse şi reţele de energie din resurse convenţionale sau regenerabile,
reţele şi sisteme de comunicaţii, drumuri de interes judeţean şi local, parcuri recreative, parcuri tematice şi/sau educaţionale, situri arheologice
înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, monumente istorice, centre de management integrat al deşeurilor, precum şi lucrări şi/sau construcţii
hidrotehnice şi de piscicultură; f) explorare a următoarelor resurse minerale: cărbuni, roci utile, agregate minerale, minereuri; explorarea,
exploatarea şi transportul resurselor de petrol şi gaze naturale, precum şi instalarea, repararea, întreţinerea, dezafectarea reţelelor de transport
sau distribuţie petrol, gaze naturale sau energie electrică.(2) Amplasarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face cu respectarea
următoarelor condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ:a) construcţia şi terenul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiaşi persoane;b)
suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de
maximum 250 mp în cazul proprietăţilor forestiere mai mari de 5 ha şi de maximum 5% din suprafaţa proprietăţii forestiere, dar nu mai mare de
200 mp, dacă suprafaţa proprietăţii forestiere este mai mică de 5 ha.
4 Presupune ca pierderea calităţii de teren aparţinând fondului forestier naţional să nu fie limitată în timp.
5 Exemple de lucrări de utilitate publică se regăsesc în art.2, alin.1 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean sau local, publicată în Monitorul Oficial nr.853/20.12.2010. În acest sens,
amintim că sunt de utilitate publică lucrările de realizare a sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie precum şi a lucrărilor de
împădurire a sistemelor degradate (conform art.2, alin.1, lit.g din actul normativ anterior menţionat), însă acestea nu pot face parte din categoria
suprafeţelor cu care se reduce fondul forestier, deoarece perdelele forestiere de protecţie ori zonele degradate împădurite fac parte din fondul
forestier naţional, conform art.1, alin.2, lit.a C.silvic, raportat la art.2, alin.1 şi alin.2, lit.b C.silvic.
414 Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Dimensiuni şi tendinţe

prevăzute de art.37, alin.1, lit.c şi alin.2 C.silvic, însă fără compensarea corespunzătoare a suprafeţelor de teren, ori cu
achitarea unor despăgubiri băneşti inferioare în cuantum, contrar prevederilor art.37, alin.3-11 C.silvic.
Deşi, de lege lata, interpretarea se impune, apreciem că aceasta conduce la o încadrare juridică inechitabilă, în
condiţiile unor acţiuni complet diferite, care nu au întotdeauna, ca efect, reducerea reală a suprafeţei fondului forestier
naţional. Considerăm, prin urmare, că este necesară o intervenţie a legiuitorului care să clarifice acţiunile efective şi
cerinţele esenţiale care constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art.106, alin.1 C.silvic.
În acord cu doctrina6, opinăm că urmarea imediată constă în reducerea suprafeţei fondului forestier naţional. În
plus, în condiţiile săvârşirii infracţiunii prin nerespectarea prevederilor art.37, alin.4 şi 5 C.silvic., în condiţiile
neachitării obligaţiilor băneşti, apreciem că există şi o urmare imediată secundară, constând într-un prejudiciu produs
bugetului de stat.
Legătura de cauzalitate trebuie să existe, fiind necesară dovedirea acesteia în concret.
În privinţa laturii subiective, apreciem că infracţiunea poate fi săvârşită atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie
indirectă în condiţiile art.16, alin.6 C.pen. Mobilul şi scopul nu prezintă importanţă pentru încadrarea juridică. În
situaţia subiectului activ persoană juridică, considerăm, în limitele art.135, alin.1 C.pen., că forma de vinovăţie
reţinută în sarcina persoanei juridice este similară cu cea a persoanelor fizice care au săvârşit fapta în realizarea
obiectului de activitate, în numele sau în interesul persoanei juridice.
Art.106 C.silvic incriminează în alin.2 a doua infracţiune supusă analizei în prezenta cauză, ce constituie o
formă asimilată a variantei din alineatul precedent, având următorul conţinut: „Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se
sancţionează şi schimbarea destinaţiei obiectivului pentru care s-a obţinut aprobarea de scoatere din fondul forestier
naţional sau de ocupare a fondului forestier naţional, dacă schimbarea destinaţiei se produce în termen de 5 ani de la
aprobarea scoaterii din fondul forestier”.
În analiza infracţiunii identificăm o situaţie premisă, respectiv scoaterea ori ocuparea unui teren aparţinând
fondului forestier naţional în baza unei aprobări date pentru un obiectiv determinat.
Elementul constitutiv este reprezentat de acţiunea de schimbare a destinaţiei obiectivului pentru care s-a obţinut
aprobarea. Apreciem că schimbarea destinaţiei obiectivului nu se poate face decât prin acţiune nu şi prin omisiune şi
presupune exploatarea obiectivului în altă manieră decât cea avută în vedere la momentul aprobării diminuării
fondului forestier naţional.
În acest sens, considerăm că obţinerea aprobării de scoatere a unei suprafeţe din fondul forestier naţional, de către
o persoană juridică în vederea edificării unei case de vacanţă în vederea vânzării ulterioare, cu respectarea
prevederilor art.37, alin.1, lit.c, coroborat cu art.37, alin.2 C.silvic, urmată de schimbarea destinaţiei obiectivului şi
transformarea acesteia într-o clădire de birouri, constituie verbum regens al infracţiunii în cauză.
Pentru întrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii, este necesar să fie îndeplinită şi cerinţa esenţială ataşată
elementului material, privitoare la efectuarea acţiunii în termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.
În cazul formei asimilate, apreciem că urmarea imediată nu mai poate fi reprezentată de o reducere a fondului
forestier naţional, în condiţiile în care aceasta a fost supusă compensării anterior aprobării scoaterii definitive a
terenului, altfel, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.106, alin.1 C.silvic, ci de o stare
de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la siguranţa raporturilor juridice grevate pe menţinerea integrităţii
fondului forestier naţional.
Fiind o infracţiune formală, legătura de cauzalitate rezultă ex re.
Consideraţiile cu privire la forma de vinovăţie, mobil şi scop formulate cu prilejul analizei formei tip, se menţin
în totalitate.
A treia infracţiune supusă analizei este prevăzută de art.107, alin.1 C.silvic7.
Analizând conţinutul constitutiv, observăm că elementul material al laturii obiective este alternativ, fapta putând
fi săvârşită în oricare din următoarele modalităţi: tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini
de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia. Apreciem că
modalităţile normative nu necesită precizări suplimentare. În toate cele cinci variante, fapta este comisivă.
Prima cerinţă esenţială ataşată elementului material, impune ca acţiunile anterior menţionate să fie efectuate fără
drept. Explicarea sintagmei impune stabilirea, în concret, a condiţiilor în care se poate proceda la exploatarea masei
lemnoase în formele amintite. Apreciem că normele care reglementează condiţiile de exploatare a arborilor, puieţilor

6 M.Gorunescu, Infracţiuni contra mediului înconjurător, Ed.CH Beck, Bucureşti, 2011, pg.200.
7
Art.107, alin.1 C.silvic prevede: Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau
lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică
şi se pedepseşte după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5
ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs nu depăşeşte limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval
de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a);c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea
prejudiciului produs este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii
faptei;d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
Secţiunea Ştiinţe Penale, Criminologie 415

sau lăstarilor din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, întrucât conţin cerinţele
esenţiale ale elementului material al infracţiunii trebuie să fie stabilite prin lege organică8, în această categorie nefiind
incluse dispoziţiile administrative date în de autoritatea naţională desemnată administrator al pădurii.
Cea de-a doua cerinţă esenţială vizează întreprinderea acţiunilor care constituie elementul material asupra
arborilor, puieţilor sau lăstarilor din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia.
Considerăm că se impune o singură precizare cu privire la vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional. În
primul rând, reţinem că forma actuală a art.107, alin.1 C.silvic este rezultatul modificării textului de lege9, în forma
anterioară legiuitorul folosind sintagma „vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia”. Apreciem că
modificarea legislativă nu este de natură a schimba sensul textului. În al doilea rând, considerăm că extinderea
incriminării la orice formă de vegetaţie forestieră, din afara fondului forestier naţional, inclusiv asupra unor copaci
aflaţi în curtea privată a unei persoane juridice constituie o măsură disproporţionată faţă de scopul reglementării.
Cea de-a treia cerinţă esenţială vizează ca prejudiciul produs să fie de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu
al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei10. Determinarea valorii prejudiciului se face
prin raportare la art.116 C.silvic, conform căruia preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se
stabileşte anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Deşi soluţia legislativă în discuţie a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea11 a apreciat că acesta
nu aduce atingere Legii Fundamentale, pentru raţiuni care exced cadrul prezentei lucrări, în condiţiile în care soluţia
Curţii Constituţionale nu este recentă.
Având în vedere că elementul de raportare este compus din preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior, prin art.1, pct.30 din Legea nr.175/2017, precitată, legiuitorul a considerat necesar să modifice art.105, alin.2
C.silvic, dând acestuia următoarea formă: Valoarea prejudiciului prevăzut la alin. (1), produs prin fapte care
constituie infracţiuni sau contravenţii, se stabileşte prin însumarea valorii pagubei produse pădurii cu valoarea
funcţiilor pădurii nerealizate.
Pentru a se determina valoarea pagubei produse pădurii, a fost introdus art.105, alin.2¹, iar pentru stabilirea valorii
funcţiilor pădurii nerealizate a fost introdus alin.2² în acelaşi articol12.
Principalele disfuncţionalităţi ale noii reglementări pornesc de la faptul că o clasificare a pădurilor în tipuri
funcţionale cuprinse între I şi VI nu este realizată în Codul silvic şi nici nu există o prevedere de natură a trimite la un
alt act normativ conţinând această clasificare.
Având în vedere că determinarea efectivă a prejudiciului constituie o cerinţă esenţială pentru stabilirea existenţei
elementului material al infracţiunii, fiind, aşadar, parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii, este necesar ca aceasta
să fie reglementată în mod expres, pentru a îndeplini criteriile de accesibilitate şi previzibilitate, iar din punctul nostru
de vedere, pentru a da eficienţă prevederilor art.73, alin.3, lit.h din Constituţia României trebuie ca reglementarea
modului efectiv de calcul a prejudiciului, inclusiv clasificarea pădurilor în tipuri funcţionale de care depinde
algoritmul de calcul să fie realizată prin lege organică.
Considerăm că nu se impun precizări în privinţa formelor prevăzute de art.107, alin.1, lit.b-d C.silvic, acestea
stipulând limite de pedeapsă diferite în funcţie de valoarea prejudiciului, respectiv condiţia obligativităţii repetării
faptei în cazul în care prejudiciul este inferior valorii de referinţă.
Urmarea imediată este reprezentată de un prejudiciu adus fondului forestier naţional sau proprietarului vegetaţiei
forestiere din afara acestuia. Fiind o infracţiune de rezultat, legătura de cauzalitate trebuie dovedită.
În privinţa laturii subiective, considerăm că infracţiunea poate fi săvârşită atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie
indirectă prin raportare la prevederile art.16, alin.6 C.pen. Mobilul şi scopul nu prezintă importanţă pentru încadrarea
juridică. Consideraţiile anterioare referitoare la forma de vinovăţie a persoanei juridice se menţin în totalitate.

8 Apreciem că art.107, alin.1 C.silvic este o norma penală incompletă, iar normele prin care se stabileşte conţinutul obligaţiilor a căror

nerespectare constituie cerinţa esenţială a elementului material trebuie reglementate la nivel de lege organică, pentru a respecta exigenţele art.73,
alin.3, lit.h din Constituţia României.
9 Prin art.1, pct.33 din Legea nr. 175/2017, privind modificarea şi completarea Legii nr.46/2008 – Codul silvic, precum şi pentru

modificarea art.5, alin.2 din Legea nr.192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere şi a lucrărilor de colectare a torenţilor din domeniul
public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în
administrarea consiliilor locale ale acestora, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 569 din 18 iulie 2017
10 În varianta prevăzută de art.107, alin.1, lit.b C.silvic, cerinţa esenţială presupune o precizare, fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate şi în

cazul în care valoarea prejudiciului săvârşit printr-o faptă este mai mică decât valoarea de referinţă, însă, fapta a fost săvârşită de cel puţin două
ori în interval de 1 an, iar valoarea cumulată a prejudiciului depăşeşte valoarea de referinţă.
11 Decizia CCR nr.670/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.559/24.07.2008
12 Art.105, alin.2¹ prevede: Valoarea pagubei produse pădurii se calculează conform legii.

Art.105, alin.2² stipulează că Valoarea funcţiilor pădurii nerealizate se calculează după cum urmează:a) pentru pădurile încadrate în
tipurile funcţionale T V şi T VI: prin aplicarea factorului 0,5 la valoarea pagubei produse pădurii;b) pentru pădurile încadrate în tipurile
funcţionale T III şi T IV: prin aplicarea factorului 0,7 la valoarea pagubei produse pădurii;c) pentru pădurile încadrate în tipul funcţional T II:
prin aplicarea factorului 1,0 la valoarea pagubei produse pădurii;d) pentru pădurile încadrate în tipul funcţional T I: prin aplicarea factorului
1,5 la valoarea pagubei produse pădurii;e) pentru fondul forestier pentru care nu există obligativitatea întocmirii amenajamentului silvic în
condiţiile art. 20 alin. (2): prin aplicarea factorului 0,5 la valoarea pagubei produse pădurii.
416 Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Dimensiuni şi tendinţe

A patra infracţiune supusă analizei este reglementată de art.107¹, alin.1 C.silvic, conform căruia Folosirea
dispozitivelor speciale de marcat prevăzute la art. 63 fără drept sau cu nerespectarea reglementărilor specifice în
vigoare constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Cu titlu preliminar reţinem faptul că acest articol a fost introdus prin art.1, pct.34 din Legea nr.175/2017, precitată
şi constituie o revenire în Codul silvic a unei reglementări existente în prima formă a acestuia, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr.238/27.03.2008, respectiv în art.112, ulterior abrogat.
Apreciem introducerea acestui text ca fiind oportună, deoarece subsecvent abrogării fostului articol 112, singura
calificare juridică pentru fapta de utilizare fără drept a unui instrument de marcare silvic era reprezentată de abuzul în
serviciu în forma reglementată de Codul penal, cu distincţia aferentă în funcţie de calitatea subiectului activ.
În prezent, considerăm că este firesc să fi operat aceasta modificare, infracţiunea de utilizare fără drept a unui
dispozitiv de marcat din cele prevăzute de art.63 dobândind autonomie.
Cu privire la elementul material, constatăm că acesta este posibil doar în formă comisivă şi constă în acţiunea de
folosire a dispozitivelor speciale de marcat. Acesta mai este grevat de o cerinţă esenţială, exprimată într-o manieră
redundantă: „fără drept sau cu nerespectarea reglementărilor specifice în vigoare”. Apreciem că în concret între
aceste variante nu există o distincţie reală, iar utilizarea dispozitivului de marcare efectuată cu nerespectarea
prevederilor legale instituite pentru reglementarea modului de utilizare a acestora constituie infracţiune. Consideraţiile
efectuate cu ocazia analizelor anterioare privind necesitatea prevederii în lege organică a conduitelor a căror
nesocotire atrage incidenţa legii penale se menţin.
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la normala desfăşurare a
raporturilor de exploatare a masei lemnoase.
Fiind o infracţiune formală, în prezenta situaţie, legătura de cauzalitate rezultă ex re.
În privinţa laturii subiective, apreciem că fapta poate fi săvârşită atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie indirectă,
mobilul şi scopul nefiind relevante pentru stabilirea încadrării juridice.
Cu privire la art.107¹, alin.1 C.silvic, întrucât acesta precizează că în cazul falsificării instrumentelor prevăzute de
art.63 sunt aplicabile dispoziţiile art.317 C.pen., vom reţine că nu se realizează o incriminare autonomă, ci se indică
încadrarea juridică incidentă, care, de lege lata, este aceeaşi cu cea anterioară modificărilor operate prin Legea
nr.175/2014.
A cincea infracţiune supusă analizei este reglementată de prevederile art.108, alin.1 C.silvic13. Considerăm că
analiza acesteia nu ridică probleme reale, elementul material fiind reprezentat de acţiunea de „păşunat”.
Prin aceasta, în considerarea faptului că prin ipoteza prezentului studiu subiectul activ este o persoană juridică,
înţelegem asigurarea condiţiilor necesare turmelor de animale pentru obţinerea hranei prin păscut.
Prima cerinţa esenţială este ca acţiunea să se realizeze într-o pădure sau parte dintr-o pădure în care păşunatul este
interzis.
A doua cerinţă esenţială este ca prejudiciul produs să fie de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei. Consideraţiile corespunzătoare de la analiza art.107,
alin.1 C.silvic sunt aplicabile şi în cazul de faţă.
Urmarea imediată constă în crearea unui prejudiciu prin distrugerea vegetaţiei forestiere de către animale, într-o
zonă supusă unui regim special de protecţie14.
Fiind o infracţiune materială, legătura de cauzalitate trebuie dovedită.
În privinţa laturii subiective, apreciem că fapta poate fi săvârşită atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie indirectă,
mobilul şi scopul nefiind relevante pentru stabilirea încadrării juridice. Deşi pare puţin probabil, fapta poate fi
săvârşită de o persoană juridică, iar forma de vinovăţie este similară cu cea a persoanelor fizice care au săvârşit fapta
în realizarea obiectului de activitate, în numele sau în interesul persoanei juridice.
A şasea infracţiune analizată în prezenta lucrare este reglementată de art.109, alin.1 C.silvic15. Constatăm că
aceasta reprezintă o formă particulară a infracţiunii de furt prevăzută de art.228, alin.1 C.pen., particularitatea

13 Conform art.108, alin.1 C.silvic: Păşunatul în pădurile sau în suprafeţele de pădure în care acesta este interzis constituie infracţiune
silvică şi se pedepseşte după cum urmează:a) cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 5
ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei;b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,
la data comiterii faptei;c) cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului este de cel puţin 50 de ori mai mare decât
preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.
14 M.Gorunescu, op.cit., pg.217.
15 Conform art.109, alin.1 C.silvic: Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost

tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire
şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional
constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează:a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului
lemnos sustras este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;b) cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos
depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a);c) cu închisoare de la un an la 5 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puţin 20 de ori
Secţiunea Ştiinţe Penale, Criminologie 417

constând în obiectul material al infracţiunii, respectiv arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori,
puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri
degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier
naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional.
Elementul material constă într-o acţiune de luare, specifică infracţiunii de furt, în accepţiunea art.228, alin.1
C.pen. Apreciem că fapta este comisivă, nefiind posibilă săvârşirea ei prin omisiune. Principala precizare care se
impune în cauză vizează faptul că enumerarea din art.109, alin.1 este exemplificativă, aceasta purtând şi asupra „altor
produse specifice ale fondului forestier naţional”. În atare situaţie, este necesară stabilirea în concret dacă obiectul
material al infracţiunii de furt este încadrabil în categoria produselor specifice ale fondului forestier naţional, astfel
fiind incidentă cu prioritate prezenta prevedere faţă de infracţiunea de drept comun.
Urmarea imediată constă într-un prejudiciu în patrimoniul proprietarului produselor specifice fondului forestier
naţional.
Legătura de cauzalitate trebuie demonstrată.
Infracţiunea de furt se va comite cu intenţie directă calificată prin scopul însuşirii bunului sustras pe nedrept,
mobilul nefiind relevant pentru stabilirea încadrării juridice.
A şaptea şi ultima infracţiune supusă analizei este reglementată de art.110 C.silvic, conform căruia:
Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 30 alin. (1) constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu amendă.
Dat fiind faptul că prevederea legală face referire la un alt text, din acelaşi act normativ, consacrând o incriminare
per relationem, apreciem necesar să redăm şi textul la care se face trimitere16.
Elementul material este reprezentat de nerespectarea obligaţiei stipulate prin art.30, alin. C.silvic, respectiv
efectuarea lucrărilor de regenerare artificială şi de completare a regenerărilor naturale, în interval de cel mult două
sezoane de vegetaţie de la tăierea unică/definitivă/după tăieri de produse accidentale sau tăieri ilegale pe suprafeţe
compacte de 0,5 ha.
Apreciem că aceasta este singura obligaţie instituită de textul în discuţie, în ciuda faptului că în cuprinsul
respectivului alineat se poate regăsi şi o obligaţie expresă de a stabili perioada maximă de regenerare artificială pentru
situaţiile de excepţie, care nu poate fi mai mare de 5 sezoane de la tăiere, pusă în sarcina structurii teritoriale de
specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Urmarea imediată este reprezentată de o stare de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la administrarea şi
conservarea fondului forestier, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re.
Apreciem că fapta poate fi săvârşită atât cu intenţie directă cât şi cu intenţie indirectă, mobilul şi scopul nefiind
relevante pentru stabilirea încadrării juridice.

3. În considerarea analizei întreprinse, apreciem că principalele probleme în incriminările regăsite în Codul silvic
au ca fundament tehnica legislativă specifică infracţiunilor dependente de modul de realizare a unei activităţi tehnice.
Astfel, după cum am arătat, considerăm că este necesară o intervenţie a legiuitorului care să clarifice acţiunile
efective şi cerinţele esenţiale care constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art.106, alin.1 C.silvic,
În egală măsură, se impune stabilirea, în concret, a condiţiilor în care se poate proceda la exploatarea masei
lemnoase fără a atrage incidenţa textului incriminator regăsit la art.107, alin.1 C.silvic, cu atât mai mult cu cât lipseşte
clasificarea pădurilor în tipuri funcţionale cuprinse între I şi VI, la care legea face referire şi pentru care algoritmul de
calcul al prejudiciului ca şi cerinţă esenţială a elementului material este diferenţiat în funcţie de această clasificare.
Încercările de efectuare a analizei prin perspectiva subiectului activ persoană juridică au condus la concluzia că
săvârşirea unora din fapte, deşi posibilă la nivel teoretic, este extrem de puţin probabilă, precum păşunatul în zona de
pădure în care este interzis, ori furtul de material lemnos căzut din cauze naturale sau alte produse specifice ale
fondului forestier naţional.
Pe de altă parte, adevărata criminalitate de mediu, în materie silvică, este realizată la nivel organizat, relevante
fiind prevederile infracţiunilor regăsite în art.106, alin.1 şi 2 şi art.107, alin.1.
Din fericire, jurisprudenţa în materia răspunderii penale a persoanei juridice în cazul infracţiunilor silvice este
aproape inexistentă, prilej pentru care toată analiza s-a concentrat pe textele de lege actuale, asupra cărora încă nu
există opinii doctrinare statornicite.

mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos
sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
16 Art. 30, alin.1 C.silvic prevede: Lucrările de regenerare artificială şi de completare a regenerărilor naturale se execută în termen de cel

mult două sezoane de vegetaţie de la tăierea unică/definitivă/după tăieri de produse accidentale sau tăieri ilegale pe suprafeţe compacte de 0,5
ha, cu excepţia extragerii masei lemnoase din arborete, afectate de doborâturi şi rupturi masive de vânt şi zăpadă şi de uscare anormală şi a
tăierilor unice în fondul forestier din Lunca şi Delta Dunării, precum şi din luncile râurilor inferioare; în funcţie de amploarea fenomenului,
structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură stabileşte perioada maximă de regenerare
artificială pentru situaţiile de excepţie, perioadă care nu poate să fie mai mare de 5 sezoane de vegetaţie de la tăiere.