PROTECTIA JURIDICA A MEDIULUI NATURAL PROTECTIA JURIDICA A SOLULUI Terenurile, indiferent de destinatie sau de titlul juridic pe baza caruia

sunt detinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte constituie fondul funciar al Romaniei. Fondul funciar al tarii cuprinde: terenuri cu destinatie forestiera, terenuri aflate permanent sub ape, terenuri din intravilan, terenuri cu destinatii speciale, terenuri agricole, etc. Terenurile agricole sunt cele mai importante mijloace de productie in agricultura, ceea ce impune protejarea lor prin toate mijloacele, inclusiv prin cele juridice. Solul reprezinta stratul superior si afanat al scoartei pamantesti in care se dezvolta viata vegetala si care constituie cel mai important element component al terenurilor agricole. Solul este suprafata pamantului folosit in productia agricola pentru realizarea productiei vegetale si animale fiind foarte important pentru viata pe Pamant. Solul este limitat ca intindere, odata distrus el nu se va mai putea reface, pentru ca nu se pot reproduce conditiile si istoria formarii lui. Epuizarea continutului de substante nutritive ale solului poate fi compensata prin fertilizari, iar lipsa sau excesul de apa prin lucrari hidroameliorative. Dezafectarea in mari proportii a terenurilor agricole in alte scopuri de folosinta si procesele de eroziune a solului reduc posibilitatile de formare a acestuia pentru dezvoltarea productiei agricole vegetale si animale. Solul ca orice factor de mediu este supus permanent poluarii si degradarii; poluarea poate fi de natura agricola, industriala, etc. Solul suporta numeroase consecinte negative datorita eroziunii sale prin poluare in urma contactului cu aerul si apa poluata, precum si a activitatii umane necorespunzatoare, dar si ca urmare a dezafectarii terenurilor agricole si silvice pentru marirea perimetrelor asezarilor umane prin dezvoltarea industriei a constructiilor, deschiderea de noi mine, depozitarea deseurilor etc. Poluarea solului este deci, rezultatul oricarei actiuni care produce dereglarea functionarii normale a solului care se manifesta prin degradarea fizica, chimica si biologica a solului ce afecteaza negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa de productie. In legislatia tarii noastre, solul este protejat sub multe aspecte, indiferent de destinatia economica concreta a terenului si de titlul juridic cu care diferite persoane il detin. Cele mai importante reglementari juridice in materie le gasim in O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005, modificata si completata si Legea fondului funciar nr. 18/1991. Astfel toti detinatorii de terenuri sunt obligati sa ia masuri de organizare si amenajare a teritoriului, prevenire si combatere a proceselor de poluare si degradare etc. In contextul general al protectiei mediului, protectia solului ocupa un loc aparte, ea fiind specifica in primul rand domeniului agriculturii prin aceasta asigurandu-se hrana necesara populatiei umane si animale si materie prima pentru multe ramuri industriale. Pentru protectia si ameliorarea terenurilor agricole s-a instituit un program national de supraveghere, evaluare, prognozare si avertizare cu privire la starea calitatii solului, ce are la baza un sistem informational cu asigurarea de banci de date la nivel national si judetean.
1

Prin aceste masuri si cu executarea unor lucrari de imbunatatiri funciare se urmareste protejarea cantitativa a terenurilor agricole si protectia cantitativa a solului. Prin protectia cantitativa a terenurilor agricole, se urmareste folosirea completa a acestora si pastrarea destinatiei lor economice si evitarea micsorarii fondului funciar respectiv. Prin protectia calitativa a solului se urmareste pastrarea potentialului productiv al solului, prevenirea si inlaturarea degradarii calitatii fizico-chimice si biologice si imbunatatirea calitatii acestuia. Raportul juridic de protectie a solului Raportul juridic de protectie a mediului cuprinde si raportul juridic de protectie a solului, care are pe langa principiile dreptului mediului si principii proprii ce exprima ideea ca este deosebit de importanta si asigurarea populatiei cu produse alimentare si promovarea unei agriculturi durabile cu reducerea ingrasamintelor minerale si a pesticidelor, aplicarea tehnologiilor ecologice inofensive, restabilirea si mentinerea echilibrului ecologic. Raportul juridic de protectie a solului este relatia sociala reglementata de normele dreptului mediului formata intre organele de stat competente si detinatorii de terenuri agricole in legatura cu prevenirea poluarii solului si refacerea si imbunatatirii calitatii acestuia. Participantii la aceste raporturi juridice sunt predeterminate si au calitatea de organe de stat de specialitate si detinatori de terenuri. Protectia solului se realizeaza in cadrul unei politici in domeniul gospodaririi solului bazate pe anumite principii stabilite pentru protectia mediului prin care se urmareste promovarea unei agriculturi si silviculturi durabile, cu reducerea ingrasamintelor minerale si a pesticidelor si mentinerea echilibrului ecologic. Atributiile organelor de stat de specialitate privind protectia solului sunt stabilite de lege. Astfel organul administratiei publice de specialitate care aplica politica guvernului in domeniul agriculturii este Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, care in indeplinirea rolului sau privind protectia solului are mai multe atributii: asigura aplicarea programului Guvernului si implimentarea politicilor guvernamentale, elaboreaza strategii si politici specifice in domeniile sale de activitate, fundamenteaza programe privind protectia solului, supravegheaza utilizarea fondului funciar de catre toti detinatorii de terenuri, avizeaza documentatiile privind scoaterea din productie a terenurilor agricole si silvice, coordoneaza executarea lucrarilor de geodezie, topografie, cartografie etc. Potrivit reglementarilor cuprinse in O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005, modificata si completata, autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileste: sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii starii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia, reglementarile privind protectia calitatii solului, reglementari privind refacerea cadrului natural in zonele in care solul a fost afectat de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului. Autoritatea centrala pentru agricultura si silvicultura este obligata sa elaboreze reglementari privind standardele de calitate a solurilor in scopul mentinerii si ameliorarii acestora sa tina evidenta terenurilor devenite improprii pentru productia agricola, sa exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrarile de imbunatatiri funciare sa ofere asistenta tehnica la cererea cultivatorilor de terenuri privind cele mai adecvate tehnici si tehnologii de gospodarire si ameliorare a solurilor. In cadrul raportului juridic de mediu pe baza reglementarilor legale imperative, detinatorilor de terenuri agricole si silvice le revin mai multe obligatii: sa asigure cultivarea si protectia solului in scopul asigurarii protectiei calitatii solurilor,
2

sa previna deteriorarea calitatii solurilor, sa asigure la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivelor de orice fel, sa nu arda miristile, stuful, sa puna la dispozitie terenurile din perimetrul de ameliorare in vederea aplicarii masurilor si lucrarilor prevazute in proiectul de ameliorare etc. Un aspect distinct al protectiei terenurilor agricole este cuprins in art. 104 din Legea fondului funciar in legatura cu organizarea si amenajarea teritoriului agricol, prin care se urmareste crearea conditiilor pentru o mai buna folosire a terenurilor in scopul productiei agricole. Protectia si ameliorarea solului se realizeaza si prin lucrari de prevenire si combatere a proceselor de degradare si poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate prin activitati economico-sociale. Statul sprijina realizarea lucrarilor de protectie si ameliorare a solului suportand partial sau total cheltuielile, in limita alocatiei bugetare aprobate pe baza notelor de fundamentare elaborate de unitatile de cercetare si proiectare insusite de organele agricole de specialitate. Raspunderea juridica pentru incalcarea normelor privitoare la protectia solului Potrivit reglementarilor cuprinse in art. 82 din O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005, modificata si completata incalcarea prevederilor acestei legi atrage raspunderea civila, contraventionala sau penala. Persoanele care raspund pentru poluarea solului pot fi participantii la raporturile juridice respective care incalca normele dreptului mediului. Normele legale privind protectia terenurilor agricole pot fi incalcate de trei categorii de persoane: autoritatile publice sau functionarii publici, detinatorii de terenuri agricole sau silvice, alte persoane fizice sau juridice care polueaza solul, in general incalca normele legale respective. Contraventia este cea mai frecvent intalnita abatere de la normele dreptului mediului privitoare la protectia solului. Faptele contraventionale sunt calificate ca atare de legiuitor, ele putand fi relativ usor identificate, fiind enumerate in diferite acte normative (Legea fondului funciar si Legea protectiei mediului). Astfel constituie contraventii la normele privind evidenta, protectia, folosirea si ameliorarea terenurilor agricole sau silvice urmatorele fapte: efectuarea de schimburi de terenuri sau a schimbarii categoriei de folosinta a terenurilor de la superioara la inferioara precum si folosirea definitiva sau temporara a terenurilor agricole si silvice in alte scopuri decat pentru productia agricola si silvica. nedeclararea la organele judetene de cadastru funciar de catre posesori in termen de 30 de zile de la aprobare a schimburilor de terenuri si a schimbarii categoriei de folosinta a acestora. Neluarea masurilor de catre posesorii de terenuri si de catre persoanele autorizate pentru pastrarea in bune conditii a bornelor geodezice, topografice, precum si degradarea si distrugerea lor din culpa. Nedecopertarea de catre beneficiarii de investitii a stratului fertil de sol, inainte de executarea lucrarilor de amplasare a unor obiective si nedepozitarea acestui strat pe suprafetele stabilite de organele agricole. Amplasarea obiectivelor de orice fel cu exceptia celor admise de lege pe terenurile situate in extravilan fara avizele si aprobarile prevazute de lege. Ocuparea si folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din productia agricola.
3

Degradarea terenurilor si culturilor prin depozitarea de materiale si deseuri de pietris, moloz, nisip, resturi menajere, gunoaie etc. Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre specialistii imputerniciti in aces scop de Ministerul mediului si gospodaririi apelor si autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, imputernicitii prefectului si specialistii imputerniciti de directorul general al directiei generale din cadrul autoritatii publice centrale pentru agricultura si de inspectorul sef al inspectoratului silvic judetean, de catre primar, ofiterii si subofiterii de politie etc. Raspunderea penala Majoritatea incalcarilor legislatiei privitoare la protectia solului este calificata ca fiind contraventie. Unele fapte, cele care au, in principiu o periculozitatea sociala mai mare sunt considerate de legiuitor infractiuni si sunt pedepsite ca atare. Constituie infractiuni si se pedepsesc potrivit Codului penal si Codului de procedura penala urmatoarele fapte: degradarea terenurilor agricole si silvice, a imprejmuirilor acestora, distrugerea si degradarea culturilor agricole, a lucrarilor de imbunatatiri funciare, a bornelor si a semnelor topografice sau geodezice. Ocuparea in totalitate sau in parte a terenurilor de orice fel, infiintarea sau mutarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare, fara aprobarea primita in conditiile legii, sau refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fara drept. Arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe terenurile supuse refacerilor ecologice. Provocarea de poluare prin evacuarea cu stiinta pe sol a unor deseuri sau substante periculoase. Nerespectarea interdictiilor in legatura cu utilizarea pe terenuri agricole de pesticide sau ingrasaminte chimice. Raspunderea civila Orice de cate ori printr-o contraventie sau infractiune savarsite prin incalcarea reglementarilor legale referitoare la protectia solului se cauzeaza un prejudiciu patrimonial in afara sanctiunilor contraventionale sau pedepselor penale, autorul faptei va mai fi obligat si la repararea prejudiciului astfel cauzat. In privinta contraventiilor savarsite in acest domeniu legea stabileste ca prin actul de constatare se dispune si cu privire la suportarea pagubelor de catre cei vinovati si dupa caz restabilirea situatiei anterioare, intervenind aici un principiu de baza in dreptul mediului poluatorul plateste. PROTECTIA JURIDICA A SUBSOLULUI Subsolul este o parte componenta a teritoriului de stat, fiind reprezentat prin spatiul fizic situat sub sol si avand forma geometrica a unui con neregulat cu baza constituita din sol si cu varful in centrul Pamantului; el reprezinta deci, totalitatea formatiilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol. Protectia juridica a subsolului se refera la exploatarea rationala a bogatiilor sale naturale, a formatiunilor geologice accesibile lucrarilor de cercetare si prospectiuni geologice. Intre sol si subsol exista o stransa legatura de natura organica ceea ce a determinat legiuitorul sa reglementeze in acelasi context regimul juridic si protectia celor doua componente ale mediului.
4

Dintre actele normative in vigoare cu privire la protectia solului si a subsolului amintim: Constitutia Romaniei, O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005, modificata si completata, Legea fondului funciar nr. 18/1991, H.G. nr. 221/1995 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale etc. Prin bogatii ale subsolului intelegem: minereurile, zacamintele de carbuni, petrol, gaze naturale, sare, izvoare termale si minerale, pesteri, vestigii arheologice, comori ingropate, scheletele animalelor preistorice, etc. Exploatarea subsolului si a resurselor sale se poate face in interesul intregii societati, dar cu conservarea acestor resurse si prevenirea pagubelor pentru flora si fauna. Subsolul si bogatiile sale naturale sunt expuse permanent poluarii; resursele subsolului sunt supuse unei exploatari irationale. Omul s-a considerat intotdeauna stapanul naturii, el este mai presus de toate, dar toate aceste actiuni trebuie sa inceteze pana nu este prea tarziu, de aceea este imperios necesara luarea unor masuri permanente de protectie. Astfel, s-a stabilit ca autoritatea centrala pentru protectia mediului cu consultarea ministerelor componente trebuie sa stabileasca: reglementari privind protectia calitatii subsolului, procedura de autorizare privind forajele de studii si prospectiuni geologice, reglementari privind refacerea cadrului natural in zonele in care subsolul a fost afectat de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului. Pentru realizarea politicii economice a Guvernului in domeniul cercetarii, exploatarii, valorificarii si protectiei resurselor minerale si a controlului modului cum se desfasoara aceste activitati a fost infiintata Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, ca organ central de specialitate cu personalitate juridica ce raspunde de: gestionarea resurselor minerale ale statului, fundamentarea taxelor legale in domeniu, negocierea clauzelor si conditiilor acordurilor pentru resurse minerale in vederea cercetarii, exploatarii si valorificarii acestora, emiterea de normative si instructiuni cu caracter obligatoriu cu privire la cercetarea geologica, exploatarea si protectia zacamintelor de substante minerale utile. Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza sau exploateaza resursele subsolului pentru a proteja aceste resurse au o serie de obligatii: sa solicite acord si/sau autorizatie de mediu potrivit legii si sa respecte prevederile acestora sa refaca terenurile afectate, aducandu-le la parametri productivi si ecologici naturali sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau pe cele competente, despre orice situatii accidentale care pun in pericol ecosistemul terestru si sa actioneze pentru refacerea acestuia. In general agentii economici trebuie sa realizeze exploatarea subsolului, a resurselor sale naturale astfel incat sa se previna poluarea mediului si cauzarea de prejudicii, iar daca ele sau produs sa se inlature efectele negative ale acestora. In scopul exploatarii rationale si protejarii bogatiilor subsolului agentii economici care executa lucrari de cercetare geologica ( exploatare si valorificare a resurselor minerale ) au urmatoarele obligatii: sa desfasoare activitatea pe baza documentatiilor tehnico-economice elaborate, avizate si aprobate conform legii, sa obtina atestarea in ceea ce priveste capacitatea lor tehnica pentru efectuarea lucrarilor pe care le efectueaza, sa respecte prescriptiile obligatorii stabilite in aria acestora pentru protejarea resurselor minerale etc. RASPUNDEREA JURIDICA
5

Incalcarea prevederilor legale referitoare la protectia subsolului atrage raspunderea contraventionala, penala si civila. O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005, modificata si completata stabileste o singura sanctiune juridica in privinta protectiei subsolului legata de exploatarea resurselor numai in urma obtinerii unui acord sau a unei autorizatii de mediu, altfel se considera contraventie si se sanctioneza cu amenda diferentiat in functie de calitatea persoanei ( fizica, juridica) care a savarsit fapta. Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor se fac prin proces-verbal incheiat de catre personalul imputernicit al Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale. In unele cazuri, cand legea prevede, contraventiilor le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. In cazul in care prin contraventia sau infractiunea savarsite in domeniul protectiei subsolului se cauzeaza si un prejudiciu patrimonial se va angaja raspunderea civila pentru repararea prejudiciului. PROTECTIA JURIDICA A PADURILOR Padurile reprezinta una din cele mai importante bogatii naturale ale tarii ce ocupa peste 1/3 din suprafata teritoriului avand nu numai o insemnata valoare economica ci indeplinind si o serie de functii in apararea terenurilor agricole impotriva secetei, a surparilor si alunecarilor de terenuri, in procesul de ameliorare si de refacere a calitatii naturale a solului, in purificarea aerului prin producerea de oxigen, crearea conditiilor optime pentru pasunatul animalelor, cresterea vanatului, conditii naturale pentru statiuni balneoclimaterice etc. Toate aceste roluri fac ca protectia padurilor sa aiba o insemnatate importanta, iar exploatarea lor sa se faca rational avandu-se in vedere principiile dezvoltarii durabile. Protectia padurilor si-a gasit reglementarea legala in mai multe acte normative: Codul silvic, O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005 modificata si completata, Legea nr. 46 din 2008 Codul silvic modificat si completat, O.U. nr. 85/2006 privind stabilirea modalitilor de evaluare a pagubelor produse vegetaiei forestiere din pduri i din afara acestora, Legea nr. 171/2010 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice. NOTIUNEA DE FOND FORESTIER In cadrul fondului forestier national sunt incluse atat padurile statului cat si cele ale particularilor, el constituind un bun de interes national, statul exercitandu-si controlul asupra modului de gospodarire a fondului forestier si a vegetatiei forestiere din afara acestuia. Astfel in art. 9 din Codul silvic se dispune ca fondul forestier national este supus regimului silvic, acesta fiind constituit dintr-un sistem de norme tehnice silvice, economice si juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia si paza acestui fond avand ca scop asigurarea gospodaririi durabile a ecosistemelor forestiere. Administrarea fondului forestier inseamna aplicarea strategiei nationale in domeniul silviculturii si actionarea pentru apararea, conservarea si dezvoltarea durabila a fondului forestier. Prin gospodarirea fondului forestier se intelege un ansamblu de mijloace globale de organizare folosite pentru asigurarea satisfacerii nevoilor detinatorilor, in
6

vederea realizarii unor conditii de viata cat mai bune. Gospodarirea fondului forestier se infaptuieste avandu-se in vedere functiile pe care le indeplinesc padurile, potrivit regulilor stabilite prin amenajamente silvice. Gospodarirea fondului forestier proprietate publica cuprinde: reconstructia ecologica, regenerarea si ingrijirea padurilor, protectia padurilor, paza fondului forestier, gospodarirea produselor specifice fondului forestier si exploatarea masei lemnoase. NOTIUNEA DE PADURE Notiunea de padure a fost definita in legislatia noastra pentru prima data prin Legea nr. 204/1947 pentru apararea patrimoniului forestier. In art. 1 din aceasta lege se prevede ca se socotesc paduri toate suprafetele mai mari de 255 mp, acoperite cu vegetatie forestiera in limitele lor naturale, independent daca au fost sau nu inscrise ca atare in registrele de mutatiuni imobiliare. Datorita largii posibilitati de interpretare aceasta definitie a generat numeroase erori in domeniul proprietatii funciare, deoarece suprafete intinse de pasuni impadurite au fost incluse in amenajamentele silvice si considerate ca paduri. In Codul silvic din 1962 nu a mai fost cuprinsa o definitie a padurii dar in doctrina s-au facut referirii la aceasta notiune. Potrivit art. 2 din Codul silvic din 1996, sunt considerate paduri terenurile acoperite cu vegetatie forestiera cu o suprafata mai mare de 0,25 ha. Notiunea de fond forestier nu se indentifica sub raport spatial cu notiunea de padure, intre acestea existand un raport de la gen la specie. Nici notiunea de teren forestier nu se indentifica cu notiunea de padure , deoarece nu toate terenurile forestiere sunt acoperite cu paduri. Din totalitatea suprafetelor ce alcatuiesc fondul forestier national categoria cea mai importanta o reprezinta padurile. Acestea sunt inseparabile de terenurile pe care se afla si alcatuiesc impreuna categoria terenurilor forestiere. Padurile dupa functiile pe care le indeplinesc se impart in : - grupa I, ce cuprinde paduri cu functii speciale de protectie a apelor, a solului, a climei si a obiectivelor de interes national , paduri pentru recreere, paduri de ocrotire a genofondului si ecofondului, paduri declarate monumente ale naturii - grupa II cuprinde paduri cu functii de productie si de protectie in care se urmareste sa se realizeze, in principal masa lemnoasa de calitate superioara si alte produse ale padurii, si concomitent protectia calitatii factorilor de mediu. In doctrina mai veche padurile au fost clasificate dupa importanta lor economica in paduri de importanta republicana si paduri de importanta locala. Cele de importanta republicana sau nationala sunt destinate sa asigure material lemnos si alte produse pentru satisfacerea cerintelor generale ale economiei nationale, iar cele de interes local sa satisfaca nevoile locale de interes public. Potrivit codul silvic, padurile si terenurile cu vegetatie forestiera ce apartin statului fac parte din domeniul public al statului si sunt de uz sau interes public. PROTECTIA JURIDICA A PADURILOR

Padurile reprezinta nu numai sursa de materie prima (lemn, fructe de padure, ciuperci,etc ) , ci ele au si un rol deosebit in reglarea factorilor climatici, in conservarea si protejarea mediului natural si artificial. Padurile se gasesc in contact direct, permanent cu aerul si cu apele. Daca acesti factori naturali sunt poluati, actiunea poluarii padurilor este rapida, care la randul sau determina modificarea radicala a configuratiei ecosistemelor naturale. Protectia juridica a padurilor proprietate privata se realizeaza cu ajutorul reglementarilor legale care stabilesc, obligatii in aceasta privinta atat pentru detinatorii padurilor publice, cat si pentru organele de stat de specialitate si pentru toti cetatenii. Reconstructia ecologica, regenerarea si ingrijirea padurilor, asigurarea sanatatii acestora se realizeaza conform amenajarilor silvice si a studiilor de specialitate realizate de catre Regia Nationala a Padurilor, care are in administrarea sa fondul forestier national proprietate publica. Aceasta regie trebuie sa ia masuri de prevenire si combatere a daunatorilor, sa intocmeasca anual statistica si prognoza daunatorilor vegetatiei forestiere pentru intregul fond forestier national care sa asigure echilibrul ecologic. Detinatorii cu orice titlu ai padurilor, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier si pajistilor sunt obligati : sa mentina suprafata impadurita a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, fiind interzisa reducerea acesteia sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatii padurilor, stabilita de amenajamentele silvice si aprobate prin lege sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului sa respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafetelor exploatate, stabilite de autoritatea centrala pentru silvicultura in acord cu utilizarea durabila a padurilor sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite de protectie, situate pe terenuri cu pante foarte mari sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pasunile impadurite care indeplinesc functii de protectie a solului si a resurselor de apa sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor, in functie de capacitatea de refacere a acestora sa exploateze resursele padurii, fondului cinegetic si piscicol, in limitele potentialului de regenerare potrivit prevederilor legale sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere.

Paza padurilor proprietate publica Paza padurilor este asigurata si exercitata de catre Regia Nationala a Padurilor impotriva taierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradarilor, pasunatului, braconajului si altor fapte pagubitoare si pentru prevenirea si stingerea incendiilor.

Actiunile de paza a padurilor sunt sprijinite de prefecti, consiliile judetene si locale, precum si de unitatile de politie, obligatoriu si in limitele atributiilor ce le revin in conditiile legii. La paza padurilor contribuie si prohibitia legala speciala dupa care este interzis pasunatul in padurile care fac parte din fondul forestier proprietate publica a statului, pe terenurile degradate, impadurite si in perdelele forestiere de protectie. Ministerul de resort poate aproba, prin exceptie, pasunatul pe durata limitata in unele perimetre ale fondului forestier proprietate publica a statului, pe baza propunerilor autoritatilor publice locale, cu avizul unitatilor silvice teritoriale. Reglementarile legale referitoare la exploatarea masei lemnoase contribuie la protectia padurilor. Exploatarea produselor lemnoase ale padurii se face in conformitate cu amenajamentele silvice si cu instructiunile privind termenele, modalitatile si epocile de recoltare, scoatere si transport al materialului lemnos emise de ministerul de resort. La exploatarea masei lemnoase ocoalele silvice, agentii economici si persoanele fizice autorizate au obligatia sa foloseasca tehnologii de recoltare si scoatere a lemnului din padure care sa nu produca degradarea solului si a malurilor apelor, distrugerea sau vatamarea semintisului utilizabil, a arborilor destinati exploatarii peste limitele admise. PROTECTIA PADURILOR PROPRIETATE PRIVATA Potrivit reglementarilor legale in vigoare unele terenuri cu vegetatie forestiera au fost restituite fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora si astfel pe langa proprietatea publica exista si proprietatea privata asupra padurilor. Administrarea padurilor proprietate privata se realizeaza de catre proprietari, acestia avand obligatia sa le gospodareasca in conformitate cu regimul silvic si cu regulile privind protectia padurilor. Proprietarii fondului forestier privat trebuie sa se ocupe de regenerarea padurilor (dupa taiere) in cel mult 2 ani, cu sprijinul Regiei Nationale a Padurilor daca este cazul. In cazul unor calamitati naturale actiunea de reampadurire va fi sprijinita de regia nationala a Padurilor prin acordarea de material saditor si asistenta tehnica, in mod gratuit. Proprietarii padurilor sunt obligati sa se ocupe de ingrijirea acestora, sa le mentina intr-o buna stare de sanatate, sa asigure paza acestora impotriva taierilor ilegale, incendiilor, furturilor, pasunatului neautorizat precum si a altor fapte pagubitoare. Detinatorii de paduri proprietate privata vor fi sprijiniti in actiunile lor de paza de organele silvice, prefecti, consilii judetene si locale, unitati de politie si formatiunile de pompieri, unitatile Ministerului Apararii Nationale, potrivit atributiilor ce le revin prin lege. Organele competente ale statului iau masuri preventive pentru impiedicarea reducerii suprafetei padurilor proprietate privata, aceasta fiind interzisa, cu exceptia situatiilor admise de lege, este interzisa de asemenea si defrisarea lenta prin secuiri de arbori ori alte procedee care duc la reducerea treptata a consistentei padurii. Transportul materialului lemnos se va face intotdeauna insotit de documente de provenienta, fiind controlat de organele silvice, organele de politie si cele vamale. Vegetatia forestiera situata pe terenurile din afara fondului forestier national se administreaza de proprietarii acestora si este supusa unor norme silvice de paza.

RASPUNDERI SI SANCTIUNI Potrivit art. 82 din O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005, modificata si completata, pentru incalcarea prevederilor acestui act normativ poate interveni raspunderea civila, contraventionala si penala. Raspunderea contraventionala Incalcarea prevederilor legale privind protectia ecosistemelor terestre prin nerespectarea obligatiei legale de a mentine suprafata impadurita a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor si pajistilor existente, nerespectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului stabilite in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si a echilibrului ecologic, degradarea mediului din fondul forestier prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel pe terenurile acestui fond, exploatarea resurselor padurii constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda contraventionala . Raspunderea penala Potrivit art. 85 din O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005, modificata si completata constituie infractiuni si se pedepsesc potrivit legii penale urmatoarele fapte: defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier situate pe terenuri cu pante foarte mari - degradarea terenurilor silvice, a imprejurimilor acestora ori impiedicarea luarii masurilor da conservare a bornelor si semnelor topografice sau geodezice, precum si inlaturarea acestora constituie infractiuni si se pedepsesc potrivit prevederilor Codului penal - ocuparea fara drept a unor paduri, terenuri sau ape din fondul forestier national, precum si distrugerea, degradarea sau mutarea semnelor de hotar ori a reperelor de marcare - taierea sau scoaterea din radacini a arborilor, puietilor sau lastarilor din fondul forestier national. Infractiunile silvice se constata de organele de urmarire penala, de padurari, brigadieri, ingineri, sefii districtelor silvice, inginerii si tehnicienii silvici de la ocoalele silvice, filialele teritoriale si silvice, regia Nationala a Padurilor, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, precum si alte persoane imputernicite in acest scop. Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de catre organele de urmarire penala, conform competentei legale. Raspunderea civila Este o forma a raspunderii reparatorie si apare atunci cand prin contraventia sau infractiunea savarsita se cauzeaza si un prejudiciu patrimonial. Autoritatea publica centrala stabileste criteriile si cuantumurile pentru evaluarea pagubelor cauzate padurilor, in general fondului forestier prin contraventii sau infractiuni. Evaluarea pagubelor cauzate prin taierea, scoaterea din radacini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lastarilor, atunci cand prejudiciul este cauzat prin fapte ce constituie contraventii sau infractiuni, se face potrivit legii.
10

Potrivit art. 81 din O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005, modificata si completata raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv independent de culpa, cu care vine in contradictie, precum si de principiul stabilit in art. 3 lit.d din aceeasi lege, potrivit caruia poluatorul plateste. OCROTIREA JURIDICA A MONUMENTELOR NATURII ARIILOR PROTEJATE SI A

Aria protejata este o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau in procent ridicat, desemnata sau reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective specifice de conservare, cuprinde: parcuri nationale, rezervatii nationale, rezervatii ale biosferei, monumente ale naturii, etc. Aria protejata este, deci un teritoriu ocrotit prin lege in cuprinsul caruia se gasesc plante, animale, minereuri, formatiuni geologice rare ce au o mare importanta din punct de vedere stiintific. Parcurile nationale sunt suprafete de teren sau de apa ce pastreaza nemodificat cadrul natural cu flora si fauna sa, in scopul cercetarii stiintifice, recreatiei si turismului. Conservarea biodiversitatii si peisajului forestier se asigura prin constituirea de parcuri nationale si alte arii protejate din fondul forestier si vegetatia forestiera din afara acestui fond. Prin monument al naturii se inteleg specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni sau structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic, referindu-se astfel la un element natural concret, individualizat. Ex. de monumente ale naturii: pesteri, chei, cursuri de apa, cascade, locuri fosiliere situate in afara sau in interiorul perimetrelor construite etc. In scopul protejarii monumentelor naturii s-au luat o serie de reglemantari internationale, astfel: in cadrul Conferintei de la Stockholm din 1972 s-au luat o serie de masuri pentru gospodarirea zonelor protejate, protectia animalelor si plantelor, pescuitului, circuitelor turistice, in cadrul Conferintei Generale ONU pentru Educatie, Stiinta si Cultura din 1972 s-a adoptat Conventia privind Patrimoniul mondial, cultural si natural, potrivit acestei conventii se considera ca fac parte din patrimoniul natural monumentele naturale constituite din formatiuni fizice si biologice, geologice si fiziografice, ce constituie habitatul speciilor vegetale si animale amenintate sau pe cale de disparitie. Si pe plan intern s-au luat o serie de masuri in scopul conservarii si ocrotirii ariilor protejate si monumentelor naturii, astfel primul act normativ a fost Legea nr. 213/1930 pentru protectia monumentelor naturii, acum adoptandu-se si Regulamentul de functionare al Comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturii. Legea prevede ca pentru pastrarea si conservarea comorilor naturale de care Romania se impune infiintarea unor rezervatii si parcuri nationale. Ulterior au fost adoptate si alte reglementari privitoare la protectia monumentelor naturii: Legea nr. 46/1933, Legea nr.9/1973 , art.30-33, privind protectia mediului inconjurator, Legea protectiei mediului nr.137/1995, art.89 lit.p unde se reglementeaza printr-o lege speciala regimul ariilor protejate si monumentelor naturii. Ariile protejate si monumentele naturii sunt declarate ca atare prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamente silvice, fiind evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului.
11

Autoritatile administratiei publice locale la solicitare agentiilor pentru protectia mediului sau a altor persoane juridice pot sa puna sub ocrotire provizorie in vederea declararii ca arii protejate sau monumente ale naturii anumite obiective ce justifica aceasta. Astfel prin Legea nr. 82/1993 a fost constituita cea mai importanta revervatie din tara noastra Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, aceasta fiind o zona de importanta nationala si internationala, fiind trecuta astfel pe lista patrimoniului mondial. Autoritatea centrala pentru protectia mediului are mai multe atributii: declara noi zone de arii protejate sau monumente ale naturii si le incadreaza pe categorii, organizeaza reteaua de supraveghere si paza a ariilor protejate si monumentelor naturii, elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza Catalogul ariilor protejate si al monumentelor naturii, precum si Cartea rosie a speciilor de plante si animale din Romania, asigura coordonarea activitatii de reconstructie ecologica a zonelor deteriorate, coordoneaza activitatea retelei de arii protejate, etc. Detinatorii de arii protejate si monumente ale naturii au obligatia de a le conserva, intretine si asigura paza acestora in conditiile stabilite de lege sunt interzise culegerea si comercializarea plantelor, capturarea, detinerea si comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii precum si dislocarea, detinerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice si paleontologice provenite din locuri declarate monumente ale naturii. RASPUNDERI SI SANCTIUNI Incalcarea prevederilor legale in materie atrage dupa sine raspunderea civila, contraventionala sau penala. Problema raspunderii civile (reparatorie) pentru prejudiciile cauzate se solutioneaza potrivit principiului poluatorul plateste si regulilor raspunderii obiective, raspunderea contraventionala intervine foarte des pentru nerespectarea regulilor referitoare la protectia ariilor protejate si monumentelor naturii, raspunderea penala intervine cand fapta savarsita este incriminata de legea penala. Amenda contraventionala se aplica ori de cate ori se constata savarsirea urmatoarelor contraventii: nedifuzarea informatiilor detinute de autoritatea administratiei publice locale, introducerea in tara a unor culturi de microorganisme sau plante si animale vii, culegerea sau comercializarea plantelor, capturarea, detinerea sau comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, etc. Raspunderea civila intervine daca prin contraventia sau infractiunea savarsita se cauzeaza un prejudiciu patrimonial care trebuie reparat, aceasta avand un caracter obiectiv. PROTECTIA JURIDICA A FAUNEI TERESTRE SI ACVATICE Fauna reprezinta totalitatea animalelor de pe Glob, fiind desemnate astfel diferite grupe de animale: mamifere, pasari domestice si salbatice, pesti, albine etc. Protectia juridica a faunei are drept scop inlaturarea efectelor negative produse asupra organismelor animale atat prin actiuni indirecte cat si prin actiuni directe exercitate de catre om. Influentele negative pot avea urmari grave asupra
12

animalelor domestice sau salbatice indirect prin poluarea unor componente ale mediului aer, apa, atmosfera sau direct prin actiuni directe exercitate asupra animalelor salbatice: uciderea animalelor pentru valorificarea blanurilor, organizarea de lupte intre cocosi, caini dar si cele domestice sunt supuse de multe ori unor actiuni vatamatoare fiind lipsite de cele mai minime conditii necesare existentei lor. Observand toate aceste actiuni negative si suferinte produse animalelor omul singura fiinta inzestrata cu ratiune aflata in varful piramidei vietuitoarelor trebuie sa actioneze in scopul protejarii acestor organisme. Legislatia noastra referitoare la conditiile de viata ale animalelor trebuie sa asigure o protectie fireasca pentru aceste animale; acolo unde interesele animalelor si cele ale oamenilor nu se intalnesc intervine legea care trebuie sa actioneze in vederea satisfacerii intereselor comune. Pentru a se putea inlatura raul produs animalelor mai intai trebuie sa se schimbe conceptia potrivit careia animalele sunt privite ca niste bunuri, ele fiind de fapt vietuitoare ce au drepturi de a se bucura de conditiile oferite de mediu. Avandu-se in vedere toate aceste aspecte este imperios necesar adoptarea unei legi privind protectia faunei, fiind in concordanta cu legislatia internationala in domeniu. In prezent multe specii de animale sunt amenintate cu disparitia, altele au disparut deja, impunandu-se astfel inlaturarea tuturor cauzelor care au dus la aceasta situatie si luarea unor masuri urgente pana nu este prea tarziu. PROTECTIA JURIDICA A ANIMALELOR SALBATICE Mediul de viata a influentat si influenteaza continuu evolutia lumii organice. Animalele salbatice se afla in libertate si traiesc fara interventia omului, ele constituind fondul cinegetic al tarii, acesta fiind o resursa naturala de interes national si international si fiind administrat in scopul conservarii biodiversitatii si mentinerii echilibrului ecologic. Statul are in sarcina protectia animalelor salbatice asigurand astfel mentinerea echilibrului ecologic printr-o gospodarire corespunzatoare a vanatului. In domeniul economiei vanatului si pescuitului sportiv, statului prin ministerul de resort ii revin urmatoarele principale sarcini: elaborarea programului privind dezvoltarea economiei vanatului si asigurarea realizarii acesteia, delimitarea fondurilor de vanatoare in cadrul fondului cinegetic, ocrotirea si paza acestuia, aprobarea planului anual de dezvoltare si valorificare a vanatului pe judete si fonduri de vanatoare. Autoritatea centrala pentru agricultura, alimentatie si paduri prin inspectia de stat a padurilor trebuie sa asigure paza fondului de vanatoare in conformitate cu dispozitiile legale, sa asigure controlul folosirii pesticidelor, semintelor tratate chimic sau altor produse toxice daunatoare vanatului, sa urmareasca rationalizarea cresterii efectivelor de vanat, etc. Administrarea fondului cinegetic al tarii se realizeaza de catre autoritatea centrala care raspunde de silvicultura si are numeroase atributii : elaboreaza strategia privind fondul cinegetic al Romaniei, stabileste efectivele optime de vanat si de
13

calcul al cotelor anuale de recolta si aproba cotele anuale de recolta, finantarea actiunilor de refacere a potentialului cinegetic al unor fonduri de vanatoare . In art. 18 din Legea vntorii i a proteciei fondului cinegetic nr. 407/2006 se prevede ca gestionarii fondurilor de vanatoare sunt obligati sa asigure paza si ocrotirea vanatului prin personal de specialitate si inspectori voluntari de vanatoare. Pentru conservarea biodiversitatii faunei salbatice, animalele de interes vanatoresc se vaneaza numai in limitele cotei de recolta aprobate si al reglementarilor tehnice privind organizarea si practicarea vanatorii . Introducerea unor specii noi in anumite zone se face numai dupa efectuarea unor studii si cercetari de specialitate aprobate de autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura. In scopul protectiei vanatului sunt interzise: popularea fondurilor de vanatoare cu vanat bolnav, debil, degenerat sau din crescatorii de vanat destinate exclusiv consumului, tulburarea linistii vanatului in perioadele de inmultire si de crestere a puilor, tinerea in captivitate a animalelor salbatice, precum si infiintarea de crescatorii de vanat si complexe de vanatoare fara autorizatie din partea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, etc. Detinatorii padurilor si ai vegetatiei forestiere au obligatia sa exploateze fondul cinegetic si piscicol in limitele potentialului de regenerare si sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidentele sau activitatile care afecteaza ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre. Detinatorii terenurilor pe care sunt arondate fonduri de vanatoare sunt obligati sa permita exercitarea vanatorii, aplicarea masurilor de protectie a vanatului, amplasarea instalatiilor si amenajarilor vanatoresti provizorii, fara ca prin aceste actiuni sa se dauneze folosintei de baza a terenurilor. Legea vntorii i a proteciei fondului cinegetic nr. 407/2006 stabileste in ceea ce priveste exercitarea vanatorii mai multe reguli: vanatoarea este permisa la specii de vanat, in locuri, perioade, conditii si cu mijloace stabilite de lege, - vanatoarea se exercita numai de catre vanatori, posesori de permise de vanatoare vizate anual in limitele cotei de recolta - permisele de vanatoare se elibereaza de catre organizatiile vanatoresti legal constituite solicitantilor cu cetatenie romana sau rezindentilor in Romania care au implinit varsta de 18 ani, au absolvit examenul de vanator sustinut in fata unei comisii de examinare legal constituite - in afara perioadei legale de vanatoare vanzarea, cumpararea si transportul vanatului aflat sub protectie sunt interzise. - sa nu se depaseasca cota de recolta aprobata fara motive justificate Raspunderi si sanctiuni Prin incalcarea normelor legale care protejeaza animalele salbatice indiferent daca s-a produs sau nu poluarea factorilor de mediu intervine raspunderea juridica ce poate fi: contraventionala, civila sau penala. Sunt considerate contraventii si se aplica sanctiuni contraventionale in cazul savarsirii urmatoarelor fapte: exploatarea fondului cinegetic in limitele potentialului de regenerare, nerespectarea de catre proprietarii de terenuri a obligatiei de a lua masuri prevazute de lege pentru protectia vanatului si a mediului sau de viata,
14

popularea fondurilor de vanatoare cu vanat bolnav, debil, degenerat sau din crescatoriile de vanat destinate exclusiv consumului, tulburarea linistii vanatului in perioadele de inmultire sau de crestere a puilor, pasunatul in padurile statului si infiintarea si recoltarea culturilor agricole fara asigurarea protectiei vanatului, mutarea, distrugerea sau sustragerea momelilor, nadelor si hranei destinate vanatului precum si depozitarea in teren sau utilizarea in combaterea daunatorilor vegetali si animali ai culturilor agricole si silvice, a substantelor chimice toxice pentru vanat, detinerea in captivitate a animalelor salbatice precum si infiintarea de crescatorii de vanat si complexe de vanatoare fara autorizatia ceruta de lege. Pe langa amenda contraventionala se retine si permisul de vanatoare al aceluia care a savarsit contraventia. Potrivit O.U. privind protectia mediului nr.195/2005 modificata si completata sunt considerate infractiuni urmatoarele fapte: folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorarea animalelor salbatice si a pestilor in scopul consumului sau comercializarii, nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vanat si pescuit ale unor specii de animale protejate. Potrivit Legea vntorii i a proteciei fondului cinegetic nr. 407/2006 constituie infractiuni: braconajul savarsit fara permis si autorizatie legala, asupra animalelor a caror vanare este interzisa sau in perioada in care vanarea lor nu este permisa, utilizarea dispozitivelor care permit tragerea si ochirea pe intuneric, utilizarea curentului electric, explozibililor, otravurilor, aparaturii electronice etc. Constatarea acestor fapte se face de catre organele de urmarire penala si de catre personalul care constata si contraventiile in acest domeniu. Raspunderea civila poate interveni cand prin contraventia sau infractiunea savarsita s-a cauzat un prejudiciu patrimonial. PROTECTIA JURIDICA A ANIMALELOR DOMESTICE Animalele domestice sunt cele care au fost imblanzite si traiesc in prezent pe langa casa omului satisfacandu-i acestuia numeroase nevoi sub forma de hrana ori servesc la executarea unor munci sau la agrement. Animalele domestice sunt proprietate privata. Directia generala sanitar veterinara coordoneaza si controleaza intreaga activitate din domeniul sanitar veterinar . Medicii veterinari raspund de aplicarea oricaror masuri de aparare a sanatatii animalelor, indiferent de detinatori, precum si a masurilor de asigurare a salubritatii produselor de origine animala in unitatile producatoare, de depozitare, de transport si de valorificare situate pe teritoriul in care isi desfasoara activitatea. In scopul indeplinirii acestor raspunderii medici veterinari au urmatoarele atributii: organizarea in bune conditii a operatiunilor de prevenire, depistare la timp a bolilor parazitare si infectioase la animale, organizeaza depistarea animalelor cu tulburari de reproductie si asigura aplicarea tratamentelor necesare pentru cresterea indicelui de natalitate, asigura controlul produselor alimentare de origine animala in toate fazele de prelucrare, depozitare, transport si valorificare in vederea prevenirii patrunderii in circuitul alimentar a unor produse contaminate cu germeni.
15

Masurile stabilite de medicii veterinari de stat sunt obligatorii pentru toate unitatile si persoanele fizice de pe teritoriul in care isi desfasoara activitatea. Persoanele fizice detinatoare de animale domestice sunt obligate in scopul prevenirii aparitiei si difuzarii bolilor epizootice sa anunte achizitionarea unor animale din alte localitati si sa nu le introduca in turme, sa permita personalului sanitar veterinar sa asigure controlul starii de sanatate a animalelor din gospodaria proprie. RASPUNDERI SI SANCTIUNI Potrivit Ordonantei nr. 42 din 29 ianuarie 2004 privind organizarea activitii veterinare, incalcarea acestei legi atrage dupa caz raspunderea disciplinara, materiala, civila, contraventionala sau penala. Raspunderea disciplinara si cea materiala intervin in situatiile in care incalcarea legii a fost savarsita in cadrul raporturilor juridice de munca. Raspunderea contraventionala este reglementata prin H.G. nr.794/1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare veterinare care completeaza prevederile O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005 modificata si completata. Astfel constituie contraventie la normele sanitar veterinare privind circulatia animalelor si a produselor de origine animala, nerespectarea masurilor antiepizootice de aparare a sanatatii animalelor si prevenire a transmiterii de boli de la animale la om, nerespectarea normelor de igiena privind productia, prelucrarea, depozitarea si valorificarea produselor de origine animala. Raspunderea penala intervine cand faptele prevazute in art. 1-5 din H.G. nr. 794/1993 sunt savarsite in astfel de conditii incat ele depasesc periculozitatea sociala a unei contraventii si constituie infractiuni cand sunt sanctionate potrivit legii penale. Raspunderea civila intervine pentru repararea prejudiciilor cauzate unor persoane prin savarsirea faptelor ce constituie contraventie sau infractiune. PROTECTIA JURIDICA A PASARILOR Pasarile sunt vertebrate, ovipare ce au corpul acoperit cu pene si aripi pentru zbor. Romania a aderat la Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa, adoptata la Berna in 1979 unde se recunoaste ca flora si fauna salbatica constituie un patrimoniu natural de valoare estetica, stiintifica, culturala, recreativa, economica care trebuie transmis generatiilor viitoare si care are un rol esential in mentinerea echilibrului ecologic. Prin aderarea la aceasta conventie tara noastra s-a angajat sa ia masuri pentru mentinerea sau adaptarea populatiilor de flora si fauna salbatica, inclusiv a pasarilor in scopul protejarii echilibrului ecologic. Activitatea de protectie a pasarilor se desfasoara in doua directii: protectia habitatelor si conservarea speciilor.

16

S-au luat astfel masuri legislative si organizatorice pentru protectia habitatelor naturale amenintate sau reducerea la maxim a degradarii unor astfel de zone , in special a acelor zone cu importanta pentru pasarile migratoare. In privinta conservarii speciilor de pasari s-au luat masuri legislative si administrative necesare pentru protejarea speciilor de pasari. Capturarea , detinerea, uciderea, degradarea sau distrugerea intentionata a locurilor de reproducere sau a zonelor de repaus. Prin reglementari nationale se pot adopta pentru conservarea pasarilor si a habitatelor lor naturale masuri mai riguroase decat cele prevazute de aceasta conventie. RASPUNDERI Sunt aceleasi ca cele pentru protectia animalelor salbatice. PROTECTIA JURIDICA A FLOREI Flora reprezinta totalitatea speciilor de plante dintr-o anumita zona geografica sau dintr-o anumita era geologica. Din punctul de vedere al protectiei florei distingem flora salbatica si plantele cultivate. Flora salbatica sau spontana creste in mod natural fara interventia omului si reprezinta nu numai o bogatie naturala ci si una estetica si de interes stiintific; ex. padurile. Plantele cultivate sunt cultivate, intretinute, recoltate prin interventia omului, acestea fiind in primul rand plantele agricole. Prin modalitatea lor de hranire plantele constituie prima veriga in lanturile trofice ele fiind cele ce realizeaza transformarea substantei anorganice in substanta organica si constituie sursa de hrana pentru animale si om. Plantele pot fi clasificate dupa rolul pe are il au in: - plante furajere - plante industriale - plante medicinale - plante ornamentale Datorita sensibilitatii mecanismelor fiziologice plantele (reducerea mecanismelor fiziologice) au servit drept indicatori ai poluarii aerului. Omul a avut o actiune de cele mai multe ori negativa in viata plantelor, atat prin modificarea compozitiei normale a atmosferei, a apelor si a solului, dar si prin defrisarea unor paduri perturband astfel echilibrul ecologic natural ceea ce a dus la disparitia unor specii sau la reducerea semnificativa a unor specii pana la limita de a se mai putea regenera. Datorita situatiei create in dreptul mediului exista reglementari nationale si internationale cu privire la protectia plantelor spontane dar si a celor cultivate. Pe langa O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005 modificata si completata, exista si unele reglementari nationale cu referire stricta la protectia juridica a florei, Legea nr.58/1995 pentru ratificarea Conventiei privind diversitatea biologica de la Rio de Janeiro din 1992, Ordinul nr. 89/1997 al ministrului agriculturii si alimentatiei privind organizarea controlului de calitate si fitosanitar
17

la importul si exportul semintelor si a materialului saditor, Legea nr. 75/1995 privind producerea, controlul calitatii, comercializarea si folosirea semintelor si materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante agricole, etc. Protectia juridica a florei spontane flora spontana este expusa permanent poluarii aerului, apei si solului etc. , de aceea este necesara interventia omului prin masuri de prevenire si combatere a poluarii. Legea prevede ca protejarea unor specii si organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia mediului sunt proprietare in raport cu alte interese. Detinatorii de terenuri acoperite cu vegetatie spontana au obligatia de a proteja ecosistemele terestre prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului. Pentru protectia plantelor salbatice Romania a aderat la doua conventii internationale foarte importante : Conventia privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural si Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa. Protectia juridica a plantelor cultivate - se realizeaza atat prin activitatea de prevenire a raspandirii in tara si a introducerii din afara a daunatorilor, bolilor si buruienilor, cat si prin combaterea acestora prin metode agrotehnice, fizicomecanice, fizice si biologice, dar trebuie sa se aiba in vedere ocrotirea mediului, pastrarea calitatii fizice, chimice si biologice a solului, mentinerea echilibrului biologic si apararea sanatatii omului. Masurile de prevenire si combatere a daunatorilor, bolilor si buruienilor precum si tratamentele chimice trebuie sa se aplice in perioadele anterioare aparitiei fructelor si alte parti ale plantelor folosite in alimentatia omului si in furajarea animalelor. Detinatorii de terenuri dar si toti producatorii au obligatia de a aplica masuri de depistare, prevenire si combatere a daunatorilor, bolilor si buruienilor pe terenuri si culturi agricole. Organele de stat trebuie sa asigure asistenta tehnica si sprijinirea producatorilor agricoli in aplicarea tratamentelor de prevenire si combatere. Pentru combaterea daunatorilor in agricultura si silvicultura pe teritoriul Romaniei se fabrica, se comercializeaza si se utilizeaza numai produse de uz fitosanitar omologate de Comisia Interministeriala de Omologare. Certificatul de omologare da dreptul detinatorului sa fabrice si sa comercializeze pe teritoriul Romaniei produsul omologat. Comercializarea pe teritoriul tarii a produselor de uz fitosanitar fabricate in tara sau provenite din import se poate face numai de catre agentii economici producatori din tara, importatori autorizati, persoane juridice, constituiti sau inregistrati ca agenti economici specializati, cu profil fitosanitar. Comerciantul este obligat inainte de inceperea activitatii sa solicite autorizatia sanitara de functionare eliberata de Inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva si autorizatia de mediu, eliberata de agentia judeteana pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala isi desfasoara activitatea comerciala. Dupa obtinerea acestor autorizatii comerciantul trebuie sa solicite autorizatia de comercializare eliberata de inspectoratul judetean pentru protectia plantelor si carantina fitosanitara, astfel comeciantii pot avea si calitate de importator daca sunt autorizati si in acest sens.
18

Legea interzice achizitionarea in scopul comercializarii si comercializarea oricarui produs de uz fitosanitar de catre persoane fizice, persoane juridice care nu detin autorizatia de comercializare. Autoritatea centrala pentru agricultura trebuie sa asigure cadrul organizatoric privind producerea, controlul calitatii, comercializarea si folosirea semintelor si materialului saditor, precum si inregistrarea soiurilor de plante agricole. Agentii economici specializati au obligatia sa respecte cerintele tehnologiilor si ale normelor in vigoare privind producerea, prelucrarea si comercializarea semintelor si materialulu saditor, sa tina evidenta productiei, tranzactiilor si a stocurilor de seminte si material saditor pe care sa o puna la dispozitia organelor competente de control la cererea acestora, sa respecte prevederile legale privind protectia soiurilor, etc. Se interzice comercializarea semintelor si materialului saditor a caror calitate nu a fost controlata sau certificata de inspectia de stat pentru calitatea semintelor si materialului saditor, de furnizorul acreditat pentru speciile stabilite de autoritatea centrala pentru agricultura sau de cea corespunzatoare din tara exportatorului pentru cele din import. Protectia pasunilor si fanetelor Detinatorii de terenuri sunt obligati sa execute la timp si in conditii corespunzatoare toate lucrarile agrotehnice si de intretinere prevazute in tehnologii, trebuie de asemenea sa se asigure supravegherea in permanenta a acestor terenuri pentru depistarea oricaror forme de daunatori si agenti patogeni si sa execute lucrari de prevenire si combatere conform celor indicate de organele de protectie a plantelor si organele silvice. Regimul de carantina fitosanitara se constituie pentru preintampinarea raspandirii daunatorilor, bolilor si buruienilor periculoase. Producatorii si detinatorii de material biologic de inmultire a plantelor agricole si forestiere sunt obligati sa aplice toate masurile de prevenire si combatere a daunatorilor, bolilor, daunatorilor indicate de organele de carantina fitosanitara. RASPUNDERI SI SANCTIUNI Nerespectarea regulilor referitoare la protectia florei spontane si a plantelor cultivate atrage raspunderea contraventionala si mai rar raspunderea penala. Constituie contraventii nerespectarea obligatiei de a depozita ingrasaminte chimice si pesticide numai ambalate si in locuri protejate sau de a nu spala in apele naturale pesticide si se sanctioneaza cu amenda in mod diferentiat pentru persoanele fizice si cele juridice. Constituie contraventie la normele privind fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar urmatoarele fapte: mentinerea culturilor intr-o stare fitosanitara corespunzatoare de catre detinatori, nereturnarea ambalajelor recuperabile de la produsele de uz fitosanitar de catre producatorii agricoli si prestatorii de servicii fitosanitare la furnizorii produselor. Constituie contraventie la normele privind producerea, prelucrarea, conditionarea, depozitarea, pastrarea, transportul, valorificarea si controlul calitatii semintelor si materialului saditor urmatoarele fapte: comercializarea semintelor si a materialului saditor necertificate sau din loturi provenite de la producatori neautorizati, producerea, prelucrarea si comercializarea de seminte si material saditor fara autorizatie elaborata de autoritatea centrala pentru agricultura,
19

nerespectarea tehnologiilor de cultura pentru producerea semintelor si a materialului saditor care determina reducerea puritatii biologice sub limita normelor in vigoare, etc. Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac prin proces-verbal intocmit de catre Inspectia de stat pentru calitatea semintelor si materialului saditor. Ministerul agriculturii, alimentatiei si padurilor poate imputernici si alte persoane care sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile. PROTECTIA JURIDICA A MEDIULUI ARTIFICIAL Prin mediu artificial intelegem asezarile umane, dar si obiectivele din afara asezarilor umane. Mediul artificial din afara asezarilor umane cuprinde tot ce este creat de om si asezat in mijlocul naturii: autostrazi, sosele, cai ferate, sisteme de transport a energiei electrice, conducte de transport a gazelor naturale, a apei, a titeiului, etc, poduri, viaducte, baraje, etc. Notiunea de asezare umana desemneaza o localitate de orice nivel: oras, comuna, etc, ce constituie o unitate administrativ-teritoriala. Asezarile umane sunt create de om si cuprind constructiile de locuinte, constructiile publice, institutiile private, platformele industriale, pietele si strazile, locurile de odihna si agrement, etc. In prezent putem spune ca ne aflam in plin proces de deruralizare, adica a unei urbanizari complexe deoarece influenta sistemelor de comunicatie si educationale este mai mare ca oricand. Legislatia mediului trebuie sa se refere nu numai la protectia factorilor naturali ci si la protectia mediului artificial, in primul rand a asezarilor umane in scopul dezvoltarii acestor asezari dar si a nivelului de trai in cadrul asezarilor existente. Protectia asezarilor umane este realizata prin unele reglementari fundamentale cuprinse in Constitutia Romaniei dar si in O.U. privind protectia mediului nr.195/2005 modificata si completata. Reglementarile speciale privitoare la protectia asezarilor umane sunt cuprinse in Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, Legea 10/1995 privind calitatea in constructii, Ordinul ministrului sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, Legea 157/1997 privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, etc. In scopul respectarii principiilor ecologice si asigurarii unui mediu de viata sanatos, organelor centrale si locale ale puterii executive le revin o serie de sarcini pe care le realizeaza in temeiul atributiilor stabilite de lege. Autoritatea centrala pentru protectia mediului trebuie sa elaboreze si sa promoveze strategia nationala de mediu, inclusiv recomandarile pentru strategiile si politica in domeniu precum si planificarea de mediu corelata cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism; creeaza cadrul organizatoric care sa permita accesul la informatii si participarea la deciziile privind mediul, inclusiv cu privire la planurile de dezvoltare a teritoriului si urbanism; in situatii speciale poate sa declare zone de risc inalt in anumite regiuni ale tarii si obligatia de a elabora programe speciale pentru inlaturarea riscului survenit in acele zone, etc. Consiliile locale raspund de imbunatatirea microclimatului urban, prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea si protectia peisajelor si mentinerea curateniei stradale etc.
20

Autoritatile pentru protectia mediului si consiliile locale trebuie sa initieze actiuni de informare si participare prin dezbatere publica privind programele de dezvoltare urbanistica si gospodarire comunala, asupra importantei masurilor destinate protectiei mediului si asezarilor umane. Administratia publica centrala de specialitate trebuie sa aplice strategia dezvoltarii si politica Guvernului in domeniile amenajarii teritoriului, urbanismului, lucrarilor publice si constructiilor cu respectarea autonomiei locale. Protectia mediului este o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice. Pentru constructia unei cladiri persoanele trebuie sa ceara si sa obtina acord sau autorizatie de mediu. Acordul de mediu este un act tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activitati din punctul de vedere al impactului asupra mediului, acesta este emis de autoritatea centrala sau teritoriala pentru acele obiective si activitati care sunt prevazute in O.U privind protectiei mediului nr.195/2005. Autorizatia de mediu - este un act tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de functionare pentru activitatile existente si pentru cele noi pe baza acordului de mediu; este emisa de autoritatea teritoriala pentru protectia mediului pentru toate activitatile, cu exceptia unora ce fac obiectul unor reglementari speciale ( centrale nuclearo-electrice, etc.). Legislatia mediului stabileste obiective si activitati care necesita studiu de impact, contribuindu-se astfel la prevenirea unor potentiale riscuri ecologice. Programul de conformare este un plan de masuri care cuprinde etape ce trebuie parcurse in intervale de timp precizate prin prevederile autorizatiei de mediu de catre autoritatea competenta in scopul respectarii reglementarilor privind protectia mediului. Programul de conformare cuprinde lucrarile si masurile ce se vor lua pentru protectia mediului, specificandu-se normele de emisii aplicabile activitatii si termenul final de conformare, descrierea proiectelor si a masurilor necesare incadrarii in normele stabilite, specificarea surselor de finantare asigurate, responsabilitatile atribuite pentru realizarea fiecarui element al programului de conformare. Programul de conformare va contine si o sectiune distincta privind masurile de refacere a calitatii mediului in zona de impact a activitatilor respective. Programul de comformare poate avea in functie de situatie doua sectiuni: - masuri pentru reducerea efectelor prezente si viitoare ale activitatilor asupra mediului - masuri de remediere a efectelor activitatilor anterioare asupra mediului Detinatorii proiectelor sau activitatilor trebuie sa informeze in scris autoritatea competenta pentru protectia mediului atunci cand intervine o schimbare de fond a datelor care au stat la baza eliberarii acordului sau autorizatiei de mediu. Autoritatea competenta stabileste daca este necesara revizuirea acordului sau autorizatiei de mediu. Revizuirea autorizatiei de mediu urmeaza procedura de emitere a unei autorizatii de mediu. Schimbarea proprietarului sau a destinatiei activitatilor sau a oricaruia dintre obiectivele aferente acestora, fostul proprietar efectueaza bilantul de mediu si il prezinta autoritatii competente pentru protectia mediului in scopul eliberarii unei noi autorizatii de mediu cu program de conformare, daca este cazul. Exista situatii in care procedura de emitere a autorizatiei de mediu necesita o perioada de tranzitie pentru aprofundarea unor aspecte tehnice si sociale ce decurg din
21

elaborarea bilantului de mediu; in aceste situatii se stabilesc conditii pentru functionarea provizorie pana la finalizarea procedurii de autorizare. Protectia juridica a mediului de viata al populatiei In cadrul sistematizarii teritoriului si urbanismul se urmareste ca terenurile destinate amplasarii si dezvoltarii asezarilor umane sa asigure protectia populatiei contra surparilor si inundatiilor, avalanselor si inundatiilor, emanatiilor si infiltratiilor de substante toxice, inflamabile sau explozive, poluarii mediului. Trebuie sa se tina seama si de posibilitatile de alimentare cu apa potabila, de indepartare si neutralizare a apelor meteorice, a apelor uzate si a rezidurilor, precum si de dezvoltarea normala a zonelor verzi, de recreatie si odihna. Unitatile comerciale si de prestari servicii ce pot crea riscuri pentru sanatate sau disconfort pentru populatie prin producerea de zgomot, vibratii, miros, praf, fum, gaze toxice sau iritante se amplaseaza in cladiri separate la distante de minim 15 m de ferestrele cladirilor. Zonele de recreere se amplaseaza in locuri avantajoase din punct de vedere natural: paduri, suprafete de apa, relief variat, etc. , fiind necesara asigurarea alimentarii cu apa potabila, locuri pentru colectarea deseurilor, copletarea si indepartarea apelor uzate. Teritoriile protejate sunt zonele de locuit, parcurile, rezervatiile naturale, zone de interes balneoclimateric, de recreere, de odihna, dar si unitatile economice ale caror procese tehnologice necesita factori de mediu lipsiti de impuritati. Obiectivele economice care prin natura activitatii lor pot polua atmosfera si pentru care nu exista mijloace tehnice de retinere a poluantilor si de reducere a emisiilor se amplaseaza in zonele destinate industriilor poluante. Sistemele de aprovizionare cu apa a localitatilor trebuie sa furnizeze apa potabila in cantitatea necesara si de calitate corespunzatoare normelor nationale astfel incat sa nu afecteze starea de sanatate a populatiei. Reteaua de distributie a apei trebuie sa asigure regimul continuu, cantitatea necesara si nu trebuie sa permita contaminarea exterioara a acesteia. Administratia publica locala trebuie sa asigure exploatarea si intretinerea sistemelor de tratare, inmagazinare si distributie a apei potabile si controlul calitatii apei. Primariile si agentii economici trebuie sa asigure indepartarea si epurarea apelor uzate menajere, apelor uzate industriale, apelor meteorice astfel incat sa nu se creeze disconfort sau imbolnavirea membrilor comunitatii. Indepartarea apelor uzate menajere si industriale se face numai prin reteaua de canalizare a apelor uzate, in lipsa acestora unitatile sunt obligate sa-si prevada instalatii proprii pentru colectarea, tratarea si evacuarea apelor uzate astfel incat sa nu constituie un pericol pentru sanatatea umana. Primariile, agentii economici, asociatiile de locatari si cetatenii au obligatia sa asigure colectarea, indepartarea si neutralizarea deseurilor solide, fiind interzis sa se depoziteze deseuri in alte locuri decat in cele amenajate special si autorizate sanitar. Pentru asigurarea igienei publice si salubritatii localitatii cetatenii sunt obligati sa respecte intocmai masurile stabilite de primarii in regulamentele de salubritate.
22

Administratia locala va asigura colectarea, indepartarea si neutralizarea rezidurilor stradale, acestea fiind sortate in reciclabile si nereciclabile. Vehiculele pentru transportul rezidurilor solide trebuie sa fie acoperite si prevazute cu dispozitive de golire automata si sa nu permita raspandirea continutului in timpul transportului, ele fiind intretinute igienic si dezinfectate periodic. Sistemul individual de indepartare si neutralizare a rezidurilor menajere este permis numai in localitati rurale, fiind necesara prevenirea raspandirii rozatoarelor si a insectelor. Locul de amplasare a depozitelor de reziduuri menajere se va alege astfel incat sa nu produca disconfort vecinilor, sa nu impurifice sursele locale de apa si sa fie la cel putin 10 m de ferestrelor locuintelor. La proiectarea si constructia autobuzelor, troleibuzelor si tramvaielor se vor lua masuri pentru a se evita emisiile poluante si sursele de zgomot, pentru evitarea accidentarii oamenilor, etc. Pentru asigurarea transportului de persoane in bune conditii trebuie sa se aiba in vedere o serie de norme de igiena ce privesc atat transportul in comun urban, transportul aerian, transportul naval,transportul rutier interurban. Se au astfel in vedere o serie de masuri ce privesc atat realizarea unui transport confortabil pentru calatori aceste masuri sunt luate in considerare inca de la constructia vehiculului, de asemenea se urmaresc si emisiile de poluanti, etc. Astfel vagoanele pentru calatori vor fi construite din materiale cu stabilitate chimica - coeficient scazut de conductibilitate termica si electrica, cu protejarea platformelor de trecere intre vagoane impotriva factorilor meteorologici, cu grad se securitate a treptelor si usilor potrivit legii. Amplasarea, proiectarea si realizarea porturilor se vor face tinandu-se seama de distantele fata de apa si de localitate, de posibilitatea de amenajare a acvatoriului, a malurilor, a cheiurilor, a instalatiilor de acostare a navelor si a spatiilor de depozitare astfel incat sa nu se influenteze in mod negativ starea de sanatate si confortul populatiei si al personalului. Colectarea si evacuarea apelor uzate se fac prin instalatii proprii, cu evacuare in apa marii, in larg dar numai dupa separarea deseurilor lichide uleioase si a grasimilor si dupa dezinfectia cu substante clorigene. Precolectarea primara a deseurilor menajere se face in recipiente din material plastic sau din metal, iar precolectarea secundara in compartimentele etanse situate in puncte accesibile, cu evacuare finala prin preluarea in porturi de catre mijloace auto specifice. In profilaxia sanitar-umana sunt utilizate produse pesticide, dar trebuie sa se aiba in vedere efectul toxic al acestora asupra starii de sanatate al populatiei. Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, primariile si agentii economici au obligatia de a organiza si desfasura actiuni de combatere a artropodelor si rozatoarelor vectoare de maladii la solicitarea si cu indrumarea tehnica de specialitate a inspectoratului de politie sanitara si medicina preventiva teritorial. Cetatenii cu gospodarii individuale si asociatiile de locatari au obligatia de a asigura combaterea si stingerea focarelor de artropode si rozatoare de maladii transmisibile sau generatoare de disconfort din gospodaria proprie sau din spatiile pe care le detin.
23

Inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva teritoriale au obligatia informarii populatiei cu privire la existenta in teritoriu a vectorilor care prezinta un risc pentru sanatate sau care produc un disconfort deosebit si la masurile de combatere ce trebuie luate impotriva acestora. In caz de deces prin boli transmisibile, carantinale se vor lua masurile de prevenire a raspandirii infectiei impuse de unitatile sanitare teritoriale, transportul acestor cadavre se va realiza numai cu avizul sanitar de transport eliberat de autoritatea sanitara teritoriala. Transportul international al cadavrelor se face numai pe baza unui pasaport de transport mortuar eliberat de inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva din judetul unde s-a produs decesul sau deshumarea. Inhumarea cadavrelor umane se face numai in cimitire autorizate sanitar de catre inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva judetean. Protectia juridica a obiectivelor din afara asezarilor umane Obiectivele din afara asezarilor umane sunt create de om si asezate in afara localitatilor: ex. drumuri publice, autostrazi, poduri, viaducte, baraje, etc. Aceste obiective ca si cele din interiorul asezarilor umane sunt afectate de poluare impunandu-se astfel protectia lor, deoarece aceste obiective sunt bunuri cu functii proprii dar supuse unor influente naturale sau umane negative, adica afectate de poluare. Ele trebuie protejate tehnic impotriva acestor efecte negative, impotriva uzurii fizice si a celei morale, fiind prevazute astfel o serie de masuri tehnice de supraveghere, exploatare, intretinere si protejare ale fiecarui astfel de obiectiv asigurandu-se astfel protectia juridica a acestora. Astfel este obligatorie mentinerea in buna stare a drumurilor publice fiind interzisa circulatia autovehiculelor pe partea necarosabila, pe acostamente, pe spatii verzi sau pe spatiile de siguranta a drumurilor; este interzisa recoltarea fructelor, florilor din plantatiile aferente drumurilor; se interzice spalarea autovehiculelor, scurgerea si evacuarea lubrifiantilor, ale unor produse toxice sau de alta natura; nu este permisa murdarirea partii carosabile, a spatiilor verzi, a locurilor de parcare, a statiilor mijloacelor de transport in comun, etc. Conform O.U. privind protectia mediului nr. 195/2005 modificata si completata sunt necesare studii de impact pentru orice lucrare de infrastructura rutiera ce poate avea impact asupra mediului prin natura, dimensiunea sau amplasare a lucrarii. Modalitatile de implementare a principiilor si elementelor strategice pentru protectia mediului sunt: armonizarea programelor de dezvoltare a drumurilor cu politicile de protectia a mediului, obligativitatea procedurii de evaluare a impactului drumului asupra mediului in faza initiala a proiectelor, programelor sau activitatilor. Evaluarea impactului asupra mediului cuprinde urmatoarele etape: studiul situatiei existente a factorilor de impact, inaintea inceperii lucrarilor de constructie a drumurilor

24

pe parcursul executiei lucrarilor de drumuri antreprenorul general este raspunzator de respectarea tuturor conditiilor legate de impactul asupra mediului - la terminarea lucrarilor de executie a drumurilor in cadrul lucrarilor de receptie se va verifica realizarea lucrarilor de protectie a mediului conform documentatiei de proiectare. Raspunderea juridica Incalcarea normelor legale privitoare la protectia mediului artificial atrage raspunderea juridica: contraventionala, penala si civila. In procesul dezvoltarii economico-sociale, in planurile de urbanism si amenajare a teritoriului este stabilita obligatia de a respecta principiile ecologice pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos, in acest scop consiliile locale raspund pentru nerespectarea obligatiilor legale de imbunatatire a microclimatului urban, neamenajarea si neintretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor , mentinerea curateniei stradale, sanctiunea constand intr-o amenda contraventionala stabilita diferentiat in functie de calitatea autorului faptei. Constituie contraventie nerespectarea de catre autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice sau juridice care administreaza domeniul public a obligatiei de a asigura realizarea masurilor si a conditiilor de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati. Se sanctioneaza cu amenda contraventionala stabilita distinct pentru persoane fizice si juridice incalcarea prevederilor legii privind amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare a apelor uzate, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale. De asemenea, constituie contraventie si se sanctioneaza ca atare nerespectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de agrement, a monumentelor istorice, etc. Daca unele din aceste fapte au fost savarsite in astfel de conditii incat potrivit legii pot fi considerate ca fapte penale ele se pedepsesc potrivit prevederilor Codului penal.

25