Protectia solului si a

subsolului

Dinu Ionela Cristina

Grupa 309

Protectia solului si a subsolului

Portivit definitiei din dictionar, solul este stratul de la suprafata scoartei

pamantesti , iar subsolul este partea de pamant aflata sub suprafata solului.
Ca suport si mediu de viata pentru plantele superioare, solul este unul din principalii
depozitari ai substantei vii a uscatului si ai energiei potentiale biotice captate prin
fotosinteza, ca si ai celor mai importante elemente vitale (carbon, azot, calciu etc) .
Pamantul este principalul mijloc de productie in agricultura si silvicultura.Spre
deosebire de celelelte resurse naturale, solul este limitat ca intindere si are caracter de
fixitate ; odata distrus, el nu se va mai putea reface asa cum a fost, pentru ca nu se pot
reproduce conditiile si istoria formarii lui.Nu este vorba numai de epuizarea
continutului sau de substante nutritive care poate fi compensat prin fertilizanti si nici
de lipsa sau excesul de apa, ci de intinderea limitata a solului in calitatea sa de suport
permanent pentru culturile vegetale. Dezafectarea in mari proportii a terenurilor
agricole si silvice pentru constructii, industrie, mine, depozitarea deseurilor, cai de
comunicatii si procesele de eroziune reduc posibilitatile de folosire a solului, pentru
dezvoltarea productiei agricole si silvice.
Datele experimentale arata ca pentru formarea unui strat de sol gros de 3 cm este
nevoie de 300-1000 de ani, iar geneza unui strat gros de 20 cm dureaza 2000-7000 de
ani. In schimb, denaturarea lui sub influenta eroziunii sau a diversilor factori nocivi
poate acea loc foarte repede, timp de cativa ani cand este slab gospodarit sau foarte
incet, cand este mai bine intretinut.
Degradarea si epuizarea solurilor prin eroziune si poluarea are consecinte asupra
productiei agricole, a preturilor si a productivitatii muncii.
Inca din anul 1968, Aheldon Judson estima ca volumul sedimentelot transportate de
rauri in ocean a crescut de la 9 miliarde tone pe an, inainte de introducerea cultivarii
pamanturilor, pasunatului si a altor activitati agricole, la 24 miliarde tone , cifre care
astazi sunt si mai alarmante.Omul a devenit astfel un important factor geologic care
accelereaza scurgerea solurilor fertile in oceane.
Ne aflam intr-o situatie aparent paradoxala : cresterea populatiei Globului impune
cultivarea unor suprafete din ce in ce mai mari de sol, ceea ce antreneaza, la randul
sau, o degradare din ce in ce mai accentuata a acestuia, deci o scadere considerabila a
productiei agricole.
Pe masura epuizarii solului, tarile se vad obligate sa importe alimente pentru
satisfacerea chiar si a nevoilor minime ale populatiei.Zeci de tari slab dezvoltate
constata ca problemele legate de datoria lor externa se agraveaza in continuare, din
cauza dependentei cronice de importuri de alimente.
Pe de alta parte, industrializarea masiva a dus la patrunderea in atmosfera a unor
cantitati tot mai mari de metale toxice.Din aer, ploaia si zapada duc metalele pe sol,
unde ele se acumuleaza.Ecologia solului este foarte vulnerabila la efectele toxice ale
unor asemenea metale (mercur, plumb nichel, cadmiu etc ), caci ele pot inhiba
cresterea plantelor si a bacteriilor folositoare din pamant.Mai mult, pot lua nastere
compusi noi, nenaturali, formati din aceste metale si compusi organici din sol.In
acelasi timp, este posibil ca unii complecsi organici care sunt inofensivi pentru culturi,
sa ajunga prin intermediul hranei in organismul uman, unde se pot dovedi daunatori.

Poluantii care se acumuleaza in sol pot tulbura puternic echilibrul ecologic vital al
acestuia.Cei care nu isi termina cursa in sol ajung sa se depuna in mari si oceane, unde
au inceput sa se acumuleze pesticide persistente si alte impuritati organice de sinteza.
Potrivit articolului nr. 2 din Legea nr. 107 din 12 iunie 2001, sunt considerate
terenuri degradate terenurile care, prin eroziune, poluare sau actiunea distructiva a
unor factori antropici, si-au pierdut definitiv capacitatea de productie agricola, dar
care pot fi amenajate prin impaduriri.
Putem spune ca poluarea solului este rezultatul oricarei actiuni care poate produce
dereglarea functionarii normale a solului, ca mediu de viata, in cadrul diferitelor
ecosisteme naturale sau create de om , dereglare manifestata prin degradare fizica,
chimica, biologica a solului, care afecteaza negativ fertilitatea sa, respectiv
capacitatea sa bioproductiva, din punct de vedere cantitativ si calitativ.Indicele sintetic
al efectului rezultant al poluarii solului este reprezentat fie prin reducerea cantitativa
si/sau calitativa a productiei vegetale, fie prin cheltuieli necesare mentinerii capacitatii
bioproductive la parametrii cantitativ si calitativ manifestarii poluarii.
Poluarea solului este cauzata de pulberile si gazele nocive din aer, din apele
reziduale, de deseuri de natura industriala sau menajera, dar mai ales de pesticidele si
ingrasamintele chimice folosite in agricultura.
In afara de poluarea naturala,de poluarea fizica si chimica, in vecinatatea imediata a
unitatilor miniere si in locurile de depozitare a minereurilor radioactive se constata si
poluarea radioactiva a solului.La aceasta mai poate contribui si depozitarea in sol a
deseurilor nucleare care emit radiatii timp indelungat si care scot din circulatie
numeroase terenuri.
Pentru toate aceste motive si inca multe altele, protectia solului si a subsolului
constituie obiect de preocupare majora, reflectate in masurile juridice de protectie
promovate in legislatia tuturor tarilor lumii.
In Romania, conform art 1 din legea fondului funciar nr. 18/1991, terenurile de
orice fel, indiferent de destinatie si de titlul pe baza caruia sunt detinute sau de
domeniul public sau privat din care fac parte , constituie fondul funciar al tarii, a carui
protectie se asigura prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si
amenajare, obligatorii pentru toti detinatorii indiferent de titlul juridic. De aceea
protecia solului se realizeaz prin msuri generale privind protecia mediului
(pornind de la legtura sa special cu ali factori de mediu) i prin msuri speciale,
prevzute n reglementrile speciale, n principal Legea 18/1991, cu modificrile
ulterioare.
Potrivit OUG 195/2005: Protecia solului, a subsolului i a ecosistemelor terestre, prin
msuri adecvate de gospodrire, conservare, organizare i amenajare a teritoriului,
este obligatorie pentru toi deintorii, cu orice titlu.
Deintorii de terenuri, cu orice titlu, precum i orice persoan fizic sau juridic care
desfoar o activitate pe un teren, fr a avea un titlu juridic, au ndatorirea de a
respecta obligaiile prevzute de reglementrile legale n domeniu. Rezult c
obligaiile privind protecia solului au caracterul de obligaii propter rem.
In acest scop, autoritatea centrala pentru protectia mediului , cu
consultarea ministerelor competente , stabileste :
sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii starii actuale
si a tendintelor de evolutie a acestuia ;
reglementarile privind protectia calitatii solului, a ecosistemelor terestre si a
biodiversitatii ;
procedura de autorizare privind problemele de protectie a mediului cuprinse in
planurile de amenajare a teritoriului , amenajarea torentilor pentru intocmirea

amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje, de studii si

prospectiuni geologice si hidrologice , precum si pentru activitatile miniere
de extractie ;
reglementari pentru refacerea cadrului natural in zonele in care solul, subsolul
si ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activitati
cu impact negativ asupra mediului.

Protectia juridica a terenurilor in general si a celor destinate agriculturii in special,

se realizeaza printr-o serie de reglementari menite sa asigure conservarea si
ameliorarea solului , sa impiedice scoaterea terenurilor din circuitul agricol, sa
determine ca aceste terenuri sa fie utilizate exclusiv pentru productia agricola sau
silvica, prin stabilirea obligatiei generale a detinatarilor de a le exploata si folosi
potrivit destinatiei lor. De aceea protectia solului se face atat la nivel calitativ cat si
cantitativ.
In vederea protectiei calitative a terenurilor se executa lucrari de conservare si
ameliorare a solului in care scop, organele de cercetare si proiectare de specialitate
intocmesc, la cerere, studii si proiecte in corelare cu cele de amenajare a
teritoriului.Lucrarile respective se executa de catre detinatorii terenurilor sau prin
grijaacestora , de catre unitati specializate.
Legea fondului funciar prevede ca, pentru realizarea coordonata a lucrarilor de
interes comun, potrivit cu nevoile agriculturii, silviculturii, gospodaririi apelor, cailor
de comunicatie, asezarilor omenesti sau altor obiective economice si sociale,
documentatiile tehnico-economice si ecologice se elaboreaza in comun de catre partile
interesate, stabilindu-se si contributia acestora, precum si ordinea de executie a
lucrarilor.
Terenurile care prin degradare si poluare si-au pierdut , total sau partial, capacitatea
de productie pentru culturi agricole sau silvice, se constituie in perimetre de
ameliorare.Grupele de terenuri ce intra in aceste perimetre se stabilesc in comun, de
catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Ministerul Apelor si
Protectiei Mediului, la propunerile care au la baza situatiile inaintate de comune,
orase si municipii.
Documentatiile intocmite se avizeaza de organele judetene agricole si silvice si de
protectia mediului si se inainteaza Ministerului Agriculturii care, impreuna cu
ministerele si departamentele interesate, stabilesc programele de finantare , proiectare
si executie.
Detinatorii sunt obligati sa puna la dispozitie terenurile din perimetrul de
ameliorare in vederea aplicarii masurilor si lucrarilor prevazute in proiectul de
ameliorare, pastrand dreptul de proprietete asupra lor, includerea de catre primarie a
unui anumit teren in categoria mentionata mai sus, se poate face numai cu acordul
proprietarului.Daca proprietarul nu este de acord, primaria face propuneri motivate
prefecturii, care va decide.
In cazul in care prefectul decide includerea terenului in perimetrul de ameliorare,
consiliul local este obligat sa-i atribuie in folosinta titularului terenul in cauza, o
suprafata de teren corespunzatoare, pe toata durata realizarii lucrarilor de ameliorare.
Daca statul nu dispune in localitatea respectiva de un alt teren asemanator pentru
rezolvarea situatiei prevazuta mai sus, iar proprieterul nu este de acord sa primeasca
un alt teren la distanta mai mare , se va aplica procedure de expropiere pentru cauza
de utilitete publica, prevazuta de Legea nr. 33/1994.
Ordinul emis de prefect poate fi contestat in fata instantelor de contencios
administrativ, potrivit Legii nr. 29/1990 (cu completarile ulterioare).

Statul sprijina realizarea lucrarilor de protectie si ameliorare a solului, suportand

partial sau total cheltuielile in limita alocatiei bugetare aprobate, pe baza notelor de
fundamentare elaborate de unitatile de cercetare si proiectare , insusite de organele
agricole de specialitate judetene si aprobate de catre Ministerul Agriculturii,
Alimentatiei si Padurilor.Fondurile necesare pentru cerceterea, proiectarea si
executarea lucrarilor prevazute in proiectele de amenajare si punere in valoare a
terenurilor degradate si poluate, cuprinse in perimetru, se asigura, in functie de
specificul lucrarilor din Fondul de ameliorare a fondului funciar si prin alocatii
bugetare.Aceste fonduri pot fi sporite prin participarea comunelor,oraselor si
judetelor, precum si prin contributia in bani sai in munca a tuturor celor interesati.
Terenurile degradate si poluate, incluse in perimetrul de ameliorare, sunt scutite de
taxe si impozite catre stat, judet sau comuna , pe timpul cat dureaza ameliorarea lor.
Detinatorii de terenuri degradate, chiar daca nu sunt cuprinse intr-un perimetru de
ameliorare, care, in mod individual sau asociatii, vor sa faca din proprie
initiativa inerbari, impaduriri, corectare a reactiei solului sau alte lucrari de ameliorare
a terenurilor, beneficiaza din partea statului, gratuit, de materialul necesar.Cei care au
primit asemenea materiale si nu le-au intrebuintat in vederea scopului pentru care leau cerut, sunt obligati sa plateasca contravaloarea lor.
De asemenea, in cazul in care se constata ca anumite suprafete au fost scoase din
productia agricola sau silvica prin degradare sau poluarea solului, datorita faptei
culpabile a unor persoane fizice si juridice, proprietarul, primaria sau organul agricol
ori silvic pot cere suportare ade cetre cel culpabil a cheltuielilor necesitate de lucrarile
de refacere si ameliorare a solului.
Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Ministerul Apelor si Protectiei
Mediului, impreuna cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice ,,Gheorghe Ionescu
Sisesti'' iau masuri pentru dezvoltarea sistemului national de supraveghere, evaluare
prognoza si avertizare cu privire la starea calitatii solurilor agricole si silvice pe baza
unui sistem informational, cu asigurarea unei banci de date la nivelul tarii si al
judetului si propun masurile pentru protectia si ameliorarea terenurilor, in scopul
mentinerii si cresterii capacitatii de productie.
Deosebit de importante, amenajarile de imbunatatiri funciare au rolul de a
preveni,reduce si inlatura procesele de deteriorare a fondului funciar, cauzate de
factori naturali -seceta inundatii, exces de umiditate - sau de actiuni antropice,
prinmasuri specifice.
Scopul acestor lucrari este valorificarea superioara a fondului funciar, in principal
cresterea potentialului productiv al solului si introducerea in circuitul economic a
terenurilor neproductive.
Amenajarile de imbunatatiri funciare pot fi de utilitate publica sau privata.Pentru
realizarea amenajarilor de utilitate publica este obligatoriu acordul proprietarilor de
terenuri.
Administratorii amenajarilor de imbunatatiri funciare de utilitate publica sunt
obligati, printre altele, sa urmareasca impactul acestor lucrari asupra factorilor de
mediu si sa aplice masurile de corectie, in cazul constatarii unor tendinte negative,
stabilite prin documentatii tehnico-economice si/sau ecologice.
Amenajarile teritoriale complexe legate de valorificarea unor resurse naturale ale
solului si subsolului, de mari lucrari hidroenergetice, retele de drumuri, mari
exploatari miniere sau forestiere, genereaza la nivelul cerintelor tehnice
contemporane, masuri pentru adaptarea conditiilor mediului, natural si construit, la
necesitatile fundamentale ale colectivitatilor umane.

Folosirea rationala cu maximum de eficienta a tuturor suprafetelor de teren se

impune cu privire la oricare dintre destinatiile economice si sociale carora le sunt
afectate aceste suprafete.
In ceea ce priveste protectia cantitativa a terenurilor, indeosebi a celor agricole, art.
100, alin. (1) din Legea fondului funciar, stabileste obligatia titularilor obiectivelor de
investitii sau de productie amplasate pe teren nu se conformeaza acestor dispozitii,
Legea fondului funciar prevede ca lor nu li se mai aproba scoaterea din productia
agricola sau silvica a altor terenuri , fiind pasibili, in conditiile prevazute de lege si de
aplicarea unor sanctiuni contravenctionale.
Tot in vederea protectiei cantitative a terenurilor agricole se stabileste in art. 102,
alin. (1), din Legea nr. 18/1991 si regula dupa care , liniile de telecomunicatii si cele
de transport si distribuire a energiei electrice, conductele de transport pentru
alimentare cu apa, canalizare, produse petroliere, gaze, precum si alte instalatii
similare, se vor grupa si amplasa de-a lungul si in imediata apropiere a caior de
telecomunicatii -sosele, cai ferate - a digurilor, canalelor de irigatii si de desecari si
altor limite obligate din teritoriu, in asa fel incat sa nu stanjeneasca executia lucrarilor
agricole.
Ocuparea terenurilor necesare remedierii derajnamentelor in caz de avarii si
executarea unor lucrari de intretinere la obictivele mentionate anterior , care au
caracter urgent si care se executa intr-o perioada de pana la 30 de zile, se pot face pe
baza acordului prelabil al detinatorilor de terenuri sau, in caz de refuz, cu aprobarea
prefecturii judetului sau a Primariei Municipiului Bucuresti.
In toate cazurile, detinatorii de terenuri agricole au dreptul la despagubire pentru
daunele cauzate.
Din reglementarile legale prezentate rezulta ca , protectia juridica cantitativa si
calitativa a solului - ca parte componenta a protectiei mediului - se realizeaza, mai
ales, prin stabilirea unor obligatii legale pentru orice detinator de teren, fiind o
problema atat de interes public, cat si privat.
Caracterul public pe care il prezinta interesul de protejare calitativa a terenurilor
agricole rezulta, in primul rand, din faptul ca statul ( prin Ministerul Agriculturii,
Alimentatiei si Padurilor, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, alte organe
competente la nivel central si local ) este chemat sa dezvolte sistemul national de
supraveghere, evaluare, prognoze, avertizare cu privire la starea calitativa a
terenurilor agricole si silvice si sa adopte, sa aplice si sa controleze masurile ce se
impun.
Garantarea aplicarii tuturor masurilor organizatorice, financiare, tehnice , etc.,
cuprinse in actele normative adoptate in vederea protejarii, conservarii si folosirii
intregului fond funciar al tarii este asigurata, pe planul dreptului, prin norme care
prevad, raspunderea civila , contraventionala sau penala dupa caz.
Astfel, de exemplu, constituie contraventii la normele privind evidenta, protectia,
folosirea si ameliorarea terenurilor agricole sau silvice, daca nu sunt savarsite, in
astfel de conditii, incat, potrivit legii penale sa constituie infractiuni, urmatoarele
fapte : nedecopertarea de catre beneficiarii de investitii a stratului fertil de sol, inainte
de executarea lucrarilor de amplasare a unor obiective si nedepozitarea acestui strat pe
suprafetele stabilite de organele agricole, precum si neluarea masurilor de amenajare
si nivelare a terenurilor ramase in urma excavarii de carbune, caolin, argila, pietris,
sonde abandonate si altele asemenea ; amplasarea obiectivelor de orice fel, cu
exceptia celor expres prevazute de lege, pe terenurile situate in extravilan, fara avizele
si aprobarile legale ; ocuparea si folosirea terenurilor aprobate a fi scoase definitiv sau
temporar din productia agricola, inainte de a fi delimitate, bornate si predate ;

degradarea terenurilor si culturilor prin depozitarea de materiale ori deseuri de pietris,

moloz, nisip, prefabricate, construcii metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie si
altele asemenea ; neluarea unor masuri corespunzatoare de catre persoanele juridice
sau fizice pentru evitarea afectarii terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din
activitatea de productie si prin scurgeri de orice fel.
Cele doua elemente ale mediului, solul si subsolul au atat reguli comune de
reglementare, data fiind legatura stransa dintre ele, dar si reguli specifice, in raport de
particularitatile pe care fiecare le prezinta.
Astfel, din categoria regulilor comune fac parte reglementarile referitoarela
protectia calitatii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre si conservarea
biodiversitatii, refacerea cadrului natural in cazul in care anumite zone au fost afectate
de fenomene naturale sau deactivitati umane ; tot astfel intocmirea
amenajamentelorsilvice,combaterea eroziunii solului,forjare de studii si prospectiuni
geologice si hidrologice, etc.
Legea nr. 137/1995 consacra protectie solului, subsolului si ecosistemelor terestre
intreaga sectiune a lll-a, instituind in articolul 47 pentru toti detinatorii de terenuri,
masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului.
In plus, legea mediului (art48), a stabilit o serie de obligatii in sarcina autoritatii
centrale pentru protectia mediului cu consultarea , insa, a ministerelor competente.
In conformitete cu art. 135, alin. (4) din Constitutie, bogatiile de orice natura ale
subsolului, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, putand fi date, in conditiile
prevazute de lege, in administrarea unor persoane juridice publice sau private,
concesionate ori inchiriate.
Intra sub incidenta regimului de protectie resursele naturale ale subsolului, ale
platoului continental, zacamintele de ape minerale, lacurile terapeutice si acumularile
de namol, precum si alte bunuri si resurse naturale ale subsolului.
Statul are obligatia sa asigure exploatarea resurselor naturale in concordanta cu
interesul national, ceea ce implica si respectarea normelor de protectie si conservarea
mediului.
Persoanele fizice si juridice care prospecteaza sau exploateaza asemenea resurse au
obligatia de a cere si a obtine acordul si/sau autorizatia de mediu si de a respecta
prevederile acestora ; de a reface terenurile afectate, aducandu-le la parametrii
productivi si ecologici naturali sau la un nou ecosistem functional, conform
prevederilor si in termenele continute in acordul si/sau autorizatia de mediu ; de a
anunta autoritatile pentru protectia mediului sau alte autoritati competente, potrivit
legii, despre orice situatii accidentale care pun in pericol ecosistemul terestru si de a
actiona pentru refacerea acestuia ;de a monitoriza zona, etc.
Explorarea, dezvoltarea si exploatarea petrolului se realizeaza conform legii, cu
respectarea stricta a cerintelor de protectie a mediului.
Operatiunile petroliere se pot desfasura numai in cadrul unor perimetre de
explorare/exploatare cu respectarea masurilor stabilite in acordurile petroliere pentru
protectia solului si a subsolului.Periclitarea, prin modul de executare a operatiunilor
petroliere, a posibilitatilor exploatarii viitoare a zacamantului sau incalcare anormelor
privind protectia si exploaterea rationala a zacamintelor ori a normelor privind
protectia mediului de catre titularul acordului petrolier, atrage dupa sine, retragerea
dreptului de administrare sau concesionare.
Ca bunuri naturale ale subsolului, bunurile patrimoniului geologic sunt proprietate
publica, fiind supuse regimului juridic prevazut de lege.Aceste bunuri cuprind
obiective care conserva esantioane reprezentative din punct de vedere paleontologic,
petrografic, mineralogic, structural si stratigrafic, ca de exemplu, pesteri, depozite

fosiliere, formatiuni geologice, mineralogice si altele asemenea, fiind supuse

regimului special de protectie pentru ariile naturale protejate de interes geologic, in
conditiile legii.
Legea protectiei mediului prevede o serie de fapte considerate contraventii privind
regimul de protectie al solului si subsolului.
Dintre acestea mentionam :
nerespectarea obligatiei de a asigura, prin sisteme proprii, supravegherea
mediului, pe baza prevederilor din autorizatie, pentru identificarea si
prevenirea riscurilor pe care substantele si preparatele chimice periculoase le
pot reprezenta asupra sanatatii populatiei si mediului,
netinerea evidentei rezultatelor actiunilor de supraveghere si neanuntarea
producerii unor descarcari neprevazute sau a accidentelor, autoritatilor
competente pentru protectia mediului si de aparare civila [art. lit. d) ] ;
nerespectarea obligatiei de depozitare a deseurilor menajere, industriale,
agricole sau altele, numai pe suprafetele autorizate in acest scop ;
incalcarea obligatiei de refacere a cadrului natural in zonele de depozitare a
deseurilor ( de tot felul ) prevazuta in acordul si/sau autorizatia de mediu [art.
25, lit. b) si e) ] ; nedepozitarea ingrasemintelor chimice si a pesticidelor
numai ambalate si in locuri protejate ;
folosirea ingrasamintelor chimice si a pesticidelor in zonele sau pe suprafetele
umede unde sunt instituite masuri speciale de protectie [art. 29, lit c) si d) ] s.a.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul
imputernicit in acest scop de catre autoritatea publica centrala pentru
protectia mediului, de catre comisarii si subcomisarii de politie, de catre personalul
imputernicit al administratiei publice judetene si locale si de personalul Ministerului
Apararii Nationale in domeniile sale de activitate, potrivit competentelor legale.
In completare acestor reglementari se aplica dispozitiile din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Sunt considerate infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau
amenda penala : arderea miristilor, stufului, tufarisului si vegetatiei ierboase din ariile
protejate si de pe terenurile supuse refacerii ecologice ; provocarea de poluare prin
evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol, a unor deseuri sau substante
periculoase [art. 85, alin.(1), lit. a) si d) ], etc ;se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amenda : nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si
substante periculoase [art 85, alin. (2), lit. g) ] s. a, ; se pedepseste cu inchisoare de la
unu la 5 ani :amenajarea, fara autorizatie, de depozite subterane a deseurilor sau
substantelor periculoase ; nerespectarea interdictiilor in legatura cu utilizarea pe
terenuri agricole, de pesticide sau ingrasaminte chimice ; provocarea, datorita
nesupravegherii surselor de radiatii ionizate , s. a.Constatarea si cercetarea
infractiunilor se fac din oficiu de organele de urmarire penala, conform competentei
legale.
Trebuie sa aratam ca sistemul sanctiunilor contraventionale si penale prevazute de
Legea - cadru nr. 137/1995 in domeniul protectiei si ameliorarii solului se
completeaza corespuzator cu sanctiunile prevazute de Legea fondului funciar nr.
18/1991, precum si de celelalte reglementari cu caracter special care vizeaza, intr-o
forma sau alta, acest domeniu.

Bibliografie:

1.
2.
3.
4.
5.

Legea fondului funciar nr. 18/1991

OUG 195/2005 protectia mediului
www.scritub.com
www.dreptonline.ro/
Tratat de dreptul mediului- Daniela Marinescu , Ediia a III-a, Editura
Universul Juridic, Bucureti, 2008
6. Dreptul Mediului, curs ID, Asist. univ. drd. Maria-Cristina Petre