PROTECTIA JURIDICA A SUBSOLULUI

Subsolul reprezinta spatiul fizic de sub sol, alcatuit din totalitatea formatiunilor geologice accesibile lucrarilor de cercetare si prospectiuni geologice. Compozitia chimica a subsolului influenteaza starea de fertilitate a stratului superior al pamantului, al solului. Primul text legal cu privire la exploatarea si protejarea resurselor subsolului il reprezinta Legea minelor din anul 1894 (modificata si completata in 1906 si 1913), ce cuprindea dispozitii in legatura cu protectia zacamintelor miniere. Prin Constitutia din 1923, zacamintele si bogatiile subsolului au fost declarate proprietatea exclusiva a statului. A urmat apoi Legea minelor din 1924, Legea nr.9/1973 privind protectia mediului, care a stabilit reglementari stricte privind protectia subsolului, a zacamintelor si a resurselor sale. Constitutia Romaniei din 2003 dispune in art.136 alin.3 ca toate bogatiile de interes public ale subsolului sunt obiect exclusiv al proprietatii publice, stabilind in sarcina statului obligatia de a asigura exploatarea rationala a resurselor naturale

in concordanta cu interesul national. Capitolul VI din Legea nr.18/1991 republicata, cuprinde dispozitii ce reglementeaza regimul juridic al subsolului si protectia sa juridica. Prin Legea petrolului nr. 134/199511 s-a instituit regimul juridic al explorarii si exploatarii petrolului in tara noastra fiind stabilite si reguli de protectie a solului si subsolului. Legea nr. 137/1995 prevede in art. 48 obligatia generala pentru toti detinatorii, indiferent de titlu, de a proteja solul, subsolul si ecosistemele terestre, iar alte dispozitii stabilesc supunerea la un regim de protectie a resurselor naturale ale subsolului, instituind obligatii in sarcina celor ce le prospecteaza sau le exploateaza. Facand parte din categoria bunurilor domeniului public, subsolul se bucura de o protectie deosebita, in scopul prevenirii poluarii sale, a diminuarii resurselor si bogatiilor sale, a protectiei cantitative si calitative utilizandu-se instrumente juridice bogate si variate. Dispozitiile constitutionale stabilesc ca subsolul este domeniu public, bunurile sale sunt

inalienabile, iar protectia subsolului este o problema de interes public si privat. Explorarea si exploatarea subsolului si a resurselor sale naturale trebuie sa se faca in interesul intregii societati. Subsolul, bogatiile si resursele sale naturale, fiind supuse degradarii si poluarii, impun necesitatea luarii unor masuri de protectie juridica corespunzatoare. Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului stabileste: - reglementarile corespunzatoare protectiei calitatii subsolului; - procedura de autorizare a lucrarilor de exploatare, prospectare si extractie de zacaminte ale subsolului; - reglementari privind refacerea subsolului afectat (natural sau artificial). Organele de stat au o serie de atributii in legatura cu protectia subsolului, astfel: - sa tina evidenta tuturor resurselor subsolului, a lucrarilor de extractie si prelucrare;

- sa monitorizeze lucrarile de exploatare si prospectiuni geologice; - sa stabileasca procedura de autorizare a lucrarilor de exploatare si explorare a subsolului; -sa stabileasca reglementari privind protectia subsolului. Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza sau exploateaza bogatiile subsolului sunt obligate: - sa solicite si sa obtina acordul/autorizatia de mediu si sa-i respecte prevederile; - sa refaca terenurile afectate ca urmare a activitatilor desfasurate, aducandu-le la parametrii productivi si ecologici naturali; - sa ia masurile preventive privind poluarea mediului si cauzarea de prejudicii ecologice cu ocazia efectuarii lucrarilor de exploatare si explorare a subsolului; - sa anunte autoritatile competente despre orice situatii accidentale de natura sa puna in pericol ecosistemul terestru.

Incalcarea normelor juridice de protectie a subsolului ca urmare a neindeplinirii obligatiilor legale sau savarsirea de fapte interzise in materie, de catre toti utilizatorii subsolului, atrag dupa caz raspunderea juridica contraventionala, penala sau civila!!!

ROSIA MONTANA Roia Montan (n german Goldbach, n maghiar Verespatak, n latin Alburnus Maior) este o localitate minier din Munii Apuseni, judeul Alba, Transilvania, Romnia. Este reedina comunei Roia Montan. Pe Harta Iosefin a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 137), localitatea apare sub numele de Veres Patak (traducere n limba roman Prul nsngerat/Rou). Este situat n Valea Roiei, strbtut de rul Roia. Rul Roia este bogat n minerale, n special fier care i d o culoare roiatic, de unde i denumirea comunei n romn i maghiar. Culoarea roiatic a apei se datoreaz mineritului excesiv ce dureaz de peste 2000 de ani ce a dus la

distrugerea pnzei freatice; coninutul apei depete de 110 ori limita legal la zinc, de 64 de ori la fier i de 4 ori la arsenic, ceea ce o face nepotabil. Locul a devenit cunoscut dup ce o companie romn-canadian, Roia Montan Gold Corporation (RMGC) obine licena de concesiune pentru exploatare nr. 47/ 1999, pentru exploatarea minereurilor de aur i argint din perimetrul Roia Montan, licen obinut prin transfer de la Minvest SA Deva i nu prin licitaie. Licena este valabil doar pentru exploatarea veche, care a fost nchis n 2006. De altfel autorizaia de mediu, emis pentru Minvest, a expirat n decembrie 2004, dar exploatarea de mici dimensiuni a continuat pn n 2006, n condiiile n care licena nr.47/1999 nu a fost anulat. RMGC este o companie nfiinat n anul 1997, n judeul Alba, n care acionari sunt Gabriel Resources, firm canadian i acionar majoritar cu 80,46% din totalul aciunilor, compania minier de stat Minvest Deva - cu 19,31% i ali acionari minoritari cu 0,23%[8]. Proiectul minier de la Roia Montan este prevazut a se desfura pe parcursul

a 25 de ani, pe o suprafa de 12 km, timp n care se estimeaz c vor fi extrase 314 tone de aur i 1480 tone de argint. Compania nu a primit nc autorizaiile necesare nceperii proiectului, n prezent proiectul fiind n curs de evaluare la Ministerul Mediului. Proiectul Roia Montan este combtut de Academia Romn prin Declaraia Academiei Romne n legtur cu proiectul de exploatare minier de la Roia Montan i Academia de Studii Economice Bucureti, n urma unor analize tiinifice date publicitii. Impactul asupra mediului Proiectul const n deschiderea celei mai mari exploatri aurifere la suprafa, prin cianurare, din Europa care va cuprinde, n Valea Roia, patru cariere deschise i o uzin de prelucrare cu cianuri a aurului i argintului, iar n Valea Corna un iaz de decantare a substanelor chimice cu o suprafa de 367 hectare. Una din principalele temeri cu privire la acest proiect este legat de un posibil accident ecologic asemntor celui de la Baia Mare din anul 2000,

cnd ruperea unui baraj al iazului de decantare a dus la poluarea cu cianur a Tisei i a Dunrii, moartea a 1200 tone de pete i contaminarea resurselor de ap a 2 milioane de oameni. Totui, experii de la Norwegian Geotechnical Institute (NGI), care au studiat proiectul barajului ce urmeaz a fi construit la Roia Montan, au estimat c, dac se respect proiectul, barajul Corna poate prezenta siguran. Riscul polurii apei a fost evaluat - n baza aceleai proiecte ale companiei - de specialiti internaionali, sub coordonarea Prof. Paul Whitehead, de la Centrul de Cercetri al Mediilor Acvatice, Universitatea Reading (Marea Britanie), care au estimat c, n cazul Roia Montan, riscul producerii polurii accidentale a apei este redus, ca de altfel i riscul polurii transfrontaliere. n proiect se prevede c pe msur ce se va ncheia activitatea n cele patru cariere de suprafa propuse, acestea vor fi reumplute cu pmnt, cu excepia carierei Cetate, care va fi umplut cu ap i transformat ntr-un lac de agrement. ntreaga zon va fi plantat cu vegetaie. Planurile de nchidere i post-nchidere a minei au fost gndite

astfel nct s se asigure o monitorizare permanent pe parcursul a 50 de ani dup ncheierea exploatrii, msur condiionat de asigurarea resurselor bneti absolut necesare i care trebuie avansate sub forma unor garanii sau depozite bancare necesare acoperirii acestor cheltuieli. O eventuala externalizare a acestor activiti de nchidere i post - nchidere a proiectului minier (denumit impropriu minier ntruct tehnologic avem un proiect mai degrab industrial, specific industriei materialelor de construcii i industriei chimice) poate compromite proiectul prezentat, firmele gsind multe portie legale, inclusiv intrarea n faliment pentru a nu arunca bani cu refacerea mediului. Constituirea unui depozit bancar sau alte instrumente de garanii certe pentru finanarea activitilor de nchidere i postnchidere pentru ntreaga durata de 50 ani ar nltura acest risc, ns istoricul acestui proiect ne arat c instituiile statului romn sunt mai puin meticuloase. Proiectul de la Roia Montan a iscat multe divergene n ceea ce privete problemele de mediu

i utilizarea tehnologiei pe baz de cianur. Mai multe ONG-uri au ridicat problema potrivit creia Parlamentul European interzice tehnologiile de extracie pe baz de cianur, Comisia European fiind ns cea care decide n privina legislaiei. Poziia oficial a Comisiei Europene privind tehnologia pe baz de cianur - privind exploatarile deja existente i nu pe cele viitoare - este prezentat ntr-o declaraie din iulie 2010 a comisarului pentru mediu Janez Potocnik n care acesta afirm c interzicerea total a cianurii n activitile miniere nu este justificat din punctul de vedere al mediului i al sntii. De asemenea, el menioneaz c legislaia existent cu privire la managementul deeurilor extractive (Directiva 2006/21/EC) include cerine precise i stricte, care asigur un nivel de siguran pentru managementul deeurilor provenite de la exploatrile miniere.

Concluzii

Datorita insusirilor sale, a resurselor naturale, a bogatiilor pe care le cuprinde, cu rol deosebit asupra dezvoltarii generale a societatii, se impune protejarea subsolului prin toate mijloacele, inclusiv cele juridice, care sunt cele mai eficiente. Este necesara o protectie a resurselor naturale, o gestiune durabila a acestor materii prime printr-o exploatare si o explorare eficienta. Datorita legaturii organice dintre sol si subsol, regimul lor juridic si protectia lor sunt reglementate de multe ori in acelasi context.