Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Departamentul de Drept Privat

REFERAT

PRACTICA SOLUȚIONĂRII LITIGIILOR CIVILE PRIVIND

ÎMPĂRȚIREA BUNURILOR PROPRIETATE COMUNĂ ÎN
DEVĂLMĂȘIE A SOȚILOR

A efectuat:
Studenta grupei 2201,
Zgardan Aura

Conducător științific:
Tabuncic Tatiana

Chișinău, 2023
Cuprins:
Introducere.....................................................................................................................................

1. Regimul legal al bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților...........................

2. Partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soților....................................

Concluzie......................................................................................................................................

Bibliografie...................................................................................................................................

1
 Introducere
Practica soluționării litigiilor privind împărțirea bunurilor în devălmășie a soților este
un domeniu complex care implică atât aspecte legale, cât și sociale și emoționale. Abordarea
acestui proces necesită atenție la detaliu, cunoaștere profundă a legilor relevante și abilități de
gestionare a conflictelor pentru a asigura o soluție justă și durabilă pentru toate părțile
implicate. Prin prisma devălmășiei, se încearcă să se găsească echilibrul între drepturile și
responsabilitățile fiecărui soț în cadrul unei relații care se apropie de final.

Reieșind din această idee, în lucrara dată voi aborda aspecte ce țin de regimul legal al
bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților, regulile de partajare a acestor bunuri,
aplicarea domeniului dat în practică, prin prisma unor exemple relevante, evidențiind
tehnicile, modalitățile de soluționare a litigiilor privind împărțirea bunurilor comune în
devălmășie a soților, precum și expunerea ideilor proprii asupra fiecărui caz în parte. În
contextul dat este binevenit citatul „Înțetept e acela care nu se întristează în legătură cu ce are,
ci se bucură de ceea ce are” (autor necunoscut).

2
 1. Regimul legal al bunurilor proprietate comună în devălmășie a soților

Bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în

devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un
alt regim juridic pentru aceste bunuri. Astfel, orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se
prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară. În cazul în care bunul
comun reprezintă un drept care, conform legii, se dobîndeşte prin înregistrare într-un registru
de publicitate, iar dreptul este înregistrat doar în folosul unuia dintre soţi, oricare dintre soţi
poate cere să se noteze în registrul de publicitate calitatea acelui drept de bun comun al
soţilor. În lipsa acestei notări, faţă de terţul dobînditor al dreptului înregistrat ori al unei
grevări asupra acelui drept nu se poate invoca calitatea lui de bun comun al soţilor, cu
excepţia cazului în care se va demonstra că dobînditorul a cunoscut această calitate pe altă
cale (art.572 Cod civil al Republicii Moldova1, în continuare CC).

Proprietatea personală

Bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele

dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt
mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a
dobîndit (art.573 alin.1 CC).

1. Articolul are menirea de a delimita bunurile care intră sub regimul legal al comunității
soților și bunurile care rămân în afara comunității. El se aplică în măsura în care de la el nu s-
a derogat prin contract matrimonial. La fel, nimic nu se opune ca, la partajul bunurilor
comune soții să deroge de la dispozițiile acestui articol, înțelegerea având valoarea unei
tranzacții (eventual, dacă se transmite un bun personal — el va avea rolul de sultă), dar sub
rezerva respectării drepturilor terților (în special a creditorilor). În orice caz, reglementarea
actuală nu permite ca prin contract matrimonial bunurile dobândite înainte de căsătorie să fie
declarate bunuri comune, or contractul matrimonial are efect prospectiv, dar nu retroactiv (art.
29 alin.(3) Codul familiei al Republicii Moldova2).

1
Adoptat prin Legea Nr.1107-XV din 06 iunie 2002, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86 din 22
iunie 2002, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, modernizat prin Lege nr.133 din 15 noiembrie 2018 privind
modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative, în Monitorul Oficial nr. 467-479 din 14
decembrie 2018, pusă în aplicare 1 martie 2019.

2
Adoptat prin Legea nr. 1316 din 26.10.2000, în Monitorul Oficial nr. 47-48 din 26.04.2001, modernizat prin
Legea nr.316 din 17.11.2022, în vigoare din 09.01.2023.

3
 2. Momentul dobândirii unui drept de către un soț și intrării sale în patrimoniul acelui soț
se determină de regulile privind dobândirea drepturilor respective. În materie de drept de
proprietate, regulile fundamentale sunt cuprinde în art. 510 CC, care face distincție după cum
dreptul se supune înregistrării într-un registru de publicitate (imobile, automobile-de la 1
martie 2019-părți sociale în SRL sau acțiuni în SA, proprietatea industrială) ori nu (alte bunuri
mobile). În materie de drepturi de creanță, ele apar din momentul apariției raportulu
obligațional (încheierea valabilă a contractului, săvârșirea delictului etc.), chiar dacă sunt
contractul cuprinde o condiție suspensivă.

3. Totuși, momentul dobândirii dreptului nu este criteriul definitiv pentru a delimita dacă
un drept este comun al soților ori personal al soțului dobânditor. Un corectiv este adus de
principiul că bunurile dobândite cu titlu oneros în timpul căsătoriei, însă din banii personali ai
unui soț (fie că deținuți înainte de căstorie, fie că obținuți pe timpul căsătorie însă prin donație
sau moștenire), rămân bunuri personale

Ilustrație:

„Înainte de căsătorie soțul B a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil,

dar nu și-a înregistrat dreptul de proprietate în Registrul Bunurilor Imobile. B s-a căsătorit cu
soția A. Ulterior, B și-a înregistrat dreptul asupra imobilului cumpărat. Peste câțiva ani, în
contextul procesului de divorț și partaj al bunurilor comune soția A invocă faptul că imobilul
este bun comun și cere partajarea lui, pe motiv că a fost dobândit cu titlu oneros, pe timpul
căsătoriei.

Imobilul într-adevăr a fost dobândit în timpul căsătoriei, însă dacă el a fost plătit din banii
personali ai soțului B, el rămâne bun personal. Un argument mai important însă, este că soțul
A a dobândit imobilul în baza dreptului de creanță apărut înainte de încheierea căsătoriei
(căruia îi corespunde obligația de a da a vânzătorului). Iar dreptul de proprietate asupra
imobilului subrogă dreptul de creanță rezultat din contract, și deci preia același regim de
element personal, și nu comun, în patrimoniul soțului B”.3

În concluzie, situația ilustrată evidențiază complexitatea și subtilitățile ce pot apărea în

procesul de divorț și împărțire a bunurilor comune în contextul unei căsătorii. Deși imobilul a
fost dobândit în timpul căsătoriei, esențial este faptul că el a fost achiziționat prin folosirea
banilor personali ai soțului B și, prin urmare, poate fi considerat un bun personal.

3
Adnotare la art.573, Cazac Octavian <https://animus.md/adnotari/>

4
 Un argument crucial în această situație îl constituie faptul că soțul B a dobândit imobilul
în baza unui drept de creanță care a apărut înainte de căsătorie, și anume, contractul de
vânzare-cumpărare încheiat înainte de a forma o uniune maritală cu soția A. Principiul de
subrogare a dreptului de proprietate asupra imobilului pentru dreptul de creanță existent
anterior căsătoriei implică menținerea regimului de bun personal, neschimbat în patrimoniul
soțului B.

Astfel, se poate concluziona că imobilul nu trebuie să facă obiectul partajului în cadrul

procesului de divorț, întrucât a fost achiziționat din surse personale și, de asemenea, a fost
subrogat la un drept de creanță dobândit înaintea căsătoriei. Această ilustrație subliniază
necesitatea unei abordări atente și specializate în ceea ce privește evaluarea și împărțirea
bunurilor în astfel de contexte.

2. Partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soților

Partajul proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atât în timpul căsătoriei, cât şi
după desfacerea ei. Cererea de împărţire a proprietăţii comune în devălmăşie poate fi depusă
În instanţa judecătorească de fiecare dintre soţi sau de creditorii personali ai oricăruia dintre
soţi.

Litigiile privind partajarea proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor se soluţionează în

conformitate cu prevederile Codului familiei. În cazurile în care relaţiile de familie nu sunt
reglementate în deplină măsură de acest act normativ, pot fi aplicate prevederile Codului civil
în măsura în care acestea nu contravin relaţiilor familiale (art. 4 Codul familiei). Problema
principală care poate apărea la împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor este de a
determina care bunuri sunt comune, care dintre ele concret urmează a fi partajate, preţul
acestor bunuri şi modalitatea partajului. Soluţionarea acestor probleme impune ca, în primul
rând, să fie stabilit regimul juridic al bunurilor soţilor. Codul familiei a stabilit două regimuri
matrimoniale, convenţional şi legal. Dacă soţii au încheiat un contract matrimonial, atunci
partajul bunurilor se va supune prevederilor acestuia.

Partajul bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va

face proporţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul
coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal (art.571 Cod civil).

Darurile de nuntă
5
 Darurile de nuntă (în speță - bani), nu se supun partajului atunci când ei au fost cheltuiți în
timpul căsătoriei. Eventual, se partajează bunurile cumpărate cu acei bani. [cauza nr. 2ra-
69/20, Decizia din 28 februarie 2020 Col. civ. CSJ]4
Citat din decizie:
„În contextul dat, se observă că deşi prima instanţă şi instanţa de apel, concluzionând
despre faptul că proprietatea comună în devălmăşie a părţilor, foşti soţi, constituie bunurile
comune agonisite în timpul căsătoriei, greşit au concluzionat asupra partajului acestor bunuri.
Aşadar, unul din bunurile comune supuse partajului, este suma de 8000 euro, câştigaţi de soţi
la celebrarea căsătoriei în anul 2008 şi asupra cărora recurentul insistă că au fost cheltuiţi în
interesul familiei cu mult până la divorţ, care a avut loc în anul 2014. Sub aspectul dat,
Colegiul reţine că deşi banii, primiţi în dar la un eveniment comun, constituie un bun comun
în sensul legislaţiei în vigoare, la împărţirea acestora urmează să se ţină cont dacă aceste surse
de venit au fost instituite sub formă de depuneri în instituţiile financiare, având în vedere că la
împărţirea bunurilor nu pot fi luate în considerare acele sume consumate deja, din contul
cărora au fost procurate bunuri sau care au fost folosite în interesul familiei pe perioada
căsătoriei. Or, numai în cazul în care soţii au avut „economii” depuse la bancă pe numele
unuia dintre ei, după regula generală, această sumă de bani este împărţită egal de către soţi.
La caz, din materialele dosarului, cât şi din explicaţiile părţilor la proces, s-a constatat
că suma de 8000 euro, câştigaţi de foştii soţi la celebrarea nunţii, a fost consumată deja de
către aceştia în timpul căsătoriei. De altfel, din actele cauzei nu rezultă faptul dacă mijloacele
financiare obţinute prin donaţie, la celebrarea nunţii, au fost investite în vederea realizării unui
interes comun, pentru a fi partajabile pe cote-părţi egale. În aceste condiţii şi în lipsa unor
probe din care să rezulte cu certitudine situaţia juridică a sumei de 8000 euro, Colegiul nu
poate reţine ca fiind dovedite susţinerile [VC/soția] în ceea ce priveşte partajarea acestor
mijloace băneşti, or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte
trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor
sale dacă legea nu dispune altfel”.

Concluzia Curții Supreme de Justiție în această cauză subliniază importanța unei

abordări riguroase și echitabile în procesele de împărțire a bunurilor comune în devălmășie a
foștilor soți. Desi instanța de fond și instanța de apel au recunoscut caracterul comun al
bunurilor agonisite în timpul căsătoriei, decizia lor de a nu lua în considerare suma de 8000

4
Decizia Colegiul civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28
februarie 2020, Dosarul nr. 2ra-69/20 <https://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=55636>

6
euro câștigată la celebrarea nunții, invocând lipsa de probe privind investirea acestor mijloace
într-un interes comun, relevă o preocupare pentru aplicarea strictă a legii și standardelor
probatorii.
Curtea a evidențiat faptul că, în absența unor dovezi clare privind investirea sumei de
8000 euro într-un interes comun sau depunerea acestora în instituții financiare, nu poate fi
recunoscută ca fiind parte a bunurilor comune supuse partajului. În plus, decizia subliniază că,
potrivit principiului general al dreptului, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele
invocate drept temei al pretențiilor sale, în conformitate cu prevederile Codului de procedură
civilă.
Această concluzie reafirmă necesitatea unei abordări riguroase în procesele de
devălmășie, în care stabilirea drepturilor și obligațiilor părților se face în conformitate cu
legea și cu prezentarea de dovezi adecvate. În același timp, subliniază importanța
transparenței și investirii corecte a mijloacelor financiare în interesul comun pentru ca acestea
să fie considerate parte a bunurilor comune. Este un apel la aplicarea justă a legii și la
respectarea procedurilor în astfel de situații sensibile, pentru a asigura un rezultat echitabil și
legal.

Determinarea sultei soților

La partajarea unui bun și determinarea sultei care un fost soț i-o datorează celuilalt soț
ce primește întregul bun, se ia în cont valoarea lui la data partajului (cca 7.500 euro) și nu la
data achiziției (cca 21.000 euro). Or, pe parcursul căsătoriei soții îl folosesc, iar bunul se
uzează și pierde din valoare. [Cauza nr. 2ra-69/20, Decizia din 28 februarie 2020 Col. civ.
CSJ]5
Citat din decizie:
„Din acest punct de vedere, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ
lărgit al Curţii Supreme de Justiţie notează că la împărţirea bunului proprietate comună în
devălmăşie, valoarea acestuia se stabileşte reieşind din preţurile, în vigoare la ziua
pronuţării hotărârii, aprecierea valorii bunului urmând a fi efectuată în raport cu momentul
partajării, dar nu cu cel al dobândirii bunului, mai cu seamă că la caz, automobilul fabricat
în anul 2004 şi procurat în anul 2007, a fost folosit de familie în perioada anilor 2008-
2014, fiind supus uzurii. În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură
civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

5
Decizia Colegiul civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28
februarie 2020, Dosarul nr. 2ra-69/20 < https://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=55636>

7
 cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din
dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
În baza art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă 6, circumstanţele care, conform legii,
trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de
alte mijloace probante. Faţă de această situaţie, instanţa de recurs reţine că cauza în
instanţa de fond s-a examinat în lipsa pârâtului [LC/soțul] şi a avocatului acestuia, precum
şi în lipsa unei probe concludente privind preţul automobilului. Actele cauzei atestă că în
instanţa de apel, [LC/soțul] a prezentat proba privind preţul automobilului şi anume,
Raportul de evaluare nr. 951/05A din 11 mai 2019 efectuat de către SRL,,Expertauto
Plus”, cu privire la determinarea valorii de piaţă a autovehiculului de model Jeep Grand
Cherokee. Instanţa de apel însă neîntemeiat a dispus respingerea acestei probe, ori sarcina
instanţei, este de a deterima preţul bunului la data partajării. Din conţinutul Raportului de
evaluare nr. 951/05A din 11 mai 2019 efectuat de către SRL,,Expertauto Plus”, rezultă că
preţul mediu propus pe piaţă a unui astfel de automobil în stare tehnică bună constituie
aproximativ suma de 7 592 de euro. Astfel, instanţa de recurs va lua în calcul anume
această sumă şi nu preţul nemijlocit al automobilului supus partajului, din motiv că după
divorţ, automobilul a fost exploatat şi deteriorat tehnic.
Colegiul reţine că în şedinţa instanţei de recurs, [LC/soțul] a confirmat faptul că după
divorţ, s-a folosit de autovehiculul dat, iar ulterior l-a vândut. În acest fel, sulta de ½ din
valoarea bunului urmează a fi determinată conform preţului mediu propus pe piaţă, adică
din suma de 7 592 de euro, or, nu poate fi luat în considerare preţul real de piaţă al tehnicii
supuse evaluării apreciat la suma de 76 387, 97 de lei, întrucât acesta constituie valoarea
bunului în urma exploatării de către recurent.
Prin urmare, sulta care urmează să-i fie atribuită [VRC/soția] în schimbul atribuirii
autovehiculului de model Jeep Grand Cherokee lui [LC/soțul], constituie 3796 de euro,
adică ½ din suma preţului mediu de piaţă al bunului evaluat la suma de 7 592 de euro”.7

Asupra acestui caz pot menționa că decizia Curții Supreme de Justiție subliniază
importanța stabilirii valorii corecte a bunurilor comune în devălmășie în conformitate cu
prețurile de piață la momentul partajului, nu la momentul dobândirii bunului. În cazul
particular al unui automobil procurat în anul 2007 și folosit în perioada 2008-2014,

6
Adoptat prin Legea nr. 225 din 30.05.2003, în Monitorul Oficial nr. 285-294 din 03.08.2018, modernizată prin
Legea nr.321 din 09.11.2023, în vigoare din 22.12.2023.
7
Adnotare la art.571, Cazac Octavian <https://animus.md/adnotari/>

8
 instanța subliniază că uzura și exploatarea tehnică trebuie luate în considerare la
determinarea valorii.

Curtea evidențiază principiul potrivit căruia instanța judecătorească apreciază probele

după intima ei convingere, bazată pe cercetarea sub mai multe aspecte a tuturor probelor
în ansamblul și interconexiunea lor. În acest context, se subliniază că circumstanțele care
trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune, potrivit legii, nu pot fi dovedite
cu alte mijloace probante.
O atenție deosebită este acordată prezentării probelor, iar în acest caz, Curtea critică
instanța de apel pentru respingerea probei privind prețul automobilului prezentată de către
[LC/soțul]. Se menționează că instanța de apel trebuie să determine prețul bunului la data
partajului, iar [LC/soțul] a prezentat un raport de evaluare privind valoarea de piață a
autovehiculului. Curtea constată că acest raport sugerează un preț mediu pe piață de
aproximativ 7,592 de euro, care ar trebui luat în considerare pentru determinarea sumei ce
revine fiecărui fost soț.
În consecință, decizia Colegiului stabilește o sumă de 3,796 de euro ca fiind jumătate din
prețul mediu de piață al automobilului, având în vedere uzura și exploatarea tehnică suferite
după divorț. Aceasta reflectă un demers de a aplica corect principiile de drept și de a asigura o
distribuție echitabilă a valorii bunurilor comune în devălmășie între foștii soți.

Partajul proprietății comune în devălmășie a soților în prezența unui contract matrimonial

Regula generală este că dacă soţii au încheiat un contract matrimonial, atunci partajul
bunurilor se va supune prevederilor acestuia. Însă, încheierea contractului matrimonial nu
exclude faptul că între soţi pot apărea litigii privind împărţirea bunurilor comune,
determinarea cotelor-părţi în proprietatea comună pe cote-părţi, sau proprietatea în devălmăşie
etc.

În caz de apariţie a unui litigiu între soţi, acesta se va soluţiona în instanţa

judecătorească de la domiciliul soţilor sau a soţului pârât.

Cererea poate fi depusă de unul dintre soţi şi va conţine informaţii privind data şi locul
încheierii contractului matrimonial, momente ce ţin de valabilitatea lui, cât şi conţinutul
acestuia. La soluţionarea litigiilor se vor lua în considerare clauzele contractului matrimonial
care stabilesc drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor în căsătorie, şi în caz de divorţ.

9
În primul rând se va atrage atenţie la regimul juridic al bunurilor soţilor stabilit în contract şi
anume: care dintre bunurile lor sunt proprietate în devălmăşie a soţilor, care proprietate pe
cotepărţi sau personală; căruia dintre soţi îi aparţin anumite bunuri concrete. În al doilea rând,
se va concretiza, anume, care clauză este litigioasă şi situaţia concretă în care litigiul a apărut.
Partea interesată va prezenta contractul matrimonial cu descrierea motivelor apariţiei litigiului
între soţii care au desfăcut căsătoria. Uneori partajul averii este dependent de cauza divorţului
şi de culpa unuia dintre soţi. În astfel de cazuri, soţul care pretinde la o cotă-parte mai mare,
invocând culpa celuilalt în desfacerea căsătoriei, urmează să aducă probele respective.

Soţul care nu este de acord cu aplicarea prevederilor contractului matrimonial poate să

se adreseze în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată privind modificarea,
rezilierea sau declararea nulităţii totale sau parţiale a contractului matrimonial. Temeiurile
pentru modificarea, rezilierea sau declararea nulităţii contractului matrimonial urmează a fi
argumentate prin probe prezentate de către soţul interesat.

Partajul proprietății comune în devălmășie a soților în lipsa contractului matrimonial

În lipsa contractului matrimonial, raporturile patrimoniale dintre soţi vor fi reglementate
de normele legale, iar determinarea bunurilor ca fiind comune sau personale, cât şi împărţirea
acestora, se va face în conformitate cu art. 20-26 Codul familiei. De asemenea, se vor aplica
normele Codului civil privind termenele de prescripţie, exercitarea dreptului de proprietate,
cât şi normele generale privind proprietatea.

Totodată, este important ca în procesul de partaj al proprietăţii în devălmăşie a soţilor să

fie luate în vedere toate bunurile care fac parte din această proprietate. Altfel spus, este
important de a determina cert obiectul partajului pentru ca examinarea cazului să se încadreze
într-un singur proces, tendinţa fiind de a exclude adresările repetate ale soţilor privind unele
bunuri a căror soartă nu a fost determinată în procesul partajului. Ulterior, dacă de la soţi vor
parveni cereri privind bunurile a căror soartă a fost deja determinată, judecătorul va refuza în
primirea cererilor, în conformitate cu art. 169 al Codului de procedură civilă. Dar se poate
întâmpla ca în cererea repetată a unuia dintre soţi să se conţină doleanţa de partaj a unor
bunuri, despre care nu s-a menţionat în hotărârea instanţei de judecată şi în acest caz cererea
urmează a fi primită.8

8
Svetlana Filincova, Cebotari Valentina, Litigii familiale în Manualul judecătorului pentru cauze civile ed. a II-a,
Chişinău, Editura Tipografia Centrală, 2013.

10
11
 Concluzie
În Republica Moldova, soluționarea litigiilor civile privind împărțirea bunurilor în
devalmasie se desfășoară conform legislației civile în vigoare. În esență, soluționarea litigiilor
privind împărțirea bunurilor în devălmășie a soților este un proces complex, care cere o
abordare echilibrată între aspectele legale, emoționale și sociale. Prin îmbinarea
competențelor juridice cu empatia și înțelegerea, profesioniștii implicați pot contribui la
facilitarea unui proces de devălmășie care să răspundă atât exigențelor legale, cât și celor
umane ale părților implicate.
Totuși, principalele aspecte ale practicii soluționării litigiilor privind împărțirea
bunurilor în devalmasie în Republica Moldova includ:
1. Legislație aplicabilă: Se va ține cont de dispozițiile relevante ale Codului Civil al
Republicii Moldova care reglementează regimul matrimonial și împărțirea bunurilor în
devalmasie în caz de divorț.
2. Procedura legală: Părțile implicate vor trebui să respecte procedurile stabilite de
Codul de Procedură Civilă în ceea ce privește depunerea cererilor, prezentarea probelor și
participarea la ședințele de judecată.
3. Evaluarea bunurilor: În cadrul procesului, bunurile comune ale soților vor fi
evaluate pentru a determina modul de împărțire echitabilă. Aceasta poate implica evaluarea
proprietăților imobiliare, a bunurilor mobile, a conturilor bancare și a altor active.
4. Principiul echității: În Republica Moldova, împărțirea bunurilor în devalmasie se
face de obicei în conformitate cu principiul echității, având în vedere contribuția fiecărui soț
la dobândirea și menținerea acestor bunuri.
5. Posibilitatea acordului: Părțile pot, de asemenea, să încerce să ajungă la un acord în
privința împărțirii bunurilor în devalmasie înainte de a recurge la instanță. Un acord amiabil
poate simplifica și accelera procesul.
Concluzionând, pe măsură ce societatea evoluează, practica solutionării litigiilor în
domeniul devălmășiei trebuie să țină cont și de schimbările în concepțiile sociale și culturale
referitoare la relațiile de cuplu. Drepturile și responsabilitățile partenerilor în cadrul unei
căsătorii pot varia semnificativ în diferite jurisprudențe, reflectând dinamica complexă a
societății moderne.

12
Bibliografie

Acte normative:
1. Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107-XV din 06 iunie 2002,
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-86 din 22 iunie 2002, intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2003, modernizat prin Lege nr.133 din 15 noiembrie 2018
privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative, în Monitorul
Oficial nr. 467-479 din 14 decembrie 2018, pusă în aplicare 1 martie 2019.
2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 225 din
30.05.2003, în Monitorul Oficial nr. 285-294 din 03.08.2018, modernizată prin Legea
nr.321 din 09.11.2023, în vigoare din 22.12.2023
3. Codul Familiei, adoptat prin Legea nr. 1316 din 26.10.2000, în Monitorul Oficial nr.
47-48 din 26.04.2001, modernizat prin Legea nr.316 din 17.11.2022, în vigoare din
09.01.2023

Jurisprudență:
1. Decizia Colegiul civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție din 28 februarie 2020, Dosarul nr. 2ra-69/20
<https://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=55636>
2. Decizia Colegiul civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție din 28 februarie 2020, Dosarul nr. 2ra-69/20 <
https://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=55636>

Surse doctrinaire:
3. Svetlana Filincova, Cebotari Valentina, Litigii familiale în Manualul judecătorului
pentru cauze civile ed. a II-a, Chişinău, Editura Tipografia Centrală, 2013.
4. Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drept civil, Drepturile reale principale, ed. a III-a,
Chişinau, Editura Tipografia Centrală, 2016.
Surse internet:
5. Adnotare la art.571,572, Cazac Octavian <https://animus.md/adnotari/>

13