Manualul judecatorului pentru cauze civile ediția !!

, Chișinău 2013

Din perspectiva sociologică, familia este instituția fundamentală în toate

societățile. Este considerată celula de bază a societății, element fără de care nu
poate exista o societate și chiar un stat. Unul din factorii care afectează cel mai des
familia este destrămarea acesteia, cauzată de cele mai dese ori de divorț.

2. Examinarea litigiilor privind partajarea proprietății în devălmășie a soților

Partajul proprietății în devălmășie a soțilro poate fi făcută atît în timpul
căsătoriei, cât și după desfacerea ei.
Cererea de împărțire a proprietății comune în devălmășie poate fi depusă în
instanța judecătorească de fiecare dintre soți sau de creditorii personali ai oricăruia
dintre soți.
Litigii privind partajarea proprietății comune în devălmășie a soților se
soluționează în conformitate cu prevederile Codului familiei. În cazurile în care
relațiile de familie nu sunt reglementate în deplină măsură de acest act normativ,
pot fi acplicate prevederile Codului civil în măsura în care acestea nu contravin
relațiilor familiale (art.4 Codul familiei).
Problema principală care poate apărea la împărțierea proprietății în devălășie
a soților este de a determina care bunuri sunt comune, care dintre ele concret
urmează a fi partajate, prețul acestor bunuri și modalitatea partajului. Soluționarea
acestor probleme impune ca, în primul rând, să fie stabilit regimul juridic al
bunurilor soților. Codul familiei a stabilit două regimuri matrimoniale,
convențional și legal. Dacă soții au încheiat un contract matrimonial, atucni
partajul bunurilor se va supune acestuia.
Încheierea contractului matrimonial nu exclude faptul că între soți pot apărea
litigii privind împărțirea bunurilor comune, determinarea cotelor-părți în
proprietatea comună pe cote-părți, sau proprietatea în devălmășie etc. În caz de
apariție a unui litigiu între soți, acesta se va soluționa în instanța judecătorească de
la domiciliul soților sau a soțului pârât.
Cererea poate fi depusă de unul dintre soți și va conține informații privind
data și locul încheierii contractului matrimonial, momente ce țin de valabilitatea
lui, cât și conținutul acestuia. La soluționarea litigiilor se vor lua în considerare
clauzele contractului matrimonial care stabilesc drepturile și obligațiile
patrimoniale ale soților în căsătorie, și în caz de divorț. În primult rînd se va atrage
atenția la regimul juridic al bunurilor soților stabilit în contract și anume: care
dintre bunurile lor sunt proprietate în devălmășie a soților, care proprietate pe cote-
părți sau personală; căruia dintre soți îi aparțin anumite bunuri concrete. În al
doilea rând, se va concretiza, anume, care clauză este litigioasă și situația concretă
în care litigiul a apărut. Partea interesată va prezena contractul matrimonial cu
descrierea motivelor apariției litigiului între soții care au desfăcut căsătoria. Uneori
partajul averii este dependent de cauza divorțului și de culpa unuia dintre soți. În
asttfel de cazuri, soțul care pretinde la o cotă-parte ai mare, invocând culpa
celeuilalt în desfacerea căsătoriei, urmează să aducă probele respective.
Soțul care nu este de acord cu aplicarea prevederilor contractului
matrimonial poate să se adreseze în instanța de judecată cu o cererede chemare în
judecată privind modificarea, rezilierea sau declararea nulității contractului
matrimonial. Temeiurile pentru modificarea, rezilierea sau declararea nulității
contractului matrimonial urmează a fi argumentate prin probe prezentate de către
soțul interesat.
În lipsa contractului matrimonial, raporturile patrimoniale dintre soți vor fi
reglementate de normele legale, iar determinarea bunurilor ca fiind comune sau
personale, cît și împărțirea acestora, se va face în conformitate cu art.20-26 Codul
familiei. La fel, se vor aplica normele Codului civil privind termenele de
prescripție, eercitarea dreptului de proprietate, cît și normele generale privind
proprietatea.
Este important ca în procesul de partaj al proprietății în devălmășie a soților
să fie luate în vedere toate bunurile care fac parte din această proprietate. Altfel
spus, este imprortant de a determina cert obiectul partajului pentru ca examinarea
cazului să se încadreze într-un singur proces, tendința fiind de a explude adresările
repetate ale soților privind unele bunuri a căror soartă nu a fost determinată în
procesul partajului. Ulterior, dacă de la soțivor parveni cereri privind bunurile a
căror soartă a fost deja determinată, judecătorul va refuza în primirea cererilor, în
conformitate cu art.169 CPC. Dar se poate întâmpla caîn cererea repetată a unuia
dintre soți să se conțină doleanța de partaj a unor bunuri, despre care nu s-a
menționat în hotărîrea instanței de judecată și în acest caz cererea urmează a fi
primită.
Examinarea cererii se va efectua într-o ședință separată a instanței
judecătorești care va decide asupra bunurilor indicate suplimentar; dacă acestea
sunt comune sau personale, cum vor fi împărțite, cine va deveni proprietar al
acestora, cine va plăti compensarea etc.
Cererea de partajare a bunurilor comune trebuie să conțină date privind
perioada aflării în căsătorie, data încetării conviețuirii soților (dacă aceasta s-a
întâmplat cu mult înainte de desfacerea căsătoriei), date privind patrimoniul care
urmează a fi partajat, perioada dobândirii acestuia, și prețul fiecărui bun în parte.
Se anexează și actele care dovedesc cele invocate în cerere, dacă acestea există.
 Componența proprietății în devălmășie a soților se determină la momentul
încetării reale de către soți a raporturilor familiale și a administrării comune a
gospodăriei, dacă după încetarea lor soții nu au procurat o altă proprietate din
mijloace comune:
- în cazul existenței unor probe, care ar confirma cu certitudite încetarea reală a
raporturilor de familie, traiul separat al soților și lipsa unei gospodării comune,
fără desfacerea căsătoriei, instanța de judecată are dreptul să recunoască averea
proprietate a unui soț, dacă ea a fost dobîndită în această perioadă din mijloace
personale;
- valoarea bunurilor se stabilește reieșind din prețurile, care sunt în vigoare la
ziua pronunțării hotărîrii, ținându-se cont de procentul de uzură a bunurilor;
- dacă valoarea bunurilor s-a micșorat ca urmare a acțiunilor unilaterale ale
unuia dintre soți, după încetarea raporturilor de familie, la împărțirea
proprietății instanța poate să micșoreze cota acestui soț în acea mărime, în care
s-a micșorat valoarea generală a proprietății comune;
- în cazul recunoașterii proprietății unuia dintre soți ca fiind proprietate în
devălmășie a soților (art.23 CF), ca urmare a efectuării investițiilor ce au sporit
esențial valoarea lor, la stabilirea cotelor-părți din aceasta, instanța trebuie să
țină cont de mijloacele depuse de către unul dintre soți până la încheierea
căsătoriei și, corespunzător, să sporească cota acestuia.
Un element important al cererii este varianta partajului propusă de
reclamant. Dacă