Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Domeniul privat include acele bunuri pe care statul le deține ca orice proprietar,
aceste bunuri fiind aducătoare de venituri (de ex., clădirile etc.).
Expresia finanțe publice este asociată cu statul, cu unitățile administrativ-terioriale sau
cu alte subiecte de drept public, în legătură cu veniturile, cheltuielile, împrumuturile și
datoria acestora.
Diferit de acestea, finanțele private sunt asociate cu unitățile economice private, bănci,
societăți de asigurare private etc., în legătură cu resursele financiare ale acestora.
În consecință, finanțele publice sunt folosite, în principal, pentru acoperirea nevoilor
generale ale societății, în timp ce scopul utilizării finanțelor private este realizarea de
profituri de către agenții privați.
De adus argumente referitoare la diferența dintre finanțele publice și cele
private!!!!!
Statul-activitate economică=0
Unul dintre primii care a încercat să demonstreze necesitatea intervenției statului a fost
britanicul Keynes.
Economisirea- scoaterea banilor din circuitul economic.
(1) Viaţa, sănătatea şi bunurile judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat. Viaţa
şi sănătatea judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii la o sumă egală cu suma mijloacelor lui băneşti de
întreţinere pe 15 ani la ultimul loc de lucru.
b) mutilare a judecătorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori mutilare, sau o altă vătămare a sănătăţii
judecătorului ca urmare a unui accident de muncă care exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională şi a
provocat pierderea capacităţii depline de muncă - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui
băneşti de întreţinere pe 15 ani;
c) cauzare judecătorului în exerciţiul funcţiunii de leziuni corporale sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori cauzare
de leziuni corporale ca urmare a unui accident de muncă ce nu au provocat pierderea capacităţii de muncă, dar exclud
posibilitatea de a continua activitatea profesională - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui
băneşti de întreţinere pe un an;
d) mutilare a judecătorului în exerciţiul funcţiunii sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori mutilare, sau o altă
vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă ce exclude posibilitatea de a continua
activitatea profesională - sub forma unei compensaţii lunare egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de judecător.
Pensia de invaliditate sau alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de a continua activitatea
profesională nu se includ în calculul despăgubirii. În această despăgubire nu se include nici salariul primit de către
judecător după vătămare şi despăgubirile de asigurare de stat;
e) moarte violentă sau deces al judecătorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altei vătămări violente a sănătăţii,
sau a unui accident de muncă - membrilor familiei acestuia inapţi de muncă, aflaţi la întreţinerea lui, sub forma unei
indemnizaţii lunare egale cu diferenţa dintre partea ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură
cu pierderea întreţinătorului, fără a se lua în calcul ajutorul unic.
(3) În cazul decesului judecătorului în exerciţiul funcţiunii, familiei acestuia i se plăteşte o indemnizaţie unică în mărimea
şi în condiţiile stabilite la art. 26 alin. (3).
[Art.33 al.(3) introdus prin LP60 din 04.04.14, MO115-119/16.05.14 art.304]
Notă: Art.33 alin. (3) declarat neconstituţional prin HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova 2012, nr. 1-6 , art.1 (3) - abrogat.
(4) În caz de deces al judecătorului demisionat sau pensionat, familiei lui sau persoanei care dovedeşte că a suportat
cheltuielile ocazionate de deces i se plăteşte un ajutor de deces în cuantumul echivalent cu cel stabilit anual prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5) Prejudiciul material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a judecătorului prin deteriorarea sau nimicirea
bunurilor acestuia, bunurilor membrilor familiei lui sau ale rudelor apropiate se repară integral de la bugetul de stat.
(3) Procurorului care demisionează sau care întruneşte condiţiile pensionării i se plăteşte o indemnizaţie unică
egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de procuror.
Totodată, procurorului care a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi fie continuă
să activeze, fie este reangajat în funcţia de procuror i se va acorda indemnizaţie unică la încetarea raporturilor de
serviciu, în mărimea cuvenită, pentru anii compleţi de activitate de după perioada pentru care a fost achitată
indemnizaţia unică anterioară.
(4) Viaţa, sănătatea şi bunurile procurorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat.
(5) Suma de asigurare se plăteşte în caz:
a) de moarte violentă sau deces al procurorului în exerciţiul funcţiei, dacă decesul a survenit ca urmare a unor leziuni
corporale sau a altor vătămări violente ale sănătăţii, succesorilor lui sub forma unei indemnizaţii unice egale cu
produsul înmulţirii salariului mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-a supravieţuit
pînă la atingerea limitei de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii anuale;
b) de mutilare a procurorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii, care exclude posibilitatea de a continua activitatea
profesională şi care a provocat pierderea totală a capacităţii de muncă, sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma
mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 10 ani;
c) de mutilare a procurorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii în exerciţiul funcţiei, ce exclude posibilitatea de a
continua activitatea profesională, sub forma unei compensaţii lunare egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de
procuror. (În calculul compensaţiei nu se includ: pensia de invaliditate sau alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după
pierderea capacităţii de a continua activitatea profesională, salariul primit de procuror după vătămare, compensaţiile de
asigurare de stat);
d) de moarte violentă sau deces al procurorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altor vătămări violente ale
sănătăţii, membrilor lui de familie inapţi pentru muncă, aflaţi în întreţinerea lui, sub forma unei indemnizaţii lunare
(2) Plata pentru asigurarea poliţistului nu se efectuează dacă evenimentul asigurat a survenit în urma săvîrşirii de către
poliţist a:
(4) În caz de mutilare (rănire, traumă, contuzie) în legătură cu exerciţiul funcţiunii, poliţistului i se plăteşte o
indemnizaţie unică, în dependenţă de gravitatea mutilării, în următoarele mărimi: a) uşoară – 3 salarii lunare;
b) medie – 5 salarii lunare;
c)gravă – 7 salarii lunare.
(5) În caz de eliberare din serviciu pe motiv de clasare ca fiind inapt pentru serviciu ca urmare a unei mutilări (răniri,
traume, contuzii) în legătură cu exerciţiul funcţiunii, poliţistului i se plăteşte o indemnizaţie unică determinată din
calculul unui salariu mediu lunar pe parcursul ultimelor 6 luni pînă la survenirea cazului asigurat, pentru fiecare
procent de pierdere a capacităţii profesionale, calculată conform ultimei funcţii deţinute.
(6) În caz de invaliditate a poliţistului survenită în exerciţiul funcţiunii sau în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de
serviciu, sau după încetarea serviciului în Poliţie, însă ca urmare a unei afecţiuni din perioada serviciului, în lipsa de
temei pentru primirea pensiei de vechime în muncă, pînă la restabilirea capacităţii de muncă poliţistului i se plăteşte o
compensaţie lunară, raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute, în următoarele proporţii: a) de 100%
– pentru gradul I de invaliditate;
b) de 80% – pentru gradul II de invaliditate;
c)de 60% – pentru gradul III de invaliditate.
(7) Poliţistul care primeşte compensaţia prevăzută la alin. (6) nu beneficiază concomitent şi de pensia de
invaliditate.
(7) Ajutorul se acordă în temeiul hotărîrii instanţei de judecată sau deciziei organelor de urmărire penală ori a
procurorului în cazul clasării dosarului penal sau al suspendării urmăririi penale.
(8) Angajatul Centrului neasigurat cu locuinţă de serviciu are dreptul la compensarea cheltuielilor pentru închirierea
(subînchirierea) unei locuinţe în cuantumul prevăzut de contractul de închiriere (subînchiriere) a locuinţei, dar care nu
poate depăşi salariul lui de funcţie.
(9) Angajatul Centrului are dreptul la compensarea cheltuielilor de transport folosit în legătură cu exercitarea
atribuţiilor de serviciu.
(2) Colaboratorii Centrului care s-au pensionat pentru limită de vîrstă sau pentru vechime în muncă şi colaboratorii aflaţi în
incapacitate de a-şi îndeplini atribuţiile, fapt constatat prin examen medical de specialitate, au dreptul, în mod gratuit, o
dată la 3 ani, la bilete de tratament balneo-sanatorial.
(3) Acordarea biletelor de tratament balneosanatorial se efectuează în conformitate cu Legea nr. 190-XV din 8 mai 2003 cu
privire la veterani.
[Art.401 introdus prin LP319 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.154]
Articolul 41. Asigurarea obligatorie
(1) Angajaţii Centrului sînt asiguraţi obligatoriu de la bugetul de stat şi din alte surse prevăzute în acest scop.
(2) Pentru colaboratori, suma asigurată se plăteşte:
[Art.41 al.(2) modificat prin LP319 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.154]
b) în cazul stabilirii gradului de invaliditate contractată în exerciţiul funcţiunii sau în decursul unui an de la eliberare din
organele Centrului a colaboratorului asigurat:
(3) Mijloacele băneşti de întreţinere anuală a colaboratorului se calculează conform ultimei funcţii din cadrul Centrului şi
includ toate drepturile băneşti cuvenite în anul producerii cazului asigurat.
[Art.41 al.(3) modificat prin LP319 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.154]
(4) Alte condiţii de asigurare obligatorie a angajatului Centrului se stabilesc în contractul încheiat între Centru şi
organizaţia de asigurare.
17.09.2015
Tema 2: Drept financiar- noțiuni generale
Dreptul financiar este format din totalitatea actelor normative, care reglementează
relațiile de constituire, repartizare și utilizare a fondurilor bănești ale statului și ale
unităților publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societății.
(definiție întîlnită la Mircea Ștefan Minea, Radu Stancu, Ionel Bostan, Rada
Postolachi, Dan Grosu-Șaguna).
Dreptul financiar reprezintă ansamblul normelor juridice instituite conform
conceptului modern din statele contemporane, care reglementează, în regim de drept
public, constituirea, și utilizarea fodurilor bănești ale statului și ale celorlalte
Obiectul raportului de drept financiar este diferit, determinat în primul rînd de sfera
deosebit de largă și complexă a finanțelor publice; iar, în al doilea rînd, de fapte, acte
normative și operațiuni specifice cu privire la activitatea financiară.
În prima situație, obiectul îl formează acțiunile de prognoză și organizare bugetară,
acțiunile de creditare, de circulație monetară, de control financiar etc.
5.cu dr muncii și protecției sociale- finanțarea acestei protecții care se face din
bugetul asigurărilor sociale de stat.
6.cu dreptul fiscal- corelația dintre aceste ramuri se prezintă: relație parte-
întreg (întregul este dr financiar, partea- dr fiscal).
Funcțiile monedei:
(SPMS+SPS)-(SPMC+PC)
Sb= ---------------------------------------
VCB
-majorarea nr. de operații în credit- cu cît mai multă marfă se vinde în credit, cu
atît e nevoie mai puțin de bani și viceversa;
1.vînzarea sau cumpărarea de valori mobiliare ale statului (vezi! Art. 42 din
Legea cu privire la BNM);
BNM
B1 B2
A1 A2
Credite overnight (peste noapte)- rambursarea lor în 72 de ore. Este o relație între
bănci.
15 octombrie 2015
Tema 4: Creditul
Elementele creditului:
-schimbul în timp (termenul);
-intervin 2 subiecte (creditorul și debitorul);
-termenul de grație- perioada între momentul angajării creditului și începerea
rambursării lui;
-ratele parțiale- acelea care se rambursează eșalonat;
-scadența- momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditelor;
-garantarea creditului sau gajul- este format din anumite bunuri ce se constituie la
dispoziția creditorului sau a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a
unor obligațiuni de o valoare în general mai redusă;
-dobînda- prețul plătit de către debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe
un termen determinat.
CLASIFICAREA CREDITULUI:
În societatea modernă, formele principale sub care se prezintă creditul în economia de
piață sunt:
-credit intern
-credit extern
În funcție de posibilitatea creditorului de a avea sau nu dreptul de a solicita
debitorului rambursarea anticipată a creditului, avem:
-credit denunțabil- creditorul are un asemenea drept:
-credit nedenunțabil- cînd nu este stipulată o asemenea clauză în înțelegerea
dintre părți.
În funcție de cauza care determină creditul, avem:
Clasificarea legală- conform Hotărîrii BNM nr. 231 din 27.10.2011, avem:
-credite standard- 2 %;
-credite supravegheate- 5 %;
-substandard- 30 %; -dubioase/îndoielnce-
60 %; -compromise/pierderi- 100 %.
Dezavantaje:
Cel mai mare pericol îl constituie folosirea abuzivă de credit, determinată de ideea
utopică că prin sine însuși, creditul reprezintă o bogăție (deoarece la momentul intrării
banilor în cont trebuie să ne gîndim la momentul rambursării, deoarece, dacă nu vom
lua în calcul acest moment, apar probleme).
Un alt pericol este așa-numita supracreditare, care poate duce la mari dezechilibre
economice, financiare și monetare, generînd, atunci cînd ia proporții, inflația. Un
pericol vădit este cel al instituțiilor bancare (RM- 2010- prezent), etc.
Valori mobiliare de stat pe termen lung sunt obligațiunile de stat emise cu o rată
flotantă sau fixă a dobînzii.
Dobînda la obligațiunile de stat se achită periodic. Obligațiunile de stat pot fi vîndute
cu scont la prețul lor nominal sau cu primă și răscumpărate la scadență la valoarea lor
nominală.
Emiterea/vînzarea cu scont- atunci cînd are loc tranzacția, prețul e mai mic decît
valoarea nominală.
Prima- este cu valoarea dobînzii.
Împrumutul de stat prezintă atît avantaje, cît și dezavantaje.
AVANTAJE:
− consolidează patrimoniul statului, ca urmare a întrebuințării în interes public a
sumelor de bani împrumutate și utilizate;
DEZAVANTAJE:
− în urma acestor împrumuturi se angajează generațiile viitoare să suporte
cheltuielile de rambursare;
− reduc capitalul particular circulant din economia națională;
− cresc cheltuielile neproductive ale statului, deoarece aceste împrumuturi trebuie
rambursate cu plata unor dobînzi; − etc.- de adus alte exemple!!!!!!
Totuși, cea mai reușită și sigură tranzacție este plasarea mijloacelor bănești în valori
mobiliare de stat.
2 economiști americani: aduc următoarele argumente de ce nu trebuie să avem frică de
a credita statul:
4.Creditul extern
CREDITUL EXTERN- împrumutul acordat de state, bănci, persoane fizice și
juridice, unor altor state, bănci și persoane fizice sau juridice străine.
Art. 12 din aceeiași lege
Conform prevederilor art. 19 al aceleiași legi, Ministerul Finanțelor utilizează în
calitate de instrumente generatoare de datorie de stat externă instrumentele financiare
aplicabile pe piețele financiare externe, și anume:
− împrumuturi de stat externe;
− valori mobiliare de stat emise pentru plasarea pe piețele financiare externe (de
ex., MoldovaGaz și Gazprom);
− alocări de drepturi speciale de tragere (DST)- un coș valutar legat de instituția
Fondului Monetar Internațional (vezi! Tratat Dan Grosu-Șaguna); −
garanțiile de stat externe în condițiile art. 33 al aceleiași legi.
Avantaje:
− au fost create noi locuri de muncă;
− realizarea procedurii de export a produselor autohtone pe piața internațională.
5.Datoria publică
Datoria publică este totalitatea sumelor împrumutate de autoritățile publice centrale,
de unitățile administrativ-teritoriale și de alte entități publice de la persoane fizice și
juridice pe piața internă și în străinătate, și rămase de rambursat la un moment dat.
În primul rînd, izvorul apariției lor va fi întotdeauna legea (un act normativ cu
valoare de lege).
Aceste raporturi nu pot dura mai mult de 1 an, cu anumite excepții: Bugetul
2014, care a continuat să fie executat pînă în aprilie 2015.
3.Conținutul și cuprinsul bugetului public național Conținutul
Bugetul RM este alcătuit din 2 părți:
-veniturile bugetare;
-cheltuielile bugetare.
Acesta este conținutul!!!
Veniturile bugetare sunt instituite în rapot cu necesitatea repartiției venitului național,
în raport de structura economiei naționale, de gradul de dezvoltare teritorială a țării și
nivelul de dezvoltare a forțelor de producție.
Conform prevederilor art. 28 Legea 181, veniturile bugetare se formează din:
1. impozite și taxe;
2. contribuții de asigurări sociale de stat și prime de asigurare obligatorie de
asistență medicală;
3. granturi pentru susținerea bugetului și pentru proiectele finanțate din surse
externe;
4. alte venituri prevăzute de legislație.
Veniturile publice sînt formate din venituri ordinare (curente) și venituri extraordinare.
− chletuieli de personal;
− prestații sociale;
− cheltuieli de bunuri și servicii;
− subvenții și transferuri;
− dobînzi;
− cheltuieli pentru formarea activelor fixe ș.a.
Cuprinsul
Organizarea bugetară a statelor corespunde cu structura organizării
administrativteritoriale ale statului. Din acest pdv, vorbim despre state unitare și
federative.
Statele federative cuprind cca 3 verigi: bugetul central al federației, bugetul fiecărui
subiect al federației, bugetele locale.
Statele unitare- RM- art. 131 Constituție, art. 26 Legea 181
Articolul 26. Componentele bugetului public naţional
(1) Bugetul public naţional cuprinde:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
d) bugetele locale.
(2) Bugetele menţionate la alin. (1) lit. a)–c) formează bugetul
consolidat central.
(3) Bugetele locale cuprind bugetele locale de nivelul întîi (bugetele
satelor/comunelor, oraşelor/municipiilor, cu excepţia municipiilor
Chişinău şi Bălţi) şi bugetele locale de nivelul al doilea (bugetele
raionale, bugetul central al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia,
bugetele municipale Bălţi şi Chişinău), care în ansamblu formează
bugetul consolidat local.
4.Principiile și ordinea repartizării veniturilor și cheltuielilor în sistemul bugetar
Repartizarea veniturilor și cheltuielilor în sistemstul bugetar este un moment foarte
important pentru oricare din statele contemporane și este îndreptată această repartizare
la soluționarea următoarelor probleme esențiale:
− de a-i oferi statului și fiecărui organ al administrației publice acel volum de
mijloace financiare care să asigure îndeplinirea de către aceste organe a
funcțiilor ce au fost puse în sarcina lor;
− determinarea cheltuielilor bugetare ale statului și ale fiecărui organ al
administrației publice care să corespundă sferelor lor de activitate. Procesul de
realizare și repartizare a veniturilor și cheltuielilor între bugetele de diferite
niveluri se stabilește în baza următoarelor principii:
1. principiul reglementării uniforme- care se exprimă în stabilirea prin actele
normative a bazelor comune, care determină sistemul de venituri și cheltuieli de
diferit nivel, ordinea de aprobare a normativelor de defalcări, condițiile de
utilizare a mijloacelor bugetare împrumutate;
2. principiul echilibrării maximal posibile a bugetelor- se înfăptuiește în condițiile
deficitului bugetar cronoc printr-un sistem de măsuri special elaborate, îndreptate
la micșorarea sau la înlăturarea acestui deficit. În principal, acest principiu se
referă la BASS, bugetele locale și fondurile de asigurare medicală;
Sunt prevăzute separat plățile în baza titlurilor executorii doar după ce devine
irevocabilă.
Dacă crește deficitul bugetar, autoritățile publice pe parcursul anului bugetar pot bloca
anumite cheltuieli.
Elaborarea și aprobarea BL: Capitolul 3 art. 19-26 Legea nr. 397- de făcut separat pe
nivele.
BL se aprobă în 2 lecturi.