La 28 mai 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a pronunțat

hotărârea în speţa Eremia şi alţii v. Republica Moldova (cererea nr. 3564/11).

Curtea Europeană a constatat în unanimitate:
violarea articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane şi degradante), în privinţa dnei Lilia
Eremia, şi
violarea articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), în privinţa celor două fiice
ale dnei Lilia Eremia,
violarea articolului 14 (interzicerea discriminării) luat în conexitate cu articolul 3, în privinţa dnei
Lilia Eremia.
Cauza se referă la faptul că autorităţile naţionale nu au fost suficient de active în vederea
protejării reclamantelor împotriva violenţei domestice şi atragerii la răspundere a soțului
reclamantei și tată a reclamantelor minore.
CCircumstanțe relevante
În iulie 2010, dna Eremia a intentat acţiune de divorţ şi a solicitat examinarea acesteia în regim
de urgenţă, dar fără succes. La data de 9 decembrie 2010, în scopul protejării reclamantelor a fost emisă
ordonanţa de protecţie în privinţa reclamantei dna Eremia, prin care pârâtului dl E. i s-au impus
următoarele restricţii şi obligaţii: de a părăsi temporar locuinţa comună, de a sta departe de locul de
trai al reclamantelor la o distanţă de cel puţin 500m, de a nu contacta reclamantele, de a nu aplica
violenţă fizică şi psihică faţă de reclamante. Deşi, întru supravegherea executării măsurilor de protecţie
stabilite, dl E. a fost suspus verificărilor din partea organelor de poliţie, acesta din urmă a continuat să-
şi agreseze soţia şi a revenit în locuinţa comună de mai multe ori.
Cu toate acestea, în aprilie 2011, instanţele naţionale au admis cererea de recurs a dlui E., revocând
parţial ordonanţa de protecţie.
In decembrie 2010, dna Eremia s-a plâns organelor de poliţie despre comportamentul violent
al soţului insa a fost impusă să-şi retragă plângerea, întrucât un dosar penal şi pierderea locului de
muncă de către soţul ei s-ar reflecta negativ asupra perspectivelor educaţionale şi profesionale ale
fiicelor ei.
În ianuarie 2011, organul de urmărire penală al Comisariatului de poliţie din raionul Călăraşi a
iniţiat o cauză penală pe faptul aplicării violenţei în familie de către dl E. Cu toate că, au existat probe
suficiente privind vinovăţia lui E., în special expertize medico-legale şi declaraţii ale martorilor, la 01
aprilie 2011, cauza penală în privinţa învinuitului E. a fost suspendată condiţionat pe un termen de un
an, cu condiţia să nu săvârșească noi infracţiuni sau contravenţii.
La 13 aprilie 2011, reclamantele au contestat ordonanţa procurorului din 1 aprilie 2011.
La 18 aprilie 2011, procurorul ierarhic superior a respins cererea pe motiv că suspendarea
urmăririi penale împotriva lui E. ar asigura o mai bună protecţie a reclamantelor.
Plîngeri adresate Curţii
Reclamantele s-au plâns în faţa Curţii în temeiul articolului 3 din Convenţie, de faptul că autorităţile
nu au fost suficient de active în vederea protejării acestora împotriva violenţei domestice şi atragerii la
răspundere a făptuitorului.
Poziţia Guvernului
Guvernul a susţinut că autorităţile au reacţionat prompt la plângerile reclamantelor şi au întreprins un
şir de măsuri în vederea protecţiei lor de riscul violenţei domestice şi prevenirii pe viitor a unor cazuri
similare.
Aprecierea Curţii
Articolul 3
Curtea a constatat violarea articolului 3 din Convenţie în privinţa primei reclamante. Curtea a
notat că la 09 decembrie 2010 instanţele naţionale au decis că situaţia a fost suficient de serioasă pentru
a elibera o ordonanţă de protecţie în privinţa reclamantei Eremia.
În continuare, Curtea a considerat că autorităţile au fost conştiente de comportamentul violent
al lui E., care a devenit și mai evident după adoptarea ordonanţei din 09 decembrie 2010. În particular,
în pofida prevederile explicite a ordonanţei, la 19 decembrie 2010, dl E. a revenit în locuinţa
reclamantelor, încălcînd ordonanţa de protecţie.
Absenţa unor acţiuni decisive din partea autorităţilor este şi mai frustrantă, având în vedere
faptul că E. era ofiţer de poliţie, cerinţele profesionale ale căruia includeau protecţia drepturilor altora,
prevenirea criminalităţii şi protecţia ordinii de drept.
În final Curtea a găsit destul de confuz faptul că procurorul a constatat că E. nu prezintă pericol pentru
societate şi în acelaşi timp nu a înţeles de ce a fost suspendată condiţionat urmărirea penală împotriva
acestuia. Or, instanţele judecătoreşti au prelungit ordonanţa de protecţie pe motiv că acesta a
reprezentant un risc eminent pentru prima reclamantă. În consecinţă, suspendarea a avut ca efect
exonerarea de la răspundere penală a lui E., dar nu prevenirea comiterii altor acte de violenţă.
Astfel, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 14 din Convenţie, combinat cu
articolul 3.
În speţă, dna Eremia a fost supusă în mod repetat violenţei din partea soţului, deşi autorităţile
au fost deja conştiente de situaţia respectivă. Totuşi, autoritățile au refuzat să decidă asupra divorţului
în mod prioritar, așa cum a solicitat reclamanta. Ea a pretins că a fost presată de poliţie să-şi retragă
plângerile sale.
De asemenea, se pretinde că reprezentanţii autorităților ar fi insultat-o pe dna Eremia,
sugerându-i împăcare şi spunându-i că ea nu este prima şi nici ultima femeie care este bătută de soţ. În
final, deşi dl E. a recunoscut că şi-a bătut soţia, acestuia i-a fost suspendată urmărirea penală, fiind
exonerat de orice răspundere.
Acordarea satisfacţiei echitabile
În conformitate cu articolul 41 din Convenţie, având în vedere circumstanţele din speţă, Curtea a decis
să acorde reclamantelor suma de 15 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2 150 Euro cu titlu de
costuri şi cheltuieli.