CEDO. Buturugă împotriva României.

Autoritățile
române nu au răspuns reclamațiilor unei femei care s-a
plâns de violența în familie și de cyber-violența din
partea fostului soț. Prof. univ. dr. Iulia Motoc, membru
în completul de judecată 11.02.2020 | JURIDICE.ro
juridice.ro/672689/cedo-buturuga-impotriva-romaniei-prof-univ-dr-iulia-motoc-membru-in-completul-de-
judecata.html

February 11, 2020

Marți, 11 februarie 2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza
Buturugă împotriva României.

Prof. univ. dr. Iulia Motoc, judecătorul României la CEDO a fost membru în completul de
judecată.

Cazul se referă la acuzații de violență conjugală și la încălcarea secretului

corespondenței electronice de către fostul soț al reclamantei; doamna Buturugă s-a plâns
despre ineficienta sistemului de protecție a victimelor acestui tip de violențe.

În hotărârea Camerei, pronunțată în cauza Buturugă c. România (cererea n° 56867/15),

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate: încălcarea articolelor 3
(interzicerea tratamentului inuman sau degradant) și 8 (dreptul la respectul vieții private,
de familie și a corespondenței) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin
prisma încălcărilor, de către statul roman, a obligațiilor pozitive care decurg din aceste
articole.

Curtea a menționat, în special, că autoritățile naționale nu au abordat ancheta penală

sub aspectul problemei specifice a violenței domestice și că, astfel, nu au reușit sa dea
un răspuns adecvat gravității faptelor denunțate de către doamna Buturugă. Ancheta
pentru actele de violență a fost deficitara si nu s-a analizat deloc temeinicia plângerii
pentru încălcarea secretului corespondenței, care era strâns legată de plângerea pentru
violențe.

Cu această ocazie, Curtea a clarificat faptul că cyber-violența este recunoscută în

prezent ca un aspect al violenței împotriva femeilor și fetelor și că poate apărea sub
diferite forme, inclusiv sub forma încălcării confidențialității informatice, a intruziunii în
computerul victimei și a preluării, distribuirii și manipulării de date și imagini cu caracter
personal.

Faptele principale

Reclamanta, Gina-Aurelia Buturugă, este de națională română, s-a născut în 1970 și

locuiește în Tulcea (România). În decembrie 2013, doamna Buturugă a depus o plângere
împotriva soțului ei, afirmând că a fost victima violenței domestice. Ea a susținut că a

1/5
primit amenințări cu moartea și a prezentat un certificat medical care atestă rănile
suferite. Luna următoare, doamna Buturugă a depus o a doua plângere, afirmând că a
făcut obiectul unor noi amenințări și violențe din partea soțului său, in scopul de a o
convinge să-și retragă prima plângere. La sfârșitul lunii ianuarie 2014, cuplul a divorțat.

În martie 2014, doamna Buturugă a solicitat o percheziție electronică a computerului

familiei, susținând că fostul ei soț a consultat în mod abuziv conturile sale electronice –
inclusiv contul Facebook – și a făcut copii ale conversațiilor sale private, ale
documentelor și ale fotografiilor. Apoi, în septembrie 2014, doamna Buturugă a depus o a
treia plângere pentru încălcarea secretului corespondenței sale.

În februarie 2015, parchetul a clasat cauza, constatând că doamna Buturugă fusese

amenințată cu moartea, dar că comportamentul fostului ei soț nu ar fi fost suficient de
grav pentru a se califica drept infracțiune. De asemenea, parchetul a decis să respingă,
ca tardiva, plângerea doamnei Buturugă cu privire la încălcarea secretului
corespondenței sale. În cele din urmă, a aplicat o amendă administrativă (aproximativ
250 de euro (EUR) fostului soț al reclamantei. Doamna Buturugă a contestat, fără
succes, ordonanța procurorului, în fața parchetului și apoi în fața judecătoriei.

În plus, la 13 martie 2014, judecătoria, la cererea doamnei Buturugă, a emis un ordin de

protecție valabil timp de șase luni. Reclamanta susține că poliția a implementat acest
ordin cu întârziere și că fostul ei soț nu l-a respectat. Guvernul indică faptul că doamna
Buturugă nu a solicitat o reînnoire a ordinului după termenul de șase luni inițial. În plus,
doamna

Buturugă susținea că fostul ei soț a urmărit-o pe stradă pe 29 octombrie 2015. Guvernul

a indicat, cu ocazia observațiilor sale din iulie 2017, că o procedura penala privind
hartuirea era pendinte.

Plângerile, procedura și componența Curții

Bazându-se în special pe Articolele 3 (interzicerea torturii, a tratamentului inuman sau

degradant) și 8 (dreptul la respectarea vieții private, de familie și a corespondenței),
doamna Buturugă s-a plâns de lipsa de eficacitate a anchetei penale cu privire la actele
de violență conjugala exercitate asupra ei. De asemenea, s-a plâns că siguranța
personală nu a fost protejată în mod adecvat in cazul sau și a criticat refuzul autorităților
de a examina plângerea sa cu privire la încălcarea secretului corespondenței sale de
către fostul soț.

Cererea a fost introdusa în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 11 noiembrie

2015.

Hotărârea a fost pronunțată de o cameră compusa din șapte judecători:

Jon Fridrik Kjølbro (Danemarca), președinte,
Faris Vehabović (Bosnia și Herțegovina),
Iulia Antoanella Motoc (România),
Branko Lubarda (Serbia),
Carlo Ranzoni (Liechtenstein),

2/5
Georges Ravarani (Luxemburg),
Jolien Schukking (Olanda),
Asistați de către Andrea Tamietti, grefier

Decizia Curtii

Articolele 3 (interzicerea tratamentului inuman sau degradant) și 8 (dreptul la respectarea

vieții private, de familie și a corespondenței).

În ceea ce privește ancheta cu privire la acuzațiile de rele tratamente, Curtea a observat

că doamna Buturugă avea la dispoziție un cadru legal pentru a denunța actele de
violenta a căror victima a fost și pentru a solicita protecția autorităților. Curtea verifică
dacă aceste reguli și practici au funcționat și notează, printre altele, următoarele:

În primul rând, autoritățile naționale nu au abordat faptele din perspectiva violenței

domestice. Deciziile lor s-au bazat pe prevederile codului penal care sancționează
violența între persoane și nu pe dispozițiile care sancționează mult mai sever violența
conjugala.

În al doilea rând, Curtea precizează că particularitățile actelor de violență în familie,

recunoscute de către Convenția de la Istanbul, trebuie luate în considerare în contextul
procedurilor interne. Cu toate acestea, în acest caz, ancheta nu a ținut cont de aceste
particularitati.

În al treilea rând, concluziile la care a ajuns judecatoria nu par a fi fiabile. Instanța a

concluzionat că amenințările la adresa doamnei Buturugă nu erau suficient de grave
pentru a fi calificate drept infracțiune și că nu existau dovezi directe care să ateste că
rănile ar fi fost cauzate de fostul ei soț. Cu toate acestea, nici un element al anchetei nu a
permis identificarea persoanei responsabile pentru vătămări, a căror gravitate și realitate
nu au fost contestate.

În al patrulea rând, având în vedere faptul că ordinul de protecție a fost emis pentru o
perioadă ulterioară incidentelor raportate, efectele sale nu au avut nicio consecința
asupra eficacității anchetei penale.

În ceea ce privește ancheta privind încălcarea secretului corespondenței, Curtea a

menționat că legislația naționala (codul penal român) pedepsește în mod expres
infracțiunea de încălcare a secretului corespondenței de care s-a plâns doamna
Buturugă în timpul procesului penal. În acest sens, Curtea specifică în special că cyber-
violența este recunoscută în prezent ca un aspect al violenței împotriva femeilor și fetelor
și poate avea diverse forme, inclusiv încălcări ale confidențialității de către computer,
intruziuni în computerul victimei și preluarea, distribuirea și manipularea datelor și
imaginilor, inclusiv a datelor cu caracter personal. În contextul violenței în familie, cyber-
supravegherea este adesea efectuata de parteneri intimi. În consecință, Curtea acceptă
argumentul doamnei Buturugă potrivit căruia acțiuni precum monitorizarea, accesarea
sau salvarea corespondenței soțului, fără drept, pot fi luate în considerare atunci când
autoritățile naționale investighează acte de violență conjugala.

3/5
Cu toate acestea, în cazul de față, plângerea penală a doamnei Buturugă pentru
încălcarea secretului corespondenței nu a fost examinată pe fond de către autoritățile
interne. Solicitarea sa pentru percheziția electronică a computerului familiei a fost
respinsă pe motiv că materialul susceptibil de a fi colectat în acest mod nu avea legătură
cu amenințările și actele de violență atribuite fostului soț. Plângerea sa penală pentru
încălcarea secretului corespondenței a fost respinsă ca tardiva. Curtea a concluzionat ca,
procedând astfel, autoritățile interne au dat dovada de un formalism excesiv, cu atât mai
mult cu cat noul cod penal permitea sesizarea din oficiu a autorităților în cazul
interceptării neautorizate a unei conversații purtate prin orice mijloc electronic de
comunicare, condiția unei plângeri prealabile fiind prevăzuta doar pentru deschiderea,
scoaterea, distrugerea ilegală sau păstrarea corespondenței adresate altora.

În plus, judecătoria a reținut că plângerea doamnei Buturugă privind presupusa încălcare

a secretului corespondenței nu avea legătură cu obiectul cauzei și că datele publicate pe
rețelele de socializare erau publice. Totuși, astfel de afirmații cer o examinare pe fond din
partea autorităților, pentru a putea înțelege în întregime fenomenul violenței domestice
sub toate formele sale. Doamna Buturugă a susținut că fostul soț a consultat în mod
abuziv conturile sale electronice, inclusiv contul său de Facebook și că a făcut copii ale
conversațiilor private, ale documentelor și ale fotografiilor sale. Curtea a dedus că
doamna Buturugă se referea la un set de date și documente electronice care nu erau
limitate la datele pe care ea le-ar fi publicat pe rețelele sociale. În consecință, concluzia
instanței de judecată potrivit căreia datele în cauză erau publice este problematică în
măsura în care autoritățile naționale nu au efectuat o examinare de fond a acuzațiilor
reclamantei pentru a putea caracteriza natura datelor și a comunicațiilor vizate.

În consecință, Curtea a concluzionat că afirmațiile reclamantei potrivit cărora fostul ei soț

a interceptat, a consultat și a salvat în mod abuziv comunicațiile sale electronice nu au
fost examinate pe fond de către autoritățile naționale. Autoritățile interne nu au efectuat
acte procedurale pentru a colecta probe in scopul stabilirii realității faptelor sau calificării
legale a acestora. Prin urmare, autoritățile au dat dovada de un formalism excesiv în
respingerea oricărei legături cu actele de violență domestică pe care doamna Buturugă
le-a sesizat și astfel nu au luat în considerație diferitele forme pe care le poate prezenta
violența conjugala.

Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea obligațiilor pozitive ale statului in sensul
articolelor 3 și 8 din Convenție și, prin urmare, încălcarea acestor dispoziții.

Satisfacția echitabilă (articolul 41)

Curtea a declarat că România trebuie să plătească doamnei Buturugă 10.000 de euro

(EUR) pentru daune morale și 457 EUR pentru cheltuieli de judecată.

:: Hotărârea (în limba franceză)

Cuvinte cheie: Buturugă împotriva României, CEDO, Conventia Europeana a Drepturilor

Omului, Iulia Motoc

4/5
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro
este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a
mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe
Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de
publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa
de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus

Gratuit pentru studenţiSecuritatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINETJURIDICE utilizează SmartBill

5/5