PROTECTIA CORESPONDENTEI

1
 Articolul 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului
ocroteste toate tipurile de corespondenta existente.

1. Corespondenta clasica (scrisa).

In cazul acestui tip de corespondenta s-a pus in mod special

accentul pe corespondenta detinutilor, corespondenta care este
supusa riscului de a fi interceptata in mod illegal sau chiar
cenzurata de autoritati. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a
stabilit ca articolul 8 este incalcat chiar daca exista un simplu
obstacol pentru posibilitatea de a coresponda sau in caz de
confiscare a corespondentei respective1. In cazul in care statul nu
poate dovedii ca scrisorile destinate detinutilor le-au parvenit,
art. 8 este incalcat. Tot o incalcare a art. 8 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului o constituie refuzul administratiei
penitenciare de a pune la dispozitia detinutului – reclamant cele
necesare pentru corespondenta sa cu Curtea Europeana a
Drepturilor Omului – cauza Silvestru Cotlet impotriva
Romaniei:”cauza in care corespondenta purtata ulterior plangerii
adresate de catre acesta Comisiei Europene a Drepturilor Omului,
cu institutiile din Strasbourg a fost cenzurata de autoritatile
romane si astfel mai multe scrisori ale d-lui Cotlet au fost citite
de autoritatile penitenciare si inregistrate la Ministerul Justitiei –
Directia Generala a Penitenciarelor. O parte din scrisorile Comisiei
Europene au ajuns la reclamant desfacute si cu mare intarziere,
iar unele nu au ajuns de loc.In acest mod autoritatile au incalcat
dreptul la corespondenta garantat in art. 8 al Conventiei
Europene.Remedii interne intr-o astfel de situatie nu exista.”

Avand in vedere faptul ca prin Legea 23/1969 privind

executarea pedepselor, protectia efectiva a confidentialitatii
corespondentei persoanelor aflate in executarea pedepselor
privative de libertate era lasata in mare parte la aprecierea
conducerii penitenciarului, putem afirma faptul ca noua lege
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele
judiciare in cursul procesului penal (Legea nr. 275 din 4 iulie

1
A se vedea Curtea Europeana a Drepturilor Omului; Petra impotriva
Romaniei (1988), publicata in Monitorul Oficial nr. 637 din 27 decembrie
1999; Ostrovar impotriva Moldovei, 13 septembrie 2005; Silvestru Cotleţ
împotriva României (2003), publicata in Monitorul Oficial nr. 422 din 19 mai
2005.

2
20062), aduce o serie de imbunatatiri in cea ce priveste
respectarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
precum si o serie de masuri pentru asigurarea exercitarii
dreptului de petitionare si a dreptului la corespondenta.

2. Corespondenta prin intermediul mijloacelor de

telecomunicatie

Acest tip de corespondenta a creat unele dificultati statelor

in fata Curtii Europene de la Strasbourg, in ceea ce priveste
modul in care se practica ascultarile telefonice. Curtea a admis
astfel de ascultari doar in cazurile prevazute de art. 8, alin 2 al
Conventiei Europene si anume “…daca este prevazut de lege si
daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este
necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica….ori
protejarea drepturilor si libertatilor altora”. Pentru ca aceste
masuri sa nu cada in arbitrariu se impune ca intinderea si
modalitatile de exercitare a puterii autoritatilor in acest domeniu
sa fie clare si precise.

Tinand cont de mijloacele tehnice moderne de investigatie,

în procesul penal, respectarea intimitatii vietii private a dobandit
o importanta crescanda. O dovadă elocventa în acest sens o
reprezintă împrejurarea ca, în practica, partile invocă în mod
frecvent violarea art.8 al Convenţiei europene a drepturilor
omului pentru a solicita anularea unei probe produse de catre o
parte sau printr-un act de administrare a probei. Atat particularii,
cat si agentii autoritatilor publice, trebuie să respecte viata
privata a persoanei în administrarea probelor. Sub acest aspect,
în art. 8 alin.2, Conventia europeana a prevazut, ca o exceptie de
la principiu, facultatea pentru un stat membru de a autoriza o
„ingerinta a autoritatii publice în exercitiul acestui drept", sub
rezerva ca ea să fie necesara. Asa cum s-a remarcat în doctrina,
protectia intimitati vietii private este asigurata suficient prin
însasi crearea cadrului legal de administrare a probelor, existand
posibilitatea ca o proba obtinuta cu violarea intimitatii vietii
private sa poata fi cenzurata prin prisma principiului legalitatii .

2
A se vedea art. 45, 46 si 47 din Legea nr. 275 din 4 iulie 2006 privind
executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul
procesului penal.

3
De exemplu, perchezitia, executata legal, nu antreneaza, în
principiu, nici o violare excesiva a vietii private.

În practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la

corespondenta apare uneori distinct, alteori fiind alaturat
dreptului la viata privata si/sau dreptului la viata familiala. Astfel,
Curtea a decis ca atunci când o comunicare între doi membri ai
aceleiasi familii este interceptata ne aflăm în fata unei duble
ingerinte în exercitiul dreptului la viata de familie si a dreptului la
corespondenta1. Ingerinta autoritatilor statale în exercitiul
dreptului la corespondenta consta în interceptarea pe orice cale a
comunicarii de orice fel. Daca documentele sau mesajele care fac
obiectul comunicarii nu au fost expediate sau au ajuns deja la
destinatar, ingerinta statului ar putea tine de nerespectarea
dreptului la viata privata.

Practica inregistrarii numerelor de apel, a prei si duratei

apelurilor de catre posta si comunicarea acestora politiei 2 a fost
considerate o incalcare a art. 8 din Conventia Europeana a
Drepturilor Omului.

Cu privire la art.8 din Conventie, numeroase probleme s-au

ivit în jurisprudenta organelor Conventiei în materia
interceptarilor telefonice de catre autoritatile statale. De
mentionat ca avem în vedere si corespondenta electronica.
Astfel, prin prima hotarare pronuntată in materie – cauza Klass
contra Germania, Curtea a admis ca si comunicarile prin telefon
sunt cuprinse în notiunea de corespondenta, indiferent daca
aceasta emana de la domiciliul unei persoane sau din mediul
profesional. In principiu, nu intereseaza locul de unde se
intercepteaza convorbirile telefonice. Exista ingerinta
autoritatilor publice în exercitiul dreptului la corespondenta prin
faptul ca ascultarea telefonului reclamantului, chiar daca a fost
operata pe linia telefonica apartinând unui tert, a condus la
interceptarea si înregistrarea conversatiilor acestuia, ceea ce a
permis începerea urmaririi sale3.
Posibilitatea interceptarii convorbirilor telefonice de catre
autoritatile statale este prevazuta, practic, în legislatiile tuturor

1
C.E.D.O. cauza M. şi R. Andersen contra Suedia, Hotararea din 25.02.1992
2
A se vedea cauza Rotaru impotriva Romaniei publicata in Monitorul Oficial
nr. 19 din 11 ianuarie 2001; cauza Malone c. Regatului Unit (1984).
3
C.E.D.O. cauza D. contra Italia, Hotararea din 06.09.1990

4
statelor semnatare ale Conventiei, fiind legata, in general, de
lupta impotriva criminalitatii1.
Conform art.8 alin.2 din Conventie, ingerintele autoritatilor
publice trebuie să fie prevazute de lege si sa fie necesare într-o
societate democratica pentru atingerea unui scop legitim. O alta
conditie – ingerinta sa fie proportionala cu scopul urmarit – este
o creatie a jurisprudentei organelor Conventiei, care a condus la
formularea unui nou principiu în materie – cel al
proportionalitatii. Acesta presupune determinarea existentei unei
nevoi sociale imperioase care a impus ingerinta în dreptul la
corespondenta.
In acest sens, in doua cauze impotriva Frantei, Kruslin si
Huvig, Curtea a apreciat ca sistemul francez de autorizare a
interceptarii convorbirilor telefonice nu ofera reclamantilor
garantii adecvate contra unor abuzuri ce puteau fi comise,
deoarece nu erau definite persoanele care puteau fi supuse
interceptarii convorbirilor telefonice în cadrul procedurii judiciare,
nici natura infractiunilor care indreptateau practicarea lor; nu
erau prevazute limite cu privire la durata masurii, daca aceasta
era dispusa de judecatorul de instructie; nu existau prevederi cu
privire la modalitatea de redactare a procesului-verbal privind
conversatiile interceptate si masurile ce trebuiau avute în vedere
pentru ca înregistrarile realizate sa fie comunicate intact şi
complet catre judecator (care nu putea controla numarul şi
lungimea benzilator înregistrate originale) şi aparare; nu erau
definite modalitţile în care benzile cu înregistrarile practicate
puteau fi distruse.2

3. Corespondenta electronica.
1
Conform art. 190 din Cod penal, se incrimineaza fapta ce consta în
“incalcarea dreptului la viata privata a unei persoane prin folosirea unor
mijloace de interceptare de la distanta de date, informatii, imagini sau sunete
din locurile aratate în art.189 alin.1, fara consimtamantul persoanei care le
foloseste sau fara permisiunea legii si se pedepseste cu închisoarea de la 2 la
5 ani. Cu aceasi pedeapsa se sanctioneaza şi difuzarea datelor, informatiilor
imaginilor sau sunetelor obtinute în modurile prevazute în alin.1”.
2
C.E.D.O. cauza Kruslin contra Frantei (1990); cauza Huvig contra Frantei
(1990).

5
 Internetul devine pe zi ce trece un mijloc de comunicare din
ce in ce mai comun, facand parte din viaţa noastra de toate
zilele. Implicaţiile juridice ale utilizarii acestuia sunt inca puţin
cunoscute. Desi exista o serie de legi care sunt dedicate in mare
parte acestui nou mediu de comunicare1, puţini iau in considerare
faptul ca majoritatea legilor aplicabile in viaţa reala sunt
destinate si mediului virtual numit Internet. 

Corespondenta electronica este relativ o noutate in peisajul

general al protectiei corespondentei. In privinta acestui tip de
corespondenta se pune in primul rand problema protectiei
acesteia la locul de munca. Chiar daca in majoritatea cazurilor
angajatul primeste si trimite aceasta corespondenta folosind
coputerul angajatorului, continutul textelor cu caracter privat
trebuie ocrotit, cu conditia ca aceste mesaje sa fie marcate in
acest scop, in virtutea respectarii

Un domeniu mai puţin luat in seama in ceea ce priveste

utilizarea Internetului il reprezinta scopul pentru care acesta este
folosit la locul de munca – scop profesional sau personal. In
practica, utilizarea accesului la Internet la locul de munca numai
in scop profesional nu este nicidecum o regula. Putem considera
ca in condiţiile vieţii moderne, sfera publica si privata se extind
simultan, fara ca una dintre ele sa se dezvolte pe seama
celeilalte.

Utilizarea la o scara atat de larga a comunicarii virtuale prin

posta electronica (e-mail) si chiar prin mesageria instant (ex.:
Yahoo! sau MSN Messenger), adica a unor facilitati la care
apeleaza majoritatea celor care au acces la Internet, ar trebui sa
implice si o actualizare a legislatiei (a normelor care o fac
aplicabila), in sensul prezervarii secretului corespondentei,
garantat prin Constitutia Romaniei la art. 28 “Secretul
scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al
convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de
comunicare este inviolabil”, precum si de Conventia Europeana
a Drepturilor Omului prin art. 8 – Dreptul la respectarea vietii
private si de familie.

1
A se vedea pagina web Legile Internetului - www.legi-internet.ro  unde sunt
disponibile majoritatea dispoziţiilor legale care se refera in mod expres la
Internet 

6
 In principiu, Codul Penal roman pedepseste violarea
secretului corespondentei cu inchisoare de la sase luni la trei ani.

Angajatorii au interese legitime legate de activitatea celor

pe care ii platesc. Utilizarea abuziva a Internetului poate periclita
sistemul informatic al companiei sau risca sa duca la dezvaluirea
secretelor comerciale, putand atrage si raspunderea juridica in
solidar cu angajatul pentru fapte antisociale. Evident, protejarea
fata de aceste potentiale pericole, in conditiile in care nu poate fi
deplin interzis accesul la Internet in scopuri personale, nu se
poate face fara o anume monitorizare a utilizarii Internetului.
Aceasta monitorizare ar trebui sa se supuna mai multor reguli,
dintre care cea mai importanta este transparenta, adica
informarea angajatilor. Setul de reguli si modul in care acestea
sunt interpretate/aplicate difera de la un stat la altul, dupa cum
arata jurisprudenta internationala in domeniu. Insa principiul
transparentei apare ca un laitmotiv.

Principiile europene ale monitorizarii1:

Uniunea Europeana se afla aproape de o reglementare unitara a
utilizarii Internetului de catre angajati. Directiva 95/46/EC a fost
adoptata in dreptul romanesc prin Legea 676/2001 privind
protectia datelor personale. Documentul de lucru asupra
supravegherii comunicatiilor electronice la locul de munca,
adoptat pe 29 mai 2002, de Grupul de Lucru pentru Protectia
Datelor al UE, prezinta aplicabilitatea Directivei 95. Documentul
subliniaza ca „devine din ce in ce mai dificil sa separi clar orele
de munca de viata privata. Multi angajati isi continua munca
acasa, folosind chiar calculatoarele oferite de angajator in acest
scop“. Iata si principiile care, in opinia expertilor UE, trebuie sa
stea la baza monitorizarii utilizarii Internetului si a postei
electronice: 
1) Principiul necesitatii - angajatorul trebuie sa verifice daca
monitorizarea angajatilor este necesara pentru un scop definit,
inainte de a trece la orice activitate in acest sens. Datele
colectate trebuie pastrate nu mai mult decat este necesar pentru
indeplinirea scopului propus
2) Principiul finalitatii - datele trebuie colectate pentru un scop
specific, explicit si legitim si nu pot fi folosite in vreo activitate
dincolo de scopul mentionat
3) Principiul transparentei - angajatorul trebuie sa fie clar si
1
A se vedea Directiva 95/46/EC

7
deschis in ceea ce priveste
activitatile sale. Aceasta include obligatia de a furniza angajatilor
toate informatiile cu privire la monitorizarea acestora in ceea ce
priveste utilizarea Internetului
4) Principiul legitimitatii - operatiunile de procesare a datelor pot
avea loc numai in cazul unui scop legitim, conform articolului 7
din Directiva 95/46/EC
5) Principiul proportionalitatii - datele personale, inclusiv cele
incluse in monitorizare, trebuie sa fie relevante si adecvate in
raport cu scopul specificat. Monitorizarea e-mail-urilor trebuie
limitata la datele de trafic si la perioada cand s-a facut
comunicarea si nu trebuie sa priveasca continutul comunicarii
6) Principiul acuratetei si pastrarii datelor - datele care au fost
colectate trebuie sa fie corecte, actualizate si sa nu fie pastrate
mai mult decat este necesar
7) Principiul securitatii - angajatorul este obligat sa ia toate
masurile de securitate pentru ca datele colectate sa nu fie
disponibile tertilor.

In ceea ce priveste rezolvarile de ordin juridic ale problemei

monitorizarii angajatilor la locul de munca pentru utilizarea
Internet-ului, achiesam la opinia exprimata de catre Centrul de
Resurse Juridice conform careia aceasta trebuie sa porneasca de
la „necesitatea realizarii unui echilibru intre interesele legitime
ale angajatorului si credinta salariatilor ca mesajele lor private
transmise prin sistemul e-mail isi conserva caracterul
confidential.”1

Accesarea şi supravegherea computerelor ofera

anchetatorilor posibilitatea de a afla numeroase informatii,
computerul fiind atat un mijloc de comunicare, cat si unul de
stocare a datelor. Prin urmarirea comunicatiilor realizate prin e-
mail este posibil sa se cunoasca cuprinsul conversatiei, data, ora
si locul din care s-a efectuat transmisia. Internetul este si gazda
unor grupuri de discutie – forumuri. Acestea permit utilizatorilor
sa afiseje mesaje care pot fi citite de oricine. Teoretic, fiecare
mesaj afisat este accesibil oricui navigheaza pe Internet, putand
fi copiate de oricare dintre utilizatori. Prin aceasta metoda este
posibil ca suspectii sa isi transmita mesaje codate cu privire la

1
Revista de Drept Comercial nr. 9/2001 pag.105

8
comiterea unor infracţiuni. Interceptarea acestora este posibila
numai daca se cunosc adresele de e-mail ale suspectilor.

Nivelul de protecţte a drepturilor omului, în cadrul caruia

dreptul la respectarea vietii private şi a demnitatii persoanei si-au
conservat o pozitie fundamentala, reprezinta o componenta
majora a conditiei umane, un imperativ dictat de necesitatea de
progres a societatii contemporane, adevarata libertate fiind
posibila numai într-o oranduire in care sunt create conditiile de
exercitare optima a drepturilor intim legate de fiinta umana si de
protectie a acesteia fata de arbitrariul autoritatilor si a pericolelor
care o ameninta.

Convergenta este cuvantul cheie in noile reglementari din

Europa. Dupa ce termenii de telefonie mobila, fixa si furnizare de
Internet s-au reunit in cel de comunicatii electronice, iar cei
legati de serviicile disponibile pe Internet au fuzionat in termenul
de servicii ale societatii informationale, vine randul televiziunii sa
intre in discutiile din Uniunea Europeana, transformandu-se in
servicii media audiovizuale.