Etică, internet si un pic de filozofie

I. Introducere
Dezvoltarea comunicaţiilor sociale la care asistăm astăzi presupune mai mult
decât o simplă revoluţie tehnologică, o reevaluare completă a percepţiei oamenilor despre
lumea înconjurătoare, verificând şi exprimând astfel această înţelegere. Accesul
permanent la imagini şi idei, precum şi transmiterea lor rapidă, de la un continent la altul,
au consecinţe, atât pozitive, cât şi negative asupra dezvoltării psihologice, morale şi
sociale a persoanelor, a structurii şi funcţionării societăţii, a schimburilor culturale,
asupra percepţiei şi transmiterii de valori, idei universale, ideologii şi convingeri
religioase.
În cursul deceniului care s-a scurs, adevărul acestor afirmaţii a devenit şi mai
frapant. Astăzi nu trebuie prea multă imaginaţie pentru a ne înfăţişa planeta ca pe o reţea
mondială fremătând de transmisii electronice, o planetă care intercomunică la adăpostul
liniştii pe care o conferă universul. Problema etică este de a şti dacă acest lucru contribuie
la dezvoltarea autentică a persoanei umane şi dacă ajută indivizii şi popoarele să fie fideli
destinului lor transcendent.
Şi, bineînţeles, din multe puncte de vedere răspunsul este pozitiv. Noile
mijloace de comunicare în masă sunt instrumente puternice pentru educaţie şi îmbogăţire
culturală, pentru activitatea comercială şi participarea politică, pentru dialogul şi
întelegerea interculturală. Totuşi, există şi “reversul medaliei”: mijloacele de comunicare
socială, care pot contribui la binele persoanei şi al comunităţilor, pot fi de asemenea
folosite în scopul exploatării, manipulării, dominării şi coruperii.
Internetul este cel mai nou, şi sub multe aspecte unul dintre cele mai influente
dintr-o serie de mijloace de comunicare: telegraful, telefonul, radioul, televiziunea care,
pentru mulţi oameni, au eliminat în mod progresiv spaţiul şi timpul ca obstacole în calea
comunicării în ultimul secol şi jumătate. Consecinţele asupra indivizilor, naţiunilor şi a
întregii lumi sunt imense.
Internetul este o resursă de multiple facilităţi, cu promisiunea unei multiplicări
a acestora. Dar se poate face şi mult rău printr-o folosire improprie a acestuia. Cu rele şi

1
cu bune Internetul presupune discernământ, o alegere si un angajamentul în favoarea
demnităţii umane şi lunga sa tradiţie de înţelepciune morală.
Ca şi pentru celelalte mijloace de comunicare, persoanele şi comunităţile
umane sunt în centrul unei evaluări etice a Internetului. În ceea ce priveşte mesajul
comunicat, procesul de comunicare, problematica structurii şi a sistemului comunicării,
“principiul etic fundamental este următorul: persoana umană şi comunitatea umană sunt
scopul şi măsura utilizării mijloacelor de comunicare socială; comunicarea ar trebui să se
producă prin persoane în vederea dezvoltării integrale a altor persoane.”
Binele comun - “adică ansamblul condiţiilor de viaţă socială care permit
grupurilor şi indivizilor să-şi atingă mai deplin şi mai uşor perfecţiunea” - ne furnizează
cel de-al doilea principiu de bază pentru o evaluare etică a comunicaţiilor sociale. Acesta
trebuie înţeles integral, ca ansamblu al obiectivelor pe care membrii unei comunităţi se
angajează să le pună în practică împreună, realizarea şi promovarea acestora fiind
raţiunea de existenţă a comunităţii.
Virtutea care îi face pe oameni să protejeze şi să promoveze binele comun este
solidaritatea. Nu este un sentiment de “compasiune vagă sau de milă superficială” faţă de
nefericirea aproapelui, ci “o hotărâre fermă şi perseverentă de a lucra pentru binele
comun, adică pentru binele tuturor şi al fiecăruia în parte, pentru că într-adevăr toţi
suntem responsabili de toate”. [1] În special astăzi solidaritatea are o dimensiune
internaţională clară şi puternică; este just să vorbim de binele comun la nivel internaţional
şi este obligatoriu să se lucreze în acest scop.
Binele comun la nivel internaţional, virtutea solidarităţii, revoluţia în mediile
de comunicare şi tehnologia informaţiei, precum şi Internetul, sunt toate relevante pentru
procesul globalizării.
Pentru o mai mare extindere, noile tehnologii conduc şi susţin globalizarea,
creând o situaţie în care comerţul şi comunicarea nu mai sunt îngrădite de graniţe.
Aceasta are consecinţe de o imensă importanţă. Globalizarea oferita de Internet poate
creşte bunăstarea şi poate grăbi dezvoltarea; ea oferă avantaje ca eficienţa şi
productivitatea crescută, adica un serviciu mai bun adus familiei ”umane”. Utilizarea noii
tehnologii informaţionale şi a Internetului trebuie să fie documentată şi condusă de o
angajare fermă în practicarea solidarităţii în serviciul binelui comun al naţiunilor.

2
 Dezvoltarea Internetului ridică numeroase alte probleme etice legate de
chestiuni precum protecţia vieţii private, securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor,
drepturile de autor şi proprietatea intelectuală, pornografia, siturile care incită la ură,
difuzarea de zvonuri şi acuzaţii “deghizate” ca ştiri, şi multe altele. Vom vorbi pe scurt în
rândurile de mai jos despre unele dintre aceste aspecte, având în vedere că ele presupun
analize şi dezbateri permanente din partea tuturor celor interesaţi. Totuşi, nu vom privi
Internetul ca pe o sursă de probleme, ci ca pe o sursă de binefacere pentru întreaga specie
umană - dar beneficiile nu pot fi împlinite decât dacă problemele existente sunt rezolvate.

II. Despre Internet

Internetul este o retea masivă de cabluri, fibre optice si calculatoare; o reţea
răspândită pe intreg globule, redefinind dimensiunile cu care suntem obişnuiţi. Internetul
conectează milioane de calculatoare laolaltă, şi permite oamenilor să schimbe informaţii
între ei indiferent pe ce parte a globului se află.
Internetul este adesea confundat cu WWW (World Wide Web), care este doar
un mod de a reprezenta şi de a avea acces la Internet (alte metode ar fi FTP sau e-mail).
WWW-ul este doar o parte a Internetului, partea care foloseşte protocolul HTTP
(HyperText Transfer Protocol) pentru a muta informaţii dintr-o parte în alta. Acest
protocol permite transferul de fişiere (programme, scripturi) scrise în HTML (HyperText
Markup Language), un limbaj relativ nou (1991) care permite reprezentarea informaţiei
în mod vizual (grafic). Acest fapt a dus la răspândirea extraordinar de rapidă a
Internetului, astâzi fiind aproape inimaginabil o lume fara Internet.
Pe lângă faptul că Internetul nu este al nimănui aparte, dar este al fiecărui in
parte, reţeaua mai are un număr de proprietăţi extraordinare. Este instantaneu, imediat,
mondial, descentralizat, interactiv, poate să fie dezvoltat la infinit în conţinut şi
deschidere şi are un mare grad de flexibilitate şi adaptabilitate. Este egalitar, în măsura în
care oricine dispune de un echipament necesar şi de un minim de capacităţi tehnice poate
avea o prezenţă activă în spaţiul cibernetic, prezentându-şi mesajul în lume şi dorind să
fie ascultat. Permite indivizilor să-şi păstreze anonimatul, să joace diverse roluri, să-şi
dezvolte imaginaţia; permite un simţ al comunităţii şi al împărtăşirii cu ceilalţi. Potrivit
gusturilor utilizatorilor, Internetul poate conduce la o participare activă sau la o absorbţie
pasivă într-o lume auto-referenţială de stimuli narcisişti, similară efectelor narcoticelor.

3
Internetul poate fi folosit pentru a diminua însingurarea oamenilor sau pentru a o adânci.
Această lume virtual creată de Internet este defapt un nou teren de joacă pentu copii care
in timp au crescut mari, el oferă un mediu unde ne putem autodefinii conform imaginaţiei
noastre, si este totodată o nouă piaţă de desfacere pentru companiile intreprinzătoare.
Configuraţia tehnologică ce susţine Internetul este şi ea legată de anumite
aspecte etice: oamenii au avut tendinţa să-l utilizele în modul în care a fost proiectat şi să
menţină acest mod de utilizare. De fapt, acest “nou” sistem datează din timpul războiului
rece din anii ‘60, când a fost proiectat de către armata Americană pentru a dejuca un
eventual atac nuclear prin crearea unei reţele de computere (ARPANet) care să conţină
date esenţiale. Descentralizarea a fost cheia acestei scheme, pentru că se considera că
pierderea unui calculator sau a câtorva nu ar fi însemnat pierderea informaţiilor.
O viziune idealistă a schimbului liber de informaţii şi idei a jucat un rol
considerabil în dezvoltarea Internetului. Totuşi, configurarea lui descentralizată şi
proiectul, de asemenea descentralizat, al World Wide Web-ului de la sfârşitul anilor ‘80
s-a dovedit a fi rodul unei mentalităţi anarhiste, opuse tuturor reglementărilor oficiale ale
securităţii publice. A apărut un individualism exacerbat în legătură cu Internetul: iată, se
spunea, noul regat, minunatul tărâm al spaţiului cibernetic, în care orice fel de expresie
este autorizată şi în care singura lege este cea a libertăţii individuale totale, de a face ceea
ce vrei. Bineînţeles, acest lucru înseamnă că singura comunitate ale cărei drepturi şi
interese erau recunoscute în spaţiul cibernetic era cea a anarhiştilor radicali. Această
modalitate de a gândi rămâne încă valabilă în multe cercuri, susţinută de argumente
anarhiste familiare folosite pentru a apăra pornografia, violenţa şi tot ceea ce este
etichetat de societate ca fiind imoral.
Deşi individualiştii radicali şi întreprinzătorii sunt două grupuri foarte diferite,
există o convergenţă de interese între cei care doresc ca Internetul să fie un loc pentru
aproape orice fel de expresie, indiferent cât de oribilă sau distructivă ar fi, şi aceia care
doresc ca Internetul să fie un vector de activitate comercială liberă, bazată pe un model
neo-liberal care consideră profitul şi legile pieţii ca pe nişte parametri absoluţi în
detrimentul demnităţii şi respectului datorat indivizilor şi oamenilor.
Explozia tehnologiei informaţiei a dus la creşterea capacităţii de comunicare a
unor indivizi şi grupuri favorizate multă vreme. Internetul poate servi oamenii în

4
utilizarea responsabilă a libertăţii şi democraţiei, în înţelegerea posibilităţilor de alegere
disponibile în diversele sfere ale vieţii, în creşterea orizonturilor educaţionale şi culturale,
în depăşirea diviziunilor şi în promovarea dezvoltării umane în diverse moduri. “Fluxul
liber de imagini şi cuvinte la scară mondială nu transformă doar relaţiile politice şi
economice între oameni dar şi înţelegerea lumii. Acesta oferă multiple posibilităţi, altfel
de negândit.” [2]
Şi asta nu este totul. În mod paradoxal, aceleaşi forţe care pot facilita o mai
bună comunicare pot, de asemenea, să ducă la o creştere a egocentrismului şi înstrăinării,
a autoizolării de lumea reală. Internetul poate uni persoane, dar poate să le şi despartă, la
nivel de persoane, dar şi de grupuri ce se suspectează reciproc, separate de ideologii,
politică, bogăţii, rase, etnii, generaţii sau chiar religii. A fost deja utilizat într-un mod
agresiv, aproape ca o adevărată armă de război, şi se vorbeşte de pericolul unui “terorism
cibernetic”. Ar fi o tristă ironie ca acest instrument de comunicare, având o atât de mare
capacitate de a reuni persoane să se întoarcă la începuturile sale din timpul războiului
rece şi să devină scena unui conflict internaţional.

III. Puncte sensibile

Una dintre cele mai importante nelinişti se referă la ceea ce astăzi se numeşte
“prăpastia digitală” - o formă de discriminare care îi desparte pe bogaţi de săraci pe baza
accesului sau a lipsei accesului la noua tehnologie informaţională. În acest sens, este
vorba de o nouă versiune a prăpastiei dintre cei “bogaţi în informaţii” şi cei “săraci în
informaţii”.
Expresia “prăpastie digitală” subliniază faptul că indivizii, grupurile şi
naţiunile trebuie să aibă acces la noua tehnologie pentru a putea împărtăşi beneficiile
promise ale globalizării, aşa încât dezvoltarea nu poate să mai rămână în urmă. Este
imperativ ca prăpastia dintre beneficiarii noilor mijloace de comunicare şi expresie şi cei
care nu au acces la acestea… să nu devină o altă sursă insurmontabilă de nedreptate şi
discriminare. Acest lucru se întâmlă deja. Ar trebuie găsite soluţii pentru a face Internetul
accesibil pentru grupurile dezavantajate, fie direct, fie măcar printr-o cost moderat al
mediilor tradiţionale. Spaţiul cibernetic ar trebui să fie o sursă completă de informaţii şi
de servicii accesibile tuturor în mod gratuit şi într-o mare diversitate de limbi.

5
 Putem vorbi de o dimensiune culturala şi socială, noua tehnologie
informaţională şi Internetul transmit şi contribuie la insuflarea unui sistem de valori
culturale - mentalităţi în relaţiile sociale, familie, religie, condiţie umană - a căror noutate
şi fascinaţie pot pune la încercare şi chiar distruge culturile tradiţionale.
Dominaţia culturală este o problemă foarte serioasă atunci când o cultură
dominantă este purtătoarea unor false valori, contrare adevăratului bine al persoanelor sau
grupurilor. În momentul de faţă, Internetul, ca şi celelalte mijloace de comunicare socială,
transmite mesajul şi valorile culturii occidentale secularizate unor persoane şi unor
societăţi care, în numeroase cazuri nu sunt pregătite să le evalueze şi să le facă faţă.
Problema libertăţii de expresie şi schimbuli liber de idei pe Internet este la fel
de complexă şi ridică o altă serie de nelinişti. Libertatea este un drept fundamental,
adeseori gresit înţeles. Internetul este un spaţiu virual, pe care se încearca mularea unor
principii ce guvernează spaţiul real. Acest lucru nu este întotdeauna benefic şi nici nu este
totdeauna posibil (din fericire). Internetul este un instrument extrem de eficace pentru
transmiterea rapidă a informaţiilor către persoane. Dar concurenţa economică şi prezenţa
24 din 24 a jurnalismului pe Internet au contribuit de asemenea la căutarea
senzaţionalului, la alimentarea cu zvonuri, la crearea unui amalgam de informaţii,
publicitate şi divertisment şi la declinul aparent al reportajului şi comentariului serios.
Enorma cantitate de informaţii de pe Internet, mare parte din ea necontrolată
în ceea ce priveşte acurateţea şi relevanţa, ridică multora probleme. Dar suntem
preocupaţi şi de faptul că utilizatorii Internetului ar putea utiliza capacitatea tehnologiei
pentru a fabrica la comandă informaţii numai pentru a ridica obstacole electronice în
calea unor idei nefamiliare. Aceasta ar fi o dezvoltare nesănătoasă într-o lume pluralistă
în care oamenii au nevoie de înţelegere reciprocă. Deşi utilizatorii de Internet trebuie să
fie selectivi şi auto-disciplinaţi, acest lucru nu trebuie să ducă la extrema cealaltă, a
izolării de ceilalţi în spatele unui zid. Implicaţiile acestui mijloc de comunicare pentru
dezvoltarea şi sănătarea psihologică trebuie să fie studiate, inclusiv posibilitatea ca pentru
anumite persoane “cufundarea” prelungită în acest spaţiu cibernetic să fie nocivă. Deşi
există avantaje reale ale faptului că tehnologia conferă personelor posibilitatea să
reunească structuri de informaţii şi servicii destinate exclusiv lor aceasta ridică o
întrebare inevitabilă: s-ar putea transforma într-o vastă şi fragmentată reţea de persoane

6
izolate care interacţionează cu date şi nu direct unele cu altele? (…) ce va însemna
solidaritatea? - ce va însemna iubirea? - într-o astfel de lume?
Pe lângă aceste întrebări legate de libertatea de expresie, integritatea şi
veridicitatea informaţiilor, ca şi împărtăşirea ideilor şi informaţiilor, mai există o serie de
nelinişti legate de mentalitatea excesiv liberală. Ideologia liberăţii radicale este greşită şi
dăunătoare, mai ales pentru libera expresie îndreptăţită în serviciul adevărului. Greşeala
constă în a exalta libertatea până la a o absolutiza, devenind mai apoi sursa valorilor… în
acest fel, exigenţa necesară a adevărului ar dispărea în favoarea unor criterii de
sinceritate, autenticitate, de împăcare cu sine-însuşi.[3]
Cei ale căror decizii şi acţiuni contribuie la formarea structurii şi conţinutului
Internetului, au o datorie deosebit de serioasă în practicarea solidarităţii în serviciul
binelui comun.

IV. Justiţie in cyber-space

Conceptul de dreptate si justiţie este relativ nou şi foarte fragil in spaţiul
virtual creat prin mediul Internetului. Cum în istorie au fost nevoie de sute de ani pentru a
stabilii unele reguli si a definii unele reglementări cu privire la infracţionalitate, in acest
sapţiu virtual fereastra de care am beneficiat este de doar 10-15 ani, un timp prea scurt.
Totuşi sunt facute eforturi in acest sens, cum ar fii de exemplu înţelegerea
Consiliului European cu privire la criminalitatea-virtuala (traducere din cyber-crime) care
a fost semnata in Noiembrie 2001 la Budapesta de aproape 30 ţări, incluzând cele 15 state
membre UE cât si SUA, Canada, Japonia şi Africa de Sud. Întelegerea are ca scop
principal definirea principiala a teritoriilor (traducere din territorial principle) pentru a
defini juristicţia competentă. Semnarea si sumitul este rezultatul a patru ani de muncă
asiduă pentru definireau unor concepte si intocmirea unei documentaţii ce conţine 48 de
articole distribuite pe patru categorii :
a) Infracţiune impotriva confidenţialităţii
b) Falsificare şi fraudă computaţională (digitală)
c) Infracţiuni relative la conţinut
d) Violarea proprietătii intelectuale

7
După elaborarea acestor reglementări extrem de complexe privind sancţionarea
infracţionalităţii pe Internet, se ivesc următoarele trei dificultăţi :
 Conflictul de juristicţie: alegerea celui mai competent tribunal pentru judecarea
crimele internaţionale se cele ce se extind pe mai multe hotare.
Această problemă nu e rezolvată pe deplin de nici un sistem judiciar
cunoscut.
 Conflictul între legi: dupa alegerea unui tribunal, trebuie alese legile pe baza
cărora vor fi judecate cazurile de infracţionalitate. Criteriile legale
tradiţionale nu sunt destinate unui spaţiu virtual.
 Executarea sentinţei: dupa determinarea sentinţei, aceasta trebuie aplicată,
posibil de o altă ţară decât cea care a determinat sentinţa. De aceea
trebuie să existe o recunoastere internaţionala a orcărei sentinţe
impuse. Posibil acest aspect este cel mai greu de rezolvat dintre cele
trei amintite.
Clasificarea comportării criminale este unul din esenţialele principii a
sistemului penal. Din motive similare multe ţari trebuie să ia în considerare schimbarea
codului penal existent în ţara respectivă. Ca exemplu putem aminti Spania, unde codul
penal a fost promulgat recent. Binecunoscutul –Cod Penal Belloch- a fost aprobat pe 23
Noiembrie 1995 (lege organica pentru codul penal 10/1995) şi recunoaşte nevoia
adaptării criteriului penal la realităţile sociale prezente.
Putem categorisii potenţialele acţiuni criminale in următoarele cinci categorii :
a. Manipularea datelor şi informaţiilor cu intenţie malicioasă
b. Accesul sau folosirea unor date fără autorizaţie
c. IInserarea unor programe sau rutine in alte calculatoare pentru a distruge
sau modifica informaţiile, datele sau aplicatiile existente pe respectivul
sistem
d. Folosirea calculatorului unei alte personae fără acordul explicit al acestuia
cu scopul de a obţine beneficii proprii şi/sau vatamarea altor persoane
e. Folosirea calculatorului cu intenţie frauduloasă

Crima technologica este caracterizat de dificultăţile de a o descoperii, de a o

dovedii si de a o judeca. Victimele mai degraba incearca o acceptare şi trecere peste

8
consecinţele crimei, şi a incerca să o previna in viitor, decât sa iniţieze un proces judiciar
pentru a o rezolva. Acest fapt mai este complicat şi din cauza acestei technologii IT care
se schimbă des şi deseori radical.
În unele ţari mai dezvoltate, care implicit s-au batut mai devreme de aceste
probleme s-a incercat si in present sunt implementate unele sisteme pentru controlul,
prevenirea, identificarea infracţiunilor. Dar aceste metode în sine pot fi usor folosite
impotriva celor ce le-au creat, pot fi folosite usor ca si metode de influenţă, de santaj şi de
spionare. Legalitatea si etica unor asemenea sisteme este dezbatuta pe larg de oamenii
interesaţi si cei care simt si realizeaza pericolul reprezentat de aceste sisteme.
Vorbim aici de sisteme de monitorizare definite ca şi concept prin COMMIT
("COMmunications INTelligence") şi care se referă la interceptarea comunicaţiilor
(telefonie, posta, e-mail sa.). Actualmente COMMIT reprezintă o activitate economică de
succes cu clienţi atât din sectorul privat cât şi public, cu intenţii şi cereri privind
inteligenţa şi informaţia, în special in ariile diplomaţiei, economiei şi a cercetării. Pe scurt
spionaj justificat. Acesta a rezultat prin inlocuirea sau dezafectarea spionajului military,
cu implementări mai mult sau mai puţin deschise a noilor technologii de examinare şi
colectare a datelor (informaţiei).
Cele mai reprezentative exemple a technologiei COMMIT sunt
sistemele "ECHELON" şi "CARNIVORE". [6]
ECHELON îşi are originile în 1947, chiar după al II-lea Război Mondial, a
aparut în urma unei înţelegeri intre Anglia şi SUA cu intenţii militare clare. Detaliile
acestei înţelegeri nu sunt complet cunoscute nici în ziua de azi. Mai târziu au aderat la
aceată întelegere şi alte ţări, cum ar fii Canada, Australia sau Noua Zelandă. Sistemul
lucrează prin interceptarea unei cantităţi enorme de comunicaţie care este apoi stocată şi
procesată. Informaţiile sunt adunate din următoarele medii :
 Internet
 Telecomunicţii (terestre si mobile)
 Imagini BSR (Biometric System Recognition) prin recunoastere facială
Al doilea sistem de interceptare mai semnificativ, este CARNIVORE, sistem sponsorizat
de FBI cu scopul clar de lupta împotriva crimei organizate şi apărării securităţii Statelor

9
Unite. Din cauza versatilităţii sale în aplicarea ariei de atenţie şi ascultare, CARNIVORE
a cauzat coliziuni între acest sistem, organizaţii politice (US Congress) si mass media. [6]
CARNIVORE a fost dezvoltat în 2000, fiind un sistem automatic, printre multe altele
avănd capacitatea de interceptare a comunicaţiilor pe internet, folosinduse de una din
principiile fundamentale ale reţelei : distribuirea informaţiei în pachete de date uniforme.
Cel mai mare adversal al CARNIVOR este gruparea EPIC (Electrinic Privacy
Information Center), care a mers pâna la a apela la sistemul judiciar pentru a împiedica
FBI în a folosi CARNIVORE in detrimentul confidenţialităţii societăţii civile.

V. Concluzii
Internetul nu este scutit de legile care se aplică celorlalte mijloace de
comunicare referitoare la discursuri care incită la ură, defăimare, fraudă, pornografie
infantilă, pornografie in general sau oricare alte ofense. Comporatamentul criminal din
alte contexte este un comportament criminal şi în spaţiul cibernetic şi autorităţile civile au
datoria şi dreptul de a întări aceste legi. Reglementări noi sunt necesare pentru a acţiona
împotriva infracţiunilor specifice Internetului precum propagarea virusurilor pe
calculatoare, furtul de informaţii personale stocate pe hard-discuri şi altele. Totuşi cu
toate că aceste fapte sunt recunoscute si sunt catalogate de societatea civila, în multe ţări
şi în multe cazuri internetul este un tărâm ce funcţionează dupa legile junglei : cel mai
tare învinge, indifferent de mijloacele folosite.
Reglementarea Internetului este de dorit şi în principiu autoreglemetarea
industriei este de preferat. Caracterul transnaţional al Internetului, care depăşeşte
frontierele şi rolul său în globalizare presupun cooperare internaţională în vederea
stabilirii unor standarde şi mecanisme de promovare şi protecţie a binelui comun
internaţional. O acţiune hotărâtă în sectorul privat şi public este necesară pentru a reduce
şi în final elimina “prăpastia digitală”.
Numeroase întrebări complexe legate de Internet presupun un acord
internaţional: de exemplu, cum să garantezi protecţia indivizilor şi grupurilor care
respectă legea, fără a-i împiedica pe funcţionarii însărcinaţi cu menţinerea legii şi
securităţii să îi poată supraveghea pe criminali şi terorişti; cum să fie respectat dreptul de
autor şi drepturile proprietăţii intelectuale fără a limita accesul persoanelor la un material
de domeniul public şi cum să defineşti însuşi conceptul de “domeniu public”; cum să

10
stabileşti şi să menţii vaste repertoare de informaţii pe Internet cu acces liber tuturor
utilizatorilor într-o varietate de limbi. În special, problema de a şti cum să reduci
“prăpastia digitală” între cei bogaţi în informaţii şi cei săraci în informaţii presupune o
atenţie serioasă şi urgentă în ceea ce priveşte aspectele educative şi culturale.

Surse:

1. Ioan Paul al II-lea, Sollicitudo rei socialis, n. 38.

2. Ioan Paul al II-lea, Mesajul pentru cea de-a XXXIV-a Zi Mondială a Păcii 2001, n. 11.
3. Ioan Paul al II-lea, Veritatis splendor, n. 32.
4. http://www.albion.com/netiquette/
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Netiquette
4.
http://www.hackerhighschool.org/lessons/HHS_en12_Legalities_and_Ethics.pdf#search=
%22Etica%20Internet%22

11