Impactul

tehnologiei
în viaţa
oamenilor
Muntean Lorena

Anul I

1
 Cuprins

1. Scurt istoric
2. Tehnologia ne schimbă radical memoria
3. Suntem dependenţi de tehnologie?
4. Parcă ieri... parcă azi...
5. Psihologia utilizării noilor tehnologii
6. Tratament

2
 Introducere
Definiții:
• impact(lat. impactus)= influență, înrâurire a unei idei, a unei lucrări etc. asupra unei persoane,
asupra evenimentelor etc;
• tehnologie= ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui
anumit produs.

Obiectivele şi instrumentele de cercetare

Tehnologia în viaţa noastră de zi cu zi – specific general:

 Cât de mult timp ne petrecem utilizând tehnologia (gadgeturi, robot de bucătărie, utilaje, etc) ?
 Mai avem timp şi pentru altceva?
 Tinerii sunt mai influenţaţi decât adulţii?

Instrumentele de cercetare:
Interviul: se vor intervevia persoane de diferite vârste, pentru a afla interesul fiecărei perioade de
vârstă, find adaptat la vârstă.
Model:
1) Cât timp alocaţi şi folosiţi tehnologia?
2) V-aţi mai putea descurca fără tehnoloogie?
3) Vi se pare utilă? De ce?
4) Petrecerea timpului liber include şi folosirea tehnologiei?
5) Vă doriţi/ vă place/ simţiţi nevoia să fiţi deconectaţi de tot ce include tehnologia? De ce?
Chestionarul:

3
 Scurt istoric

În secolul vitezei, unde totul se dezvoltă într-un ritm alert, schimbările din jurul nostru sunt mai
mult decât justificate. Dorinţa tot mai mare a semenilor de a fi la curent şi de a folosi ultimile inovaţii
tehnologice a devenit un fenomen normal. De aceea în cercetarea mea voi evidenţia efectele pozitive şi
negative a tehnologiei.
În secolul al XX-lea s-au petrecut cele mai mari schimbări în viaţa cotidiană, mai multe decât în
orice alt secol anterior, şi marea majoritatea acestor schimbări s-au produs datorită tehnologiilor
electrice,bazate pe pelucrarile fizicianului James Clerk Maxwell.
James Clerk Maxwell (n. 13 iunie 1831, Edinburgh, d. 5 noiembrie 1879, Cambridge) a fost
un fziician teroretician scoțian, autorul unui set de ecuații care descriu legile de bază ale electrotehnicii.
Lista celor mai importante realizări electrice include:
 utilizarea puterii electrice,
 telecomunicarea instantanee,
 aplicaţiile casnice ale energiei electrice,
 automatizarea în întreprinderi,
 radiotel eviziunea,
 cinematograful,
 electronică aviatică şi pentruexplorarea spaţială,
 instrumentarul de cercetare ştiinţifică,
 tehnologiile medicale,
 calculatoarele şiInternetul,
 videocasetofonul şi alte surse de informare şi divertisment transmise prin Internet.
  Dacă societăţile "primului" şi "celui de-al doilea val" au generat polarizări sociale care au
împărţit aceste societăţi în bogaţi şi săraci şi au generat revolte, revoluţii şi chiar războaie, globalizarea
economiei mondiale, dezvoltarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor, construirea noului
tip de societate .
Societatea Informaţională poate conduce la un nou tip de polarizare la nivel mondial, deosebit de
periculoasă pentru evoluţia viitoare a omenirii: pe lângă acumulările de capital, de bogăţii, se poate
acumula şi capitaliza şi informaţie şi cunoştinţe. Iar "Informaţia înseamnă Putere", spune Alvin Toffler.
O locuinţă obişnuită posedă astăzi mai multă tehnologie mass-media decât avea o redacţie cu 2 decenii
în urmă.
Noile tehnologii ne-au schimbat percepţiile asupra timpului şi spaţiului, interacţiunile dintre
oameni, productivitatea muncii, modalităţile de petrecere a timpului liber, comunicare şi chiar controlul
asupra propriului corp.
Vieţile noastre sunt azi saturate de mass-media. Viaţa contemporană devine practic de
neconceput fără mijloacele moderne de comunicare. Oraşe şi ţări, indivizi şi grupuri sunt definite şi
interconectate prin reţele complexe care fac posibil schimbul de sunete, date şi imagini.

4
 2. Tehnologia ne schimbă radical memoria

De la începutul civilizaţiei umane, capacitatea de a memora a fost recunoscută de minţile

luminate drept una dintre trăsăturile cheie ce definesc omul. În mitologia greacă, memoria era
personificată de zeiţa Mnemosina, mama celor nouă muze ce stau la originea cunoaşterii manifestate
prin arte. Astfel, gânditorii greci recunoşteau rolul esenţial pe care memoria îl juca în definirea
umanităţii. Grecii credeau ca memoria este mama înţelepciunii; înainte de apariţia cuvântului scris,
memoria era considerată o capacitate esenţială pentru medici, preoţi sau poeţi.
Memoria a continuat să considerată manifestare a divinului şi în creştinism, fiind descrisă de
marele filozof Augustin de Hipona ca esenţă a sufletului. Cu timpul, însă, memoria şi-a pierdut
atributele divine, iar în vremurile recente tehnologia preia din ce în ce mai multe sarcini

Cum a fost afectată memoria de tehnologiile trecutului?

Încă din antichitate, oamenii au privit cu temere şi scepticism efectul pe care tehnologiile noi îl
au asupra memoriei. În unul din celebrele dialoguri ale lui Platon, Phaidros, Socrate povesteşte cum zeul
egiptean Theuth, considerat în mitologia locală inventatorul alfabetului, încearcă să-l convingă pe regele
Egiptului, Thamus, să răspândească arta scrisului printre egipteni. Argumentând în favoarea acestei noi
tehnologii, Theuth susţine că "stiinţa aceasta îi va face pe egipteni mai înţelepţi şi mai cu ţinere de
minte; găsit a fost leacul uitării şi, deopotrivă, al neştiinţei". Regele Thamus contestă însă beneficiile pe
care Theuth le pretinde: "scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde,
lenevindu-le ţinerea de minte; punându-şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti din afară, cu ajutorul
unor icoane străine, şi nu dinlăuntru, prin cauză proprie. Leacul pe care l-ai găsit tu nu e făcut să
învârtoşeze ţinerea de minte, ci doar readucerea aminte".
Această pildă reflectă ceea ce gândea Socrate: tehnologia alfabetului schimbă mintea omului
într-un mod negativ, substituirea amintirilor cu simboluri exterioare fiind un proces care afectează
gândirea, făcând-o superficială. Se ştie, de altfel, că filozoful nu a lăsat nicio operă scrisă în urmă, fiind
cunoscut astăzi graţie elevului său Platon, care nu-i împărtăşea viziunea în ce priveşte riscul pe care îl
prezintă scrisul.
Cu toate acestea, Socrate a avut dreptate în ceea ce priveşte cel puţin unul dintre efectele pe care
tehnologia scrisului le-a avut asupra memoriei: pe măsură ce a devenit posibilă stocarea informaţiei pe
un mediu extern, oamenii au încetat să mai memoreze cantităţi uriaşe de informaţii.
În Antichitate epopeele se transmiteau exclusiv pe cale orală, iar minţile strălucite se mândreau
cu o memorie de neegalat. Temistocle, celebrul politician şi general grec, avea reputaţia de a fi învăţat
numele şi chipul fiecăruia din cei 20.000 de cetăţeni din Atena. Romanii au codificat principiile Ars
Memorativa, adică tehnici şi metode de amplificare a memoriei, printre cei care au scris pe această temă
numărându-se Cicero şi Quintilian.
În Evul Mediu erudiţii obişnuiau să memoreze pe de rost cărţi întregi. Acest lucru s-a schimbat
odată cu tiparul inventat de Johannes Gutenberg, ce a redus costul cărţilor şi a permis apariţia acestora în
tiraje mari. Specialiştii estimează că în 50 de ani de la apariţia tiparului lui Gutenberg (eveniment ce a
avut loc în 1455) au fost tipărite la fel de multe cărţi câte au reuşit să producă scribii din întreaga Europă
în cei 1.000 de ani ce au precedat invenţia presei tipografice de către metalurgistul german.
Accesul publicului larg la această nouă tehnologie şi alfabetizarea, de-a lungul secolelor, a unui
procent din ce în ce mai mare a populaţiei din ţările moderne a dus la transformarea conştiinţei umane şi

5
la renunţarea la tradiţia memorării, tendinţă ce este accelerată în ultimele decenii, odată cu apariţia de
noi tehnologii.
Astăzi, mulţi oameni de ştiinţă afirmă cu hotărâre că memorarea informaţiei şi-a pierdut
relevanţa. De exemplu, arată Robert Sternberg, unul dintre cei mai influenţi cercetători contemporani în
domeniul inteligenţei, ceea ce este cu adevărat important este abilitatea de a utiliza cât mai bine ceea ce
ştim;
cu alte cuvinte, este mai puţin important dacă ai obţinut punctajul maxim la un test de cunoştinţe rutiere;
important este dacă eşti, sau nu, capabil să conduci indiferent de condiţiile de trafic (Robert Sternberg,
1996).
Revoluţia electronică şi apariţia Internetului au dus la scăderea costului în timp şi bani al
accesului la informaţie, reducând şi mai mult nevoia de a memora. Tehnologia modernă pe post de
memorie externă
Un studiu efectuat anul trecut în Marea Britanie a arătat că fenomenul intitulat "amnezie
numerică", adică incapacitatea de a ţine minte numere de telefon, este din ce în ce mai răspândit. Astfel,
47% din populaţia adultă a Marii Britanii nu ştie numărul de telefon al partenerului pe de rost, iar 61%
nu l-a memorat pe cel al celui mai bun prieten. Acum 20 de ani, când telefonul fix constituia principalul
mod de a comunica la distanţă, majoritatea oamenilor cunoştea numerele de telefon ale persoanelor
apropiate. Astăzi, însă, agenda telefonului mobil a preluat sarcina memorării acestora.
Acelaşi studiu a relevat faptul că 4 din 10 persoane au recunoscut că, atunci când şi-au pierdut
telefonul mobil sau le-a fost furat, nu au putut să ia legătura cu persoanele apropiate, deoarece nu ştiau
pe dinafară numărul de telefon. Rezultatele acestui studiu au fost comentate de un specialist în
psihologie, Dr. Glenn Wilson: "Odată ce tehnologia devine mai sofisticată, propriile noastre amintiri
dispar pe măsură ce ajungem să contăm pe informaţiile stocate pe telefoanele mobile sau online. Pe
lângă faptul că această dependenţă de tehnologie poate deveni problematică în clipa în care memoria
externă devine inacesibilă sau este pierdută, există riscul ca agilitatea mentală a indivizilor să fie
afectată. Ca în cazul multor alte competenţe, memoria trebuie exersată dacă dorim să nu se atrofieze".
Pe măsură ce accesul la Internetul devine din ce în ce mai facil, iar telefoanele mobile inteligente
permit accesul la întreaga cunoaştere a omenirii în aproape orice moment, va fi din ce în ce mai greu să
rezistăm tentaţiei de a externaliza memoria. Acest lucru se întâmplă deja, poate fără să ne dăm seama.
Un studiu efectuat pe un eşantion de 3.000 de persoane de către un reputat neurolog, Ian
Robertson, a evidenţiat faptul că persoanele tinere au o capacitate mai redusă decât cele mai în vârstă
de a-şi aminti detalii personale despre oamenii din viaţa lor. Când au fost întrebate dacă ştiu data de
naştere a unei rude, 87% din persoanele de peste 50 de ani au ştiut răspunsul, lucru valabil pentru doar
40% dintre persoanele mai tinere de 30 de ani. Dincolo de această cercetare, se poate observa în ultima
vreme tendinţa, mai ales în rândul tinerilor, de a folosi reţeaua de socializare Facebook ca o formă de
memorie externă ce stochează informaţiile personale esenţiale ale persoanelor apropiate.
Aceasta nu este singura tehnologie folosită în acest scop. Dispozitivele de navigaţie de tip GPS,
ce cresc constant în popularitate în rândul şoferilor, reduc nevoia unei bune cunoaşteri a mediului
înconjurător. Această externalizare poate ajunge la forme extreme, în SUA înregistrându-se cazuri de
persoane care s-au rătăcit şi chiar au murit în Parcul Naţional Death Valley din deşertul Mojave, pentru
că au urmat orbeşte indicaţiile GPS-ului. Problema este atât de serioasă încât autorităţile avertizează
vizitatorii pe site-ul oficial al parcului să nu se bazeze exclusiv pe GPS pentru a naviga Valea Morţii.

6
 Există voci care susţin chiar că tinerii din "generaţia Google", aşa cum sunt supranumiţi copiii
din ziua de astăzi, crescuţi în epoca Internetului, nu trebuie să mai înveţe date istorice, ci doar contextul
general. "În zilele noastre, profesorii nu mai sunt izvorul cunoaşterii, ci Internetul poartă acest rol",
susţine autorul Don Tapscott. "Copiii ar trebui să înveţe despre istorie pentru a înţelege lumea, dar nu au
nevoie să memoreze toate datele. E suficient să cunoască detalii generale despre bătălia de la Hastings,
fără să fie nevoiţi să ţină minte că a avut loc în 1066. Pot căuta acest aspect pe Google, cu un singur
click", a afirmat acesta, susţinând că sistemul şcolar în care elevii memorează date reflectă realitatea
epocii industriale, nefiind adaptat la lumea de astăzi, într-o economie digitală, în care tinerii au nevoie să
proceseze multe informaţii în timp real.
David Brooks, editorialist la New York Times, sintetiza recent într-un articol avantajele pe care
le oferă tehnologia modernă: "am crezut că magia epocii informaţiei constă în faptul că ne permite să
ştim mai mult, când, de fapt, magia acestei ere este aceea că ne oferă oportunitatea de a şti mai puţin.
Epoca informaţiei ne oferă servitori cognitivi externi - sisteme de memorie din siliciu. Putem lăsa
poverile pe umerii acestor servitori, eliberându-ne pe noi înşine. Acum nu mai am nevoie de memorie,
pentru că am Google, Yahoo şi Wikipedia. Dacă doresc să ştiu ceva despre lume, apăs câteva taste şi mă
bucur de binecuvântările minţii exterioare". Acesta adăuga: "poate vă întrebaţi dacă în procesul de
externalizare a gândirii mele nu îmi pierd individualitatea. Nicidecum. Nu-mi pierd decât autonomia".
Totuşi, pentru o categorie de oameni, instrumentele ce oferă un suport extern pentru memorie au
efectul opus: le redau acestora autonomia şi independenţa.
Proiectul SenseCam, dezvoltat de Microsoft în laboratorul său de la Cambridge, constă într-o
cameră foto ce poate fi purtată de persoanele cu pierderi de memorie. Aceasta face poze fără încetare de-
a lungul unei zile, constituind un beneficiu imens pentru pacienţii ce suferă de boala Alzheimer sau de
alte afecţiuni ce provoacă pierderi de memorie.
Emma Berry, neuropsiholog de la Spitalul Addenbrooke din Cambridge, a explicat de ce SenseCam este
o inovaţie extraordinară: "Pe lângă faptul că SenseCam permite pacienţilor să-şi reamintească
evenimentele atunci când privesc imaginile, ceea ce este minunat, am descoperit că după folosirea
acestei metode pacienţii ajung să îşi păstreze amintirile de-a lungul mai multor luni, fără a mai avea
nevoie de imagini. Acest lucru este absolut extraordinar, ţinând cont că în mod normal aceiaşi oameni
uită un eveniment important la doar câteva zile după ce a avut loc. Nu există niciun alt instrument, nicio
altă metodă care să producă aceste rezultate extraordinare".
Cum funcţionează sistemul? Acesta se bazează pe o cameră foto pe care pacientul o poartă la gât.
Camera foto are o lentilă de tip fisheye, ce surprinde aproape tot ceea ce vede pacientul. Aceasta este
programată să capteze o imagine la o anumită perioadă de timp, de obicei la 30 de secunde, sau atunci
când senzorii săi detectează o schimbare în intensitatea luminii, în culoare, în căldura emisă de corp sau
dacă giroscopul incorporat percepe mişcare.
Dacă în zilele noastre un astfel de instrument este util doar persoanelor cu pierderi de memorie,
echipa de la Microsoft Research îşi imaginează un viitor în care fiecare dintre noi beneficiază de un
suport extern al memoriei, care stochează fiecare moment din viaţa proprie. Aceştia desfăşoară un
proiect intitulat MyLifeBits, în care se încearcă stocarea fiecărui amănunt din viaţa lui Gordon Bell, un
pionier în domeniul informaticii.
Începând cu 2001, fiecare detaliu din viaţa lui Gordon Bell este înregistrat, de la ceea ce
vede în fiecare moment (folosind SenseCam), ce pagini web vizitează, ce articole citeşte, ce
emisiuni umăreşte la televizor, ce se aude la aparatul radio aflat în apropierea sa, până la

7
conţinutul fiecărui email şi al fiecărei conversaţii telefonice. De la începutul experimentului, el a
beneficiat de mai multe instrumente, astfel că acum îi este înregistrată fiecare bătaie a inimii, iar poziţia
lui din fiecare moment al zilei este cunoscută graţie unui sistem GPS. Toate aceste date sunt stocate într-
o memorie externă, pe care doar el o poate accesa.
Practica de a stoca fiecare moment al vieţii se numeşte lifelogging, iar dacă acum pare doar o
excentricitate, în 10-20 de ani acest obicei ar putea deveni unul de rutină, pe măsură ce costul stocării
datelor scade vertiginos (în 2006, un hard-disk de 1TB costa 600$; astăzi costă 100$), iar tehnologia
evoluează şi ocupă un spaţiu mai mic. Astfel, cele mai multe telefoanele mobile disponibile astăzi sunt
echipate cu o cameră foto, iar procesoarele folosite de telefoanele inteligente de ultimă generaţie
sunt mai puternice decât cel folosit de naveta spaţială care a dus primii oameni pe Lună în 1969 .
Miniaturizarea cipurilor va permite integrarea senzorilor în aproape orice obiect ce ne înconjoară, de la
haine până la vasul de toaletă.

Viitorul memoriei externe şi efectul asupra sinelu

Recent, o echipă de cercetători americani a reuşit să activeze şi să şteargă, cu o atingere de buton, o

amintire din creierul unui şoarece. De asemenea, oamenii de ştiinţă au reuşit în cadrul aceluiaşi studiu să
conceapă un implant care să conţină amintirile pe care şoarecele le pierduse.
Acesta constituie primul pas spre o "neuroproteză", instrument medical ce va fi folosit pentru a asista
pacienţii afectaţi de atacuri cerebrale, Alzheimer sau de alte boli degenerative ce conduc la pierderea
memoriei. Următorul pas al acestui tip de cercetare este dezvoltarea unei neuroproteze care să producă
un efect similar în cazul maimuţelor, pentru ca abia apoi această tehnologie să fie testată pe oameni.
Chiar dacă această neuroproteză va fi folosită  iniţial pentru a asista persoanele cu boli ce
afectează memoria, este greu de crezut că, în timp, tehnologia nu va fi folosită şi în scop recreaţional
sau pentru augmentarea cunoştinţelor.
Tehnologia de astăzi permite deja dirijarea unui automobil cu ajutorul gândului, controlul unui
computer sau apelarea unui număr de telefon exclusiv prin puterea minţii, toate aceste inovaţii
aducându-ne, pas cu pas, mai aproape de realizarea interfeţei om-maşină.
Privind paşii făcuţi deja în direcţia simbiozei om-maşină, apariţia unui exocortex (adică a unei unităţi
artificiale de procesare a informaţiei care să se afle în continuă interacţiune cu creierul biologic) pare
mai degrabă o problemă de timp, iar paşii pe care îi facem în direcţia utilizării memoriei externalizate
ridică unele probleme în plan etic.
Psihologii avertizează că memoria este o componentă esenţială a sinelui, a individualităţii
fiecărei persoane, iar pe măsură ce tot mai multe elemente vor fi stocate pe medii externe minţii umane,
profunzimea personalităţii individului riscă să fie afectată. Gusturile noastre, preferinţele şi alegerile pe
care le facem, cultura pe care ne construim reperele, vor fi toate afectate pe măsură ce vom accepta o
externalizare tot mai mare a memoriei către un mediu extern.
Cu excepţia unei retrageri totale a individului din societatea informatizată, tendinţa din ce în ce
mai pronunţată spre o externalizare progresivă a memoriei cu greu poate fi încetinită. Progresul
tehnologic nu poate fi oprit - nici nu ar fi un lucru benefic - însă acesta trebuie însoţit de o atentă
examinare a consecinţelor pe care le poate avea în cazul personalităţii fiecăruia, pentru a înţelege cu
adevărat schimbările pe care le provoacă.

8
 3. Suntem dependenţi de tehnologie?

 În contextul societăţii prezente şi a boom-lui tehnologic care ne înconjoară, nu este de mirare că
pentru o foarte mare parte dintre noi accesul la tehnologie a devenit un “modus vivendi” care ne-a
acaparat modul în care ne desfăţurăm activităâţile până acum şi ne-a făcut cât mai dependenţi de tot ce
reprezintă aparatura electronică.
Larry Rosen, psiholog american, se ocupă cu studiul dependenţelor noastre ne-chimice. Una din
ele este tehnologia. El scrie în cartea IDisorder (Understanding Our Obsession with Technology,
Malgrave Macmillan, 2012) că „tehnologia este foarte inteligentă în a exploata dorinţa noastră
omeneasă de informaţie vizuală şi auditivă percutantă. (…) Realismul mediului simulat prin intermediul
tehnologiei este superior ca eficacitate în a-i face pe elevi atenţi. Mai eficace decât un simplu manual
arid, mai ales dacă elevii au parte şi de un profesor deschis la noi tehnologii“.
Iată o idee care vine în întampinarea fricii multor părinti că vor avea copii „care nu mai învaţă
nimic din cauza că stau toată ziua la calculator“. Adevărul este, că vor sta tot mai mult în faţa
calculatorului. Învăţământul nu va mai arata „ca pe vremea mea“ şi e cazul să ne obişnuim cu ideea că
progeniturile din ziua de azi nu vor citi ,,Război şi pace”, ci vor afla despre istoria secolului XIX din
simulări video tot mai fidele şi mai incitante vizual, tot mai angajante şi, eventual, sub formă de joc. Ne
place sau nu, acesta este viitorul şi el nu arată chiar rău. E doar diferit de tot ce ştiam noi, cei mai…
vechi.
Învăţarea cu ajutorul multimedia pune elevul în situaţii de interacţiune, interactivitate şi de
comunicare foarte rapidă, mult intensificate şi realizate într-un univers autentic – cyberspaţiul, care
permite o difuziune masivă a conţinuturilor şi o anumită flexibilitate a timpului prin îmbinarea
mijloacelor de comunicare sincrone cu cele asincrone. Lumea microcalculatoarelor, a internetului,
cyberspaţiul „s-a dezvoltat ca un nou mediu de comunicare, inedit, ciudat, un mediu care
construieşte o realitate paralelă.”

Iluzii virtuale
„Când te afli în faţa unui ecran, fie el de laptop sau de tabletă, sau smartphone, nu îl poţi vedea pe
cel cu care vorbeşti. Te simţi chiar anonim sau simţi că celalălt iţi poate fi bun prieten.“ Dezinhibiţia
această socială este un fenomen fără precedent! Pe Facebook poţi fi cine vrei, iţi poţi ameliora imaginea,
poţi „agaţa“ şi suferi mai puţin dacă eşti respins (în definitiv, era doar un flirt nevinovat!) sau îţi poţi
prinde urechile într-o frumuseţe de proiecţie şi, eventual, de iubire ilicită.
Pentru că pe net totul e posibil, mai ales idealizarea servită de pozele ochioase şi de distanţa
fizică, dar de proximitate psihologică. Este asta ceva rău? Depinde. Larry Rosen spune clar: „Dacă ai
deja probleme psihice, tehnologia ţi le va adânci. Dar şi la indivizii echilibraţi tehnologia poate duce la
ceva tulburări medii, ca intensitate. Dependenţa noastră de tehnologie şi inabilitatea de a fi departe de ea
(fie şi timp de câteva minute) este un indicator clar că nu funcţionăm la cel mai bun nivel. Dacă mintea
iţi este preocupată mereu de ceea ce ratezi, dacă nu eşti pe Facebook…, cum să mai fim atenţi la lumea
de zi cu zi?“.
Până acum caţiva ani, a avea un telefon mobil sau a şti să lucrezi pe calculator, sau chiar să ai
unul (mare cât un birou), pentru un adult era o realizare enormă, dată de circumstanţele vremii. Existau
chiar şi meserii care presupuneau exclusiv operarea calculatorului. În schimb în anii ce au trecut aceste
mijloace tehnologice au devenit din ce în ce mai mici şi totodată din ce în ce mai accesibile pentru

9
publicul larg atât ca utilizabilitate cât şi ca preţ. Iar dacă stăm să ne gândim la beneficiile şi
dezavantajele unui telefon mobil sau ale unui calculator cu ani în urmă, primele sunt net superioare, iar
dacă ne gândim la dezavantaje, acestea aproape că sunt inexistente. În schimb în ziua de astăzi aceste
două balanţe le putem privi ca fiind mai echilibrate în mare parte din cauza abundenţei şi a abuzului, iar
pentru ca efectele negative ale acestor consecinţe nu se văd decât pe termen lung sau foarte lung, nu ne
îngrijorăm prea tare.
Fie că vrem să recunoaştem fie că nu, este adevărat faptul că lumea din ziua de astăzi este
condusă în mare parte de tehnologie, iar beneficiile pe care le aduce ne-ar putea lua pagini întregi de
enumerări, de la uşurarea realizării sarcinilor de lucru până la apropierea graniţelor, tehnologia a ajuns
să fie un mod de viaţă de care nu ne putem lipsi şi care ne oferă în ziua de astăzi tot ce avem nevoie.
Însă lucrurile trebuiesc privite şi din cealaltă perspectivă, a devazantajelor, care au crescut proporţional
cu dezvoltarea mijloacelor tehnice şi care sunt dezbătute pe larg şi din ce în ce mai des.
Unele statistici estimează că:
- între anii 1995 şi 2010 vânzarea de telefoane a crescut de la 50 de milioane la 5 miliarde;
- în 2008 erau în funcţiune în lume în jur de 1 miliard de calculatoare;
- acest număr s-a dublat pînă în 2013 şi a ajuns la 2 miliarde;
- în 2014 vor fi în jur de 14 miliarde de aparate conectate la internet;
- în 2010 s-a estimat că au fost trimise un număr de 6.1 trilioane de mesaje text.

Dependenţa de telefon
Ce să mai vorbim despre jocuri video, când ecranul telefonului mobil este atât de stimulant,
încât nu îţi stă gândul decât la el? Şi dacă ţie, ca adult, ţi se pare atât de minunat, cum să nu fie de două
ori mai atractiv pentru fiul tău? Atunci, de ce te plângi că nu mai face nimic altceva? Să spunem clar:
părintii ar trebui să limiteze copiilor accesul la tehnologiile acestea care le confiscă atenţia. Cercetatorii
au descoperit că elevii care nu fac altceva decât să butoneze telefonul au adesea şi alte simptome: dureri
de stomac, insomnie, disfuncţii sociale, chiar depresie.
Aşadar, atenţie, dragi părinţi! E adevărat că trebuie să rezistaţi eroic lamentărilor şi cererilor
repetate de a avea şi el ce au colegii de clasă mai răsfăţaţi, dar acesta este un capitol unde orgoliul nu are
loc. Aveţi de ales între a avea un copil frustrat (care nu întelege de ce e mai prejos), dar atent, şi unul
fericit că are o jucarie nouă, dar care nu mai face nimic altceva şi care, foarte probabil, va vrea şi
următorul model, mult mai eficient. Pentru că toţi ne obişnuim cu lucrurile şi avem nevoie de stimulare
suplimentară, cel mai bine e să nu intraţi în această „moară a dorinţelor“. Copiii trebuie învăţaţi, în
primul rând, autocontrolul.
Ceea ce se întamplă cu jucătorul în faţa unui ecran poate fi încadrat cu succes în principiul de
condiţionare operantă al lui Skinner. Astfel, la fel ca şi şoarcecii care primeau întărire după fiecare
apăsarea aleatoare a unei manete, şi îi făcea să transforme acest lucru într-un comportament frecvent, iar
apoi întărirea putea să devină selectivă sau discriminatorie, adică răspunsurile ajungeau să fie întărite în
anumite condiţii şi nu în alte condiţii, la fel şi jucătorul care apasă o manetă primeşte întărire din partea
jocului şi îl face să continue, multe ore în şir, fără un auto-control stabil. Iar dacă stăm să ne gândim la
populaţiile ţintă şi la începuturile dezvoltării tehnologiei, cu ani în urmă aceasta era accesibilă doar
adulţilor care urmau cursuri specializate pentru a se putea angaja în medii care utilizau această
tehnologie, în schimb în zilele noastre copii ajung să fie în prajma televizorului de când se nasc, să
folosească telefonul de la un an, tableta si calculatorul de la cel mult doi. Acestea este adevarat că nu pot
fi considerate lucruri total generale, dar sunt prezente şi cât se poate de adevarate pentru mulţi. Iar dacă

10
un copil poate renunţa mai uşor la a sta cu ochii într-un aparat, dacă este stimulat corespunzător şi să
spunem că poate fi antrenat în alte activităţi mai sănătoase, dacă îi sunt prezentate, cu un adolescent care
ajunge să abuzeze de tehnologie este mai greu de negociat, iar aceste lucruri trebuiesc puse şi pe seama
schimbărilor ce vin odată cu varsta la care este supus acesta.
Problema cu adolescenţa este că tinerii se simt nevoiţi să „funcţioneze” în trei dimensiuni: trecut,
prezent şi viitor. În mod conştient şi inconştient, adolescenţii sunt încă prinşi în problemele copilăriei,
mai ales în cele legate de relaţia cu părinţii şi de mediu. În acelaşi timp, ei încearcă să îşi dea seama la ce
anume să se aştepte de la viitor. Apoi, trebuie urmată şi cea de-a treia direcţie: preocuparea legată de
prezent. Unde se află ei acum şi ce anume se întâmplă cu mintea şi corpul lor, de unde vin toate aceste
schimbări la care sunt supuşi. Este foarte uşor ca pentru un adolescent care este bombardat cu o
multitudine de informaţii bulversante pentru el şi pentru perioada pe care o trăieşte, să greşească atunci
când trebuie să aleagă între ce e bine şi ce e rău, fie că este vorba de alcool sau droguri. Să adere la un
grup social care nu respectă normele morale ale societăţii, dar care îi oferă sau doar îi dă impresia că îi
oferă suportul emoţional de care are nevoie. Atunci când trebuie să facă faţă unor părinţi autoritari, unui
divorţ sau confruntării cu eşecul şcolar, ei pot găsi în intermediul tehnologiei fie un aliat în lupta cu toate
aceste elemente, fie un mijloc de evadare, un spaţiu de siguranţă, un prieten adevarat. Si aceste lucruri
de multe ori pot inclina negativ balanta.
Un alt element important la calea spre dependenta il reprezinta si modelul parental, iar acest lucru nu
trebuie privit cu indiferenta. Astfel, daca copilul si apoi adolescentul are parinti care isi petrec o mare
parte din timpul liber in fata calculatorului sau in fata oricarui fel de tehnologie, cu siguranta va adopta
aceleasi metode, din moment ce primul sau model, parintele, isi desfasoara in felul acesta cea mai mare
parte din timp.
Efectele dependentei asupra copiilor, dar si adutilor sunt drastice, si pot porni de la
dezorganizarea vietii curente pana la pierderea slujbei, a relatiilor sociale, sentimentale si familiale si, in
cazuri extreme, chiar deces. Nu putine sunt cazurile in care adolescenti aparent perfect sanatosi fizic au
decedat in urma dependentei de jocurile pe calculator, sau au imitat scene din jocurile pe calculatori si
au ajuns sa comita omucideri.
Printre simptomele dependentei de jocuri se numara izolarea in camera, ignorarea parintilor si a
prietenilor, ignorarea meselor si a igienei personale, lipsa poftei de viata, scaderea performantelor
scolare. Iar cercetarile sustin faptul ca un adolescent dependent de jocuri care va deveni un adult
dependent de jocuri, se va integra in randul somerilor, pentru ca o persoana care are timp de jucat intre
orele tarzii ale diminetilor, care sunt orele specifice gamerilor, va trebui sa doarma toata ziua pentru a fi
pregatit de o noua noapte alba in fata ecranului.
            Incidenta
Nici incidenta nu trebuie privita cu indiferenta. Reprezentantii Asociatiei Americane de psihiatrie sustin
ca intr-un procent aproximativ 90 la suta dintre adolescenti joaca jocuri video, iar aproximativ 15 la suta
dintre acestia ar putea fi dependenti.
Specialistii americani sustin ca dependenta de jocuri este mai des intalnita in cazul copiilor care incep sa
joace de la varste foarte fragede. Acest lucru poate fi explicat si prin prisma faptului ca este mai greu sa
iei un adolescent din fata ecranului, daca acesta a fost prezent in viata lui inca din copilarie. Cele care
creeaza cel mai adesea dependente sunt cele online, cu multi jucatori, sustin specialistii.
Keith Bakker, care este fondatorul singurei clinici din Europa care se ocupa cu tratarea dependentei de
jocuri, aflata in Amsterdam, Olanda, sustine ca zece la suta dintre cei ce se joaca pe calculator sunt si

11
dependenti de acesta. Clientii acestei clinici sunt in majoritatea copii si prezinta simptome similare cu
cele ale dependentei de droguri, iar o analiza detaliata a cazurilor arata ca 90 la suta dintre pacienti nu au
avut nevoie de consiliere specifica, ei putandu-si rezolva problemele cu ajutorul parintilor si
pedagogilor.
Alte date pun in vedere ca:
- 4 din 10 gameri admit că se joaca in fiecare noapte din saptamna;
- unul din zece barbati admite ca a refuzat sa mearga la o intalnire pentru a continua sa se joace. In
rândul barbatilor de pana la 25 de ani, procentul este de 20 la suta;
Un alt studiu realizat de revista Pediatrics din Marea Britanie arata ca intre 9-12 la suta din baieti pot fi
considerati dependenti, iar la fetite intre 3-5 la suta.
In cazul in care un adolescent petrece mai mult de 31 de ore pe saptamana jucandu-se, se poate
considera ca avem de-a face cu un comportament obsesiv. Iar cei care pot fi inclusi aici sunt mai
inclinati sa dezvolte probleme mentale si sa nu dea randament in scoala.
Tot in privinta incidentei, natiunea care este considerata de experti ca avand cea mai inversunata cultura
a jocurilor din intreaga lume, este reprezentata de Coreea de Sud, iar gradul de alarmare al autoritatilor i-
au facut sa adopte si masuri in aceste privinte. Guvernul Sud Coreean a deschis o linie telefonica
speciala pentru dependentii de jocuri si de asemenea au fost deschise sute de spitale private si clinici
psihiatrice care trateaza aceste probleme. Ei estimeaza ca 2,4 la suta din populatia cuprinsa intre varsta
9-39 de ani sufera de dependenta si alti 10,2 la suta sunt la limita dependentei potrivit unei cercetari
finantate de catre guvern. Si definesc aceasta dependenta ca obsesia pentru jocuri pana la punctul in care
intervine deprivarea de somn, dezagregarea vietii de zi cu zi si care poate ajunge la pierderea simtului
realitatii. Iar aceste sentimente pot fi cuplate cu depresia si sentimentul renuntarii atunci cand nu au
acces la jocuri. Statisticile din Coreea de Sud evidentiaza ca intre anii 2001 si 2004 au fost inregistrate
doua morti, pe cand in 2005 au fost inregistrate 10 morti din pricina unor cauze care au avut legatura cu
dependenta de jocuri. Din punct de vedere medical, cele mai multe morti au fost atribuite unei rupturi in
circulatia sangelui cauzate de pozitia nemiscata a statului pe scaun pentru prea mult timp, o problema
cunoscuta sub denumirea de “sindromul clasei economice”.
Profilul jucatorului
Daca ar fi sa realizam un portret al jucatorului care ajunge dependent si al dependentului, desigur ca ar
trebui sa ne uitam in mai multe privinte esentiale pentru aceasta emergenta. Astfel, fie ca ne referim la o
copilarie tumultoasa care a oferit o baza pentru dependenta de mai tarziu, si cand spun “tumultoasa” ma
refer la faptul ca evenimentele petrecute l-au facut pe adolescent sa se refugieze in fata ecranului.
Fie ca ne referim la o incercare esuata de educare, in care copilul a fost pus in fata televizorului si apoi a
calculatorului de mic pentru faptul ca “este cuminte, nu deranjeaza si mai si invata ceva”. Fie ca aceasta
dependenta a rezultat in urma unor incercari nereusite de creare a relatiilor  interpersonale, in care
adolescentul, incarcat cu dezamagirea unei lumi imperfecte sau care nu a reusit sa ii ofere o plasa de
siguranta, ajunge sa gaseasca in intermediul ecranului un prieten adevarat, care nu ii scoate in evidenta
asa zisele defecte, ba mai mult ii ofera intariri emotionale la fiecare “nivel castigat”. Trebuie sa fim
constienti ca un astfel de adolescent, poate prezenta probleme de natura emotionala, de socializare, si
comportamente de abandon scolar, in circumstante extreme, pasionatul de jocuri ajunge sa se detaseze
de existenta reala si sa uite sa manance sau sa doarma.
In plus, petrecerea unei perioade excesive in fata computerului poate conduce si la problem de sanatate,
cum ar fi cele legate de o pozitie incoreta a corpului sau in unele cazuri problem de alimentatie, fie ca

12
este vorba de malnutritie, fie ca este vorba de obezitate din cauza sedentarismului.  In privinta
malnutritie o cauza ar putea fi faptul ca, avand o relatie cu personajele din joc, in situatia in care ai
realizat ceva considerabil (ai ucis un monstru, ai rezolvat o problema, ai trecut la un alt stadiu), pot
aparea sentimente artificiale, generate de endorfine, care pacalesc organismul si ascund senzatia de
foame. Trebuie acentuat faptul ca aceste lucruri esentiale despre care am vorbit se vor resfrange asupra
intregii lui vieti viitoare fara o intervente prompta si de specialitate.
Trebuie privit cu o responsabilitate crescuta si antecedentul, pentru ca este esentialmente mai usor sa
previi decat sa repari, iar odata cu evidentierea antecedentului putem scoate la lumina si factorii care au
dus intr-o astfel de directie si masura in care se poate repara, dar si estimarea timpului necesar.
Ce pagube pot aparea
Dependenta de mijloacele de comunicare este similara oricarui tip de adictie, chimica sau
comportamentala. Incepem sa ne simtim agitati sau tristi daca nu ne luam doza de Internet, avem
probleme cu somnul, ne tulburam dispozitia din cauza unor conversatii stupide si, in general, atentia nu
mai e la fel de concentrata. Putem ajunge la sentimente de gol si de anxietate, interes scazut pentru
activitati altadata placute, precum sexul sau intalnirea cu prietenii, oboseala, iritabilitatea… Nu este un
palmares prea imbucurator. Chiar daca par minore, neindentificate sau necontrolate pe termen lung,
toate acestea duc la izolare sociala, depresie – de ce nu? In general, la o viata de calitate mai slaba.

13