TheoRhēma 15.

2 (2020): 121–142

IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII ASUPRA

GENERAȚIEI DE MILENIALI DIN BISERICILE
ADVENTISTE DE ZIUA A ȘAPTEA DIN
BUCUREȘTI
drd. Florian Șerban
Universitatea București, România

Abstract
The bibliographic review that has been consulted for the the writ-
ing of this article has had in focus literature from the English-
speaking world. It has been of great help in that it addresses two is-
sues that are of interest for the current research about the impact of
new technologies on Seventh-day Adventist millennials’ church at-
tendance. In the focus of the research, there have been millennials
living in Bucharest, and elsewhere in Romania. The first issue with
which the review of the literature has help has been that it has
highlighted and identified the new technologies whose impact on
the Western millennial generation has been studied by media and
technology development specialists. Second, it has also given the
profile of the Western generation of millennials, as described by
Christian sociologists. The findings of the present research has led
to the conclusion that the Romanian society has a certain cultural
diversity similar to that of the Western world, as well as a similar
tendency regarding the attendance of Christian churches by the
younger generations. This trend is similar in manifestation in Ad-
ventist churches in Romania, including Adventist churches in
Bucharest.
Keywords: millennials, new technologies, mass-media, social net-
working, churched, unchurched

NOILE TEHNOLOGII ȘI IMPACTUL

LOR ASUPRA SOCIETĂȚII

Recenzia bibliografică include cărți într-o limbă de circulație in-

ternațională, limba engleză. Acestea abordează două aspecte care
sunt de interes pentru cercetare: noile tehnologii al căror impact es-
122 | TheoRhēma 15.2 (2020)

te studiat de specialiști în mass-media și dezvoltare tehnologică; și

generația milenialilor așa cum este descrisă de sociologi creștini.
Tehnologia este parte integrantă a vieții contemporane. Forme
de tehnologie precum televizorul și radioul au fost și încă mai sunt
sursele de informare și divertisment pentru adulți și seniori. Dar
generațiile de tineri și adulți tineri utilizează mai degrabă noile teh-
nologii, precum telefoanele inteligente și alte dispozitive conectate
la internet pentru informare și entertainment/divertisment. Gene-
rația milenialilor este reprezentativă din această perspectivă. Năs-
cută în perioada 1980-2000, această generație mai este cunoscută și
sub denumirea de generația Y.
Câțiva autori au abordat dezvoltarea tehnologiilor moderne și
oferă o perspectivă avizată și complexă asupra impactului pe care
utilizarea în masă a produselor electronice îl are asupra societății
occidentale.
Sociologul și filozoful Jacques Ellul a scris în 1954 lucrarea La
Technique ou l’enjeu du siècle, în care explică modul în care ar trebui
înțeles cuvântul francez la technique (în germană Technik, iar în en-
gleză technics).1 El folosește termenul într-un sens larg (dincolo de
referirea la simple dispozitive tehnice), cu înțelesul de set de meto-
de tehnice bazate pe raționalitate și care țintesc la eficacitate într-un
domeniu specific de activitate. Dacă prin tehnică sunt înțelese unel-
te și instrumente inventate și folosite în diferite domenii de activi-
tate umană, prin tehnologie se face referire la infrastructuri, meca-
nisme, aparate, mașini și un ansamblu de alte obiecte artificiale.
Ellul vede tehnologia ca pe o forță care duce mai departe pro-
gresul tehnic. De aici evoluția tehnologică este însoțită de o mișcare
dialectică între distrugerea vechilor simboluri sau obiecte, fie ele
creștine, fie culturale la modul general, și crearea altora noi.
Din perspectiva lui Ellul, felul în care sunt proiectate sistemele
tehnologice tinde către autonomie în sensul că sistemele nu au și

1
Jacques Ellul, La technique ou l'enjeu du siècle (Paris: Economica, 1990), 5.
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 123

nu pot avea vreo conotație morală. Aici sociologul francez notează

o premisă importantă pentru avertizarea pe care o va emite el ulte-
rior: faptul că dezvoltarea tehnologică nu are încărcătură morală,
nu este nici bună nici rea, ci totul depinde de uzanța pe care i-o
conferă agentul uman. Din acest punct argumentația lui trece pe tă-
râm speculativ. El sugerează posibilitatea unei inteligențe artificiale
care va deveni independentă de factorul uman. Dar este un fapt de
la sine înțeles că orice artefact, fie și de natură tehnologică, nu are
valențe morale, ci omul care îl utilizează este singurul agent moral
răspunzător.
Un aspect interesant în carte îl reprezintă efectul folosirii tehno-
logiei asupra percepției religioase. Acest aspect este important în
gândirea lui Ellul, crescut în Biserica reformată și educat atât în tra-
diția augustiniană, cât și în cea calvinistă. El avertiza cu privire la
ceea ce poate deveni tehnologia, „un nou domeniu al sacrului”.2
Încă din anii 1980, Ellul observa un soi de fervoare spirituală cu
care unii oameni de știință se angajau în realitatea virtuală și în lu-
mea comunicațiilor globale. De aici, el a comparat lumea tehnologi-
ei cu o nouă religie având propriile icoane și teologie. El afirma că,
în societatea modernă, sacrul a trecut printr-un proces de reinter-
pretare, numai ca forțele care l-au deconstruit să se impună prin re-
alizările lor tehnologice și culturale.
În viziunea lui Ellul, realitatea culturală contemporană se ba-
zează pe câteva axiome: secularizarea, maturizarea „omului mo-
dern” și asimilarea aproape a oricărui produs în cultură, indiferent
de originea lui. În opinia sa, creștinismul a devenit asemenea unei
sticle goale pe care culturile succesive au umplut-o cu tot felul de
lucruri. El era de părere că impactul culturii asupra societății va
duce la instalarea unei atmosfere de normalitate cu privire la ceea
ce un grup acceptă ca fiind bine și moral.

2
Helena M. Jerónimo, José Luís Garcia și Carl Mitcham, Ellul and the Technological
Society in the 21st Century, vol. 13 al Philosophy of Engineering and Technology
(Dordrecht: Springer, 2013), 222.
124 | TheoRhēma 15.2 (2020)

Gândirea lui Ellul a fost etichetată ca fiind anti-tehnologică sau

tehnofobă. Răspunsul lui a fost mereu acela că în scrierile sale nu
face decât să emită îngrijorări de natură socio-culturală și
ecologică.
O altă lucrare de referință care abordează impactul tehnologiei
este cartea From Counterculture to Cyberculture, scrisă în 2006. Profe-
sorul Fred Turner rezumă istoria debutului unui catalog integrat de
produse și servicii care a devenit foarte popular în America anilor
1960-1990. Turner amintește aici de figura predominantă a lui Ste-
wart Brand, editor al Whole Earth Catalog, aflat în centrul fenome-
nului contraculturii sau counterculture al anilor 1960. Catalogul lui
aduna laolaltă idei, cărți, echipamente și tehnici pe care oricine le
putea găsi folositoare. Brand a fost unul dintre primii americani ca-
re au promovat fenomenul de rețele sociale sau social networking,
alimentate de interesul comun al comerțului cu produse și idei. El a
reușit să adune o comunitate dispersată de utilizatori hipioți, baza-
tă pe interese comune.3
Mișcarea socială pornită la inițiativa lui Brand a dus între
1960-1990 la o schimbare de percepere din partea publicului ameri-
can a calculatoarelor personale. Dacă inițial computerele erau per-
cepute ca instrumente destinate exclusiv cercetărilor în domeniul
apărării americane din era postbelică, cu timpul au ajuns că fie fo-
losite și, prin urmare, văzute ca instrumente inteligente foarte efici-
ente pe care le poate avea cetățeanul de rând.
Idealurile generației anilor 1960 de atitudine anti-instituțională
și viață comunitară au fost captate în proiectul lui Brand. El a reușit
să promoveze o convergență a valorilor contraculturale cu tehnolo-
giile digitale. Aceste idealuri au influențat cultura companiilor din
zona urbană Silicon Valley, California, care domină piața mondială
de high-tech.

3
Fred Turner, From Counterculture to Cyberculture: Stewart Brand, the Whole Earth Net-
work și the Rise of Digital Utopianism (Chicago: University of Chicago Press, 2006),
101.
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 125

În aceeași direcție de gândire se află și Henry Jenkins, savant în

domeniul comunicării. El susține că, la începutul secolului XXI,
cultura americană a ajuns să își construiască propria mitologie.4 În
cartea sa din 2006, Convergence Culture: Where Old and New Media
Collide, profesorul abordează fenomenul mass-media din Statele
Unite. El susține că fenomenul mass-media a dus la crearea unei
culturi participative.
În viziunea lui, istoria învață că mijloacele vechi de comunicare
(old media) nu mor niciodată. Dacă moare ceva atunci sunt numai
uneltele pe care le folosim ca să accesăm conținutul media – exem-
ple fiind casetele video și audio. Specialiștii în mass-media le denu-
mesc tehnologiile de transmitere sau distribuire a conținutului in-
formației (delivery technologies). Tehnologiile de distribuire se
uzează sau devin demodate și sunt înlocuite; media însă „evoluea-
ză”. Odată ce un mijloc de comunicare devine consacrat în satisfa-
cerea unei nevoi umane fundamentale, el continuă să funcționeze
în sistemul mai larg de opțiuni de comunicare
Jenkins subliniază faptul că evoluția mijloacelor tehnice de co-
municare nu a dus la descoperirea unui dispozitiv hardware pana-
ceu care să le înlocuiască pe toate celelalte. Ci contrar așteptărilor,
mijloacele tehnice s-au diversificat, dar ceea ce a tins către conver-
gență a fost și este conținutul media difuzat. Conținutul reflectă
totdeauna o nevoie umană fundamentală.
Convergența conținutului mai este însoțită de un alt fenomen:
implicarea noilor tipuri de consumatori. Dacă vechii consumatori
obișnuiți cu mijloace precum televizorul sau radioul erau mai de-
grabă pasivi, astăzi consumatorii manifestă o preferință pentru un
grad crescând de implicare în conținutul difuzat. Jenkins este de
părere că publicul de consumatori ar trebui lăsat, chiar mai mult,

4
Henry Jenkins, Convergence Culture: Where Old and New Media Collide (New York:
New York University Press, 2006), 3.
126 | TheoRhēma 15.2 (2020)

încurajat să aibă o contribuție sau un input la deciziile care vor

schimba pe viitor în mod dramatic relația lor cu media.
Astăzi un grup semnificativ de consumatori este reprezentat de
mileniali. Jenkins observă că apetitul lor este orientat către jocurile
virtuale deoarece vor să exploreze lumea ideilor noi (2006:8). Ast-
fel, noii consumatori manifestă un grad mai scăzut de predictibili-
tate, ceea ce presupune și o preferință pentru o diversitate mai ma-
re de mijloace de informare și comunicare, în principal pe internet.
În acest context, Jenkins observă atitudinea ambivalentă față de
noile tehnologii, care vine dinspre bisericile creștine din America.
Pe de o parte, unii creștini conservatori reacționează negativ față
de convergența media și globalizare, făcând apel la autoritatea tra-
dițională a bisericii. Pe de altă parte, sunt creștini care îmbrățișează
convergența prin propriile lor mijloace media de a ajunge la public.
Aceștia susțin eforturile de educație în domeniul media și încura-
jează apariția culturilor creștine bazate pe mulțimi de fani.
Jenkins oferă o perspectivă pozitivă asupra viitorului tehnologi-
ei în rândul consumatorilor americani, dar nu diferențiază între mi-
leniali și restul populației de adulți, nefiind intenția cărții.

MILENIALII ȘI BISERICA

Au fost scrise câteva zeci de cărți în engleză despre milenialii

din Statele Unite, din Canada, din țări ale Europei Occidentale și
din China. În timp ce unele sunt lucrări bine documentate sociolo-
gic, altele sunt cărți de popularizare a subiectului care fac referire
la datele celor dintâi.
Cărțile bazate de cercetările Barna Research Group din Statele
Unite constituie un reper pentru această recenzie bibliografică.
George Barna și asociații săi au cercetat din punct de vedere social
și religios bisericile din Statele Unite, dar și generația milenialilor
creștini. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în mai multe cărți.
The Habits of Highly Effective Churches: Being Strategic in Your God
Given Ministry este scrisă de George Barna, autor a mai mult de 45
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 127

de cărți și fondator în 1984 al Barna Research Group, firmă care anali-

zează cultura americană și oferă resurse și experiențe destinate să
faciliteze transformarea morală și spirituală.5
Conform acestui studiu, în Statele Unite, majoritatea bisericilor
sunt în declin. Factorii care prezic declinul unei biserici sunt vizi-
bili în:
1. biserici nou înființate;
2. biserici afectate de migrația populației;
3. biserici care și-au pierdut viziunea sau liderii vizionari;
4. biserici cu un management slab;
5. biserici cu media de vârstă ridicată;
6. biserici preocupate mai mult de planul intern;
7. biserici rezistente la schimbare.
La o cercetare atentă, s-a observat că multe dintre aceste biserici
au obiceiuri greșite în activitatea și serviciile pe care le oferă: Biblia
pe proiector; evenimente evanghelistice organizate de Paște și de
Crăciun care au devenit simple tradiții; rigiditatea din serviciile di-
vine; pastorul, colector de sponsorizări; website informativ; relații
reduse la politețe și strângeri de mână; menținerea unor programe
din motive de politică a bisericii sau pentru a respecta niște tradiții.
Doar 10-15% dintre bisericile studiate de Barna până în 1999
erau eficiente. Bisericile care au trecut de la declin la creștere au re-
dus numărul programelor. Barna constată că adevărata întrebare
nu e dacă biserica e tradițională sau contemporană, ci dacă e bibli-
că, dacă manifestă prezența lui Hristos în lume, dacă e relevantă
cultural și dacă este misionară. Biserica nu trebuie să fie atractivă,
ci misionară. Dar aspectele „atractiv” și „misionar” nu se exclud
reciproc, ci dimpotrivă. Secretul bisericilor eficiente este că se ba-

5
George Barna, The Habits of Highly Effective Churches: Being Strategic in Your God-Gi-
ven Ministry (Ventura, CA: Regal Books from Gospel Light, 1998).
128 | TheoRhēma 15.2 (2020)

zează pe obiceiuri bune. Barna a identificat nouă obiceiuri care s-au

dovedit utile în a face o biserică să fie un corp local eficient:6
1. asigurarea că biserica locală are lideri care să o conducă;
2. structurarea bisericii în așa fel încât activitățile acesteia să
aibă impact;
3. construirea de relații durabile și semnificative;
4. încurajarea închinării autentice;
5. angrenarea în evanghelizare strategică;
6. creșterea înțelegerii teologice sistematice a membrilor;
7. isprăvnicie/administrare holistică;
8. slujirea colectivității locale;
9. echiparea/înzestrarea familiei.
Cartea se concentrează nu asupra creșterii prezenței la biserică,
ci asupra creșterii spirituale personale și colective; ea sondează
profunzimea angajamentului oamenilor de a-și face propria credin-
ță reală și pură.
Slujirea eficientă (effective ministry) este aceea care transformă
viața creștinului în așa fel încât oamenii sunt făcuți capabili în mod
constant să devină tot mai asemănători lui Hristos (more Christlike).
Așadar, aspectul cel mai important al slujirii îl reprezintă inimile
oamenilor. Cei șase piloni ai realizării eficienței (effectiveness) sunt:
închinarea, evanghelizarea, educația creștină, crearea unei comuni-
uni între credincioși, isprăvnicia creștină și slujirea celor în nevoie.

6
În limba engleză termenul effective tradus în limba română poate crea confuzie.
Termenul effective este tradus ca fiind adecvat pentru ca să îndeplinească un scop,
ca să producă rezultatele intenționate sau așteptate, ca având efect (d. o lege, etc.),
efectiv, eficient, eficace, folositor, real, util, valid; termenul efficient este tradus ca
funcționând în maniera cea mai bună posibil cu cea mai mică risipă de timp și
efort, al cărui uz este satisfăcător și economic, care dă randament, competent, efi-
cace, eficient, productiv. Prin comparație, termenul effective exprimă nu numai că
un obicei este util, dar și faptul că a fost deja încercat în practică și s-a dovedit că
are efect, este valid, funcționează în mod real.
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 129

Sunt patru tipuri de comportament care fac de dorit un obicei,

anume: comportamentul intențional, cel strategic, cel rodnic (în en-
gleză productive) și cel biblic.
Principala rațiune de a fi a bisericii este aceea de a învinge rezis-
tența culturală și de a face credința să fie relevantă fără a-și com-
promite convingerile și valorile. În realitate, majoritatea bisericilor
suferă de sindromul tail wagging the dog tradus ca rezistență la
schimbare.
În climatul culturii actuale în continuă schimbare, rolul biseri-
cilor este constant pus sub semnul întrebării și repoziționat, iar ele-
mentul-familie joacă un rol mult mai semnificativ în creșterea spiri-
tuală a creștinilor. Sunt nouă principii implementate de bisericile
eficiente și care merg dincolo de simpla mentenanță a vieții de fa-
milie către o slujire care schimbă viețile:
1. echiparea familiei pentru dezvoltare proprie (equipping the
family for self-development) prin identificarea propriilor nevoi
și învățarea de abilități și cunoștințe în întâmpinarea acestor
nevoi;
2. standarde biblice clare cu privire la planul divin pentru
familie;
3. stabilirea de către familie a propriilor obiective care să întă-
rească și să dezvolte familia din punct de vedere spiritual,
emoțional, intelectual, fizic și relațional;
4. abordarea deopotrivă a nevoilor părinților și ale copiilor, fă-
ră ca biserica să rezolve problemele în locul lor;
5. abordări adaptate la stilul de învățare vizual, auditiv sau
interactiv;
6. mentori și instructori care oferă consiliere fără a se amesteca
în problemele familiei;
7. pastorii ca exemple în familie, deoarece orice lider este a fa-
mily man/woman;
8. căutarea binecuvântării lui Dumnezeu printr-o viață de ru-
găciune în familie;
130 | TheoRhēma 15.2 (2020)

9. evaluarea solidarității din familii, a nivelului de comunicare

din cadrul căsniciilor, a solvabilității familiilor, a activității
spirituale între membrii familiei.
Bisericile eficiente au un plan de acțiune pe termen lung. Ele
ajung să aibă un impact semnificativ asupra colectivității locale de-
oarece au dezvoltat o abordare strategică prin planificarea, organi-
zarea și conducerea eforturilor de slujire. Ele sunt conduse de lideri
care motivează, mobilizează, înzestrează (resourcing) și îndrumă
(directing) oamenii să înfăptuiască o viziune divină împărtășită
(jointly shared).
Adevărații lideri sunt angajați de biserică din greșeală sau mai
târziu deoarece se dovedesc a fi lideri prin conducerea efectivă a
bisericii. Ei dau formă și structură organizării bisericii: lucrarea de
slujire (educație, relații și închinare) și lucrarea de îngrijire (volun-
tariatul, donațiile materiale, viața de rugăciune).7 Pentru ei prime-
nirea spirituală (spiritual renewal) reprezintă obiectivul de bază al
relațiilor dezvoltate în cadrul bisericii. Relațiile intenționale sau
prioritățile relaționale pornesc de la imposibilitatea de a avea relații
profunde cu toți membrii bisericii; relațiile trebuie stabilite în func-
ție de priorități deoarece fiecare trebuie să își recunoască resursele
emoționale limitate. Bisericile eficiente admit că mulți oameni nu
știu cum să construiască o relație pozitivă și de lungă durată.
Aspectul central al închinării este sensibilitatea față de Duhul
Sfânt, facilitarea unui mediu propice închinării, cultivarea prezen-
ței lui Dumnezeu, crearea unui mediu în care oamenii pot intra în
contact cu Dumnezeu într-un mod personal și intim. De aceea, este
necesară o bună concepere a agendei cu privire la cum va purcede
serviciul divin și păstrarea sensibilității față de călăuzirea Duhului
Sfânt. Închinarea nu este participarea la un eveniment, ci reprezintă
o stare a minții și a spiritului.

7
Pe de altă parte, personalul auxiliar plătit poate transforma o mișcare de credin-
cioși (a movement of faith) într-o birocrație religioasă.
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 131

Succesul în evanghelizare înseamnă a profita într-un mod inteli-

gent de orice oportunitate rezonabilă dată de Dumnezeu de a
evangheliza. Baza pentru o evanghelizare viabilă o reprezintă rela-
țiile. Evenimentele evanghelistice se bazează pe relațiile
preexistente.
O greșeală a bisericilor în general este aceea de a presupune că
vizitatorul cunoaște mai multe despre creștinism și dezvoltare spi-
rituală decât este cazul. De aceea, bisericile eficiente oferă clase de
școală de sabat sau școală duminicală și prezentări ca seminare teo-
logice pentru laici având o orientare mai profundă către aplicarea
în practică a principiilor teologice. Filozofia acestor biserici, cu-
noașterea Bibliei și aplicațiile practice influențează pe deplin min-
tea și inima persoanei, conducând către maturizarea spirituală.
Într-un sondaj realizat la nivelul Statelor Unite, a fost pusă în-
trebarea cu privire la cele mai importante motive pentru care bise-
ricile există. Cel mai frecvent răspuns a fost demonstrarea iubirii
față de Dumnezeu prin ajutorarea celor în nevoie. Slujirea socială
sau social service ministry s-a dovedit a fi un factor care a făcut ca-
zuri clasice de biserici în descreștere să devină biserici eficiente. Ce-
ea ce a reînviat fiecare dintre aceste biserici a fost un accent excesiv
asupra lucrării misionare decât asupra bisericii (sau în cuvintele
autorului, „an exaggerated emphasis upon outreach rather than inrea-
ch”). Slujirea celor săraci, a victimelor diferitelor tipuri de abuz, a
celor divorțați, a persoanelor cu dizabilități, a celor bolnavi în fază
terminală, a celor fără locuință, a mamelor singure sau a imigranți-
lor care nu vorbesc limba națională cere ca membrii să își lărgească
zona de confort a slujirii.
Bisericile eficiente profită cât mai mult de oportunitățile nelimi-
tate de a-i sluji pe cei din jur, de aceea, lucrează adesea în cooperare
cu alte biserici apropiate pentru a facilita slujirea comunității. Ele
înțeleg că pot realiza mai mult împreună cu parteneri capabili de-
cât pot realiza în izolare.
Cartea lui George Barna evidențiază rezultatele unor studii în-
delungate asupra bisericilor în general și constată faptul că o biseri-
132 | TheoRhēma 15.2 (2020)

că eficientă este un loc în care oamenii sunt conduși către victorie

spirituală, în care oamenii împărtășesc cu alții evanghelia în mo-
duri strategice care le transformă viața, o congregație în care este
susținere reciprocă și în care relațiile cu Dumnezeu și cu membrii
familiei sunt profunde; în care structura dezvoltată este secundară
deoarece lucrarea misionară pe care o deservește este primară; un
sanctuar în care părinți și tineri primesc iubire, training și resurse
pentru ca oamenii să cultive maturitate creștină, un loc în care
Dumnezeu este adorat cu integritate și sinceritate; un centru spiri-
tual în care esențială este învățarea credinței creștine, iar oamenii
sunt pe deplin devotați să aplice; o comunitate ale cărei timp și re-
surse sunt devotate slujirii celor săraci și dezavantajați.
Unul dintre autorii care au realizat studii sociologice ample asu-
pra generației mileniale este David Kinnaman. În cartea sa din
2007, UnChristian: What a New Generation Really Thinks about Chris-
tianity... and Why It Matters, el răspunde unei întrebări acute a creș-
tinismului american: de ce biserica nu mai este relevantă pentru ti-
neri?8 Autorul abordează principalele preconcepții ale generațiilor
tinere față de biserică și față de creștini în general. Potrivit cercetă-
rii lui sociologice, creștinii sunt cunoscuți mai degrabă nu pentru
ceea ce sunt, ci pentru opoziția manifestă față de lume prin emite-
rea judecăților de valoare în mod neavizat și hrănirea propriilor
prejudecăți. Cartea lui Kinnaman sugerează metode practice pen-
tru crearea unei culturi ecleziastice care să atragă generații mai ti-
nere și interesele lor legate de viață, într-o lume tot mai integrată
din punctul de vedere al comunicării prin media.
You Lost Me: Why Young Christians Are Leaving Church... and Ret-
hinking Faith este scrisă de David Kinnaman.9 Dacă în cartea Un-
Christian el abordează problema din perspectiva celor din afara bi-

8
David Kinnaman, Gabe Lyons și George Barna, Unchristian: What a New Generation
Really Thinks About Christianity… And Why It Matters (Grand Rapids: Baker, 2007).
9
David Kinnaman și A. Hawkins, You Lost Me: Why Young Christians Are Leaving
Church … And Rethinking Faith (Grand Rapids: Baker Books, 2011).
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 133

sericii sau outsiders, în cartea You Lost Me o abordează din punctul

de vedere al tinerilor dinăuntrul ei – insiders. Kinnaman examinea-
ză întrebarea: Cum Îl putem urma pe Isus și să îi ajutăm pe tineri
să Îl urmeze într-o cultură aflată în continuă schimbare? El pleacă
de la câteva presupoziții:
1. Implicarea tinerilor în biserică rămâne robustă; majoritatea
tinerilor entuziaști din bisericile nord-americane au devenit
tineri adulți care au rămas credincioși în Hristos.
2. Sunt mileniali care părăsesc biserica, dar și tineri adulți care
nu o abandonează niciodată. Acest lucru trebuie spus pen-
tru a nu eticheta o generație întreagă; fiecare caz de renunța-
re la biserică necesită un răspuns specific cazului respectiv.
Problema abandonului este în esență o problemă a felului în
care are loc formarea ucenicilor creștini. Biserica nu îi pregă-
tește în mod adecvat pe tinerii de astăzi să îl urmeze pe
Hristos, într-o cultură aflată într-o schimbare rapidă.
3. O persoană își pune bazele morale și spirituale de obicei
înainte de vârsta de 13 ani, dar experimentează și testează
aceste limite și relevanța acestor baze în anii adolescenței și
ai tinereții adulte.
Kinnaman face o diferențiere sociologică practică între:
1. Elders, născuți înainte de 1946, supranumiți și generația mă-
reață sau Builders;
2. Boomers, născuți între 1946 și 1964, perioada creșterii demo-
grafice postbelice;
3. Busters, născuți între 1965 și 1983, sau generația X;
4. Mozaici, născuți între 1984 și 2002, caracterizați de relații, ti-
pare de gândire, moduri de învățare eclectice, care îmbină,
după criterii proprii, idei eterogene sau chiar opuse; în carte
mai sunt numiți și generația următoare sau the next generati-
on, generația care se ridică sau emerging generation, mileniali,
generația Y, o generație de itineranți spiritual sau spiritual
tinkerers, generația acordului tacit sau the great agreement ge-
134 | TheoRhēma 15.2 (2020)

neration – în defavoarea discutării diferențelor care pot duce

la conflict, generația celor nativi din punct de vedere digital
sau digital natives, tineri aflați între 18-29 de ani sau
twentysomethings.
În carte, mozaicii sunt diferențiați în patru grupuri de inspirație
biblică deoarece pentru autor ilustrează trei arhetipuri ale credinței:
1. Nomazi, tineri care consideră opțională implicarea activă în-
tr-o biserică, se consideră creștini, dar experimentează cre-
dințe sau practici spirituale noi;
2. Risipitori, persoane care au renunțat la credință în copilărie,
au devenit atei, agnostici sau nu au afiliere denominațională
și se consideră foști creștini;
3. Exilați, mozaici care se simt blocați între lumea confortabilă
a bisericii și lumea din jur – fie că este vorba de lumea cine-
matografiei, a științei, a muzicii, a televiziunii, a armatei, cea
academică și chiar a bisericii – o lume pe care se simt che-
mați să o schimbe. Ei sunt sceptici cu privire la instituții, de-
și nu întrerup legătura cu ele;
4. Tineri ce rămân implicați activ în lucrarea misionară a bise-
ricii și care au un simțământ al apartenenței la aceasta.
Generația mozaicilor este diferită de cele anterioare din punctul
de vedere al:
1. Accesului prin intermediul hardware și software la informa-
ții despre lume, idei și cosmoviziuni, divertisment, rețele de
socializare. De aceea, creștinii adulți pot comunica în mo-
duri semnificative pentru tineri pe aceste căi.
2. Înstrăinării de familie, absenței tatălui, căsătoriilor mixte și
de același sex, amânării căsătoriei; înstrăinării de comunită-
țile tradiționale prin alegerea unui parcurs al vieții din ce în
ce mai eterogen și mai puțin asemănător generațiilor anteri-
oare; și înstrăinării față de instituțiile tradiționale printr-o
atitudine sceptică față de structurile educaționale, economi-
ce – mozaicii mai sunt numiți și generația pierdută din cau-
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 135

za ratei fără precedent a șomajului – guvernamentale și cul-

turale. Ruptura a fost inițiată de generația Baby Boomers în
anii 1960. Oportunitatea bisericii este aceea de a înlocui sin-
gurătatea și înstrăinarea lor cu dragoste și de a fi pentru ei o
comunitate a lui Dumnezeu.
3. Autorității prin scepticism față de Biblie și față de rolul creș-
tinismului în cultura seculară dominantă. Liderii (in)formali
ai bisericii au oportunitatea de a intra în dialog cu mozaicii
avizi de informație, ascultându-i și dându-le răspunsuri
relevante.
Kinnaman observă faptul că milenialii nu pun accentul pe apti-
tudini ale logicii, analizei și structurii, specifice emisferei stângi,
fapt ce caracteriza generațiile anterioare, ci ei apreciază și folosesc
preponderent aptitudinile creativității, ale sintezei și ale empatiei,
specifice emisferei drepte a creierului uman.
Biserica trebuie să regândească modul în care îi pregătește pe ti-
neri să trăiască în contextul cultural actual și trebuie să o facă în
trei mari domenii:
1. Relațiile. Milenialii sau mozaicii sunt relaționali prin natura
lor și mai ales cu prietenii sau peers indiferent de generație,
etnie, religie, cultură, orientare sexuală. Ei sunt foarte ego-
centrici, dar simt nevoia de mentorat din partea unui adult
apropiat pentru ca apoi să reușească în viață ei înșiși.
2. Vocația. Tinerii doresc să lucreze în știință, avocatură, mass-
media, domeniul tehnologiei, educație, poliție, armată, în
domeniul artelor, afaceri, programare, marketing și publici-
tate, contabilitate, psihologie ș.a., dar nu știu cum să asocie-
ze aceste domenii cu credința creștină. Din acest motiv, tine-
rii care au creativitate în muzică, arte vizuale și interpretare,
producție de film, poezie și povestire părăsesc bisericile de-
oarece nu pot conecta darurile și impulsurile creative la cul-
tura bisericii.
136 | TheoRhēma 15.2 (2020)

3. Înțelepciunea. Adulții au nevoie să regândească felul cum să

ajute generația actuală să aprecieze înțelepciunea mai mult
decât informațiile.
Mulți dintre tinerii care pleacă simt că e vina bisericii. Biserica i-a
părăsit pe ei, nu ei biserica. Mulți pleacă pentru că „se simt înăun-
tru, dar nu ca făcând parte din...”. Motivele invocate pentru renun-
țarea la religia instituționalizată sunt acelea că biserica este:
1. Overprotective pentru că suprimă impulsurile spre creativita-
te și angajare în cultura contemporană. De aceea, Kinnaman
este de părere că biserica trebuie să îi abordeze cu discernă-
mânt, observând oportunitățile lor de a sluji în cultura do-
minantă, de a aborda oamenii ca pe ființe care au probleme
existențiale profunde și care au nevoie de ajutor;
2. Shallow: biserica nu propovăduiește o credință profundă în
Hristos și relevantă pentru lumea în care ei trăiesc și lucrea-
ză. Adulții creștini ar trebui să manifeste un interes concret
față de tinerii mozaici prin a-i învăța ce înseamnă să fie uce-
nici în lume;
3. Antiscience: biserica nu are răspunsuri relevante pentru pro-
blemele serioase pe care le pune lumea științei. Creștinii au
nevoie cu toții, adulți și mozaici deopotrivă, să își găsească
și să își folosească darurile spirituale date de Dumnezeu ca
să se angajeze în dialogul științific și gândire critică
constructivă;
4. Repressive: biserica nu poate intra în dialog cu privire la re-
gulile ei, mai ales cele referitoare la sexualitate. Creștinii pot
schimba această percepție respingând atât perspectiva tradi-
ționalistă că sexul este tabu, cât și pe cea individualistă că
sexul este o treabă strict personală. Ei se pot angaja într-un
dialog umil care ține cont de starea decăzută a omului, un
dialog despre poziția de egalitate a soților în căsătorie, des-
pre orientarea sexuală și despre intenția lui Dumnezeu cu
privire la sexualitatea umană;
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 137

5. Exclusive: biserica este incapabilă să tolereze și outsiders în

rândurile ei. Ceea ce creștinii pot face este să îmbrățișeze
perspectiva biblică cu privire la necreștini precum și la cei
care nu practică o religie biblică, să trăiască un creștinism
practic și să manifeste empatie față de ei;
6. Doubtless: biserica nu oferă un cadru în care îndoielile inte-
lectuale, instituționale sau care apar într-o perioadă de tran-
ziție a vieții, îndoieli cu privire la credință să fie exprimate și
discutate. O soluție viabilă pe care biserica ar trebui să o ofe-
re este să îi încurajeze pe cei care se luptă cu îndoielile spiri-
tuale să le contextualizeze la domeniile de misiune ale
bisericii.
Kinnaman este de părere că există creștini mileniali implicați
mai mult sau mai puțin în biserica lor și care regândesc credința în
moduri care să fie relevante pentru cultura contemporană. Ei caută
căi să trăiască în lume, dar să nu fie parte din lume (cf. Evanghelia
după Ioan, capitolul 17).
Autorul sugerează ca formarea tinerilor creștini de către biserică
să fie bazată nu pe producția în masă, ci pe formarea de ucenici de
maniera handmade, investind în fiecare relație în parte. El propune
liderilor să cunoască îndeaproape această generație, presupozițiile
lor, valorile și relațiile lor de loialitate.
Cartea oferă o impresie puternică datorită abordării profesionis-
te și sincere a problematicii generației de creștini mileniali sau mo-
zaici și a bisericilor pe care aceștia le părăsesc.
În 2014, Barna și Kinnaman publică un studiu comparativ între
creștinii americani care frecventează biserica și cei care nu se regă-
sesc în nicio biserică. Churchless: Understanding Today’s Unchurched
and How to Connect with Them sondează percepțiile și practicile ce-
lor două categorii, cu o preocupare specială pentru aceia care nu
frecventează nicio biserică.10 Autorii susțin faptul că în Statele Uni-

10
George Barna și David Kinnaman, Churchless: Understanding Today's Unchurched
138 | TheoRhēma 15.2 (2020)

te se manifestă crescând o cultură post-creștină în care aproape ju-

mătate dintre mileniali sau mozaici (cohorta celor născuți după
1984) nu au frecventat în mod regulat nicio biserică.
În cele 18 studii naționale realizate de grupul Barna, se constată
că un sfert dintre cei care nu se duc la biserică recunosc că sunt ag-
nostici sau atei. Restul de trei sferturi susțin în mod surprinzător că
sunt în căutarea unei spiritualități creștine autentice pe care nu au
găsit-o în biserică. Ei afirmă că s-au îndepărtat de biserică, dar nu
de Iisus sau de credința creștină. Este adevărat că studiile arată că
această categorie are un caracter eterogen specific diversității cultu-
rale și secularismului din America.
Autorii vor să ofere un ghid care să ajute bisericile creștine „să
navigheze printr-o cultură complexă, aflată în continuă schimba-
re”.11 Cartea oferă multe exemple despre ceea ce fac unele biserici
pentru a ajunge printr-o comunicare optimă online sau într-un
mod fizic la cei care nu participă la serviciile religioase creștine.
În limba română, pe tematica generației mileniale nu sunt decât
unele articole de popularizare publicate în reviste neacademice.
Deseori referirea la milenialii din România este făcută tangențial în
articole financiare, economice, culturale sau din domeniul tehnolo-
giei, publicate online. Într-un astfel de exemplu,12 un articol care
clasifică generațiile secolului XX, autorii chiar confundă generația
Baby Boomers sau Generația Tăcută (născuți între 1946 și 1964) cu
generația „decrețeilor”, cum a fost denumită eufemistic cohorta
născută în România după decretul 770 anti-avort emis în 1967.
Aceasta corespunde mai degrabă generației X sau Echo Boomers
(născuți între 1965 și 1980).

and How to Connect with Them (Carol Stream, IL: Tyndale House, 2014).
11
Ibid., 21.
12
Catalin Stanculescu, „Milenialii Versus Generatia X” (3 ianuarie 2017), Fundația
Mythologica, https://mythologica.ro/milenialii-versus-generatia-x/.
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 139

În România informații recente asupra gradului de religiozitate

al generațiilor tinere din perspectivă sociologică pot fi găsite în stu-
dii ale Institutului Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), mai
recent fiind cel din august 2015. Studiul a fost realizat pe un eșanti-
on de 1000 de subiecți, cu vârsta peste 18 ani.13
Conform unei interpretări a datelor, după revoluția din 1989, în
prima decadă, s-a înregistrat o revigorare religioasă pe fondul li-
bertății de expresie și al nivelului mare de insecuritate. În a doua
decadă, procesul de revigorare a încetinit din pricina modernizării
României și a creșterii nivelului de trai. Se păstrează încă trendul
de creștere pe fondul relației dintre religia creștină și spiritul de
identitate națională.
Potrivit raportului, cei mai mulți români (96%) cred în Dumne-
zeu. 77% dintre cei chestionați sunt de acord cu ideea conform că-
reia religia înseamnă adevăr. Pentru 89% dintre cei chestionați, reli-
gia a fost considerată importantă în familia lor, în perioada
copilăriei. Românii cred în Dumnezeu, dar mult mai puțin în doc-
trinele creștine. Cercetarea înregistrează procente scăzute la capito-
lul religiei instituționalizate (mulți preferă o religie trăită în viața
privată) și al religiei practice (afectată de secularizare).
În ceea ce privește rolul bisericii, 86% sunt de acord că biserica
oferă răspunsuri pentru nevoile spirituale ale oamenilor, 76% cred
că aceasta oferă răspunsuri pentru problemele morale, 72% pentru
problemele din viața de familie, 61% pentru problemele tinerilor,
iar 59% pentru problemele sociale.
Raportul scoate în evidență câteva categorii de populație:
1. Creștini tradiționali – 40% (acceptă doctrinele creștine, chiar
și superstiții religioase, cred în moralitatea bisericii, partici-

13
România credincioasă: percepţii și comportament religios (Institutul Român pentru
Evaluare şi Strategie, 2015), http://www.ires.com.ro/articol/302/romania-
credincioasa--percep%C8%9Bii-%C8%99i-comportament-religios.
140 | TheoRhēma 15.2 (2020)

pă la biserică) – zona rurală, educație scăzută, persoane în

vârstă;
2. Creștini liberali – 19% (acceptă doctrinele creștine, participă
sporadic la biserică, redefinesc însă morala) – fenomen re-
cent; persoane cu educație superioară, din zona urbană, ti-
neri – aceștia sunt publicul cu cea mai evidentă căutare
spirituală;
3. Creștini care nu frecventează biserica – 14%, caracteristici
demografice similare cu prima categorie;
4. Creștini nontradiționali – 19%, acceptă doar doctrinele creș-
tine cele mai generale – trăiesc în zona urbană, au educație
medie, vârstă medie;
5. Secularizații – 8% trăiesc în zona urbană, au educație superi-
oară, vârstă medie.
De aici rezultă o concluzie: pentru categoria 1 este nevoie de o
abordare care să țină cont de profilul loial ortodoxiei, de caracterul
normativ al societății ortodoxe, care îi ostracizează pe cei care se în-
străinează de biserica în care s-au născut. Pentru categoriile 2, 4 și 5
e nevoie de o misiune de tip postmodernist (2, 4) și postcreștinism
(2, 5): prezență în societate + calitate, responsabilitate socială, au-
tenticitate, evanghelizare de tip eveniment pentru prieteni, cunoș-
tințe, cu beneficii și contact social pe termen lung, integrare, uceni-
cie completă, leadership și creșterea bisericii. În acest context,
bisericile dispun de o mare oportunitate de implicare, deoarece
doar 38% dintre tinerii din România consideră că biserica se impli-
că suficient din punct de vedere social.
Un domeniu în care mulți mileniali români s-au făcut remarcați
este piața muncii. Într-un interviu din martie 2013 pentru revista
Nonverbal Magazine,14 Vlad Bog, directorul de resurse umane al
companiei Microsoft România, a scos în evidență câteva calități no-

14
Vlad Bog, „Generația Y – O provocare continuă pentru HR”, Nonverbal Magazine:
revistă online dedicată inteligenței nonverbale, 5 (2015).
 Impactul noilor tehnologii asupra generației de mileniali … | 141

tabile ale generației de mileniali români. El se declară fascinat de

abilitățile și capacitățile pe care le demonstrează tinerii mileniali.
Acesta povestește impresiile pe care i le-au lăsat câțiva tineri din
această generație cu care a intrat în contact, fiind plăcut surprins de
abordarea hotărâtă, fără menajamente, dar și de marea lor putere
de a recepta informația și de a învăța rapid.
Vlad Bog susține că tinerii mileniali sunt captivați de inovațiile
tehnologice de ultimă oră. Ei folosesc noile tehnologii pentru a de-
veni tot mai productivi în activitățile profesionale, putând înde-
plini sarcini doar folosind SMS-uri, de exemplu. Au o mare încre-
dere în sine și sunt tot mai dornici de noi provocări. De asemenea,
cunosc multe și au acces la un imens volum de informații prin in-
ternet, au încredere în sine, lucrează bine în echipă și au dobândit
un simț civic dezvoltat.
Cu privire la adventiștii mileniali din România nu există niciun
studiu academic publicat online.
Studii cu privire la tinerii mileniali din Biserica Adventistă au
fost realizate cu precădere în Statele Unite de sociologul Monte Sa-
hlin. Universitatea La Sierra din California a realizat două studii
sociologice de anvergură, pe o durată de câteva decenii, Valuegene-
sis 1 și 2 (1992 și 2004), asupra a zeci de mii de adolescenți și tineri
adulți care frecventau la data studiului biserici adventiste. „Din
compararea informațiilor din Valuegenesis 1 și 2, sunt indicii că tine-
rii adulți de astăzi – generația milenialilor – dovedesc mai multă
loialitate denominațională și mai multă maturitate a credinței lor
decât generația anterioară, etichetată într-un mod oarecum nepoli-
ticos „Gen X”.15
Chiar dacă adventiștii mileniali au o relație cu biserica mai pu-
ternică, ei preferă ca organizația să lase loc pentru inițiativa indivi-

15
Monte Sahlin, Engaging the Next Generation of Adventists (Sandy, OR: Adventist To-
day, 2013), Logos Bible Software.
142 | TheoRhēma 15.2 (2020)

duală și să susțină grupurile de acțiune sau proiectele mici,

autonome.
Monte Sahlin remarcă faptul că ceea ce se numea tradițional lu-
crare de binefacere, astăzi este cunoscută ca dreptate socială și ad-
ministrare în domeniul ecologiei. Acesta este unul dintre cele mai
apreciate moduri pentru credincioșii din rândurile generației mile-
niale să îl cunoască din experiență pe Hristos și să-și exprime
credința.
În opinia cercetării de față, societatea românească are o anumită
diversitate culturală similară celei din lumea occidentală, precum
și o tendință asemănătoare în privința frecventării bisericilor crești-
ne de către generațiile tinere. Această tendință se manifestă în mod
similar în bisericile adventiste din România, inclusiv în bisericile
adventiste din București.