Referat

Tema: IMPLIMENTAREA TEHNOLOGIILOR INFORMATIONALE

MODERNE.
Introducere

Tehnologia este  un proces cu caracter social-istoric si, ca

atare, nu poate fi abordata separat de întreaga realitate sociala, de
cultura si de filosofie. Sub acest aspect, se poate afirma ca omul a
devenit uman din momentul în care a început sa munceasca, sa
gândeasca si sa creeze tehnologie, construind, treptat, între societate
si natura, un mediu tehnologic tot mai dens, cu impact profund
asupra dezvoltarii.

Conceptele de tehnologie  si tehnologii informationale

Notiunea de tehnologie s-a conturat în amplul proces al devenirii omenirii, fiecare

epoca a evolutiei societatii fiind marcata si de progresul înregistrat pe  plan tehnologic, în
varii domenii de activitate umana.

Literatura de specialitate a încercat sa surprinda, în mod cât mai sintetic,

semnificatiile conceptului de tehnologie, aceasta fiind definita, la un moment dat, ca
"abilitatea, sub forma de structura fizica sau cunoastere, încorporata într-un artefact
(software, hardware, metodologie), care faciliteaz&# 454g68e 259; îndeplinirea unui
obiectiv". Într-o alta formulare, el rezida în "cunostintele, uneltele si tehnicile accesibile
unei organizatii pentru a transforma inputuri în outputuri; un proces de transformare care
se poate referi la ceva foarte abstract, cum ar fi o formula, o reteta sau o metoda, sau la
ceva concret, cum ar fi masini si echipamente".

Într-un perimetru mai cuprinzator, conceptul de tehnologie desemneaza

"ansamblul sistematizat de cunostinte despre activitatile umane care fac uz de rezultate ale
cercetarii stiintifice, experimentari, calcule si proiecte, precum si de unelte, masini si
aparate; restrâns, ansamblul procedeelor (metode, retete, reguli) si mijloacelor materiale
(unelte, masini, aparate) utilizate în vederea desfasurari unei activitati".

Totodata, privita ca domeniu de activitate si în contextul revolutiei tehnico-

stiintifice contemporane,  tehnologia este si "o stiinta a realizarii, în mod cât mai eficient,
de functiuni necesare societatii si omului, dar si o practica, o inginerie a acestor functiuni".

În acelasi timp, prezinta interes si caracterul filosofic al conceptului de tehnologie,

care apare cu atât mai relevant, cu cât tehnologia se adânceste în sfera informationala.
Noile obiecte informationale, inteligenta artificiala si robotii inteligenti, microelectronica,
ingineria genetica, obliga la a reflecta daca specia umana nu va fi înlocuita de o alta ce nu
mai are timpul sa astepte evolutia biologica a omului, cu alta  rezultata din activitatea sa
tehnologica (constienta).

Istoria existentei omului evidentiaza faptul ca acesta a trecut de la o gândire

influentata de mecanica si mecanisme, la o gândire fizico-informationala, în pas cu stiinta si
tehnologia epocii moderne, schimbare ce constituie una dintre mutatiile cele mai
importante. Studiile existente si observatiile rezultate din experienta acumulata de omenire
arata, de asemenea, ca "civilizatia, în sensul avutiei si al bunurilor transmisibile, este
bazata pe o evolutie spectaculoasa a cunoasterii. Ea cuprinde stiinta, tehnologia în primul
rând, si apoi toate activitatile si produsele care ies de sub incidenta valorilor locale, fiind
susceptibile de o rapida transmisie si generalizare". Explozia cunoasterii umane, cu o
propagare rapida a rezultatelor ei, ce caracterizeaza începutul secolului XXI, are loc sub
semnul unei civilizatii unice, care pe baza progresului tehnologic ar putea face ca unul si
acelasi produs sa fie creat dupa aceleasi retete. "Cunoastere si know-how, produsele cu
caracter universal ale stiintei si tehnologiei, care circula si se aplica pe toata suprafata
planetei sunt marii autori ai globalizarii, iata înca un argument ce pledeaza pentru
recunoasterea mecanismelor si functiunilor proprii ale civilizatiei si a principalelor sale
componente, stiinta si tehnologia".

Pe de alta parte, revolutia contemporana înseamna nu numai o integrare de noi

tehnologii, ci si o integrare de diferite tipuri de informatie. În acest cadru, relatia om-
calculator constituie un fenomen nou la nivelul problemelor globale ale contemporaneitatii.
Aceasta relatie marcheaza pregnant tehnologia informatiei, ce sta la baza unei noi
tehnologii intelectuale, în care cunoasterea teoretica si tehnicile sale specifice, precum
analiza sistemica, programarea liniara, teoria probabilitatilor etc., devin decisive în
procesul cunoasterii teoretice si al realizarii inovatiei stiintifice si tehnice. Tehnologia
capata un pronuntat caracter informational, puterea informatiei devenind, pentru
detinatorul ei, un mijlocul de control al mediului înconjurator si un suport indispensabil
vietii si activitatilor umane.

Pe acest fundal, omenirea patrunde într-o civilizatie a cunoasterii, a acumularii si a

comunicarii informatiei ce devine mai importanta decât resursele traditionale (materiale si
energetice), semnificând o noua revolutie denumita "revolutia informatica". Efectele utile
produse de revolutia informatica s-au amplificat prin combinarea cu tehnicile noi ale
comunicarii la distanta si crearea teleinformaticii, care a suprimat practic distantele si a
facut ca granitele, nu numai cele geografice ale tarilor, ci si cele specifice domeniilor de
cunoastere si implicit ale competentelor sa fie irelevante, favorizând interconectarea si
cresterea eficientei actiunilor întreprinse de om".

Într-o acceptiune larga, notiunea de tehnologie include o mare varietate de tipuri de

tehnologii. Între acestea un loc din ce în ce mai important revine celei de tip informational,
folosita pentru a realiza procese de transmitere-receptare, prelucrare, stocare etc. a
informatiei, în general.

Tehnologia informationala cuprinde si diverse alte mijloace, tehnici si procedee

traditionale sau moderne, de receptare, prelucrare, transmitere a informatiilor, inclusiv
modalitati de organizare, executare si supraveghere a unor procese sau activitati si de
comunicare în interiorul unui sistem sau cu mediul exterior. În conditiile în care societatea
umana a devenit din ce în ce mai dependenta de informatii si de prelucrarea si
transmiterea acestora, a aparut conceptul de societate informationala (SI). Referitor la
dimensiunea geografica a Societatii Informationale, s-au conturat trei zone principale în
care trecerea la Era Informationala a fost constientizata pe deplin: SUA, Europa (în special
tarile din Uniunea Europeana) si Japonia. În aceste zone, noile tehnologii informationale si
de comunicatie au avut un rol deosebit, contribuind la modificarea fundamentala a
organizarii si functionarii institutiilor statului, a activitatii economice, a modului în care
oamenii muncesc, traiesc sau comunica între ei.
 Societatea informationala a fost prefigurata de doua evenimente care s-au produs în
SUA si Europa. Primul a avut loc în anul 1992, când Al Gore, vice-presedintele de atunci al
SUA, a lansat conceptul de Autostrada Informationala (Information highway). Al doilea
moment s-a produs în 1994, ca replica a Europei la provocarea SUA. Rezultatul este
cunoscut sub numele de Raportul Bangemann (Europa si Societatea Informational globala.
Recomandari pentru Consiliul Europei). Ca raspuns la acest raport s-a constituit Consiliul
pentru Societatea Informationala, care a elaborat primul plan european de actiune pentru
Societatea Informationala - Drumul Europei catre Societatea Informationala.

Implimentarea tehnologiilor educationale moderne

Educatia unei personalitati a fost si este o problema foarte complicata. Rezolvarea ei nu

este simpla in conditii economice si sociale optime de dezvoltare a societatii.

In legatura cu aceasta se cauta cai diferite pentru a ameliora situatia si una din ele,
pe care o propun oamenii de stiinta, pedagogii, psihologii, etc. este elaborarea unor
tehnologii educationale moderne, care ar permite nu numai imbunatatirea calitatii
procesului educational, ci si rezolvarea problemei insusirii unui volum imens de informatii
intr-un timp relativ scurt fara a afecta starea psihica a instruitilor. Cauza principala consta
in atingerea de catre societatea umana a unei etape critice: volumul cunostintelor
acumulate de omenire a devenit comparabil cu volumul informatiei transmis pe cale
genetica.

In consecinta, resursele informationale au devenit nu mai putin importante decit

resursele materiale si cele energetice. In conditiile societatii informationale utilizarea
tehnologiilor informationale si comunicationale (T.I.C.) in sistemul de invatamint devine
un imperativ necesitatea centrarii procesului de invatamint pe elev, el devenind subiectul
procesului de invatamint si care presupune individualizarea (cel putin relativa) a acestui
proces. Folosirea tehnologiei informationale reprezinta o posibilitate reala de
individualizarea procesului de invatamint bazat pe clase si lectii (multi profesori scolari nu
cunosc posibilitatile tehnologiilor informationale si modalitatile de aplicare a lor in practica
pedagogica).

Tentativele de utilizare a tehnologiei informationale in procesul de studiu au un

caracter accidental, nedirijat, mai mult demonstrativ din cauza lipsei cercetarilor
fundamentale si aplicative.

Se constata astfel, ca pe de o parte, dezvoltarea echipamentelor electronice, a

tehnologiilor informationale si metodologiilor moderne de instruire a creat premise reale
de utilizare a lor in procesul de invatamint, iar pe de alta parte, practica de utilizare a
tehnologiilor informationale in predarea disciplinelor scolare ramine devansata de teorie.

Contradictia mentionata genereaza urmatoarea problema stiintifica: determinarea

bazelor teoretice si stabilirea conditiilor metodologice de elaborare si aplicare a
programelor de instruire la studierea disciplinelor scolare. Dar mai ales aspecte de genul
determinarii:
       momentelor optimale de aplicare a secventelor de instruire asistata de
calculator
       gradului de flexibilitate al programelor instructive si a metodologiei aplicarii
ei vis a vis de gradul de pregatire a populatiei scolare
        alternarii secventelor de implementare a tehnologiilor informationale  cu
secvente de instruire traditionala.

La elaborarea tehnologiilor educationale moderne se iau in consideratie urmatoarele

tendinte de dezvoltare ale procesului educational contemporan:
A.    Democratizarea procesului de instruire.

Foarte frecvent elevii, care nu participa in planificarea procesului de instruire, nu

sesizeaza importanta si necesitatea studierii materialului propus, nu sint suficient motivati
pentru invatare si studiaza la un nivel, care nu corespunde capacitatilor lor. Dezvoltarea
motivarii elevilor pentru invatare se realizeaza prin transmiterea lor a acelor functii, pe
care ei le pot indeplini:
       studiul independent al unor teme,
       autoevaluarea,
       crearea prezentarilor, proiectelor si portofoliilor
B.    Umanizarea procesului pedagogic.

Prin termenul „umanizarea procesului pedagogic” se subintelege utilizarea

tehnologiilor educationale, care ii angajeaza pe profesori si elevi in niste relatii, in care se
dezvolta caracteristicile personalitatii, care determina:
       colaborarea cu alte persoane
       conceptia pozitivista a Eu-lui
       raspunderea personala
C.    Dezvoltarea competentei sociale ale elevilor

Procesul de instruire trebuie sa formeze la instruit cunostinte, deprinderi si priceperi

de actiune reciproca cu alte persoane.
D.    Crearea conditiilor pentru procesul de instruire creativ

Initial acest termen se referea la problemática utilizarii mijloacelor tehnice in procesul

de invatamant. Treptat, volumul notiunii respective s-a marit. Una din problemele, care
apar frecvent in delimitarea sferei termenului „tehnologie educationala”, este stabilirea
continutului acestei notiuni, adica a componentelor ei.
In literatura de specialitate, tehnologiei i se atribuie cele mai neasteptate sensuri :
       in limba engleza, termenului i se atribuie sensul de aplicatie a stiintei si tehnicii
sau de ansamblu de mijloace tehnice (hardware) si organizarea specifica
proiectata (orgware) spre a fi utilizata de factorii de decizie;
       in limba franceza (tehnologie d'education) prin acest termen se are in vedere
calculatorul pentru un invatamint colectiv si o invatare individualizata,
cinematograful ca tehnica particulara, radiofonica, fonografia si fotografia a
caror dezvoltare in ultimii 30 de ani a dus la crearea laboratoarelor de limbi
moderne, la aparitia televiziunii, videocasetofonelor si videobandelor.

       in limba romana termenului de tehnologie i se atribuie acceptiunea de stiinta a

metodelor si a mijloacelor de prelucrare a materialelor, ansamblul proceselor,
metodelor, operatiilor utilizate in scopul obtinerii unui anumit produs.

Prin urmare, notiunea de „tehnologie educationala” este una din notiunile cele mai
complexe ale pedagogiei postmoderne. Aceasta notiune a suportat diferite interpretari
si diverse definitii ale pedagogilor ilustri, care au activat in domeniul elaborarii tehnologiilor
educationale noi.
 Sorin Cristea in „Dictionarul de pedagogie”atesta urmatoarea semnificatie a
termenului „tehnologie educationala”, care aici este numita „tehnologie pedagogica”:
„Tehnologia pedagogica reprezinta ansamblul tehnicilor si cunostintelor practice imaginat
pentru a organiza, a testa si a asigura functionalitatea institutiei scolare la nivel de sistemIn
contextul problematicii specifice procesului de invatamint pot fi delimitate 4 actiuni distincte,
dar complementare, care asigura dimensiunea aplicativa a conceptului de tehnologie a
educatiei/instruirii: organizarea resurselor pedagogice existente; planificarea si aplicarea
curriculumului; pregatirea si folosirea materialului pedagogic; aplicarea cunostintelor in
activitatea de invatare.”

In procesul de studiu pot fi utilizate destul de eficient tehnologiile educationale

moderne bazate pe urmatoarele metode:
       la etapa de studiere a materiei noi: asaltul de idei, lectia binara, prelegerea
cu feed - back, instruirea problematizata;
       la etapa de fixare a cunostintelor: asaltul de idei, jocul intelectual, lucrari
practice independente, proiecte, portofolii, etc.;
       la etapa de evaluare a priceperilor, abilitatilor si cunostinselor : evaluarea
reciproca, testare in varianta creion - hartie sau automatizata.

Orice tehnologie educationala este un sistem dependent de scopurile instruirii si

educatiei si structura lor psihologica;

       setul de activitati intreprinse pentru realizarea acestor scopuri;
       caracteristicile psihologice ale pedagogilor, care realizeaza aceste scopuri,
folosind activitatile alese;
       caracteristicile psihologice ale recipientilor (instruitilor);
       mijloacele, utilizate pentru realizarea acestor scopuri;
       principiile instruirii  si educatiei, care servesc drept baza pentru formularea
scopurilor;

Tehnologiile educationale pot fi clasificate dupa obiectivele pedagogice, care au fost

puse la baza realizarii lor:
       tehnologii de instruire
       tehnologii de educare
       tehnologii de dezvoltare
       tehnologii de evaluare
       tehnologii de diagnosticare.

Unele dintre tehnologiile educationale sint universale, dar in acest caz necesita o pregatire
metodica de nivel foarte inalt din partea profesorului pentru a putea modela varianta
necesara la moment. Utilizarea tehnologiilor moderne educationale necesita perioade de
timp indelungate pentru pregatirea lor calitativa si aici se poate interveni, in special, la
capitolul mijloace de realizare ale obiectivelor cu tehnologiile informationale moderne.
Referitor la ultimul din aspectele utilizarii tehnologiilor educationale moderne mentionam,
ca tehnologiile informationale in instruire pot fi utilizate in mai multe aspecte:
       implementarea unui sistem unic de mijloace programate si de mijloace de
calcul si de comunicatii compatibile, care se utilizeaza in sistemul
de  invatamint
       conectarea organizatiilor de instruire la o retea unica digitala cu
iesirea   ulterioara in internet
        formarea unui mediu informational unic de instruire continua cu crearea
bazelor de date pentru diferite discipline de studiu si pregatirii speciale care ar
include in sine documente metodice, enciclopedii, manuale si
mijloace  speciale, care ar sustine procesul de instruire
       modernizarea mijloacelor instrumentale ale instruirii continue, orientate spre
insusirea materiei si obtinerea deprinderilor stabile si spre
realizarea   instruirii individualizate
       organizarea infrastructurii informatizarii instruirii ca o parte componenta a
informatizarii societatii.

Realizarea acestor cai de implementare a tehnologiilor informationale in instruire

poate fi efectuata de organele administrarii publice si de organele superioare ale
administrarii procesului de invatamint. Ele trebuie sa ia asupra lor administrarea si
controlul implementarii mijloacelor computationale de instruire si in procesul de
invatamint si in munca de cercetare a studentilor si elevilor in directiile date.

Este necesar de a ridica statutul unui manual electronic si a altor mijloace de

instruire, egalindu-le cu mijloacele traditionale de instruire. O atentie deosebita trebuie
acordata studierii noilor tehnologii informationale in cadrul pregatirii cadrelor pedagogice.

 Programele de pregatire a profesorilor de specialitati diferite trebuie sa planifice

pregatirea lor obligatorie in domeniul utilizarii noilor tehnologii informationale si
formarea la ei a deprinderilor de lucru la calculator.

In procesul informatizarii invatamintului este necesar de tinut cont de citeva

momente principiale:
       dezvoltarea evolutiva a metodologiei constituite ale instruirii din contul
avantajelor evidente ale noilor tehnologii informationale si anume, posibilitatea
demonstrarii ilustrative si dinamice a informatiei cu utilizarea imaginilor si
sunetului, utilizarea accesului la distanta la informatie;
       continuitatea si succesiunea instruirii computerizate la toate nivelele
invatamintului de la prescolar pina la postuniversitar, ceea ce poate fi realizat
prin sustinerea computerizata a tuturor disciplinelor scolare si universitare;
       garantarea libertatii de alegere a metodicii, stilului si mijloacelor de instruire cu
scopul evidentierii caracteristicilor creative individuale ale instruitului in
complex cu posibilitatea activitatii lor colective in baza tehnologiilor noi
informationale:
       crearea unui sistem fundamentat stiintific si didactic a instruirii obligatorii pe
baza tehnologiilor computationale.
       informatizarea, ca proces de trecere de la societatea industriala la societatea
informationala se caracterizeaza printr-o transferare a resurselor de munca din
sfera productiei materiale in sfera serviciilor de informatii.

In unele tari cheltuielile sumare pentru tehnica de calcul,

telecomunicatii,electronica au intrecut cheltuielile energetice si de aceea, studiind problema
perspectivelor procesului de invatamint, este necesar de a reiesi din perspectivele
dezvoltarii societatii. Adica, este necesar de a crea la absolventi o cultura informationala,
pe care trebuie sa o posede fiecare membru al societatii.

In esenta, cultura informationala poate fi considerata drept un set de reguli de

comportare in societatea informationala. Deja la momentul actual, accesul utilizatorului la
reteaua mondiala permite de a obtine volume imense de informatie. Este necesar de a
educa o atitudine corecta fata de informatia primita.

Nivelul de pregatire informatica al profesorului este de multe ori mai scazut decit
nivelul de pregatire al unui elev, care are calculator acasa. Problema dezvoltarii
intelectului elevilor nu poate fi rezolvata doar prin utilizarea mijloacelor, dar problema
dezvoltarii stiintei despre instruire trebuie rezolvata tinind cont de trecerea la o societate
informationala, in care va fi formata sfera informationala a personalitatii.

Dezvoltarea societatii digitale este un proces complex si dinamic, ce poate avea succes
doar in urma constientizarii de catre fiecare membru al societatii a rolului tehnologiilor
informationale in formarea ei.

 Insusirea unei culturi informationale noi intr-o masura considerabila poate fi

realizata pe contul introducerii tehnologiilor informationale in procesul de invatamint,
administrarea lui si in viata cotidiana .

        

 In primul rind, trebuie acordata o atentie deosebita asigurarii procesului de invatamint cu
teoria si didactica atit elaborarii cit si utilizarii efective ale mijloacelor noilor tehnologii
informationale.

Exista un sistem destul de dezvoltat de tehnologii informationale de baza cum ar fi:

       tehnologii de prelucrare a informatiei grafice;
       tehnologii de prelucrare a informatiei textuale;
       tehnologii de prelucrare a datelor numerice;
       tehnologii de pastrare, cautare si sortare a informatiei;
       tehnologii de comunicare.

Majoritatea acestor tehnologii actualmente sint bazate pe posibilitatile propuse de

calculatorul personal sau pot fi realizate prin mijloace tehnice compatibile cu el. In baza
tehnologiilor informationale de baza se elaboreaza tehnologii informationale aplicate
domeniilor de utilizare, care permit de a obtine produse de destinatie speciala in forma de
mijloace, sisteme, medii. In limitele tehnologiilor indicate, in instruire deja exista
urmatoarele tipuri de aplicatii:
       programe computationale si sisteme de instruire, care reprezinta manuale
electronice,training-uri, sisteme tutoriale, laboratoare, sisteme de testare ale
cunostintelor si calificarii, executate pe diferiti purtatori de informatie;
       sisteme pe baza de tehnologii multimedia, construite cu utilizarea tehnicii video,
CDurilor si realizate la calculatoare personale;
       sisteme intelectuale de instruire, care sint specializate in domenii concrete de
aplicare si au o importanta practica atit in procesul de instruire, cit si in
cercetarile stiintifice;
       medii informationale in baza sistemelor de gestiune a bazelor de date;
       sisteme de telecomunicatii, care realizeaza posta electronica, teleconferintele si
care permit iesirea in sistemele de comunicatii internationale;
        tipografiile electronice portative, care permit in regim individual cu o viteza
mare producerea materialelor didactice si a documentelor pe diferiti purtatori
de informatie;
       biblioteci electronice, atat specializate, cit si centralizate, care permit de a realiza
intr-un  mod diferit de cel traditional accesul la resursele informationale
mondiale;
       sisteme geoinformationale, bazate pe tehnologiile de unificare ale cartografiei
computationale si sistemelor de gestiune ale bazelor de date;
       sistemele de securitate a informatiei de diferita orientatie.

Din punct de vedre metodologic tehnologiile informationale in instruire trebuie prelucrate

cu o orientare spre aplicatia lor concreta.

         Unele tehnologii existente pot sustine efectiv procesul de studiu, altele - permit
elaborarea destul de simpla a manualelor electronice si a altor materiale didactice, o a treia
parte este foarte utila in studiul independent a materiei de studiu recomandate si in
obtinerea unor informatii suplimentare la tema indicata.

         Deci, in rezultatul utilizarii noilor tehnologii informationale se creeaza noi posibilitati

in instruirea elevilor. In baza tehnologiilor multimedia apare posibilitatea realizarii
materialelor didactice computerizate, care pot fi grupate astfel, reiesind din tipurile
tehnologiilor utilizate si scopurile pe care le realizeaza:
       manuale electronice, care reprezinta o expunere textuala a materiei cu un numar
mare de ilustratii, care pot fi instalate pe server si transmise prin retea
       manuale electronice cu o dinamica inalta a materialului ilustrativ, executate pe
CD-uri
       sisteme moderne pentru efectuarea lucrului de cercetare stiintifica
       sisteme virtuale, in care elevul devine element al modelului computational, care
reflecta   lumea reala
       sisteme de instruire la distanta

In concluzie, menţionăm că în domeniul educaţional, necesitatea de informare şi

comunicare este frecvent conştientizată prin progresele înregistrate care creează
noi oportunităţi şi avantaje în procesul de instruire.  Metoda didactică impusă de
societatea informaţională este instruirea asistată de calculator care valorifică
principiile instruirii programate în contextul noilor tehnologii informatice şi de
comunicaţii.