Sunteți pe pagina 1din 2

Caracteristicile procesului de comunicare

 Comunicarea este un proces dinamic. Odată iniţiat evoluează şi se schimbă.

1. Comunicarea nu are loc într-un vid ( social, cultural, fizic, sau psihic) ci întru-un anumit
context .
2. Comunicarea nu este informare. Este un dialog între E şi R. Înţelegerea se realizează prin
schimbul de informaţii şi răspuns.
3. Comunicarea este un proces ireversibil. Dacă mesajul a fost recepţionat, nu mai poate fi
şters din memoria R.
Pentru a creşte eficienţa comunicării se recomandă să aplicăm întrebările de bază  înaintea
oricărei comunicări: Ce, Cum, Când, Unde, Cine ?
Limbaj reactiv: mu pot, nu ştiu, aşa sunt făcut, sunt obligat…

2. Comunicare empatică
o Comunicarea are la bază empatia şi dorinţa de a înţelege interlocutorul atât
intelectual cât şi emoţional.
3. Comunicare persuasivă
o Urmăreşte convingerea R pentru a accepta punctul de vedere al E.
4. Comunicarea asertivă
o E îşi asumă responsabilitatea totală în legătură cu conţinutul şi hotărârea lui fermă
de a îndeplini obiectivele comunicării.
5. Comunicarea suportivă
o Se foloseşte în situaţiile în care se urmăreşte să se dea sfaturi şi îndrumări.
o Îndrumarea – urmăreşte transmiterea unor informaţii, reguli, principii care să
contribuie la îmbunătăţirea performanţei interlocutorului.
o Sfătuirea – urmăreşte atenţionarea interlocutorului că are o problemă
comportamentală pe care trebuie să o rezolve.
* bariere de limbaj :

 aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane


 diferenţe de pregătire
 starea emoţională
 idei preconcepute
 dificultăţi de exprimare
 folosirea unor expresii confuze
*bariere de mediu

 climat de muncă necorespunzător


 diferenţe dintre pregătirea emiţătorului şi a receptorului
* bariere datorate poziţiei E şi R

 imaginea E şi R despre sine şi despre interlocutor


 sentimentele şi intenţiile cu care interlocutorii participă la comunicare
* bariere de concepţie

 existenţa presupunerilor
 concluzii grăbite asupra conţinutului mesajului
 rutina în procesul de comunicare
Principii pentru creşterea eficienţei comunicării orale:

 se va ţine seama de obiectivul comunicării ( a informa , a consulta);


 se va respecta personalitatea interlocutorului;
 se va asigura un climat de comunicare adecvat;
 se va aloca un timp rezonabil pentru comunicare
 limbajul trupului va fi folosit în sprijinul mesajului oral;
 de va folosi feed -back ul;
 se va încuraja interlocutorul să pună întrebări şi să-şi exprime opiniile;
 se va folosi un stil clar, precis, sugestiv;
 nu se va orbi sub impulsul momentului sau sub impresia unei emoţii puternice;
 se vor folosi fraze scurte cu o singură idee într-o propoziţie;
 se vor folosi formule afirmative şi constructive ;
 se vor evita expresiile negative care provoacă la interlocutor o stare neplăcută sau o
opoziţie;
 se vor evita formulele dubitative cu ar fi : s-ar putea , eventual, probabil;
 adecvarea vocii din punctul de vedere al tonului ( înălţime) timbrului ( căldură) şi
volumului( tărie)
 orice persoană trebuie să fie pregătită atât pentru rolul de emiţător cât şi pentru rolul de
receptor;
 orice receptor trebuie să se educe pentru a „asculta activ”;
 manifestarea interesului faţă de interlocutor;
 Stabilirea rapidă a unor teme de interes comun;
 Aprecierea opiniilor /ideilor unui interlocutor nu se face înainte de terminarea enunţării
lor;
 Purtare prietenoasă