Transumanismul: o nouă amenințare

civilizațională la adresa umanității.

Transumanismul ca viziune filozofică
și culturală asupra lumii
Introducere. Idei de bază ale transumanismului

Transumanismul, deși nu este o ideologie politică clasică ca atare, poate fi

însă desemnat ca o ideologie cvasi-politică (cel puțin potențială), întrucât
implementarea ideilor transumaniștilor în societate este imposibilă fără
acorduri politice (și decizii bazate pe acestea). ), fără o convenție socială
largă și chiar fără un consens politic asupra problemelor majore.

Astfel, transumanismul capătă o dimensiune politică.

Unii transumaniști susțin crearea unei organizații politice și participarea în

politică, cu scopul de a-și promova ideile, schimbând agenda politică a
umanității globale.

Transumanismul este o ideologie care solicită îmbunătățirea multilaterală a

naturii umane prin mijloace tehnologice. În primul rând, ne referim la
biotehnologia medicală, care vă permite să transformați în mod conștient
parametrii naturii umane, să îi schimbați intenționat. Aceasta este ideea de
bază a transumanismului, punctul său de plecare.

Transumaniștii notează faptul că omul a studiat deja mecanismele

procesului evolutiv, a studiat calea evolutivă a speciei sale, în așa fel încât
teoretic este capabil să-și ia evoluția ulterioară sub controlul său conștient,
dirijandu-și co-culturale genetice. evoluție în direcția pe care o dorește.

Un alt postulat important al transumanismului este că proiecțiile

informaționale și culturale ale unei persoane, sau mai degrabă
memocomplexul complet (adică un memotip, prin analogie cu un genotip),
sunt potențial eterne. Este necesar doar să învățați cum să încărcați în mod
adecvat aceste informații culturale în computere și rețelele lor, iar o
persoană, iar în terminologia religioasă, sufletul său (adică memoriile sale
complete) devine nemuritor. Poate fi copiat, se poate transforma și
multiplica, trăi la propria discreție în lumi simulate, în care legile fizicii pot fi
modificate arbitrar după cum este necesar și după bunul plac, controlează-
te complet pe tine și destinul tău - adică folosește toate oportunitățile care
sunt deja furnizate de tehnologiile cibernetice și de telecomunicații moderne
și care vor fi posibile în viitorul apropiat. Astfel, conștiința unei persoane
poate continua să-și trăiască propria viață, la infinit, indiferent de soarta
bazei sale biologice originale,

scoicile sale sunt corpuri.

Potrivit transumaniștilor, oponenții îmbunătățirii tehnologice umane sunt

oameni cu prejudecăți, captivi ai prejudecăților, adesea de natură
religioasă.

Dar pentru o minte deschisă, nu există astfel de obstacole în discuția ideilor

de bază ale transumanismului.

Cel mai mare obstacol în calea implementării planurilor transumaniștilor

este caracterul de masă al societăților umane moderne, ceea ce face ca
astfel de acorduri fundamentale privind însăși dezvoltarea umanității să fie
destul de complicate, deși politica modernă de participare în masă a
dezvoltat unele mecanisme care pot rezolva aceste probleme. . Cel mai
important, aceasta este o astfel de realizare a civilizației umane precum
democrația - o tehnologie socială cea mai potrivită pentru o guvernare
optimă în societățile egalitare masive care predomină în umanitatea
modernă. De asemenea, în aceste scopuri pot fi utilizate tehnologiile
informaționale și de telecomunicații, care fac posibilă interacțiunea rapidă și
ordonată în comunități și societăți imense. De exemplu, rețeaua globală de
informații Internet, care permite unui număr nelimitat de oameni să
comunice la orice distanță planetară în timp real.

Dar principala problemă a ideologiei transumanismului este că o persoană

este o specie socială și, în general, o ființă culturală.

Este teoretic ușor să transformi un individ, un individ cu ajutorul noilor

capacități tehnologice. Mult mai complicată este problema evoluției dirijată
de tipul evolutiv însuși, adică transformarea organizată și coordonată a unor
grupuri sociale întregi, în condițiile în care deciziile trebuie luate în
paradigma democrației liberale, chiar de către acest grup.

Prin urmare, întrebarea pare a fi relevantă pentru filosofia socială și politică

și pentru știința politică practică, care ar putea clasifica și evalua din punct
de vedere științific atât ideologia în sine, grupurile care o profesează,
mișcarea socială, cât și semnificația ei pe care o reprezintă aceste grupuri. ,
și oferă opțiuni de răspuns la acele provocări socio-culturale și politice reale
la adresa umanității globale, pe care transumanismul doar le desemnează.

Și aceste provocări au trecut deja din sfera futurologiei și a ipotezelor

îndepărtate în practica omenirii moderne.
Se pune întrebarea despre însăși esența naturii umane, soarta ei viitoare. A
devenit clar pentru omenire astăzi că este doar un pas, deși unul foarte
important, într-o clădire uriașă a evoluției care continuă să fie construită, iar
omul (Homo sapiens), aparent pentru prima dată în evoluția materiei vii , a
avut privilegiul de a determina în continuare arhitectura viitoarei clădiri.
Bărbatul și-a dat seama că specia lui are atât un trecut pre-uman, cât și
opțiuni pentru un posibil viitor postuman. Iar opțiunea care va fi
implementată depinde probabil de deciziile politice ale viitorului apropiat și,
în general, de cursul actual al evoluției culturale umane. Având în vedere
potențiala semnificație a acestor întrebări pentru specia Homo sapiens,
care este o variantă a materiei inteligente, ideologia transumanismului
prezintă interes pentru studiul științelor sociale, și în primul rând al științelor
politice.

Deși transumanismul în sine nu este o știință (cu toate acestea, există opinii
diferite în această chestiune în rândul transumaniștilor), el se bazează doar
pe cunoștințele științifice și realizările tehnologice reale ale omenirii și, cu
toată asemănarea superficială cu mulți așa-ziși. Prin mișcările religioase
„ezoterice” care speculează în termeni științifici (de exemplu, termenul
„evoluție”), transumanismul nu are nimic de-a face atât cu cultele „neo-
păgâne” acum populare („antroposofie”, „teozofie” și alte doctrine
religioase) și revelația religiilor tradiționale, postulând și nemurirea și
mântuirea. Transumanismul a apărut doar ca răspuns la acele probleme și
provocări reale la adresa umanității, care, într-un fel sau altul, vor primi
rezolvarea lor. Singura noastră oportunitate este să alegem o cale socială
acceptabilă și optimă. Aceste provocări au fost puse chiar de cursul
evenimentelor, chiar de cursul vieții - stadiul actual al evoluției speciei.
Transumaniștii oferă propria lor versiune a soluției, fiind apologeți pentru
tehnologiile înalte. Iar cursul discuției politice asupra acestor probleme și
posibile soluții politice în acest sens va determina în mare măsură modul în
care umanitatea va găsi răspunsul adecvat și optim la această provocare.

Capitoleu... Istoria și dezvoltarea ideologiei transumanismului

Din istoria transumanismului

Termenul de „transumanism” a fost introdus pentru prima dată în 1957 de

proeminentul biolog englez Julian Huxley. Ca predecesori ideologici,
transumaniştii moderni occidentali îi consideră în principal pe gânditorii
anilor 20 - 50 ai secolului XX - biologul (biochimistul) J. (un stimul important
pentru formarea transumanismului a fost eseul său „Daedalus: Science and
the Future” (1923). ), în care descrie modul în care descoperirile științifice și
tehnologice pot schimba societatea și îmbunătăți condiția umană; acest
eseu a declanșat o reacție în lanț a discuțiilor despre viitor), fizicianul
JDBernal (el discută despre colonizarea spațiului și implanturile bionice, de
asemenea ca ameliorarea inteligenței prin folosirea unor metode
sociologice și psihologice avansate), antropologul și paleontologul P.
Teilhard de Chardin și alții, de remarcat și Olaf Stapledon și eseul „Icarus:
the future of science” (1924) de Bertrand Russell, care împărtășeau o
viziune mai pesimistă asupra lucrurilor, susținând că, fără bunăvoință în
această lume, puterea tehnologiei va crește practic capacitatea oamenilor
de a-și face rău unii altora. Aceste idei, care au fost dezvoltate de Aldous
Huxley în romanele sale și apoi de mulți scriitori de science fiction, au avut
o mare influență asupra ideilor de transumanism etc. „Studiul viitorului”
(studii de viitor).
Al Doilea Război Mondial a schimbat direcția de dezvoltare a multor
curente,
care a dus astăzi la transumanism. Mișcarea timpurie a eugeniei a fost
puternic discreditat de fascism (nazism) și ideea de a crea unul nou, o lume
mai buna a devenit un tabu pentru un anumit timp. (Chiar și unii dintre
transumaniștii de azi continuă să fie foarte suspicioși față de schimbarea
colectivă, acum scopul, potrivit unei astfel de mișcări, este să se
reconstruiască pe sine și, eventual, pe urmașii lor. Deși nu toți
transumaniștii consideră corectă o astfel de abordare „îngustă”. și
productiv.) În schimb, futuriștii optimiști și-au îndreptat atenția către
progresele tehnologice precum călătoriile în spațiu, electronicele și
computerele. Știința a început să țină pasul cu ipotezele și chiar să le
depășească.
Ideile transumaniste în această perioadă au fost discutate și dezvoltate, în
mai ales în lucrări de science fiction. Autori ca Arthur
Clarke, Isaac Asimov, Heinlein, Stanislav Lem și mai târziu Bruce Sterling,
Greg Evan, Vernor Vinge și mulți alții au explorat diverse aspecte
transumanismul și a contribuit la răspândirea lui.
În forma sa modernă, transumanismul a fost formulat în principal în
prelegeri și publicații FM-2030, alias (Fereidoun M. Esfandiary). A fost unul
dintre cei mai influenți transumaniști timpurii. F. M. Esfandiary, care ulterior
și-a schimbat numele în FM-2030 (Future Man 2030) - unul dintre primii
profesori în studii viitoare, FM a predat la Noua Școală de Cercetare
Socială
la New York în anii 1960 și a format o școală de optimiști
futuriști cunoscuți sub numele de UpWingers. În 1989, în cartea sa Are You
a Transhuman?, el a oferit prima descriere a conceptului de transuman ca
punte evolutivă către postumanitate. R. Ettinger a adus o mare contribuție
la dezvoltarea transumanismului (a inițiat mișcarea crionică prin publicarea
cărții sale The Perspective of Immortality, 1964, unde a susținut că, din
moment ce tehnologia medicală este în continuă evoluție și din moment ce
activitatea chimică se oprește atunci când temperaturi scăzute ar trebui să
fie posibil
îngheaţă azi pacientul şi salvează-l până în momentul în care
tehnologia va evolua suficient pentru a corecta daunele cauzate de îngheț
și bolile pe care le-ar putea avea), M. Minsky, E. Drexler. Principalele
direcții științifice prin care transumaniștii își pun speranțele - imortalism,
inteligență artificială, nanotehnologie - se bazează pe ideile lor.

În special, în 1972, Ettinger a publicat From Man to Superman (vezi notele),

unde a examinat unele dintre posibilele îmbunătățiri ale corpului uman,
continuând tradiția începută de Haldane și Bernal. Robert Ettinger, așa cum
este recunoscut de majoritatea transumaniștilor, a jucat, de asemenea, un
rol important în a da transumanismului forma sa modernă.
Damien Broderick, Max More, Natasha Vita-More, Nick Bostrom și mulți alții
au contribuit la popularizarea transumanismului.

În 1988 a apărut primul număr al Revistei Extropy, editat de Max More și T.

O. Morrow (pseudonim pentru „mâine”), iar în 1992 au fondat Institutul
Extropy. Jurnalul și institutul au servit drept catalizatori pentru unificarea
multor grupuri distincte timpurii. Max More a dat prima definiție a
conceptului de „transumanism” în sensul său modern. Dacă alegeți o
anumită dată și loc pentru apariția transumanismului modern, atunci
s-a întâmplat în America la sfârșitul anilor optzeci. Datorită muncii Natasha
Vita-More, direcția artei transumane s-a format cam în același timp.
Motoare de
Creation) (1986) a fost prima lucrare majoră despre moleculară
tehnologia, aplicațiile sale potențiale, posibilele abuzuri și problemele
strategice pe care le pune dezvoltarea acesteia. Această carte importantă
a avut o influență uriașă și de durată asupra ideilor de transumanism. De
asemenea, importante au fost cărțile cercetătorului în robotică Hans
Moravec, Mind Children (1988) și mai târziu Robot (1999). Până astăzi,
Drexler și Moravec rămân în fruntea gândirii transumane. Alți doi
transumaniști contemporani importanți sunt Anders Sandberg și
economistul american Robin Hanson.
Mulți transumaniști nu sunt de acord cu opiniile politice ale Institutului
Extropie. Prin urmare, în 1998, Asociația Transumanistă Mondială a fost
fondată de Nick Bostrom și David Pearce pentru a completa Institutul și a
acționa ca o organizație umbrelă pentru toate grupurile și mișcările
transumaniste.
Concentrându-se pe sprijinirea transumanismului ca „disciplină academică
și științifică riguroasă”, Asociația Mondială Transhumanist lansează Jurnalul
Transhumanismului, prima revistă științifică evaluată de colegi dedicat
cercetării transumanismului.
Astfel, toate numele care sunt de obicei asociate cu ideile de transumanism
aparțin reprezentanților Occidentului, aproape toate sunt vorbitoare de
limba engleză. Cu toate acestea, o privire în trecutul gândirii ruse face
posibil să se afirme că multe dintre ideile atribuite astăzi transumanistului,
au apărut pentru prima dată sau au primit dezvoltarea lor în Rusia.
Predecesorul fără îndoială al transumanismului modern este filosofia
cosmismului rus (,, -Kobylin etc.). La rândul său, ca predecesori ai
cosmismului rus, se pot lua în considerare (este suficient să ne amintim
tratatul său „Despre om, moartea sa și nemurirea”) și (romanul „4338”). Ca
o continuare a cosmismului rus, trebuie luată în considerare mișcarea
literară a biocosmiștilor-imortaliști (A. Svyatogor), care a apărut în anii
1920; V. Mayakovsky a exprimat și el gânduri similare („Și sunt absolut
convins că nu va exista moarte. Vor învia morții”).

Aici se poate vedea chiar continuitatea ideilor cu doctrina creștină care

promite oamenilor învierea (o profeție care se împlinește de sine?).
În anii 30 - 40, mișcarea biocosmist-imortalistă a fost învinsă, mulți dintre
adepții cosmismului rusesc au fost distruși fizic. Cu toate acestea, ideile
care se întorc la opiniile lor au căpătat o nouă viață - în special, în Franța
sub forma doctrinei noosferei, formulată de E. Leroy și P. Teilhard de
Chardin sub influența prelegerilor susținute de V. Vernadsky. în anii 1920 la
Sorbona.
În ciuda faptului că printre transumaniștii moderni din Occident, nu toată
lumea cunoaște cosmismul rus și influența acestuia asupra
transumanismului, mulți oameni sunt conștienți de rolul cosmismului rus.
Astfel, unul dintre părinții ideologici ai transumanismului, autorul cărților
„Perspective ale nemuririi” și „De la om la supraom” R. Ettinger, în prefața
publicării primei dintre aceste cărți în limba rusă, menționează direct
filozofia. de cauza comună a lui N. Fedorov, și pe site-ul web al organizației
crionice „Cryonics Europe” găzduiește citate Fedorov selectate automat.
Pentru cei care sunt familiarizați atât cu cosmismul rus, cât și cu
transumanismul modern, continuitatea dintre ele este de netăgăduit. Deja în
Fedorov, găsim prevederile privind necesitatea unei evoluții umane
direcționate în continuare, lupta împotriva îmbătrânirii și morții, locuirea de
noi habitate, explorarea spațiului, proiectele la scară planetară - toate
acestea sunt esența opiniilor transumaniștilor. Fedorov a propus să
restaureze ființele umane prin colectarea lor din cele mai mici particule de
materie. Aceasta poate fi văzută ca prima propunere a ceea ce se numește
acum nanotehnologie și care este principala speranță a transumaniștilor
moderni - în secolul al XIX-lea, când însăși existența atomilor era încă o
ipoteză care nu era acceptată de toți oamenii de știință - a fost o teză
programatică îndrăzneață. Pentru prima dată, Fedorov se gândește la
pericolul autodistrugerii omenirii în războaie cu folosirea de noi tipuri de
arme distructive, ca urmare a schimbărilor climatice ale Pământului etc. Ca
singura modalitate prin care omenirea poate supraviețui, el și-a prezentat
ideea despre Cauza comună.
Nu numai Nikolai Fedorov, ci și alți cosmiști ruși au avut o contribuție
semnificativă la fondul de idei al transumanismului modern. K. E
Tsiolkovsky a avut o influență uriașă, dezvoltând ideile lui Fedorov, a
fundamentat posibilitatea explorării umane a spațiului și chiar a propus o
serie de soluții tehnice care au oferit primii pași în această direcție (motor
cu reacție lichidă, rachete în mai multe etape, stații spațiale cu echipaj,
costume de vacuum). și mult mai mult). Megaproiectele spațiale ale
transumaniștilor moderni sunt moștenitorii direcți ai „așezărilor eterice” ale
lui Ciolkovski.
, după cum am menționat mai sus, a formulat conceptul de Noosferă
(termenul însuși a fost propus de matematicianul și filozoful francez E.
Leroy). Ea a fost dezvoltată de P. Teilhard de Chardin, ale cărui idei, la
rândul lor, au stat la baza teoriei fizicianului teoretician transumanist
modern F. Tipler.
, un biofizician rus de la începutul secolului al XX-lea, a fost primul care a
demonstrat experimental că mamiferele pot tolera răcirea la temperaturi
sub 0°C. El a fundamentat, de asemenea, posibilitatea conservării pe
termen lung a unei persoane în stare de îngheț pentru a o dezgheța pe
viitor, atunci când știința și tehnologia o permit. Astfel, cu o jumătate de
secol înainte de Ettinger, el a exprimat ideea a ceea ce Ettinger a numit mai
târziu crionica și care acum ocupă un loc atât de important în
transumanismul modern. Ideile lui Bakhmetyev erau destul de populare în
Rusia la începutul secolului al XX-lea; în jurul lui s-a format un cerc de
adepți care erau gata să-și asume riscuri pentru a merge în viitor. Cu toate
acestea, în 1913 Bakhmetyev a murit brusc; Războiul mondial care a
urmat, două revoluții, războiul civil și alte revolte sociale au dus la faptul că
atât rezultatele științifice, cât și ideile sale au fost uitate mult timp. Ei au
rămas ceva timp printre biocosmiștii-imortaliști (înainte de înfrângerea lor),
au servit drept sursă a planului neîmplinit de a îngheța corpul lui Lenin
pentru a-l reînvia în viitor și au stat la baza celebrei piese de teatru a lui
Mayakovsky Plănița. Cu toate acestea, în Occident, Bakhmetyev nu este
practic necunoscut nici ca criobiolog, nici ca nemuritor, iar aceste idei au
fost formulate din nou.
Se poate observa că imigranții din Rusia și din fosta URSS ocupă un loc
foarte remarcabil printre transumaniștii occidentali moderni. Unul dintre cei
mai importanți ideologi ai transumanismului modern a fost A. Chislenko, un
futurolog și specialist în inteligență artificială, care a murit în 2000. Acum
locuiesc în Occident biofizicienii Y. Pichugin și M. Solovyov - specialiști
celebri în domeniul crioniciei, susținători ai imortalismului și ai
transumanismului în general, V. Turchin - autorul celebrei cărți „The
Phenomen of Science: A Cybernetic Approach to Evolution” și co-fondator
al proiectului Principia Cybernetica, Mikhail Anisimov - specialist în
inteligență artificială și cunoscut transumanist, A. Bolonkin este un om de
știință rus, care locuiește acum în Statele Unite și lucrează la NASA. Până
și amintitul „părinte al crioniciei” R. Ettinger vine din Rusia pe partea
maternă.
În Rusia modernă, există, parcă, mai multe straturi care interacționează ale
purtătorilor ideilor acestui cerc. În primul rând, aceștia sunt membri ai așa-
numitei mișcări Fedorov - Yonova și alții, printre care o atenție deosebită
este acordată aspectelor religioase și etice ale vederilor. Din păcate, mai
multe grupuri care se concentrează pe parapsihologie, „ezoterism”, practici
mistice orientale etc., se numesc adepți ai lui Fedorov - un cerc de idei care
nu au nicio legătură reală cu moștenirea culturală a lui Fedorov,
Tsiolkovsky și Vernadsky.
Un filozof modern major se bazează în mare măsură pe învățăturile lui
Fedorov, care dezvoltă imortalismul științific - cea mai importantă
componentă a transumanismului modern. Criobiologul mai sus menționat Y.
Pichugin se consideră un adept al lui Fedorov.
Al doilea strat este acei nemuritori și transumaniști ruși contemporani care
au venit la ideile lor, indiferent de moștenirea cosmismului rus. De regulă,
aceștia sunt reprezentanți ai științelor naturale. Printre aceștia, putem
menționa cine, dezvoltând opiniile oamenilor de știință ruși și, în special,
teoria sistemelor funcționale, și-a formulat settlereticismul - o „nouă știință
interdisciplinară” despre relocarea (transferul) unei persoane
(memocomplexe) la un nou fizic. transportatori (propuneri similare sunt
exprimate de A. Bolonkin menționat mai sus) ... Acest grup include un
medic, autor al nemuritorului „Program-50” și un criobiolog, autor al
programului înrudit „Life Forever”.
Cel mai mare grup de transumaniști ruși este Mișcarea Transumanistă
Rusă (D. A, Ryazanov și alții), care există sub forma unei comunități de
internet care s-a dezvoltat în jurul site-urilor ***** și *****.
Activitățile participanților la mișcarea transumanistă rusă sunt orientate în
principal în direcția nemuritoare. Aceștia colaborează cu mai mulți
cercetători și grupuri ruși care urmăresc creșterea speranței de viață a
omului, atât prin metode medicale tradiționale, cât și prin abordări
inovatoare (ingineria genetică, clonarea terapeutică, nanomedicină, crionica
etc.), mențin contacte cu imortaliști și transumaniști pentru străinătate - în
primul rând cu imigranti din Rusia si fosta URSS. Mișcarea transumanistă
rusă a înaintat Manifestul transumanismului rus, a cărui primă prevedere
spune: Transumaniștii văd ca sarcina lor cea mai importantă să prevină
moartea civilizației noastre.
Ca și în Occident, ideile de transumanism și imortalism în Rusia sunt cele
mai populare printre reprezentanții științelor exacte și naturale, medici,
specialiști în calculatoare și programare. Este interesant de observat că
ideile cosmismului rus au fost cele mai populare în cercuri similare.

CapitolII... Transumanismul modern.

Care este ideologia transumanismului modern

Transumanismul reprezintă o abordare complet nouă a gândirii viitorului,

bazată pe presupunerea că specia umană nu este sfârșitul evoluției
materiei inteligente, ci mai degrabă începutul ei. Transumanismul îl
definește astfel:
1) Explorarea rezultatelor, perspectivelor și potențialelor pericole ale
utilizării științei, tehnologiei, creativității și a altor modalități de a depăși
limitele fundamentale ale capacităților umane.

2) Mişcare raţională şi culturală, afirmând posibilitatea şi

dezirabilitatea schimbărilor fundamentale ale condiției umane prin progrese
în minte, în special cu utilizarea tehnologiei pentru a elimina îmbătrânirea și
a îmbunătăți semnificativ capacitățile mentale, fizice și psihologice ale unei
persoane.

Transumanismul poate fi descris ca o extensie a umanismului din care

acesta
parțial se întâmplă. Umaniștii cred că esența oamenilor este că numai
indivizii contează (individualizarea). Oamenii (și societățile) pot să nu fie
perfecți, dar pot îmbunătăți lucrurile și pot promova gândirea rațională,
libertatea, toleranța și democrația. În ciuda individualismului evident,
transumaniștii moderni acordă o mare atenție problemelor sociale,
recunosc contextul social și însăși ideologia transumanismului și aproape
toate problemele speciei Homo sapiens. Transumaniștii sunt de acord cu
îmbunătățirea socială a unei persoane (societății), dar acordă și o
importanță deosebită cine pot deveni oamenii prin îmbunătățirea
biotehnologică a naturii lor.
Omenirea nu poate folosi doar căi inteligente de a se îmbunătăți
poziția omului și a lumii din jurul lui; Homo sapiens le poate folosi și pentru
a se îmbunătăți pe ei înșiși, corpul uman însuși, abilitățile sale mentale etc.
Și metodele de care dispunem nu sunt limitate.
cele pe care umanismul le oferă de obicei, cum ar fi educația și iluminarea,
deși sunt de importanță critică pentru dezvoltarea culturală ulterioară a
speciei.
Omenirea poate folosi metode tehnologice, care în cele din urmă
ne va permite să depășim ceea ce majoritatea consideră uman,
să întărească radical diverse abilități, inclusiv intelectuale, să extindă sfera
posibilului, păstrând în același timp continuitatea în raport cu ce este mai
bun din cultura umană care există acum.
Transumaniștii cred că, datorită progresului științific și tehnologic accelerat,
intrăm într-o etapă complet nouă în dezvoltarea omenirii. În viitorul apropiat,
probabil ne vom confrunta cu posibilitatea unei inteligențe artificiale reale.
Vor fi create noi instrumente cognitive care vor combina inteligența
artificială cu noi tipuri de interfețe, adică vom putea privi realitatea nu numai
cu ajutorul „browserului” care a fost dezvoltat în evoluția speciei noastre, și
este atât de familiar pentru noi încât nu suntem ne întrebăm
practic prin întrebări precum „ce poate fi afară?”.
Mulți transumaniști cred că nanotehnologia moleculară are potențialul de a
crea o abundență de resurse pentru toată lumea și de a ne oferi control
complet asupra proceselor biochimice din corpul nostru, permițându-ne să
scăpăm de boli. Prin reconstruirea centrilor plăcerii din creier, oamenii vor
putea experimenta o gamă mai largă de emoții, fericire nesfârșită și
experiențe vesele nelimitate în orice moment. Transumaniștii văd, de
asemenea, partea întunecată a dezvoltării viitoare, recunoscând că unele
dintre aceste tehnologii pot provoca un mare rău vieții umane; însăși
supraviețuirea speciei noastre (și, în consecință, viitorul succesorilor ei
evolutivi) poate fi pusă sub semnul întrebării.
Deși aceste oportunități sunt radicale, ele sunt luate în considerare cu
seriozitate
un număr tot mai mare de oameni de știință și filozofi și gânditori sociali cu
cunoștințe științifice.
În ultimii ani, ideile de transumanism s-au răspândit în întreaga lume.
într-un ritm ridicat, care este în mare măsură facilitat de noile tehnologii de
telecomunicații și informație, care au facilitat foarte mult comunicarea
oamenilor, schimbul de idei – de fapt, în acest sens, prin nivelarea
factorului barieră al spațiilor și distanțelor.

În prezent există două organizații transumaniste internaționale, Institutul

Extropie și Asociația Mondială Transumanistă,
atât publicând reviste online, cât și organizând conferințe pe probleme de
transumanism. Există grupuri transumaniste locale în multe țări, iar
grupurile de discuții funcționează practic în fiecare oraș important din
Statele Unite. Un număr tot mai mare de materiale despre transumanism
este publicat pe internet, precum și în cărți și reviste.

Transumanismul ca viziune filozofică asupra lumii

Ce a precedat transumanismul în termeni filosofici și culturali generali?

Dorința omului pentru calități divine pare a fi la fel de veche ca specia
umană însăși. Oamenii au căutat întotdeauna să-și extindă limitele propriei
existențe: geografice, de mediu sau mentale.
Dovezile arheologice ale ritualurilor funerare și fragmentele supraviețuitoare
ale documentelor religioase indică faptul că oamenii antici și preistorici au
fost profund mișcați de moartea celor dragi și au încercat să reducă teama
și regretul care au apărut în astfel de situații asumându-și viața după
moarte. Cu toate acestea, în ciuda ideii unei vieți de apoi, oamenii încă au
căutat să-și prelungească viața în această lume. În povestea sumeriană a
lui Ghilgameș, regele pleacă în căutarea unei plante care să-l facă
nemuritor. Este demn de remarcat două presupuneri umane: că moartea nu
a fost inevitabilă în principiu și că există un mijloc de a obține nemurirea. Că
oamenii și-au dorit cu adevărat să trăiască o viață mai lungă și mai împlinită
se poate observa în dezvoltarea diferitelor sisteme de magie și alchimie;
fără mijloace practice, oamenii au apelat la rituri magice și practici
religioase. Un exemplu tipic sunt diferitele școli ezoterice ale taoismului din
China, care aspirau la nemurirea fizică, controlul și armonia în raport cu
forțele naturii.
Grecii aveau atitudini diferite față de oamenii care depășeau granițele lor
„naturale”. Pe de o parte, au fost fascinați de această idee. Acest lucru se
vede în mitul lui
Prometeu, care a furat focul de la Zeus și l-a dat oamenilor, astfel
imbunatatind considerabil situatia oamenilor. În mitul lui Daedalus, vicleanul
maestru Daedalus provoacă cu succes zeii de mai multe ori folosind
nu mijloace magice pentru împuternicirea umană. Pe de altă parte, a existat
ideea că unele obiective erau interzise, iar răzbunarea ar urma pentru
încercarea de a le atinge. În cele din urmă, întreprinderea curajoasă a lui
Daedalus se termină cu un dezastru (care, însă, nu era o pedeapsă a
zeilor, ci era cauzată de cauze cu totul naturale).
Filosofii greci au încercat mai întâi să dezvolte o viziune asupra lumii
bazată nu pe credință, ci pe raționament logic. Socrate și sofistii au extins
aplicarea gândirii critice de la metafizică și cosmologie la studiul eticii și
întrebărilor despre societate și psihologia umană. Studiul acestor probleme
a dus la apariția umanismului cultural, o mișcare care are o semnificație
specială de-a lungul istoriei occidentale pentru știință, teoria politică, etică,
jurisprudență și alte domenii ale culturii umane.
Renașterea a fost o trezire din gândirea medievală și din studiu
omul și lumea din jurul lui au devenit din nou acceptabile.
Antropocentrismul și umanismul secular înlocuiesc teocentrismul.
Umanismul renascentist ia încurajat pe oameni să se bazeze pe propriile
observații și judecăți în loc să se bazeze pe dogmele religioase pentru
orice. Umanismul Renașterii a oferit și idealul unei personalități armonioase
din punct de vedere cultural, dezvoltată științific, moral și spiritual. O piatră
de hotar importantă în dezvoltarea umanismului a fost tratatul lui Giovanni
Pico della Mirandola Discursul despre demnitatea omului (1486), unde el
afirmă în mod explicit că o persoană nu este o formă gata făcută, ci trebuie
să se transforme în ceva. Știința modernă începe să se formeze, în primul
rând în lucrările lui Copernic, Kepler, Galileo și alții.
Se poate spune că Epoca Iluminismului a început odată cu publicarea lui
Francis Bacon New Organon (1620), unde a propus o nouă metodologie
științifică bazată mai degrabă pe cercetări empirice decât pe raționament a
priori. Bacon a promovat ideea de „extindere a granițelor puterii umane
până la punctul de a-i subordona tot ceea ce este posibil”, adică prin
aceasta întărirea puterii asupra naturii pentru a îmbunătăți situația omului.
Moștenirea Renașterii, cuplată cu influența empiriștilor și a filozofilor post-
scolastici și de mai târziu: Isaac Newton, Thomas Hobbes, John Locke,
Immanuel Kant și alții, a stat la baza umanismului rațional, care pune
accent pe știință și gândirea critică mai degrabă decât pe revelație. și
autoritățile religioase, ca metode de cunoaștere a lumii înconjurătoare, a
destinului și a naturii umane și de a pune bazele moralității seculare.
Umanismul rațional este de fapt predecesorul direct al transumanismului.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, vedem apariția ideii că chiar și omul
însuși poate fi dezvoltat și îmbunătățit cu ajutorul științei și tehnologiei
bazate pe ea. Benjamin Franklin și Voltaire au avut în vedere extinderea
vieții umane prin medicină. Ateismul și agnosticismul, mai ales după
apariția teoriei evoluției lui Darwin, au devenit alternative raționale și din ce
în ce mai atractive la creștinism, deși creștinismul însuși a postulat multe
idei pe care transumanismul doar le-a raționalizat și le-a dat o bază
științifică (și a arătat, de asemenea, posibile modalități de implementare a
acestora) .
Cu toate acestea, optimismul și raționalismul de la sfârșitul secolului al XIX-
lea au degenerat adesea într-o credință aproape religioasă în
inevitabilitatea progresului social (Hegel, Marx și alți istoriciști). Ciocnirea
acestor puncte de vedere cu realitatea complexă a avut efectul opus și
mulți s-au îndreptat către iraționalism și misticism, crezând că, dacă mintea
este insuficientă, atunci este în general inutilă. Acest lucru a determinat
apariția unor opinii anti-tehnologice, pseudo-evolutive („ezoterice”), anti- și
pseudo-intelectuale, care sunt încă la noi.

Mult mai târziu, negarea de lungă durată a capacităților omului și a

societății a dus la apariția fenomenului contracultural al postmodernismului,
care a fost popular în cercurile umanitare (în anii 80 și parțial în anii 90 ai
secolului XX). Postmodernismul este dovada unei crize profunde a culturii
umane, o provocare la adresa civilizației umane, la care transumanismul îi
dă răspunsul alături de evoluționismul științific și știința în general.

CapitolIII... Aspecte politice ale transumanismului.

Prin aspectele politice ale transumanismului, înțelegem probleme etice și

sociale care necesită soluții politice, pe care transumanismul le pune pe
agenda umanității moderne.

Vor fi noile tehnologii disponibile doar celor bogați și puternici? Ce se va

întâmpla cu restul?
Se poate argumenta că nivelul de trai al americanului mediu de astăzi este
mai ridicat decât al oricărui rege în urmă cu cinci sute de ani. Regele poate
avea o orchestră la curte, dar îți poți permite un CD player cu care poți
asculta cei mai buni muzicieni oricând vrei. Dacă regele a făcut pneumonie,
ar putea muri, iar tu iei doar antibiotice. Regele ar putea avea o trăsură
trasă de șase cai albi, dar poți cumpăra o mașină mai rapidă și mult mai
confortabilă. Și ai televizor, acces la internet, radio și dușuri, poți vorbi cu
rudele de pe alt continent la telefon și știi mai multe despre Pământ, stele și
natură în general decât ar putea ști regele vreodată.
Noile tehnologii tind să devină mai ieftine în timp, din cauza concurenței
într-o economie de piață. De exemplu, în medicină, metodele experimentale
sunt de obicei disponibile numai pentru cei care participă la studii clinice
sau pentru pacienții foarte bogați. Dar treptat aceste tratamente
devin rutină, costul lor scade și mult mai mulți oameni își pot permite. Chiar
și în cele mai sărace țări, vaccinurile și penicilina au ajutat la salvarea a
milioane de oameni. În domeniul electronicelor de larg consum, prețul
calculatoarelor de înaltă performanță și al altor dispozitive electronice scade
pe măsură ce sunt dezvoltate modele mai avansate.

Este clar că o tehnologie mai bună poate aduce beneficii tuturor. Dar în
la inceput cei care au necesarul
mijloace, cunoștințe și, în special, dorința de a învăța să folosească
instrumente noi. Se poate presupune că unele tehnologii pot crește
inegalitatea socială, ceea ce poate duce la destabilizarea sistemului politic.
De exemplu, dacă devine disponibilă o metodă de creștere a inteligenței,
poate fi atât de costisitoare la început încât doar cei mai bogați își pot
permite. Același lucru se poate întâmpla dacă găsim o modalitate de a ne
îmbunătăți genetic copiii. Cei bogați vor deveni mai deștepți și vor putea
câștiga și mai mulți bani. Însă acest fenomen nu va fi ceva complet nou:
chiar și acum, bogații își pot oferi copiilor o educație excelentă și pot folosi
instrumente precum tehnologia informației și contactele personale care sunt
disponibile doar pentru clasa privilegiată.

Ar fi contraproductiv să încercăm să interziceți inovația tehnologică din

această cauză. Dar este necesară o anumită reglementare politică a
acestui proces. Dacă o societate consideră o astfel de inegalitate
inacceptabilă, ar fi mai înțelept să crească redistribuirea veniturilor în
societatea respectivă, de exemplu, prin impozite și prin furnizarea de
servicii gratuite (educație, medicină, computere și acces la internet în
biblioteci, îmbunătățiri genetice acoperite de asigurările sociale, etc.) .).
Ideea este că progresul economic și tehnologic este un joc de „sumă
pozitivă”. Nu rezolvă vechea problemă politică a modului în care ar trebui
distribuit venitul social, dar este capabil să facă acest venit mult mai mult.

Pericole potențiale ale tehnologiei transumane

Aceasta înseamnă că trebuie să studiem și să discutăm posibilele probleme

înainte ca acestea să devină realitate. Găsiți răspunsuri politice acceptabile
din punct de vedere social la provocările tehnologice și de altă natură.
Biotehnologia, nanotehnologia și inteligența artificială pot reprezenta o
sursă de pericol grav dacă sunt utilizate din neatenție sau rău intenționat,
de exemplu, în scopuri militare. Transumaniștii cred foarte mult
este important ca oamenii să se gândească serios la aceste probleme
acum.

Există multe etice, sociale, culturale, filozofice și

probleme științifice care trebuie studiate în detaliu, meditate și discutate
într-o discuție publică largă. Necesar
cercetare, precum și cea mai completă discuție din mass-media. De
asemenea, trebuie să creăm organizații și structuri internaționale care să ne
ajute să urmăm politici responsabile și să luăm decizii în cunoștință de
cauză - pentru a crea un sistem de reglementare legală a acestor
probleme. Toate acestea necesită timp și, cu cât începem mai devreme, cu
atât sunt mai mari șansele noastre de a evita cele mai periculoase
amenințări care pot fi în calea progresului.

Un bun exemplu este Institutul Foresight (http://www.foresight.org), care de

câțiva ani promovează cercetarea și conștientizarea publicului cu privire la
tehnologiile transumane emergente, în special nanotehnologia moleculară.

Mulți oameni pun întrebarea importantă: nu ar trebui să ne concentrăm

asupra problemelor actuale, cum ar fi îmbunătățirea situației celor săraci
sau rezolvarea conflictelor internaționale, în loc de
încercând să prevadă viitorul „depărtat”?
Merită să le faci pe amândouă. Unul nu îl exclude pe celălalt. În plus, noile
tehnologii pot face posibilă rezolvarea mai optimă și mai rapidă a
problemelor și problemelor sociale și politico-culturale tradiționale. O
încercare de a ne concentra doar pe problemele actuale și de a folosi
soluțiile actuale va eșua - în primul rând, nu vom fi pregătiți pentru noi
probleme și, în al doilea rând, metodele noastre actuale sunt adesea
insuficiente chiar și pentru a rezolva problemele de astăzi.
Multe dintre tehnologiile transumane există deja sau sunt active
sunt în curs de dezvoltare, devenind subiectul unor controverse
permanente. Biotehnologie deja
realitate. Tehnologia informației a transformat multe sectoare ale noastre
economie. Din punctul de vedere al transumanismului, viitorul se întâmplă
tot timpul.
Majoritatea tehnologiilor transumane funcționează deja bine în medicină, de
exemplu. Un factor important care afectează speranța de viață este accesul
la asistență medicală de calitate - îmbunătățirile în medicină prelungesc
viața, iar munca de prelungire a vieții este probabil să o facă de
rutină. asistenta medicala mai eficient. Munca de îmbunătățire a inteligenței
are aplicații evidente în educație, bună guvernare și comunicare.
Îmbunătățirile în comunicare, raționalitate, comerț și educație sunt metode
extrem de eficiente de a contribui la rezolvarea pașnică a conflictelor
internaționale. Acest lucru accelerează și dezvoltarea socio-culturală a
omenirii. Producția de nanotehnologie promite să fie atât viabilă din punct
de vedere economic, cât și ecologică.
Lucrând pentru a crea o ordine mondială caracterizată prin pace,
democrație, cooperare internațională și respect pentru drepturile omului va
crește foarte mult șansele ca tehnologiile potențial periculoase ale viitorului
să nu fie utilizate iresponsabil sau în scopuri militare. De asemenea, va
elibera resursele care intră acum în armament și, eventual, va permite să
fie utilizate pentru a rezolva problemele sociale tradiționale, cum ar fi
eliminarea sărăciei și disponibilitatea unei educații universale de calitate în
întreaga planetă.
Transumaniștii nu au o soluție simplă pentru a obține un astfel de rezultat,
ca nimeni altcineva, dar, desigur, tehnologia poate și ar trebui să joace un
rol semnificativ în acest sens. De exemplu, dezvoltarea comunicării poate
ajuta oamenii să găsească mai ușor un teren comun. Pe măsură ce mai
multe persoane accesează internetul și pot asculta și viziona canale de
radio prin satelit și TV,
Va deveni din ce în ce mai dificil pentru dictatori și regimuri autoritare să
reducă la tăcere disidența și să controleze accesul publicului la informații.
Și, după cum știu mulți utilizatori de internet, rețeaua mondială vă ajută să
găsiți prieteni, cunoștințe și parteneri de afaceri din întreaga lume. Și acest
lucru duce la o densitate mai mare a rețelelor sociale, o creștere a
schimbului de informații (inclusiv idei), ceea ce accelerează dezvoltarea
societăților și a culturii umane.

Extinderea vieții și problema suprapopulării

Creșterea populației este o problemă pe care va trebui să o rezolvăm până

la urmă
se termină să ia, chiar dacă prelungirea vieții nu are loc. Unii oameni
da vina pe tehnologie pentru problema suprapopulării. Să privim altfel -
dacă nu ar fi tehnologia, atunci majoritatea oamenilor care trăiesc astăzi nu
ar exista. Aceasta este o consecință a dezvoltării, de exemplu, a medicinei.
Dacă am înceta să folosim metode moderne în agricultură, mulți oameni din
multe țări ar muri de foame și de bolile asociate. Dacă nu ar fi fost
antibiotice și intervenție medicală, mai ales la naștere, mulți dintre noi am fi
murit în copilărie.

Prin urmare, această problemă este ambiguă și cu greu este posibil să o

rezolvi în mod pozitiv fără noi tehnologii.
Desigur, creșterea prea rapidă a populației duce la suprapopulare, sărăcie
și epuizarea resurselor naturale. In acest sens,
suprapopularea este într-adevăr o problemă reală astăzi și în viitorul
imediat. Probabil ar trebui să sprijine programele de planificare familială și
de distribuție a contraceptivelor,
mai ales în rândul familiilor din țările sărace unde populația crește cel mai
rapid.
Potrivit transumaniștilor, lobby-ul constant al unor grupuri religioase din
Statele Unite pentru a pune capăt acestui ajutor umanitar este o greșeală
gravă care provine din ignoranță.
Numărul de oameni pe care Pământul îi poate hrăni și susține cu un nivel
de trai suficient și fără a dăuna mediului depinde de nivelul de dezvoltare
tehnologică. Noile tehnologii, de la simple îmbunătățiri în recuperarea și
managementul terenurilor, până la descoperiri moderne în inginerie
genetică, vor continua să crească producția de alimente (în același timp
reducând suferința animalelor).

Un aspect despre care ecologiștii au dreptate este că „statu quo-ul” nu

poate fi menținut. Lucrurile nu pot, pur și simplu din motive fizice, să
meargă la fel ca acum, la nesfârșit sau chiar doar pentru foarte mult timp.
Dacă vom continua să folosim resursele în ritmul actual, atunci ne vom
confrunta cu o lipsă gravă a acestora chiar înainte de mijlocul acestui secol,
după cum cred mulți experți. Verzii radicali au un răspuns: ne propun să
întoarcem ceasul
înapoi și revenit la epoca idilică preindustrială (mitul epocii de aur), când
trăiam în armonie cu natura. Realiștii batjocoresc la aceste chemări,
dezvoltând logic ideile „verdelor” radicali: Înapoi la peșteri, înapoi la
Pithecanthropus! Problema este că epoca preindustrială a fost orice altceva
decât idilic - sărăcie, suferință, boală, greu munca fizica din zori până în
zori, frică superstițioasă și limitare culturală; și nici nu a fost „prietenos cu
mediul” - doar uitați-vă la defrișarea Europei și a Mării Mediterane, la
deșertificarea majorității Orientului Mijlociu și a Africii de Nord, epuizarea
solurilor de către unele triburi indiene etc. Vrem asta? Improbabil. În plus,
este dificil de imaginat cum este posibil să sprijinim mai mult de câteva sute
de milioane de oameni cu un nivel de trai acceptabil folosind metode de
producție preindustriale, astfel încât 90% din populația lumii va trebui să fie
scăpată cumva de , despre ce vorbesc „verdele” și predicatorii întoarcerii.în
t. n. „Epoca de aur” este înțeleasă în mod deliberat sau greșit.

Transumaniștii oferă o alternativă mult mai realistă și mai umană: să nu se

îndepărteze, ci să împingă înainte persistent și persistent. Problemele de
mediu cauzate de tehnologie sunt probleme ale tehnologiei intermediare
ineficiente, stadiul tehnologiilor imperfecte. Industrie mai puțin dezvoltată în
țările din prima
blocul socialist poluează mult mai mult mediul decât întreprinderile
occidentale similare. Industria high-tech este mai sigură pentru natură.
Când vom dezvolta nanotehnologia moleculară, nu numai că vom putea
fabrica aproape orice produs într-o manieră complet curată și eficientă, dar
vom putea, de asemenea, să reparăm daunele produse de metodele de
fabricație brute de astăzi. Astfel, transumaniștii oferă un standard mai
ridicat de curățenie a mediului decât verdețurile tradiționale.

Nanotehnologia ar trebui să facă, de asemenea, colonizarea spațiului

ieftină. La scară cosmică, Pământul este un grăunte de nisip
nesemnificativ, complet minuscul, în Universul nostru, care continuă să se
extindă și, conform conceptelor moderne, așa va fi mereu.
S-a sugerat să păstrăm spațiul în frumusețea lui curată și
l-a lăsat intact. Acest punct de vedere este greu de luat în serios.
Fiecare moment de timp, într-un mod complet natural, o cantitate uriașă de
resurse, de milioane de ori mai mult decât a cheltuit specia umană în
întreaga istorie a existenței sale, se transformă în deșeuri radioactive sau
este irosită în spațiul intergalactic sub formă de radiații. . Trebuie să ai o
imaginație foarte limitată pentru a nu putea veni cu o utilizare mai creativă a
toată această substanță și energie. În plus, spre deosebire de Univers,
specificul nostru sistem solar iar planeta Pământ nu este eternă și este de
dorit să extindem limitele habitatului speciei înainte ca leagănul său să fie
amenințat.

Criterii etice prin care transumaniștii evaluează „îmbunătățirea condiției

umane”

Transumanismul este compatibil cu multe sisteme etice, iar transumaniştii

au opinii diferite. Cu toate acestea, majoritatea transumaniștilor sunt de
acord cu următoarele idei:
Transumaniștii cred că putem vorbi despre o îmbunătățire a situației
umanitate, dacă situația oamenilor individuali s-a îmbunătățit. De obicei,
doar persoana însăși poate judeca ce este bine pentru el sau ea. De aceea
transumaniștii sunt susținători ai libertății personale, în special,
dreptul moral pentru cei care doresc, să folosească tehnologia pentru
extinderea capacităților tale mentale și fizice și creșterea controlului asupra
propriei vieți.
Din acest punct de vedere, o îmbunătățire a situației umanității va fi o
schimbare care crește capacitatea indivizilor de a-și schimba în mod
conștient și viața în concordanță cu dorințele lor informate. Accentul este
pus pe cuvântul „conștient”. Este important ca oamenii să înțeleagă între ce
opțiuni aleg. Educație, libertatea informației, tehnologia informației,
îmbunătățirea inteligenței, capabil
ajuta oamenii să facă alegeri mai informate și mai semnificative.

Concluzie.

Transumanismul, după cum putem vedea, este o ideologie, în plus, acea

ideologie care afectează agenda politică a umanității moderne -
implementarea ideilor transumanismului este posibilă doar pe calea
deciziilor politice. Dar transumanismul nu oferă nimic care să nu
corespundă logicii dezvoltării sociale și culturale a speciei Homo sapiens -
oferă doar posibile (și, din punctul de vedere al ideologiei transumaniste,
optime) opțiuni de răspuns la acele provocări urgente care dezvoltarea
omenirii s-a confruntat deja și este probabil să se confrunte cu mai multe pe
termen scurt, dacă extrapolăm tendințele actuale de dezvoltare a omenirii
în viitor.
Având în vedere faptul că răspunsurile propuse la provocările umanității
globale se află în sfera deciziilor politice, dar ideologia în sine este apolitică
în sens tradițional, numim transumanismul o ideologie cvasi-politică. Mai
mult decât atât, transumanismul ridică și întrebări filozofice, cum ar fi
posibilul autocontrol al speciei însăși în cursul evoluției sale biologice (și
culturale) ulterioare. Adevărat, cutare sau cutare decizie în acest caz va
trece și în sfera politicii - astfel de decizii, evident, nu pot fi decât politice,
bazate pe cea mai amplă discuție a problemei și pe adoptarea unei soluții
social acceptabile bazată pe consens politic. (În acest sens, vedem că
politica este un factor de evoluție, poate influența chiar cursul evoluției.)

Aceasta este singura cale posibilă pentru o societate democratică și

liberală. Și umanitatea globală arată o tendință de a se transforma într-o
astfel de societate. Aici se poate observa că deciziile cele mai juste, după
cum arată experiența umană, sunt atât cele mai optime, cât și cele mai
rezonabile. Aceasta nu este o coincidență. Această corelație este o
consecință a evoluției prin care a trecut specia noastră. „Raționalitatea”
economică nu coincide cu comportamentul rațional real al oamenilor,
dezvoltat în evoluția lor. Economia este doar un episod din istoria omenirii
care nu a schimbat fundamentele profunde ale comportamentului uman,
care s-a format de milioane de ani de evoluție a speciilor noastre și
ancestrale.

Dacă mișcarea transumanistă își va crea propria organizare politică nu este

o chestiune de principiu. Acest lucru nu va slăbi sau anula problemele cu
care se confruntă omenirea. Mai mult, ideologia transumanismului în sine
nu slăbește provocările și problemele tehnologice, ci oferă doar căi de
răspunsuri și soluții care pot fi discutate.

Desigur, transumanismul în sine poate fi perceput de unii ca o provocare,

mai ales în legătură cu asociațiile religioase. Dar aceasta este o iluzie,
deoarece transumanismul oferă doar opțiuni de răspuns la provocări,
punând probleme etice (inclusiv) care apar pe măsură ce tehnologia se
dezvoltă și progresul tehnologic se accelerează în fața politicii moderne. Și
tot felul de diferite grupuri religioase nu au dreptul moral de a învinovăți
însăși dezvoltarea omenirii pentru problemele lor. Faptul că dogmele
religioase nu corespund realității obiective și pot fi lăsate pentru istoria
gândirii umane nu este vina unei ideologii, ci o problemă inerentă a acestor
religii înseși. Religiile au fost utile în partea lor etică pentru dezvoltarea
culturii umane și a civilizației, dar doctrinele lor metafizice pur și simplu nu
corespund realității și nu mulțumesc oamenii moderni care vor să știe ceva
- fapte verificate și verificate, să cunoască teorii nu infirmate - și nu cred în
ceva care se poate dovedi cu ușurință a fi doar imagini fantastice - produsul
reflectării strămoșilor noștri ignoranți îndepărtați și apropiați.
Oponenții progresului și dezvoltării ulterioare a tehnologiilor pot fi
considerați oameni părtinitori, deoarece nu există niciun motiv rezonabil să
credem că calea progresului este o cale suboptimă de dezvoltare și nu o
modalitate de a rezolva problemele umane, inclusiv cele sociale.

Singurul punct rezonabil în a critica oponenții îmbunătățirii tehnologice este

întrebarea cum este pregătită umanitatea din punct de vedere social și
cultural pentru schimbări atât de rapide? Se poate răspunde chiar la
această întrebare că omenirea nu este suficient de pregătită. Dar
dezvoltarea tehnologică probabil că nu o va opri totuși. Prin urmare,
transumanismul oferă o soluție politică și o reglementare a acestor
probleme.

„Etologia omului în pragul secolului 21” (Moscova, „Grădina veche”, Ed.

1999)

Nici implementarea unor astfel de idei nu contrazice abordare științifică, nici

măcar bunul simț obișnuit. Singura întrebare este fezabilitatea acestor idei
în viitorul apropiat. Este oportun să remarcăm aici că însăși formularea
întrebării, într-un anumit sens, formează și dirijează realitatea socială care
se desfășoară. Acest efect, în special, este discutat în cartea lui George
Soros „Criza capitalismului mondial” (vezi http: // capitalizm. ***** /), unde
formulează conceptul de „reflexivitate”.

Putem spune că majoritatea religiilor tradiționale, fără să-și dea seama, nu

fac decât să sfințească stadiul actual de evoluție, respingând ideea că
aceasta este o stare tranzitorie. Dar modul în care se va schimba este
determinat de legile evoluției în sine și de cursul evenimentelor, pe care o
persoană le poate influența potențial; evoluția este un proces cu final
deschis.

Pentru o definiție funcțională a culturii, consultați http: // anthropos. ***** /

comportament uman. html

Vezi, de exemplu, „Russian Newsweek” # 23, 2004 (p. 58)

„Viitorul nostru postuman: consecințele revoluției biotehnologice” Francis

Fukuyama (Moscova, Editura „AST”, 2004

„Fundamentele studiilor religioase” Ed. (Moscova, „Liceu”, 1998)

Este important de remarcat faptul că transumaniștii subliniază faptul că

cunoașterea umanității și, în special, a tehnologiei, ar trebui folosite doar în
beneficiul individului și al întregii societăți. Prin urmare, consideră că este
important să se ridice aceste probleme, inclusiv la nivel politic, și discuția lor
generală, discuția publică - pentru a elabora opțiuni de dezvoltare general
acceptabile.

J. Huxley, Sticle noi pentru vin nou, Londra, 1957

J. B.S. Haldane, Daedalus sau Science and the Future (lucrare citită
ereticilor, Cambridge, la 4 februarie 1923)

J. D. Bernal, The World, the Flesh, and the Devil: O anchetă asupra
viitorului celor trei dușmani ai sufletului rațional, ed. a II-a. Bloomington:
University of Indiana Press (1969) (publicat pentru prima dată în 1929)

P. Teilhard de Chardin, Fenomenul omului, M., 1955, 1987, 2002; Pierre

Teilhard de Chardin. The Future of Man, N. Y .: Harper, 1964, 1969 / L
"Avenir de l" Homme Paris, Seuil, 1959

FM-2030, Optimism one; radicalismul emergent. Norton, 1970; FM-2030,

UpWingers: un manifest futurist. John Day Co, 1974; FM-2030, Ești
transuman?: Monitorizarea și stimularea ratei tale personale de creștere
într-o lume în schimbare rapidă. Warner Books, 1989

Notă terminologică: Se folosește și FM

pentru a descrie transmen cuvântul „trans”. Cuvântul „transuman” a fost
pentru prima dată
folosit în nuvela science-fiction de Damien Broderick
Broderick) în 1976, deși sensul acestui concept era oarecum diferit acolo.
Cuvânt
„Transumanismul” a fost folosit pentru prima dată de Julian Huxley în
cartea „Sticle noi pentru vin nou” (1957)

Ettinger, Robert C. W., Perspectiva nemuririi. 1964; Ediție rusă: Robert

Ettinger, Perspective of Immortality. M., Lumea științifică, 2003; Ettinger,
Robert C. W., Man Into Superman. Avon, 1974

Minsky, Marwin., Societatea Minții. Simon & Schuster, 1987; În anii

șaptezeci și optzeci, multe organizații au apărut pentru a promova
idei de extindere a vieții, crionica, colonizarea spațiului sau futurism. Cum
de obicei erau împrăștiați, deși mulți dintre ei împărtășeau opinii similare și
valorile. Un apărător proeminent al poziției transumanismului în această
perioadă a fost
Marvin Minsky.

Drexler, Eric K., Motoarele creației: era viitoare a nanotehnologiei.

Doubleday, NY, 1986; Drexler, Eric K., Chris Peterson, Gayle Pergamit;
Unbounding The Future - Revoluția nanotehnologiei. William Morrow, NY,
1991; Simon și Schuster, 1992

Fedorov N.F., Filosofia cauzei comune. Articole, gânduri și scrisori ale lui
Nikolai Fedorovich Fedorov, publicate sub redacția lui I. T. I. Credincios.
1906, T. II. M., 1913. Vezi și: Fedorov lucrează în 4 volume. M.,

Animal al cosmosului. Colectat cit., or. 4.M., 1964

Despre om, mortalitatea și nemurirea lui. Seria: Psihologie/Clasici, Peter,

2001

Despre o generație care și-a risipit poeții. M., 1930

Robert Ettinger, Perspective ale nemuririi. M., Lumea științifică, 2003

Comparați cu postulatul învierii al creștinismului

Tipler F. J., Fizica nemuririi: Cosmologia modernă, Dumnezeu și învierea

morților. Ancoră, 1994

N. A Fedorov ca precursor al conceptului modern al nemuririi umane

practice. În colecția „În Pragul Venirii. În memoria lui Nikolai Fedorovich
Fedorov ", pp. 322-332. M., Casa Pashkov, 2004

Crionica și perspectivele ideilor lui Fedorov. În colecția „În Pragul Venirii. În

memoria lui Nikolai Fedorovich Fedorov ", pp. 332-337. M., Casa Pashkov,
2004

Settleratica este o nouă știință interdisciplinară a „relocarii” individului.

Seminar științific-practic „Noile tehnologii informaționale” NIT-98 (Institutul
de Stat de Electronică și Matematică din Moscova, februarie 1998). //
Materiale, p. 130-149. M: MGIEiM, 1998

WWW. ***** (imortalism științific) sau pânze stacojii într-un mod nou. M.,
New Age, 2001

Jurnal Atlantic (http: // www. Svoboda. Org / programe / AD /): nepoții lui
Einstein:

http://www. svoboda. org / programe / ad / 2005 / ad.011205.asp

„Cesornicarul orb” Richard Dawkins

Karl Popper „Sărăcia istoricismului”

„Fapte, norme și adevăr: o altă critică a relativismului” / Karl Popper
„Societatea deschisă și dușmanii ei”

Națiunile Unite. Perspectivele populației mondiale: revizuirea din 1998

(ONU, New York)

http://www. a aparea de nicaieri. org / pop1998 /

Ideile, într-o măsură sau alta apropiate de transumanism, au fost exprimate

cu mult înainte de folosirea pe scară largă a termenului de „transumanism”.
Deci, SN Korsakov a scris despre perspectiva îmbunătățirii capacităților
minții prin dezvoltarea de metode științifice și dispozitive speciale. Mai
târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, filozofi precum Francis Willard,
Nikolai Fedorov, Friedrich Nietzsche au visat la evoluția ulterioară a
omenirii.

Termenul de „transumanism” în sine are și o istorie lungă. Pentru prima

dată cuvântul „transuman” a fost folosit de Dante Alighieri în „Divina
Comedie”. Acest cuvânt și-a dobândit sensul actual abia la mijlocul
secolului al XX-lea (în 1957), când celebrul biolog Julian Huxley, în cartea
sa „New Bottles for New Wine”, a numit transumanist o persoană care se
perfecționează pentru a stăpâni noi aptitudini și abilități.

Una dintre primele definiții ale transumanismului a fost introdusă de filozoful

Max More.

Principalele scopuri și obiective ale

transumanismului
Scopul principal al transumanismului este îmbunătățirea umană nesfârșită
bazată pe ultimele descoperiri ale progresului științific și tehnologic. Pentru
atingerea acestui scop, transumanismul oferă:

 să sprijine progresul tehnic în toate modurile posibile;

 studiază realizările științei și tehnologiei, la timp pentru a preveni
pericolele și problemele morale care pot însoți implementarea acestor
realizări;
 să extindă libertatea fiecărei persoane, folosind progresele științifice și
tehnologice;
 pe cât posibil și în mod ideal - să desființeze îmbătrânirea și moartea
unei persoane, să-i dea dreptul de a decide singur când să moară și
dacă să moară deloc;
 se confruntă cu învățăturile și organizațiile care au scopuri opuse ideilor
transumanismului - ecologistismul într-o formă fanatică (respingerea
 dezvoltării tehnice, „întoarcerea la natură”), fundamentalismul religios,
tradiționalismul și alte forme de ideologii de antimodernism și anti -
progresivismul.

Transumaniștii susțin dezvoltarea de noi tehnologii; Ei consideră că

nanotehnologia, biotehnologia, tehnologia informației, evoluțiile în domeniul
inteligenței artificiale, încărcarea conștiinței în memoria computerului și
crionica sunt deosebit de promițătoare.

Mulți transumaniști cred [ cine?] că accelerarea continuă a progresului

tehnologic până în 2050 va permite crearea unui postuman, ale cărui
abilități vor fi fundamental diferite de cele ale oamenilor moderni. Ingineria
genetică, nanotehnologia moleculară, crearea de neuroproteze și interfețe
directe computer-creier vor ajuta în special.

De asemenea, mulți transumaniști cred [ cine?] că din moment ce ritmul de

dezvoltare a tehnologiei crește exponențial, va veni vremea când se vor
face descoperiri importante aproape imediat, în același timp (fenomenul
singularității tehnologice).

Tehnologii
Tehnologii de îmbunătățire umană ((engleză)) - tehnologii care pot fi
utilizate nu numai ca compensare sau compensare a deficiențelor în
funcțiile persoanelor cu dizabilități și bolnavi, ci și pot crește abilitățile și
capacitățile unei persoane la un nivel nou, anterior de neatins .

Tehnologii existente
 Tehnologia reproducerii
 Diagnosticul genetic preimplantare și selecția embrionilor.
 Fizic:
 Dopaj
 Medicamente pentru îmbunătățirea performanței

Tehnologii așteptate
 Inginerie genetică umană

Tehnologia speculativă
 Exocortex (Engleză) Rusă
Critica transumanismului
Însuși conceptul și perspectivele îmbunătățirii umane au provocat multe
critici, controverse și discuții. Astfel, Francis Fukuyama a numit
transumanismul „cea mai periculoasă idee din lume”. Critica
transumanismului și a propunerilor sale îmbracă două forme principale
(adesea complementare):

 „Practice” - obiecții la atingerea scopurilor transumanismului;

 „Etic” - obiecții față de scopurile și ideile transumanismului, principiilor
morale și viziunea asupra lumii ale celor care susțin transumanismul
sau sunt transumanist ca atare.

Criticii văd adesea obiectivele transumaniștilor ca pe o amenințare la

adresa valorilor umane universale, a programelor sociale de stat și a
răspândirii drepturilor și libertăților civile. Unul dintre argumentele extreme
este compararea scopurilor (și uneori a metodelor declarate) ale
transumanismului cu cercetarea eugenică.

De asemenea, problema transumanismului poate fi considerată ca

problema alegerii direcției căii de perfecționare umană. Spre deosebire de
soluționarea religioasă a acestei probleme prin autoperfecționare folosind
instrumentul liberului arbitru, adică îmbunătățirea memoriei, aptitudinilor și
abilităților în mod constant și treptat pe drumul său, transumanismul
presupune și intervenție exogenă, implantare upgrade și la nivel fizic.

Adesea, critica la adresa programului transumanismului este cuprinsă într-o

oarecare măsură [ o sursă?] în filme de ficțiune și science fiction, care,
totuși, pictează adesea lumi imaginare, mai degrabă decât să analizeze
problema.

Potrivit criticilor [ o sursă?], ideile de transumanism intră în conflict cu

scopurile lor dorite: de exemplu, nemurirea va da naștere multor probleme
avute în vedere în distopii, precum suprapopularea planetei, nivelul social
scăzut, restrângerea libertăților. Cu toate acestea, conform opiniilor
susținătorilor transumanismului, toate aceste probleme pot fi rezolvate
printr-un management social adecvat, în special prin controlul strict al
nașterii, precum și prin extinderea omenirii în spațiu.

Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, Mișcarea Transumanistă Rusă

consideră că majoritatea transumaniștilor sunt în favoarea:

1. protecția libertăților personale ale unei persoane, întărirea tradițiilor

democrației
 2. sprijinirea programelor sociale de îmbunătăţire a sistemului de
învăţământ şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale
3. sprijinirea dezvoltărilor privind crearea de tehnologii și industrii mai
avansate, și din acest motiv - rezolvarea problemei sărăciei,
rezolvarea crizei de mediu și îmbunătățirea calității vieții oamenilor.

Umanism, transumanism și postumanism

Subiectul dezbaterii rămâne întrebarea dacă transumanismul este o ramură
a „postumanismului”, precum și cum ar trebui definit postumanismul, ținând
cont de transumanismul. Acesta din urmă este adesea caracterizat ca o
varietate sau formă activă de postumanism, atât de criticii săi conservatori,
creștini și progresiști, cât și de savanții pro-transumaniști, care, de exemplu,
îl numesc „postumanism filozofic”. O trăsătură comună a transumanismului
și postumanismului este predicția unei anumite specii noi inteligente în care
va evolua o persoană. Această nouă specie va completa sau chiar înlocui
umanitatea. Transumaniștii pun accent pe o perspectivă evolutivă, susțin
evoluția direcțională care duce la un „viitor postuman”.

De asemenea, transumanismul a fost influențat de ideea creării Inteligenței

Artificiale, propusă, în special, de Hans Moravets (Engleză) Rusă ... Ideile
lui Moravec și transumanismul au fost caracterizate ca o formă
„apocaliptică” de postumanism, opusă „postumanismului cultural” în științe
umaniste și arte. În timp ce acest „postumanism cultural” direcționează
eforturile de regândire a relației dintre om și mașinile din ce în ce mai
complexe, transumanismul nu numai că nu vrea să abandoneze conceptele
învechite de „subiect liber autonom”, ci și le răspândește în tărâmul
postumanist. Autodeterminarea transumanismului ca continuare firească a
ideilor Epocii Luminilor este în concordanță cu acest punct de vedere.

Niste [ cine?] umaniștii seculari reprezintă transumanismul ca rezultat al

mișcării liber-gândirii și subliniază că transumaniștii diferă de curentul
principal al umanismului prin concentrarea lor asupra abordărilor
tehnologice pentru rezolvarea problemelor umane, inclusiv a problemei
mortalității. Cu toate acestea, alți progresiști subliniază că postumanismul,
fie în formele sale filozofice sau activiste, urmărește să se îndepărteze de
problemele de justiție socială, reformarea instituțiilor sociale și alte
probleme centrale ale Iluminismului, la o căutare narcisică a îmbunătățirii
nesfârșite a corpului uman în căutarea de forme mai bune existenţă. Din
acest punct de vedere, transumanismul se îndepărtează de scopurile
umanismului și ale Iluminismului.

Curente în transumanism
Transumanismul libertarian
Transumanismul libertarian este o ideologie politică care unește
libertarianismul și transumanismul.

Cercetătorii care se autointitulează transumaniști libertari (Ronald Bailey de

la revista Reason și Glenn Reynolds de la Instapundit) pledează pentru
dreptul la împuternicire umană. În opinia lor, piața liberă este cel mai bun
garant al acestui drept, întrucât oferă o mai mare libertate și prosperitate
personală, în comparație cu alte sisteme economice.

Transumaniștii libertarii cred că principiul proprietății de sine este ideea

fundamentală care unește libertarianismul și transumanismul. Alte principii,
precum egoismul rezonabil și o atitudine rațională față de noile tehnologii,
vor permite, în opinia lor, realizarea unei extinderi semnificative a libertăților
umane. Acest lucru va face posibilă construirea unei stări caracterizate de
bunăstare fizică, intelectuală și socială completă, și nu doar absența bolii și
a sărăciei.

Ca apărători implacabili ai drepturilor civile, transumaniștii libertarii cred că

orice încercare de a limita dreptul de a-și împuternici propriile corpuri este o
încălcare a drepturilor și libertăților civile. În același timp, transumaniștii
libertari se opun intervenției guvernamentale în acest domeniu, deoarece,
în opinia lor, orice astfel de intervenție guvernamentală le limitează
alegerea.

Transumanismul comunist (tehno-comunism)

Transumanismul comunist combină umanismul, științismul și
raționalismul. Acest tip de transumanism crede că omenirea fie va ajunge la
comunism, fie va muri.

Romanul lui Alexander Vladimirovich Lazarevich Nanotech Network descrie

scopul și modalitatea de a-l atinge în dezvoltarea omenirii în această
direcție. Ideea principală este că cu ajutorul nanomașinilor este posibil să
se creeze orice lucruri și obiecte din dioxidul de carbon conținut în
atmosferă absolut gratuit, ceea ce corespunde principiilor comunismului. În
plus, persoana își mută conștiința în canale artificiale de comunicare,
obținând nemurirea.

Tehnogayanism
Tehnogayanism(din „techno-” – tehnologie și „gaian” – Gaia) – unul dintre
curentele conservaționiştilor și transumanismului. Reprezentanții
tehnogayanismului susțin dezvoltarea activă a noilor tehnologii care vor
ajuta la restabilirea mediului în viitor. Technogayans susțin, de asemenea,
că crearea de tehnologii curate și sigure este un obiectiv important pentru
toți ecologiștii.

Technogayanistii cred ca tehnologia devine mai curata si mai eficienta in

timp. Mai mult, industrii precum nanotehnologia și biotehnologia pot oferi
mijloace pentru refacerea completă a mediului. De exemplu,
nanotehnologia moleculară va face posibilă transformarea gunoiului
acumulat în gropile de gunoi în materiale și produse utile, biotehnologia va
crea microbi speciali care se hrănesc cu deșeuri industriale.

Potrivit tehnogayanismului, omenirea se află în prezent într-o fundătură, iar

singura cale de dezvoltare a civilizației umane este acceptarea principiilor
tehnogayanismului și limitarea exploatării resurselor naturale. Doar știința și
tehnologia vor permite omenirii să iasă din acest impas către o dezvoltare
stabilă progresivă și să evite consecințele catastrofale ale riscurilor globale.

Studii de filozofie a transumanismului

O serie de organizații științifice și specialiști sunt angajați în cercetare în
conformitate cu filozofia transumanismului. Centrul european de cercetare
în această direcție este Universitatea Oxford, în SUA este Universitatea din
Arizona.

Transumanismul în Rusia
O serie de oameni de știință celebri, în special, directorul Institutului de
Cercetare Rusă de Gerontologie, profesorul V. Shabalin, sunt implicați în
popularizarea transumanismului.

În 2011, în Rusia a apărut o nouă organizație angajată în cercetare în

domeniul transumanismului: Mișcarea publică strategică „Rusia 2045”, care
este susținută de o serie de oameni de știință și alți oameni celebri [ cine?] .

Filosofi celebri

Transumanismul în cultura populară

De la începuturile transumanismului, un numar mare de opere de
artă diverse forme în care ideile transumaniste se reflectă într-un fel sau
altul.
Transumanismul în ficțiune
În science fiction modernă, tema împuternicirii umane prin știință este
destul de populară; au fost create multe utopii și distopii. O serie de
probleme ale transumanismului au fost luate în considerare cu decenii
înainte de formarea mișcării - în lucrările lui Robert Heinlein (The Lifes of
Lazarus Long), Arthur Clarke (The End of Childhood), Stanislav Lem
(Cyberiada) și alții. Transumanismul este menționat în serialul TV britanic
Doctor Who, nu doar în relație cu oamenii (The Time Lords și Daleks), și în
serialul TV american Edge.

Transumanismul în muzică
Mulți muzicieni s-au inspirat și din ideile de transumanism (aceasta este
valabil mai ales pentru reprezentanții diverselor direcții industriale). Poate
că pionierii în acest sens au fost Kraftwerk cu albumele The Man Machine
și Computer World. Dintre lansările mai recente, se pot aminti albumele
Cyanotic „Transhuman”, Cyberya „Mindcontrol” și Vortech „Posthumanism”
(toate aceste trupe cântă metal industrial), precum și aproape toate lucrările
proiectului rusesc Complex Numbers, precum și ca Ireal.

Lupta politică pentru transumanism

În iulie 2012, mai întâi în Rusia, apoi în Statele Unite, Israel și Țările de Jos,
a fost anunțată începerea creării partidelor politice transumaniste - partide
care vizează îmbunătățirea oamenilor prin victoria asupra îmbătrânirii.
Majoritatea partidelor sunt reprezentate de transumaniști. Aceste partide au
scopul de a oferi sprijin politic în domeniul extinderii vieții și de a asigura
cea mai rapidă și în același timp nedureroasă tranziție a societății la
următoarea etapă a dezvoltării sale, cu o creștere radicală a speranței de
viață a omului, întinerire și stoparea îmbătrânirii, astfel încât majoritatea
oamenii care trăiesc astăzi pot profita de realizările științei și pot crește
viața cât mai mult timp posibil.

Vezi si
 Mișcarea transumanistă rusă 

Katasonov Vladimir Nikolaevici,

Profesor, doctor în filozofie, doctor în teologie

În februarie 2011 a fost creat în Rusia strategic mișcarea socială „Rusia –

2045”. Scopul acestei mișcări este „crearea unui centru internațional de
cercetare pentru ciborgizare cu scopul de a implementa în practică
principalul proiect tehnologic - crearea unui corp artificial și pregătirea unei
persoane pentru tranziția în el”. Realizarea acestui obiectiv este împărțită în
etape, dintre care principalele sunt următoarele (proiectul „Avatar”): O copie
artificială a corpului uman (2015-2020), o copie artificială a corpului uman,
în care este transplantat creierul (2020-2025), o copie artificială a corpului
uman, în care este transferată conștiința (2030-2035), corp-holograma
(2040-2045). Astfel, o persoană, de, va depăși suferința, boala,
îmbătrânirea și, în cele din urmă, va ajunge la mult căutat nemurire: un corp
artificial, sau mecanic, sau holografic, sau orice este mult mai „puternic”
decât unul natural, iar conștiința poate fi transplantată după bunul plac în
orice... Plimbarea în spațiu, explorarea nemărginită a Universului va fi
facilitată de faptul că că o persoană nu va mai avea nevoie de acele
condiții, pe care le cere forma sa biologică de existență. Transumaniștii se
consideră moștenitorii ideilor lui N.F. Fedorov, V.I. Vernadsky, K.E.
Ciolkovsky. Toate acestea presupun că dezvoltarea tehnologiei informației
până în 2030 va ajunge puncte de singularitate când se inventează un
program de auto-îmbunătățire și se deschide calea către progresul nesfârșit
al mașinii.

Mișcarea „Rusia - 2045”, care reunește unii oameni de știință și filozofi

autohtoni, a fost creată în urma organizației internaționale
neguvernamentale „Asociația Mondială a Transumaniștilor”, care a apărut
în 2008 și urmărește același obiectiv global. Susţinători ai nemurirea(în
special, pe baza crionica), postgenderism(depășirea
genului) tehnogayanism(ecologie și protecția mediului), etc.

Aceste fapte ar putea fi interpretate ca un fel de tendințe futurologice

marginale ale culturii moderne, care au fost întotdeauna suficiente, dacă nu
pentru două puncte esențiale:

1. În condițiile respingerii ideologiilor clasice din secolele XIX - XX,

transumanismul, bazat pe progresul științific și tehnologic modern,
atât de popular în rândul tinerilor, absorbind tendințele mediului,
rămâne în esență singura ideologie care promite omenirii o
dezvoltare progresivă;
2. În cultura rusă, unde, datorită triumfului de 70 de ani al tendințelor
ideologice și tehnocratice, rolul științelor umaniste nu este foarte
mare, ideologia transumanismului își croiește constant drum.
Transumaniștii ruși sunt destul de activi, trimit scrisori conducerii
Rusiei, secretarului general al ONU. Ei sunt sprijiniți de un număr de
oameni de știință autohtoni, futurologi și Dalai Lama. În august 2011,
la o întâlnire în cadrul Departamentului de Stat pentru Politică
Științifică și Tehnică și Inovare al Ministerului Educației și Științei, la
care au participat liderii mișcării Rusia-2045, Institutul Kurchatov,
 reprezentanți ai unui număr de alte departamente Ministerului, au fost
aprobate direcțiile de lucru ale Mișcării și s-au promis sprijin pentru
contacte cu RAS și RAMS.

Toate acestea inspiră îngrijorare serioasă și ridică urgent problema unei

analize științifice și filozofice a ideilor transumaniste.

În secolul al XX-lea, a continuat ofensiva civilizației tehnologice asupra

mediului natural al locuinței umane. Crearea materialelor artificiale a dus la
faptul că o persoană în casa sa aproape că nu întâlnește lucruri realizate
din materiale naturale: lumină electrică, geamuri din plastic, lemn artificial,
vopsele obținute chimic, țesături sintetice etc. Cu toate acestea, în ultimul
secol, o fază activă a pătrunderii „materialelor” artificiale și, ca să spunem
așa, interior persoană. Industria înlocuirii organelor naturale cu altele
artificiale devine din ce în ce mai activă. Aceste tehnologii sunt combinate
cu înlocuirea organelor bolnave cu unele sănătoase luate de la alte
persoane. Majoritatea alimentelor pe care le consumăm astăzi sunt
alimente modificate genetic.

De la mijlocul secolului trecut, tehnologia informației începe să se dezvolte,

al cărei grad și viteză de dezvoltare atinge proporții titanice până la
începutul acestui secol. Calculatoarele și tehnologiile aferente saturează
întregul spațiu al culturii umane: educație, știință, artă, media, afaceri,
comerț, armată, gospodărie. Inovațiile informatice, acolo unde tehnologia
informației nu este încă folosită, sunt considerate progres și sunt puternic
încurajate de stat, care, în esență, îndeplinește o ordine nerostită a
industriei tehnologiei informației. Informatizarea, introducerea tehnologiei
informației este responsabilă spirit civilizație europeană modernă, care
urmărește să facă viața omului cât mai mult posibil confortabil , mutați
munca grea și murdară de pe umerii dvs. la mașină. Începând cu cele mai
simple mecanisme, cu un motor cu abur, astăzi omenirea a creat un număr
imens de dispozitive tehnice care fac posibilă reconstruirea după bunul plac
al mediului, „cucerirea” spațiului și timpul și aranjarea vieții umane pe
pământ după bunul plac. În cadrul tehnologiei informației, vedem că sarcina
de a controla toate aceste mecanisme este dată treptat mașinilor. Ideea de
a crea o inteligență artificială capabilă de auto-învățare, un program mai
mult sau mai puțin comparabil cu inteligența umană, este înaintată din ce în
ce mai persistent.

Realizările tehnologiei informatice nu pot decât să uimească. Viteza

calculelor (mai precis, a efectuării operațiilor elementare) crește din ce în ce
mai mult. Datorită acestui fapt, este posibilă rezolvarea unor probleme din
ce în ce mai complexe. Un program de traducere automată dintr-o limbă în
alta este dezvoltat eficient. Într-o anumită măsură, problema recunoașterii
modelelor, care sfidează de multă vreme, a fost rezolvată. Aceasta, la
rândul său, deschide calea către construcția vederii artificiale, comunicarea
vocală cu o mașină, traducerea automată vocală dintr-o limbă în alta etc.

Progresele în rezolvarea problemelor de mecanică ne permit să construim

modele mecanice ale organelor umane. Implementarea superproiectului
noii civilizații europene, care în miturile despre homunculus și Golem visa
să construiască un artificial o creatură care imită un om .

Ideologia transumanismului este destul de natural legată de cele mai

prețuite, din punct de vedere istoric, poate nu imediat percepute în mod clar
aspirații ale civilizației noastre, care a existat în ultimele patru până la cinci
secole. Ideologia omului - creatorul, construind Regnum hominis pe
Pământ, prin analogie cu Împărăția lui Dumnezeu din Ceruri, l-a inspirat pe
om încă din Renaștere. Civilizația noastră umanistă este încă inspirată de
aceste idealuri și fie că este rău sau bun, dar pe baza lor se construiește și
continuă să fie construită civilizația globală de astăzi. Dar încă de la
început, problema cheie cu care se confruntă omul-creator a fost realizată:
el poate crea multe, dar se poate crea pe sine? Nu într-un mod natural, dat
lui de Dumnezeu, ci artificial, tehnologic? Cât de departe se extinde
asemănarea biblică a lui Dumnezeu și a omului?

Întreaga Renaștere visează la această idee. Crearea unui homunculus

printr-un mod magic-alchimic este o problemă împotriva căreia oamenii de
știință din secolul al XVI-lea luptă neobosit. Secolul următor începe deja să
construiască automate mecanice, sau cu pretenția de a modela întreaga
persoană - aici, de obicei, nu s-ar putea lipsi de o persoană reală ascunsă
în interior - sau ca model de abilități umane individuale (mașina de calcul a
lui Pascal). Pentru a construi un automat universal, aveți nevoie de un
limbaj algoritmic special care să reprezinte „sufletul” acestui automat (un
program, așa cum spunem astăzi). Descartes și Leibniz, fiecare în felul său,
încep să dezvolte acest limbaj. În toate secolele următoare, acest proiect al
noii civilizații europene, ca obiectiv prețuit al eforturilor multor oameni de
știință și gânditori de diferite orientări ideologice, se profilează la orizontul
activităților lor. Logicienii, matematicienii, mecanicii, inginerii discută
problemele tehnice ale creării unui om artificial, iar filozofii și culturologii
încearcă să înțeleagă „condițiile pentru posibilitatea” realizării acestui vis.

Apariția mișcării transumanismului în secolul XX este strâns legată de noua

etapă a revoluției științifice și tehnologice, dezvoltarea de noi metode în
biologie și apariția tehnologiei informatice. Introducerea termenului în
sine transumanismul în anii 60 ai secolului trecut asociat cu
numele Juliana Huxley(nepotul celebrului propagandist al teoriei
evoluționiste Thomas Huxley), biolog englez, filozof al științei și politicii. D.
Huxley a pledat activ pentru sprijinirea și diseminarea valorilor umaniste și a
fost unul dintre ideologi Uniunea Internațională Umanistă și
Etică (InternaţionalUmanistșiEticUniune, anul creării 1952). Activitățile
programului acestuia din urmă sunt dedicate promovării ideilor de umanism,
ateism, raționalism, liber-gândire și susținere a învățăturilor morale care nu
sunt legate de religie. Ideile au devenit foarte populare și în anii
60. crionica(R. Ettinger, E. Cooper), tehnologii de înghețare a oamenilor și
animalelor la temperaturi ultra-scăzute, cu speranța că în viitor știința,
ajungând la un nivel înalt, va permite reînviarea (și, dacă este cazul,
vindecarea) acestor creaturi. O influență semnificativă asupra apariției
transumanismului a fost exercitată de lucrările și discursurile publice ale
oamenilor de știință care au dezvoltat bazele tehnologiei computerelor - A.
Turing, J. von Neumann, filozoful E. Toffler și alții.În 1998, filozofii Nick
Bostrom iar David Pearce a organizat Asociația Mondială a
Transumaniştilor(Umanitate +). Pe site-ul oficial al acestei organizații
publice neguvernamentale, la secțiunea Filosofie, citim: „Transumanismul
are multe învățături despre viață, care au ca scop continuarea și
accelerarea evoluției vieții inteligente în afara cadrului formelor și limitărilor
sale reale umane. , realizat prin intermediul științei și tehnologiei și condus
de principii și obiective de afirmare a vieții... În acest domeniu, accentul
nostru se concentrează în principal pe tehnologii moderne, cum ar fi
biotehnologia, tehnologia informației, precum și tehnologiile viitoare
previzibile, cum ar fi nanotehnologia moleculară și inteligență artificială.
Transumanismul caută să utilizarea etică a acestor și a altor tehnologii
speculative (italicele mele - V.K.). Interesele noastre teoretice sunt
concentrate pe subiecte postumane de singularitate, riscuri de extincție și
încărcări ale conștiinței (simulare completă a creierului și conștiință fără
materie).

După crearea programelor de auto-dezvoltare („punctul de singularitate”),

va fi timpul să creăm roboți care se produc singuri. Roboții vor învăța treptat
să facă orice fel de muncă și vor înlocui inevitabil o persoană predispusă la
oboseală și imperfecțiune în toate domeniile. Datorită neobositului și
progresului exponențial al capacităților lor, aceste ființe artificiale vor deveni
în cele din urmă mai perfecte decât oamenii. Pe această cale către o nouă
lume a mașinilor inteligente, problema trebuie rezolvată descărcări ale
conștiinței, adică creând un model complet al creierului uman și transferând
prin „scanarea” conștiinței umane într-o mașină. Cu toate acestea,
raționamentul transumaniștilor pe această temă pare, destul de des, ilogic
și mai degrabă viclean. Ipotetic, dezvoltarea mașinilor inteligente poate să
nu urmeze deloc o cale biologică. Și mașinile se pot răzvrăti împotriva lent
și slab o persoană mult mai devreme. Dacă o persoană rămâne încă în
această „societate” a mașinilor care se auto-îmbunătățesc la nesfârșit,
atunci, se pare, el este destinat aproximativ aceluiași loc acolo pe care îl au
animalele în grădina zoologică noastră.
Transumanismul este, fără îndoială, ceva nou ideologie , pe care adepții
lor încearcă să le ofere „umanității neîncrezătoare”, înfundată în
consumerism. Propagandiștii interni ai acestor idei scriu atât de răspicat:
„Umanitatea s-a transformat într-o societate de consum și este pe punctul
de a pierde totală liniile directoare semantice pentru dezvoltare. Interesele
majorității oamenilor se reduc în principal la menținerea propriei existențe
confortabile... Credem că lumea are nevoie de o altă paradigmă ideologică.
În cadrul său, este necesar să se formuleze o supersarcină care să indice
un nou vector de dezvoltare pentru întreaga omenire și să asigure
implementarea unei revoluții științifice și tehnologice.”

Cu toate pretențiile la fundamentul științific al perspectivei transumaniste,

întrebările fundamentale despre posibilitatea unor astfel de programe de
auto-organizare sau despre aparența de conștiință a mașinii electrice a unei
rețele neuronale artificiale rămân ipoteze. CredincioșiiÎn aceste ipoteze,
oamenii educați demonstrează adesea un analfabetism filozofic
extraordinar. Transumanismul exploatează aici rezultatele a două tradiții
științifice și filozofice, care au fost menționate mai sus: dezvoltarea
tehnologiei informaționale moderne și evoluția ideilor structuraliste, care au
ajuns în postmodernism la concept. moartea unei persoane... Și bineînțeles
ideea evoluţie, în cadrul căruia o persoană nu este nicidecum o „coroană a
universului”, ci doar o etapă care a avut un început și ar trebui să aibă un
sfârșit, ca toate celelalte etape ale evoluției. Transumanismul cheamă o
persoană să se despartă de aceste valori ambivalente, din punctul său de
vedere, ale umanismului clasic: sentimente, credință, iubire, corporalitate,
diferențe de gen, nașterea și creșterea copiilor, vise de fericire, mântuire
etc. Pe de altă parte, promite cunoaștere nelimitată și, în principiu,
nemurirea unei ființe cunoscătoare.

Transumanismul nu este doar o ideologie nouă printre altele, ci un proiect

care pune întrebări fundamentale ale vieții sale unei persoane și îi cere să
aibă cea mai profundă onestitate și responsabilitate spirituală ca răspuns la
acestea.

Valorile noastre umane, pentru care trăim, pentru care muncim, pentru care
ne sacrificăm, sunt naturale și familiare: iubirea, familia, copiii, părinții,
Patria, prietenia, eroismul, loialitatea, autodepășirea în creativitate etc. Dar
în fața progresului evolutiv, toate acestea se dovedesc a fi „doar uman,
prea uman” și trebuie depășite. Societatea mașinilor inteligente, fie pe bază
electronică sau biologică, este într-adevăr o nouă etapă de evoluție
nesfârșită și ce ne putem opune acestui Moloch al progresului? ..

Doar dacă dăm valoare absolută viața umană, în toată concretetatea ființei
sale spiritual - materiale, abia atunci există un sprijin ideologic pentru lupta
împotriva ideologiei transumanismului. Pentru a recunoaște valoarea
absolută a vieții umane, este necesară legătura unei persoane cu Absolutul,
cu Dumnezeu. Acest lucru nu neagă posibilitatea progresului tehnologic,
dar introduce anumite limitări și un simț sobru al responsabilității în
raționamentul nostru.

Prietenia, iubirea, familia, sacrificiul de sine, credința au o semnificație

spirituală absolută pentru o persoană. În aceasta se manifestă viața
individului, acesta este tocmai conținutul principal al vieții, fără ele o
persoană este moartă spiritual și, adesea, pierzându-le, el însuși renunță la
viața fizică. Toate aceste sfere ale existenței umane, într-un fel sau altul, se
corelează cu Absolutul, cu Dumnezeu. Numai în acest caz au un sens
uman propriu care îl ridică deasupra lumii animale.

Transumanismul ne invită să pierdem totul. Suntem invitați să pierdem

sensul cel mai înalt al existenței umane și să ne lăsăm doar posibilitatea
cunoașterii și plăcerilor științifice nelimitate... Mai mult, transumanismul, ca
ideologie, vrea deja astăzi să ia de la noi aceste valori spirituale și să ne
obișnuiască. la „ciorbă de linte” de bucurii pur științifice. Deja astăzi, chiar
înainte de a fi atins „punctul de singularitate”, sau de a fi implementată
strategia „încărcării conștiinței”, când toate aceste tehnologii sunt încă pur
speculative, propaganda transumanistă urmărește să formeze un
anumit etică... În această etică, orice progres în domeniul tehnologiei
informației, în știință este absolut valoros, indiferent de consecințele
umanitare. Orice obiecție din punctul de vedere al culturii umanitare clasice
este privită ca o încălcare a capacității, cunoștințelor umane și a celei mai
înalte valori culturale, a științei. Adepții autohtoni ai transumanismului
acționează în aceeași direcție. Formulând scopurile mișcării lor, ei nu doar
insistă asupra creării: „... un centru internațional de cercetare pentru
ciborgizare cu scopul implementării practice a principalului proiect
tehnologic - un corp artificial și pregătirea unei persoane pentru trecerea la
acesta(italicele mele - VK) ", dar sunt îngrijorați și de formarea" unei culturi
asociate cu ideologia viitorului, progresul tehnologic, inteligența artificială,
multi-corporealitatea (!!! - VK), nemurirea, ciborgizarea. "

Orientarea îngustă, pur științifică a acestui program este pur și simplu

plâns.

Perspectiva transumanismului este, desigur, incompatibilă cu perspectiva

creștină a istoriei: a Doua Venire a lui Hristos și Judecata de Apoi. Cu toate
acestea, acest argument are sens doar pentru credincioși. Discuția despre
ideologia transumanismului implică mulți necredincioși care, totuși, respectă
valorile tradiționale umaniste ale civilizației europene și pentru care
posibilitatea unui scenariu de transumanism este un scandal.
Cu toate acestea, pe baza unei viziuni materialiste pur umaniste asupra
lumii, lupta împotriva transumanismului este sortită eșecului.

Transumanismul ridică probleme, însăși formularea cărora este imediat

nedumerită. Probabil cel mai important aici este proiectul „Avatar V”, în
notația societății „Rusia – 2045”: „o copie artificială a corpului uman, în care
conștiința este transferată la sfârșitul vieții”. Dar imediat apare întrebarea:
cine a dovedit că conștiința este separabilă de creier? Dacă raționăm în
paradigma materialistă - și așa se gândește știința modernă despre sine -
atunci conștiința este pur și simplu activitatea creierului și nu este clar cum
activitatea poate fi separată de acest agent însuși. Desigur, asta înseamnă
că conștiința va fi modelată sub forma unui fel de program, dar cine a
dovedit că acest lucru este posibil? Faptul că activitatea conștiinței
corespunde unor procese electrochimice din creier este cunoscut de mult
timp, dar faptul că conștiința se reduce la aceasta este o ipoteză pură.
Antropologia filozofică, fenomenologia ne spune că conștiința este strâns
legată de corporalitatea noastră și cum să o separăm de corp, această
întrebare pare chiar absurdă ... , care este desemnată prin cuvânt suflet...
Dacă luăm nu doar utilizarea filistină a acestui cuvânt, atunci suntem forțați
să trecem într-un context idealist și religios. Aici, într-adevăr, sufletul este
separat de trup (în moarte), și este o entitate specială, ireductibilă la trup.
Dar dacă rămâneți pe pământ științific materialist, atunci această împărțire
este pur și simplu de neînțeles.

În general, crearea unui program de calculator care este la fel de puternic,

ca să spunem așa, pentru conștiința umană, pare a fi extrem de utopică. Nu
în sensul că programul ar putea simula unele funcții individuale ale unei
persoane - unele dintre ele, aceste programe sunt deja performante mai
complet decât o persoană în prezent - ci în sensul că conștiința are resurse
care, în principiu, sunt tehnologia informației inaccesibile. Acesta, de fapt,
este principala piatră de poticnire pe calea creării unui supraom cyborg.

Cyborgii și postumanii, construiți pe baza tehnologiilor științifice moderne,

vor fi întotdeauna mai mici decât o persoană în sensul abilităților sale
spirituale superioare - creativitate, conștiință morală și morală, percepția
frumuseții, credință, speranță, dragoste ... Prin urmare, „evoluția” unei
persoane la post-umani - cyborgi promovați de transumaniști și, de fapt,
înlocuirea unei persoane cu cyborgi post-umani nu va fi întotdeauna o
dezvoltare, ci degenerarea umană, pierdeți-le acele daruri divine care nu
pot fi modelate în cadrul tehnologiei informației.

Civilizația de astăzi pune în fața umanității cele mai serioase întrebări

referitoare la înțelegerea însăși a naturii omului.Problema de
antropologie devine cea mai presantă problemă. Depinde cum
gandimumance conținut punem în acest cuvânt, vom faceeducați, dezvoltați
o persoană, tratael și întreaga societate. Și datorită tehnologiilor moderne,
această dezvoltare umană poate merge foarte departe... Trebuie să
înțelegeți clar astapentru o înțelegere pur umanistă, non-religioasă, nu
există și nu pot exista granițe pe calea experimentării tehnologice și a
designului utopic al omului și al societății. Și în acest caz,
experimentarea va da inevitabil naștere la multe diformități și tragedii. Pe
această cale apar astăzi curente de modificări de gen, clonări și chiar
antropofagie. Toate acestea pot duce la o catastrofă totală de
autodistrugere a omenirii... Numai dacă știința noastră se va corela cu
cunoștințele date nouă în revelație de Dumnezeu însuși, cu înțelegerea
omului pe care omenirea a păstrat-o de secole în tradiția biblică. , abia
atunci vom putea face față „geniilor” produse științei moderne.

Patosul acestui articol este de a nu abandona tehnologia informației. Chiar

dacă am vrut să le abandonăm, astăzi este imposibil să o facem pur și
simplu după bunul plac. Tehnologia informației guvernează multe sectoare
ale civilizației noastre, iar abandonarea acesteia ar duce imediat la
consecințe tragice. În special, acest lucru se aplică echipamentului militar
de astăzi și metodelor de control asupra acestuia. Dar trebuie să iei o
atitudine sobră față de tehnologiile informaționale și să nu le faci un mijloc
universal de rezolvare a tuturor problemelor, să nu creezi un idol din ele.
Tehnologia informației este doar fonduri, doar asistenți în activitatea
umană, prin însăși designul lor, nu pot depăși natura umană, oricât de mari
ar fi capacitățile lor tehnice. Dar din nou, virusul posibilei idolatrii utopice a
mașinii informaționale poate fi oprit doar pe baza antropologiei religioase
sobru.

Lista bibliografică

1. Rusia 2045: site-ul web. URL: http: // 2045.ru (data tratamentului

20.06.2014)

2. Umanitate +: site-ul web. URL: http: // humanityplus.org (data

tratamentului 20.06.2014)

3. Mișcarea transumanistă rusă: site. URL: http: // transhumanism-russia.ru

(data tratamentului 20.06.2014)

4. Bart R. Structuralismul ca activitate / Roland Barthes // Biblioteca Gumer

- Științe umaniste: site-ul web. URL:
http://www.gumer.info/bibliotek_Buks/Culture/Bart/_02.php (data accesării
15/07/2014).
5. Deleuze J. Despre moartea omului și a supraomului // Gilles Deleuze //
Biblioteca Gumer - Științe umaniste: site-ul web
http://www.gumer.info/bogoslov_Buks/Philos/Delez/sm_chel.php

1. V. N. Katasonov A luptat cu nesfârșitul. Aspecte filozofice și

religioase ale genezei teoriei mulțimilor a lui G. Cantor. M., 1999.
2. V. N. Katasonov Matematica metafizică a secolului al XVII-lea. M.,
1993 (2010). Capitolul I.
3. V. N. Katasonov Informație și realitate // Știință, filozofie, religie. O
persoană care se confruntă cu provocarea celor mai noi tehnologii ale
informației și comunicațiilor. sat. materiale ale conferinței XVI „Știință.
Filosofie. Religie”. M., 2014
Mișcarea transumanistă rusă (Russian transhumanist move: site web.
URL: http: // transhumanism-russia.ru (data tratamentului
20/06/2014)), condusă de persoane științifice destul de dubioase și
angajată în principal în crionică.

Împărăția omului (lat.). Deci, prin analogie cu Împărăția lui

Dumnezeu, F. Bacon a numit proiectul său de stăpânire a naturii pe
baza unei noi științe. Vezi cartea: Saprykin D.L. Regnum hominis.
Proiectul imperial al lui F. Bacon. M., 2001.

Oamenii de știință sovietici din anii 1920, inspirați de noua ideologie,

au încercat să deducă artificial o nouă natură a omului sovietic,
folosind atât metode eugenice, cât și încrucișări între oameni și
animale.

După cum scrie pe bună dreptate SS Horuzhy pe această temă: „...

se pare că oamenii zgomotoși cu un intelect de pui și obsedați de un
intelect dezvoltat pe o linie dreaptă ne vor conduce la
superinteligență, care sunt convinși, conform mărturiilor, că „Un
bărbat este o mașină din carne, care poartă un computer în craniu”
( Khoruzhy S.S. Problema antropologiei postumane sau
transformatoare prin ochii antropologiei sinergice // Științe filozofice.
2008, nr.2. pagina 29).

Acest lucru este legat și de slăbiciunea poziției lui V.A. Kutyrev. În

cartea sa „Filosofia transumanismului” găsiți cuvintele Dumnezeu,
Creștinism, Bine, Logos, Hristos, precum și Buddha și Allah, dar este
evident că este un necredincios, în sensul că pentru el aceste nume
sunt numai etichete cultural – istorice. Dumnezeu care a intrat în
istorie și acționează în ea nu a devenit încă pentru el termenul
filozofiei sale.
 Avatar: etapele cheie ale proiectului // Rusia 2045: site web. URL:
http: // 2045.ru (data tratamentului 20.06.2014)

Deși modelarea activității organelor umane, cum ar fi piciorul uman,

este întâmpinată cu dificultăți serioase, trebuie utilizate soluții mai
simple și mai compromise pentru mutarea automatelor.

Tot ceea ce este înțeles cu ajutorul raison de finesse (mintea subtilă),

așa cum a numit-o B. Pascal ( PascalB. Oeuvres completes. Paris,
1963. P. 576).

Din cartea Text-1 de Yarowrath

004: TRANSUMANISM Viziunea despre lume a Monolitului este uneori

numită „transumanism politic”. Există o rațiune în spatele acestui lucru,
deoarece emergentii promovează mutația supraumană și singularitatea
tehnologică. Între timp, emergenții cred că modernul

Din cartea System of Things autorul Jean Baudrillard

Arborele natural și cultural O analiză similară funcționează în ceea ce

privește materialele - de exemplu, lemnul, care este acum atât de prețuit,
asociat cu motive sentimentale-nostalgice (substanța sa crește din pământ,
trăiește, respiră, „funcționează”). Are propriile sale

Din cartea Filosofia în diagrame și comentarii autorul Ilin Victor

Vladimirovici

1.3. Viziune filozofică asupra lumii Din cele mai vechi timpuri, reflecții
asupra lumii, spațiului, atitudinii omului față de lume, posibilităților de
cunoaștere, sensului vieții etc. Termenul „filozofie” tradus din greacă
înseamnă „dragoste de înțelepciune” este vizibil. în viziunea filozofică
asupra lumii. numără,

Din cartea Istoria filosofiei în rezumat autorul Echipa de autori

ISTORIA ŞI DEZVOLTAREA CULTURALĂ A ARABILOR În timp ce în

Occident filosofia, arta şi ştiinţa au întârziat un anumit timp, în Orient, graţie
meritelor gânditorilor arabi, au înflorit. Arabii au păstrat tradițiile filozofice în
Occident, în

Din cartea Filosoful în lume autorul Maritain Jacques

III SEMNIFICAȚIA CULTURALĂ A ATEISMULUI RUS Resentimentul

împotriva lui Dumnezeu Să începem a treia întrebare referitoare la ateismul
rus modern și să o luăm nu teoretic, ci istoric, din punctul de vedere al
culturii. Care este, atunci, sensul ei? El nu este asociat în Rusia (I

Din cartea Introducere în filosofie autor Frolov Ivan

3. Viziunea filozofică asupra lumii Filosofia este o viziune asupra lumii cu

sens teoretic. Cuvântul „teoretic” este folosit aici larg și implică elaborarea
intelectuală (logică, conceptuală) a întregului complex de probleme ale
perspectivei lumii. Astfel de

Din cartea Nostalgia originilor de Eliade Mircea

Istoria religiilor și reînnoirea culturală Lucrarea lui Nietzsche pentru istoricii

religiilor este un exemplu care este atât inspirator, cât și îndrumător,
deoarece Nietzsche a reușit să reînnoiască filosofia vest-europeană tocmai
pentru că a folosit

Din cartea Între naturalism și religie autor Habermas Jurgen

10. Egalitatea culturală și limitele liberalismului postmodern I Liberalismul

clasic, care se întoarce în primul rând la Locke, folosește mediul (Medium)
și conceptele dreptului modern pentru a îmblânzi puterea politică și a o
pune în slujba unui scop primordial:

Din cartea Filosofie: Note de curs autorul Olshevskaya Natalia

Viziunea asupra lumii ca concept filozofic Viziunea asupra lumii este un

agregat vederi generale despre acțiuni care reflectă și dezvăluie atitudinea
practică și teoretică a unei persoane față de lume. Acest concept include
pozițiile de viață ale unei persoane, convingerile, idealurile (adevărul,

Din cartea Filosofie. Fițuici autorul Malyshkina Maria Viktorovna

5. Viziunea asupra lumii ca concept filozofic Viziunea asupra lumii este un

set de idei generale despre acțiuni care reflectă și dezvăluie atitudinea
practică și teoretică a unei persoane față de lume. Acest concept include
pozițiile de viață ale unei persoane, convingerile, idealurile (adevărul,

Din cartea Umbra lungă a trecutului. Cultura memorială și politică

istorică de Assman Aleida

Trei dimensiuni ale memoriei: neuronală, socială și culturală Dezbaterea

despre concepte poate fi rezolvată dacă pornim nu de la unul, ci de la trei
niveluri diferite ale structurii memoriei umane. În plus, niciunul dintre niveluri
nu este complet fără altele. Doar analiza interacțiunii lor
Din cartea de întrebări frecvente despre transumanism autor Bostrom Nick

Ce este transumanismul? Transumanismul reprezintă o nouă abordare

radicală a gândirii viitorului, bazată pe presupunerea că specia umană nu
este sfârșitul evoluției noastre, ci mai degrabă începutul ei. Vom defini strict
acest concept ca: (1) Învățare

Din cartea autorului

Transumanismul și natura De ce vor transumaniștii să trăiască mai mult? Ai

fost vreodată atât de fericit încât ai avut chef să țipi? A existat un moment în
viața ta în care ai simțit ceva atât de profund și maiestuos încât ți s-a părut
că

Din cartea autorului

Este transumanismul o interferență cu natura? Această întrebare merge la

miezul transumanismului. Transumaniștii cred că este corect să interferezi
cu natura. Nu este nimic de care să-ți fie rușine aici. Nu există absolut
niciun motiv moral sau etic pentru care să nu o facem

Din cartea autorului

Este transumanismul un cult / religie? Transumanismul cu siguranță nu este

un cult; nu îndeplinește niciunul dintre criteriile pentru un cult adoptat de
Cult Awareness Network (nu mai este operațional) și alte organizații
similare. Transumanismul nu este

Din cartea autorului

Cum pot folosi transumanismul în viața mea? Transumanismul este o

filozofie practică care poate fi foarte utilitara. Prin urmare, există multe
modalități de a-l aplica în viața ta: folosește dieta și exercițiile fizice pentru
a-ți îmbunătăți sănătatea și

Ce este transumanismul?
Transumanismul reprezintă o nouă abordare radicală a gândirii viitorului,
bazată pe presupunerea că specia umană nu este sfârșitul evoluției
noastre, ci mai degrabă începutul ei. Transumanismul poate fi descris ca o
continuare a umanismului din care derivă parțial. Transumaniștii acordă o
importanță deosebită cine putem deveni potențial. Putem folosi metode
tehnologice pentru a ne îmbunătăți pe noi înșine, corpul uman și, în cele din
urmă, chiar să depășim ceea ce majoritatea consideră uman.
Transumaniștii cred că, datorită progresului științific și tehnologic accelerat,
intrăm într-o etapă complet nouă în dezvoltarea omenirii. În viitorul apropiat,
ne vom confrunta cu posibilitatea unei inteligențe artificiale reale.
Nanotehnologia moleculară are potențialul de a crea o abundență de
resurse pentru toată lumea și de a ne oferi control complet asupra
proceselor biochimice din corpul nostru, permițându-ne să scăpăm de boli.
Prin realinierea sau stimularea farmacologică a centrilor plăcerii din creier,
vom putea experimenta o gamă mai largă de emoții, fericire nesfârșită și
experiențe vesele nelimitate în fiecare zi. Deși aceste posibilități sunt
radicale, ele sunt serios luate în considerare de un număr tot mai mare de
oameni de știință și filozofi și gânditori sociali cu cunoștințe științifice. În
Rusia, el este angajat în dezvoltarea și promovarea ideilor transumaniste

Întrebări frecvente despre

transumanism
Nick Bostrom și alții (vezi detalii). Versiunea din 13 mai 1999 (original).

Traducere în rusă din 3 august 2002. Autoarea traducerii în rusă - Danila

Medvedev (2002)

ÎNTREBĂRI GENERALE DESPRE TRANSUMANISM

TEHNOLOGII ȘI PREVIZZI TRANSUMANE

SOCIETATE ŞI POLITICĂ

TRANSUMANISM ȘI NATURA

TRANSUMANISMUL CA PERSPECTIVE FILOZOFICE ȘI CULTURALE

ASPECTE PRACTICE ALE TRANSUMANISMULUI

ÎNTREBĂRI GENERALE DESPRE TRANSUMANISM

Ce este transumanismul?
Transumanismul reprezintă o nouă abordare radicală a gândirii viitorului,
bazată pe presupunerea că specia umană nu este sfârșitul evoluției
noastre, ci mai degrabă începutul ei. Vom defini strict acest concept ca:

(1) Explorarea rezultatelor, perspectivelor și potențialelor

pericole ale utilizării științei, tehnologiei, creativității și a
altor modalități de depășire a limitelor fundamentale ale
capacităților umane.
(2) O mișcare rațională și culturală care afirmă
posibilitatea și dezirabilitatea schimbărilor fundamentale
în poziția unei persoane prin progresele rațiunii, în
special prin utilizarea tehnologiei pentru a elimina
îmbătrânirea și a spori semnificativ capacitățile mentale,
fizice și psihologice ale unei persoane.
Transumanismul poate fi descris ca o continuare a umanismului din care
derivă parțial. Umaniștii cred că esența oamenilor este că numai indivizii
contează. Poate că nu suntem perfecți, dar putem îmbunătăți lucrurile și
putem promova gândirea rațională, libertatea, toleranța și democrația.
Transumaniștii sunt de acord cu acest lucru, dar pun și un accent deosebit
pe cine putem deveni potențial. Nu putem folosi doar modalități rezonabile
de a îmbunătăți situația unei persoane și a lumii din jurul nostru; le putem
folosi și pentru a ne îmbunătăți pe noi înșine, corpul uman. Iar metodele de
care dispunem nu se limitează la cele oferite de obicei de umanism,
precum educația. Putem folosi metode tehnologice care în cele din urmă ne
permit să depășim ceea ce majoritatea consideră uman.

Transumaniștii cred că, datorită progresului științific și tehnologic accelerat,

intrăm într-o etapă complet nouă în dezvoltarea omenirii. În viitorul apropiat,
ne vom confrunta cu posibilitatea unei inteligențe artificiale reale. Vor fi
create noi instrumente cognitive care combină inteligența artificială cu noi
tipuri de interfețe. Nanotehnologia moleculară are potențialul de a crea o
abundență de resurse pentru toată lumea și de a ne oferi control complet
asupra proceselor biochimice din corpul nostru, permițându-ne să scăpăm
de boli. Prin realinierea sau stimularea farmacologică a centrilor plăcerii din
creier, vom putea experimenta o gamă mai largă de emoții, fericire
nesfârșită și experiențe vesele nelimitate în fiecare zi. Transumaniștii văd,
de asemenea, partea întunecată a dezvoltării viitoare, recunoscând că
unele dintre aceste tehnologii pot provoca un mare rău vieții umane; însăși
supraviețuirea speciei noastre poate fi pusă sub semnul întrebării. Deși
aceste posibilități sunt radicale, ele sunt serios luate în considerare de un
număr tot mai mare de oameni de știință și filozofi și gânditori sociali cu
cunoștințe științifice.

În ultimii ani, transumanismul s-a răspândit în întreaga lume într-un ritm

exponențial. În prezent există două organizații transumaniste internaționale,
Institutul Extropie și Asociația Mondială Transumanistă, ambele publicând
reviste online și organizând conferințe pe probleme de transumanism.
Există grupuri transumaniste locale în multe țări, iar grupurile de discuții
funcționează practic în fiecare oraș important din Statele Unite. Un număr
tot mai mare de materiale despre transumanism este publicat pe internet,
precum și în cărți și reviste. Transumaniștii comunică și online pe mai multe
liste de corespondență deschise.

 Institutul de Extropie. http://www.extropy.org

 Asociația Mondială Transumanistă. http://www.transhumanism.com
 Liste de corespondență transhumaniste:
http://www.transhumanism.com/lists.htm

Ce este un transuman?

Termenul „transuman” înseamnă „om de tranziție”, un auto-conștient fiind

descris pentru prima dată în detaliu de futuristul FM-2030 ca un potențial
pas spre evoluția postumană. ""]. Numind transumanii „prima manifestare a
noilor ființe evolutive”, FM se referă la trăsăturile transumanității ca
îmbunătățire a corpului cu implanturi, asexualitate, reproducere artificială și
individualitate distribuită.

După definiția originală a FM, transumanii nu trebuie să fie cei mai orientați
spre viitor sau cei mai pricepuți din punct de vedere tehnologic și nu trebuie
să fie conștienți de „rolul lor coeziv în evoluție”. Cu toate acestea, pe
măsură ce ideile FM s-au răspândit și din ce în ce mai mulți oameni au
început să se considere transumaniști, conceptul de transuman a început
să includă aspecte de autoidentificare și activitate, așa cum se arată în
această definiție din Dicționarul de terminologie transumanistă:

TRANSMAN: Cineva care se pregătește activ să devină

postuman. Cineva suficient de informat pentru a vedea
oportunități radical noi în viitor, pregătindu-se pentru ele
și folosind toate oportunitățile existente pentru auto-
îmbunătățire.
Mulți transumaniști se consideră deja transumani, deoarece capacitățile
corpului și minții umane au fost deja mult îmbunătățite prin utilizarea multor
instrumente moderne. Se așteaptă progrese suplimentare în crearea și
utilizarea de noi sisteme de comunicații globale, precum și a metodelor de
modificare a corpului și de extindere a vieții. Orice persoană care profită de
aceste oportunități în creștere va fi considerată un transuman la un moment
dat.

 FM-2030. 1989. Ești transuman? Warner Books, New York.

 Lexicon transumanist:

Ce este postuman?

În timp ce fezabilitatea fundamentală a nanotehnologiei moleculare este

destul de bine stabilită, este mai dificil de determinat cât timp va dura să
apară. În rândul experților, se crede că primul asamblator universal va fi
creat în regiunea anului 2017, plus sau minus zece ani, dar există un drum
lung până la un acord deplin în această problemă.

 Drexler, E. 1986. ... http://www.foresight.org/EOC/index.html

 Eric Drexler. 1986. ... pe. M.
Sverdlova http://mikeai.nm.ru/russian/eoc/eoc.html
 Drexler, E. 1992. Nanosisteme, John Wiley & Sons, Inc., NY.
 Institutul de previziune. http://www.foresight.org

Ce este superinteligența?
Prin superinteligență se înțelege orice inteligență care depășește
semnificativ cele mai bune minți ale umanității în aproape toate domeniile,
inclusiv cercetarea științifică, înțelepciunea lumească și abilitățile sociale.
Uneori se face o distincție între superinteligențele slabe și cele puternice. O
superinteligență slabă este ceea ce s-ar întâmpla dacă creierul uman ar
putea fi pornit cu o viteză crescută, poate prin descărcarea conștiinței
umane într-un computer [vezi. ""]. Dacă frecvența de lucru a conștiinței
încărcate este de o mie de ori mai mare decât cea a creierului uman
biologic, acesta va percepe realitatea ca fiind încetinită de o mie de ori.
Aceasta înseamnă că pentru un anumit timp va putea să gândească de o
mie de ori mai multe gânduri decât omologul său natural.

O superinteligență puternică este o minte care nu este doar mai rapidă

decât creierul uman, ci și calitativ superioară acestuia. Indiferent cât de mult
accelerezi creierul unui câine, acesta nu se compară cu un creier uman.
Unii cred că, într-un mod similar, poate exista o superinteligență puternică
pe care niciun creier uman nu o poate egala, indiferent cât de repede
funcționează. (Totuși, diferența dintre o superinteligență slabă și una
puternică poate să nu fie atât de clară. Un creier uman suficient de
overclockat, care nu face greșeli și are suficientă memorie (sau hârtie
goală), în principiu, poate calcula orice funcție care este calculabil de
Turing. Alonzo Church a arătat că setul de funcții calculabile Turing
coincide cu setul de funcții calculabile mecanic.)

Mulți (deși nu toți) transumaniști sunt încrezători că superinteligența va fi

creată în prima jumătate a acestui secol. Acest lucru necesită două lucruri:
hardware și software.

Când producătorii de procesoare proiectează următoarea generație de

cipuri, se bazează pe un model cunoscut sub numele de Legea lui Moore.
Această lege prevede că viteza procesorului se dublează de obicei la
fiecare optsprezece luni. Legea lui Moore acoperă toate dispozitivele de
calcul, începând cu vechile calculatoare mecanice. Dacă rămâne în
funcțiune încă câteva decenii, vor fi create computere care sunt echivalente
ca putere de calcul cu creierul uman. Legea lui Moore în sine este doar o
extrapolare, dar această concluzie poate fi susținută prin analiza limitărilor
fizice și analizând cercetările efectuate în laboratoare astăzi. Calculatoarele
masiv paralele sunt o altă modalitate de a obține puterea de calcul a
creierului uman, chiar și fără procesoare noi rapide.

În ceea ce privește software-ul, progresele în neuroștiința computațională

ne vor oferi o perspectivă asupra arhitecturii computaționale a creierului
uman și a principiilor de învățare pe care le utilizează. Apoi putem
implementa aceiași algoritmi pe un computer. Folosind rețelele neuronale,
putem evita nevoia de a programa superinteligența: va fi suficient să o
lăsăm să învețe din experiența noastră, la fel ca un copil uman. De
asemenea, puteți utiliza algoritmi genetici și tehnici clasice de inteligență
artificială pentru a crea o superinteligență care ar putea să nu aibă nicio
asemănare cu creierul uman.

Apariția unei superinteligențe va aduce inevitabil o lovitură gravă oricărei

viziuni antropocentrice asupra lumii. Specia umană nu va mai fi cea mai
inteligentă formă de viață din partea cunoscută a universului. Dar
implicațiile practice sunt mult mai importante. Crearea unei superinteligențe
va fi ultima invenție pe care oamenii trebuie să o facă, deoarece
superinteligența va fi capabilă să se ocupe de progresul științific și
tehnologic în continuare mult mai eficient decât oamenii.

Perspectiva apariției unei superinteligențe ridică multe întrebări serioase, la

care este timpul să ne gândim deja serios la asta. acum, înainte de apariția
efectivă a superinteligenței. Principala întrebare este ce se poate face
pentru a maximiza șansele apariției unor superinteligențe care nu vor
dăuna oamenilor, ci, dimpotrivă, vor ajuta. Găsirea răspunsului la această
întrebare necesită cunoștințe mult mai ample decât cele ale cercetătorilor în
inteligența artificială. Neurologi, economiști, oameni de știință cognitiv,
informaticieni, filozofi, sociologi, scriitori de science fiction, strategi militari,
politicieni, parlamentari și mulți alții vor trebui să-și combine cunoștințele
pentru a face față a ceea ce poate fi cea mai importantă sarcină a acelor
vremuri. înaintea omenirii.

Transumaniștii se străduiesc de obicei să evolueze și să devină ei înșiși

suprainteligenti. Există două moduri în care ei speră să facă acest lucru: (1)
Prin modificări succesive ale creierului biologic, eventual folosind
nootropice, tehnologii cognitive, tehnologii informatice (de exemplu,
computere purtabile, agenți inteligenți, sisteme de procesare a informațiilor,
programe de vizualizare și analiza datelor și etc.), neurointerfețe și
implanturi cerebrale bionice. (2) Prin încărcarea conștiinței.
 Moravec, H. 1998. „Când hardware-ul computerului se va potrivi cu
creierul uman ? „Jurnalul Transumanismului... Vol. 1.http:
//www.transhumanist.com/volume1/moravec.htm
 Bostrom, N. 1998. „Cât timp înainte de Superintelligence?” Jurnalul
Internațional de Studii asupra Viitorului. Vol. 2. De asemenea, la
http://www.nickbostrom.com/superintelligence.html
 Nick Bostrom. 1998. „Cât mai rămâne superinteliinței?”, Trad. M.
Sverdlova http://mikeai.nm.ru/russian/superint.html
 Kurzweil, R. 1999. Epoca mașinilor spirituale... Viking Press.

Ce este realitatea virtuală?

Realitatea virtuală este un mediu pe care îl simți fără să fii fizic în el.
Teatrul, opera, filmul și televiziunea sunt toate vestigii primitivi ai realității
virtuale. Unele dintre aceste realități virtuale (precursoare) se bazează pe
realități fizice. De exemplu, când privești Jocurile Olimpice la televizor, poți
sta acasă, dar vezi și auzi aproape același lucru pe care l-ai vedea și ai
auzi dacă ai fi personal la competiție. În alte cazuri, experimentați medii
care nu au echivalent în realitatea fizică, cum ar fi atunci când vizionați
desenul animat „Tom și Jerry”. Astfel de realități virtuale sunt
numite realități artificiale.

Gradul de imersiune în realitatea virtuală în timp ce vă uitați la televizor este

destul de limitat (vizionarea Jocurilor Olimpice la TV nu poate fi comparată
cu participarea la aceste competiții) din mai multe motive. În primul rând,
rezoluția este prea mică. Un televizor convențional nu are suficienți pixeli
pentru a oferi o iluzie completă de percepție. Televiziunea de înaltă definiție
(HDTV) îmbunătățește situația, dar chiar și cu cel mai bun ecran, zonele
periferice ale retinei nu sunt stimulate; nu există nici o imagine 3D. Aceste
probleme pot fi rezolvate prin utilizarea unui afișaj purtabil care folosește un
fascicul laser pentru a crea o imagine direct pe retină. De asemenea, este
de dorit să folosiți canale senzoriale suplimentare - căști cu sunet stereo și,
eventual, o interfață tactilă. Un alt element important este interactivitatea;
Vizionarea la televizor este o experiență pasivă, dar realitatea virtuală
completă vă va permite să manipulați obiectele pe care le experimentați.
Acest lucru va necesita senzori pentru a măsura răspunsul dvs., astfel încât
simularea dvs. VR să se poată actualiza în consecință.

Realitățile virtuale (și artificiale) primitive există de ceva timp. Au fost

folosite pentru prima dată în simulatoare de antrenament pentru piloți și
personal militar. Acum sunt din ce în ce mai folosite pentru divertisment în
jocurile arcade. Datorită faptului că realitatea virtuală este intensivă din
punct de vedere computațional, simulările sunt încă foarte brute. Însă odată
cu creșterea puterii de calcul și dezvoltarea senzorilor, afectatorilor și
afișajelor, realitatea virtuală va începe să se apropie de realitatea fizică în
termeni de fidelitate și interactivitate.

Realitatea virtuală va crea posibilități nelimitate pentru creativitate. Oamenii

vor putea crea lumi virtuale artificiale care nu vor fi limitate de legile fizicii, ci
vor părea participanților la fel de reale ca realitatea fizică. Oamenii vor
călători în aceste lumi pentru distracție, pentru muncă și pentru comunicare
(și sex) cu alți oameni care pot fi fizic pe alt continent.

Ce este încărcarea?

Ideea este că, după scanarea structurilor sinaptice ale creierului, putem
implementa electronic aceleași calcule care apar de obicei în rețeaua
neuronală a creierului. Scanările creierului cu rezoluție suficientă pot fi
efectuate prin dezasamblarea creierului atom cu atom folosind
nanotehnologie. Sunt propuse și alte abordări, de exemplu, bazate pe
analiza structurii secțiunilor de creier folosind un microscop electronic și
programe de procesare automată a imaginilor.
Uneori distingeți încărcătură cu distrugereîn care creierul original este
distrus în timpul scanării și încărcare nedistructivăîn care creierul original
rămâne intact împreună cu copia descărcată.

Întrebarea în ce condiții este menținută identitatea personală în timpul

încărcării distructive rămâne o chestiune de dezbatere. Majoritatea
filozofilor care au studiat această problemă cred că, cel puțin în anumite
condiții, creierul încărcat într-un computer va tu... Concluzia este că ești în
viață atâta timp cât anumite structuri informaționale, cum ar fi memoria,
valorile, atitudinile și emoțiile tale persistă; și nu contează cu adevărat dacă
sunt implementate pe un computer sau în acea masă gri urâtă din interiorul
craniului tău.

Dar dificultățile încep dacă presupunem că au fost făcute mai multe copii
identice ale creierului tău încărcate într-un computer. Care esti tu? Sunteți
toți sau niciunul dintre ei? Cine va avea drepturi asupra proprietății tale?
Cine va rămâne căsătorit cu soția/soțul tău? Există o abundență de
probleme filozofice, juridice și etice. Poate că vor fi printre problemele
politice aprinse dezbătute ale acestui secol.

Câteva fapte despre descărcare:

Descărcarea ar trebui să funcționeze pentru pacienții cu crionică, cu

condiția ca creierul lor să fie înghețat intact. Descărcat va putea trăi într-
o realitate artificială (adică un mediu simulat pe un computer). O alta
posibilitate va fi obtinerea de corpuri artificiale si senzori cu ajutorul
carora pot reveni la viata in realitatea fizica. Timpul subiectiv încărcat va
depinde de viteza computerelor în care sunt amplasate. Mințile
încărcate pot fi distribuite pe mai multe computere în rețele uriașe și își
pot face în mod regulat copii de rezervă. Acest lucru ar trebui să
permită celor ocupați să trăiască la nesfârșit. Pentru existența lor, cele
încărcate vor avea nevoie de o cantitate foarte mică de resurse în
comparație cu oameni biologici deoarece nu vor avea nevoie de hrană
fizică, acoperiș deasupra capului sau transport. Cele descărcate se vor
putea reproduce neobișnuit de rapid (prin simpla copiere). Aceasta
înseamnă că ne putem confrunta foarte repede cu deficitul de resurse
dacă nu limităm reproducerea.

Ce este o singularitate?
Singularitatea tehnologică este un moment ipotetic în viitor, când
dezvoltarea tehnologică va deveni atât de rapidă încât cronologia
progresului tehnologic va deveni aproape verticală. Acest concept a fost
propus pentru prima dată de Vernor Vinge, care consideră că dacă reușim
să evităm moartea civilizației înainte de atunci, atunci singularitatea se va
produce datorită progreselor în inteligența artificială, integrarea om-
calculator sau alte metode de creștere a minții. Întărirea minții, crede Vinge,
va duce la un moment dat la un feedback pozitiv: sistemele mai inteligente
pot crea sisteme și mai inteligente și o pot face mai rapid decât designerii
umani originali. Acest feedback pozitiv este probabil să fie atât de puternic
încât într-o perioadă foarte scurtă de timp (luni, zile sau chiar doar ore)
lumea se va schimba mai mult decât ne putem imagina și, dintr-o dată, va fi
populată de creaturi suprainteligente.

Conceptul de singularitate este adesea asociat cu ideea că este imposibil

de prezis ce se va întâmpla după aceasta. Lumea postumană care va
apărea ca urmare ne poate fi atât de străină încât acum nu putem ști
absolut nimic despre ea. Singura excepție pot fi legile fundamentale ale
naturii, dar și aici, uneori este permisă existența unor legi care nu au fost
încă descoperite (nu avem încă o teorie a gravitației cuantice) sau
consecințe neînțelese pe deplin din legile cunoscute ( călătorii prin găuri de
vierme spațiale, crearea de „universuri bebeluși”, călătorii în timp etc.), cu
ajutorul cărora postumanii vor putea face ceea ce obișnuiam să consideram
imposibil din punct de vedere fizic.

S-a remarcat deja că ceea ce este imprevizibil la un moment dat poate

deveni previzibil pe măsură ce evenimentul se apropie. Un om care a trăit
în anii 1950 putea prevedea lumea de azi mai în detaliu decât un om
renascentist, care, la rândul său, putea prevedea mult mai mult decât orice
sălbatic din epoca de piatră. Pe măsură ce orizontul de predictibilitate se
retrage pe măsură ce avansăm în timp, este posibil să nu existe niciodată
un salt complet în necunoscut. La fiecare pas, poți anticipa multe din ceea
ce se va întâmpla în următorul pas, deși rezultatul final s-ar putea să fi fost
complet ascuns de tine când te-ai uitat din punctul de plecare.

Problema predictibilității este importantă pentru că, fără a putea prezice

măcar unele dintre consecințele acțiunilor noastre, nu are rost să încercăm
să direcționăm dezvoltarea în direcția dorită.

Transumaniștii nu sunt de acord pe scară largă cu privire la probabilitatea

scenariului lui Vinge. Dar, practic, toți cei care cred că va exista o
singularitate cred că se va întâmpla în acest secol și mulți sunt încrezători
că se va întâmpla cel mai probabil în câteva decenii.

 Vinge, V. 1993. „The Coming Technological Singularity”. http://www-

rohan.sdsu.edu/faculty/vinge/misc/singularity.html
 A. Novoselov. Singularitatea tehnologică ca viitor apropiat al umanității.
http://andrzej.virtualave.net/Articles/singularity.html
 Hanson, R. (ed.) 1998. „A Critical Discussion of Vinge” s Singularity
Concept” Extropie online... http://www.extropy.com/eo/articles/vi.html

SOCIETATE ŞI POLITICĂ
Vor fi noile tehnologii disponibile doar celor bogați și
puternici? Ce se va întâmpla cu restul?

Se poate argumenta că nivelul de trai al americanului mediu de astăzi este

mai ridicat decât al oricărui rege în urmă cu cinci sute de ani. Regele poate
avea o orchestră la curte, dar îți poți permite un CD player cu care poți
asculta cei mai buni muzicieni oricând vrei. Dacă regele a făcut pneumonie,
ar putea muri, iar tu iei doar antibiotice. Regele ar putea avea o trăsură
trasă de șase cai albi, dar poți cumpăra o mașină mai rapidă și mult mai
confortabilă. Și ai televizor, acces la internet, Coca-Cola, dușuri, poți vorbi
cu rudele de pe alt continent la telefon și știi mai multe despre Pământ,
natură și spațiu decât ar putea regele să știe vreodată.
Noile tehnologii tind să devină mai ieftine în timp. De exemplu, în medicină,
metodele experimentale sunt de obicei disponibile numai pentru cei care
participă la studii clinice sau pentru pacienții foarte bogați. Dar treptat
aceste tratamente devin de rutină, costul lor scade și mult mai mulți oameni
își pot permite. Chiar și în cele mai sărace țări, vaccinurile și penicilina au
ajutat milioane de oameni. În domeniul electronicelor de larg consum, prețul
calculatoarelor de înaltă performanță și al altor dispozitive electronice scade
pe măsură ce sunt dezvoltate modele mai avansate.

Este clar că o tehnologie mai bună poate aduce beneficii tuturor. Dar, la
început, cei cu instrumentele potrivite, cunoștințele și, în special, dorința de
a învăța să folosească instrumente noi vor fi cei mai benefici. Se poate
presupune că unele tehnologii pot exacerba inegalitățile sociale. De
exemplu, dacă devine disponibilă o metodă de creștere a inteligenței, poate
fi atât de costisitoare la început încât doar cei mai bogați își pot permite.
Același lucru se poate întâmpla dacă găsim o modalitate de a ne îmbunătăți
genetic copiii. Cei bogați vor deveni mai deștepți și vor putea câștiga și mai
mulți bani. Însă acest fenomen nu va fi ceva complet nou: chiar și acum,
bogații își pot oferi copiilor o educație excelentă și pot folosi instrumente
precum tehnologia informației și contactele personale care sunt disponibile
doar pentru clasa privilegiată.

Ar fi o greșeală să încercăm să interzicem inovația tehnologică din această

cauză. Dacă o societate consideră o astfel de inegalitate inacceptabilă, ar fi
mai înțelept să crească redistribuirea veniturilor în societatea respectivă, de
exemplu, prin impozite și furnizarea de servicii gratuite (certificate
educaționale, computere și acces la internet în biblioteci, îmbunătățiri
genetice acoperite de asigurările sociale etc. .). ). Ideea este că progresul
economic și tehnologic este un joc cu sumă pozitivă. El nu rezolvă vechea
problemă politică a modului în care ar trebui distribuit venitul social, dar
este capabil să facă acest venit mult, mult mai mult.

Tehnologia transumană ar putea fi periculoasă?

Da, și asta înseamnă că trebuie să studiem și să discutăm potențialele
probleme înainte ca acestea să devină realitate. Biotehnologia,
nanotehnologia și inteligența artificială pot fi o sursă de pericol grav dacă
sunt utilizate cu neglijență sau răutate [vezi Ref. ""]. Transumaniștii
consideră că este foarte important ca oamenii să ia în considerare cu
seriozitate aceste probleme. Chiar acum.

Există multe probleme etice, sociale, culturale, filozofice și științifice care

trebuie studiate și luate în considerare în detaliu. Este nevoie de cercetare,
precum și de cea mai largă discuție posibilă. De asemenea, trebuie să
creăm organizații și structuri internaționale care să ne ajute să urmăm
politici responsabile și reguli solide. Toate acestea necesită timp și cu cât
începem mai devreme, cu atât șansele noastre de a evita cele mai
periculoase capcane sunt mai mari.

Un bun exemplu este Institutul Foresight, care de câțiva ani contribuie la

cercetare și conștientizarea publicului cu privire la tehnologiile transumane
emergente, în special nanotehnologia moleculară.

 Institutul Foresight: http://www.foresight.org

Nu ar trebui să ne concentrăm asupra problemelor actuale,

cum ar fi îmbunătățirea situației săracilor sau rezolvarea
conflictelor internaționale, în loc să încercăm să anticipăm
viitorul „depărtat”?

Merită să le faci pe amândouă. O încercare de a se concentra asupra

problemelor actuale și de a folosi soluțiile actuale va eșua - în primul rând,
vom fi nepregătiți pentru noi probleme și, în al doilea rând, metodele
noastre actuale sunt adesea insuficiente chiar și pentru a rezolva
problemele de astăzi.

Multe dintre tehnologiile transumane există deja sau sunt în curs de

dezvoltare activă și fac obiectul unor controverse continue. Biotehnologia
este deja o realitate. Tehnologia informației a transformat multe sectoare
ale economiei noastre. Din punctul de vedere al transumanismului, viitorul
se întâmplă tot timpul.

Majoritatea tehnologiilor transumane funcționează bine împreună, rezultând

efecte de sinergie între diferitele aspecte ale societății umane. Un factor
important care afectează speranța de viață este accesul la îngrijiri medicale
de calitate - îmbunătățirile în medicină prelungesc viața, iar munca pentru
prelungirea vieții este probabil să facă asistența medicală convențională
mai eficientă. Munca de îmbunătățire a inteligenței are aplicații evidente în
educație, bună guvernare și comunicare. Îmbunătățirile în comunicare,
raționalitate, comerț și educație sunt metode extrem de eficiente de a
contribui la rezolvarea pașnică a conflictelor internaționale. Producția de
nanotehnologie promite să fie atât viabilă din punct de vedere economic,
cât și ecologică.

Lucrul pentru a crea o ordine mondială caracterizată prin pace, cooperare

internațională și respect pentru drepturile omului va crește foarte mult
șansele ca tehnologiile potențial periculoase ale viitorului să nu fie folosite
iresponsabil sau în scopuri militare. De asemenea, va elibera resurse care
acum sunt destinate armamentului și, eventual, va permite să fie utilizate
pentru a îmbunătăți situația celor săraci.

Nu există o soluție simplă pentru transumaniști pentru a obține un rezultat

similar, ca nimeni altcineva, dar tehnologia va juca cu siguranță un rol
semnificativ. De exemplu, dezvoltarea comunicării poate ajuta oamenii să
găsească mai ușor un teren comun. Pe măsură ce mai mulți oameni obțin
acces la Internet și pot urmări canale de radio și TV prin satelit, dictatorilor
și regimurilor totalitare va deveni mai dificil să reducă la tăcere disidența și
să controleze accesul public la informații. Și, după cum știu mulți utilizatori
de internet, rețeaua mondială vă ajută să găsiți prieteni, cunoștințe și
parteneri de afaceri din întreaga lume. Și asta, desigur, este pur și simplu
minunat.

Prelungirea vieții va agrava problema suprapopulării?

Creșterea populației este o problemă pe care în cele din urmă va trebui să

o rezolvăm, chiar dacă viața nu este prelungită. Unii oameni dau vina pe
tehnologie pentru problema suprapopulării. Să ne uităm altfel – dacă nu
pentru tehnologie, atunci majoritatea oamenilor care trăiesc astăzi nu ar
exista – inclusiv cei care se plâng de suprapopulare! Dacă am înceta să
mai folosim metode moderne în agricultură, majoritatea oamenilor ar muri
în curând de foame și de bolile asociate. Daca nu ar fi fost antibiotice si
interventie medicala, mai ales la nasterea unui copil, multi dintre noi am fi
murit in copilarie.. Merita sa ne gandim de doua ori inainte de a numi ceva
„problema” cand ii datoram propriei existente.

Dar nu se poate nega că creșterea prea rapidă a populației duce la

supraaglomerare, sărăcie și epuizare a resurselor naturale. În acest sens,
suprapopularea este într-adevăr o problemă reală. Programele de
planificare familială și de distribuție a contraceptivelor ar trebui sprijinite, în
special în rândul familiilor din țările sărace, unde populația crește cel mai
rapid. Potrivit transumaniștilor, lobby-ul constant al unor grupuri religioase
din Statele Unite pentru a pune capăt acestui ajutor umanitar este o
greșeală gravă.

Numărul de oameni pe care Pământul îi poate hrăni și susține cu un nivel

de trai suficient și fără a dăuna mediului depinde de nivelul de dezvoltare
tehnologică. Noile tehnologii, de la simple îmbunătățiri în recuperarea și
managementul terenurilor, până la descoperiri moderne în inginerie
genetică, vor continua să crească producția de alimente (în același timp
reducând suferința animalelor).

Un punct despre care ecologiștii au dreptate este că statu quo-ul nu poate fi

menținut. Lucrurile nu pot, pur și simplu din motive fizice, să meargă la fel
ca acum, la nesfârșit sau chiar doar pentru foarte mult timp. Dacă vom
continua să folosim resursele în ritmul nostru actual, atunci ne vom
confrunta cu o lipsă gravă a acestora chiar înainte de mijlocul acestui secol.
Verzii radicali au un răspuns: ne propun să întoarcem timpul înapoi și să
revenim la epoca idilică preindustrială când trăiam în armonie cu natura.
Problema este că epoca preindustrială a fost orice altceva decât idilic -
sărăcie, suferință, boală, muncă fizică grea din zori până în zori, frică
superstițioasă și integritate culturală (și nici nu era prietenoasă cu mediul -
doar uitați-vă la defrișarea Europei și Mediterana, deșertificarea unei mari
părți a Orientului Mijlociu și epuizarea solului Anansi de către indieni). Nu
vrem asta. În plus, este greu de imaginat cum este posibil să sprijinim mai
mult de câteva sute de milioane de oameni cu un nivel de trai acceptabil
folosind metode de producție preindustriale, astfel încât 90% din populația
lumii va trebui cumva scăpată de .
Transumaniștii oferă o alternativă mult mai realistă: să nu se îndepărteze, ci
să împingă înainte persistent și persistent. Problemele de mediu cauzate de
tehnologie sunt probleme ale tehnologiei intermediare ineficiente. Industria
mai puțin dezvoltată din țările fostului bloc socialist poluează mult mai mult
mediul decât întreprinderile occidentale similare. Industria high-tech este
destul de sigură pentru natură. Când vom dezvolta nanotehnologia
moleculară, nu numai că vom putea fabrica aproape orice produs într-o
manieră complet curată și eficientă, dar vom putea, de asemenea, să
reparăm daunele produse de metodele de fabricație brute de astăzi. Astfel,
transumaniștii stabilesc un standard atât de înalt de curățenie a mediului
încât verdeața tradițională nu se poate opune.

Nanotehnologia va face, de asemenea, colonizarea spațiului ieftină. La

scară cosmică, Pământul este un grăunte de nisip nesemnificativ, complet
mic. S-a sugerat să păstrăm spațiul în frumusețea sa curată și să-l lăsăm
neatins. Acest punct de vedere este greu de luat în serios. În fiecare oră,
într-un mod complet natural, o cantitate uriașă de resurse, de mii de ori mai
mult decât a cheltuit specia umană în întreaga istorie a existenței sale, se
transformă în deșeuri radioactive sau este irosită în spațiul intergalactic sub
formă de radiații. Trebuie să ai o imaginație foarte limitată pentru a nu putea
veni cu o utilizare mai creativă a toată această substanță și energie.

Dar chiar și cu colonizarea spațiului la scară largă, creșterea populației

poate rămâne o problemă (chiar dacă presupunem că un număr nelimitat
de oameni poate fi trimis de pe Pământ în spațiu). Deoarece viteza de
expansiune va fi limitată de viteza luminii, cantitatea de resurse disponibile
va crește doar polinomial (~ t 3). În același timp, populația poate crește cu
ușurință exponențial (~ e t). Dacă se întâmplă acest lucru, atunci, întrucât
un factor care crește exponențial va ajunge în cele din urmă din urmă cu
orice factor care crește polinomial, venitul mediu va scădea inevitabil la
nivelul malthusian, care asigură doar subzistența, ceea ce va încetini
creșterea populației. Cât de repede se întâmplă acest lucru depinde în
principal de rata de reproducere a populației. O creștere a speranței de
viață nu va avea un impact mare. Și chiar și tehnologia mult îmbunătățită nu
poate decât să amâne inevitabilul pentru un timp relativ scurt. Singura
soluție pe termen lung este controlul populației, limitând numărul de noi
identități create în fiecare an. Aceasta nu înseamnă că populația nu poate
crește, doar că creșterea ar trebui să fie polinomială și nu exponențială.

Încă câteva puncte de luat în considerare:

În țările avansate din punct de vedere tehnologic, soții tind să aibă mai
puțini copii - sub nivelul de reproducere. Singura sursă de creștere a
populației în majoritatea țărilor occidentale este imigrația. Experiența
arată că oferirea oamenilor de un control mai rațional asupra vieții lor (în
special, oferirea de educație și drepturi egale pentru femei) duce la
faptul că aceștia au mai puțini copii. Dacă suntem serioși să limităm
speranța de viață pentru a controla nivelul populației, de ce să nu
acționăm mai proactiv? Atunci de ce să nu încurajăm sinuciderea? De
ce să nu omori pe toți cei care trăiesc până la 75 de ani? Acest lucru
este pur și simplu absurd. Extinderea vieții umane nu ar trebui să
exacerbeze problema suprapopulării mai mult decât îmbunătățirea
siguranței rutiere sau a siguranței ocupaționale sau reducerea
criminalității violente. Când transumaniștii spun că vor să mărească
speranța de viață, ei vor să spună că vor să crească speranta de viata
sanatoasa... Nu are rost să trăiești zece ani în plus într-o stare de
demență senilă. Aceasta înseamnă că anii-personă suplimentari vor fi
productivi și vor aduce beneficii economice societății. Rata de creștere
a populației este în scădere de câteva decenii. A atins vârful în 1970 la
2,07%. În 1998, rata de creștere a fost de aproximativ 1,33%. Este de
așteptat să scadă sub 1% până în 2016. [Raport ONU (1998)].
Prognozele sfârșitului lumii, făcute la începutul anilor 1970 de Clubul de
la Roma, s-au dovedit inevitabil a fi greșite. Cu cât populația este mai
mare, cu atât mai multe minți vor lucra la idei și soluții noi. Dacă
oamenii se pot aștepta să trăiască mult, vor fi interesați personal de
viitor și sperăm că vor fi mai îngrijorați de consecințele pe termen lung
ale acțiunilor lor.
 Națiunile Unite. Perspectivele populației mondiale: revizuirea din
1998(ONU, New York). http://www.popin.org/pop1998/

Există standarde etice prin care transumaniștii măsoară

„progresul umanității”?
Transumanismul este compatibil cu multe sisteme etice, iar transumaniştii
au opinii diferite. Cu toate acestea, majoritatea transumaniștilor sunt de
acord cu următoarele idei:

Transumaniștii consideră că putem vorbi despre o îmbunătățire a situației

umanității dacă situația indivizilor s-a îmbunătățit. De obicei, doar persoana
însăși poate judeca ce este bine pentru el sau ea. Prin urmare,
transumaniștii sunt susținători ai libertății personale, în special a dreptului
moral pentru cei care doresc să folosească tehnologia pentru a-și extinde
capacitățile mentale și fizice și pentru a crește controlul asupra propriei
vieți.

Din acest punct de vedere, o îmbunătățire a situației umanității va fi o

schimbare care crește capacitatea indivizilor de a-și schimba în mod
conștient și viața în concordanță cu dorințele lor informate. Acordați atenție
cuvântului „conștient”. Este important ca oamenii să înțeleagă între ce
opțiuni aleg. Educația, libertatea de informare, tehnologia informației,
viitorul ideilor și, eventual, câștigurile de informații pot ajuta oamenii să facă
alegeri mai bine informate. (Ideile futures sunt o piață în care oamenii vor
miza pe ipoteze științifice sau predicții despre viitor, formând astfel un
consens de consens. Hanson (1990).)

 Hanson, R. 1990. „Could Gambling Save Science?” Proc. A opta Intl.

Conf. privind riscul și jocurile de noroc, Londra.
http://hanson.berkeley.edu/gamble.html

Care va fi societatea în care vor trăi transumanii?

Până acum, nu avem suficiente informații pentru a oferi un răspuns exact la
această întrebare. Natura societății în care vor trăi postumanii depinde de
caracteristicile postumanilor care vor descinde din oamenii de astăzi.
Transumaniștii văd acum câteva direcții posibile pentru dezvoltarea
postumanilor [Vezi. ""]. Unele dintre aceste direcții pot duce la un singur
postuman, dar numai timpul va spune care dintre aceste direcții, dacă
există, va duce la o întreagă societate de postumani separați.

Transumaniștii pot face presupuneri cu privire la modul în care postumanul

poate interacționa cu oamenii, dacă postumanul dorește deloc să
interacționeze cu ei, dar este dificil de imaginat cum vor interacționa
postumanii unii cu alții și cum va funcționa societatea postumană. Orice
descriere a acesteia în acest moment se poate baza doar pe experiența și
dorințele actuale ale oamenilor sau ale transumanilor, ale căror preocupări
ar putea să nu conteze pentru postumani. Postumanii vor veni cu siguranță
cu forme complet noi de viață socială. Pe măsură ce societatea postumană
apare și se dezvoltă, unii dintre noi sperăm să observe interacțiunile
postumanilor cu oamenii, transumanii și alți postumani, ceea ce va oferi o
idee despre cum ar putea fi o viitoare societate postumană.

Ce se întâmplă dacă aceste noi tehnologii sunt folosite în

război? Nu pot duce ele la dispariția noastră?
Unele dintre tehnologiile care vor fi dezvoltate în acest secol vor fi foarte,
foarte puternice. Folosite în scopuri proaste, pot provoca daune mari
oamenilor și mediului. Unele pot chiar, în cel mai rău caz, să ducă la
dispariția vieții inteligente. Acesta este cel mai rău lucru care se poate
întâmpla și trebuie să-l evităm cu orice preț.

Iată câteva scenarii dezastruoase pentru umanitate care au fost discutate

de transumaniști:

Grey Goo... - Nanomașini autoproduce [Vezi „”] scapă accidental de sub

control și devorează întreaga biosferă, transformând-o într-o „mlaștină gri”.
Deoarece nanotehnologia moleculară va folosi noi structuri chimice, nu
există niciun motiv să credem că mecanismele naturale care mențin
echilibrul, inhibând reproducerea creaturilor organice autoreplicabile, vor
deveni un obstacol pentru nanoreplicatorii.

În principiu, este relativ ușor să construiți siguranțe redundante care ar face

acest scenariu imposibil. De exemplu, puteți face mașini cu auto-replicare
(replicatoare) dependente de un fel de „vitamina” - o substanță chimică rară
de care au nevoie pentru a funcționa. Sau puteți face mutații adaptive atât
de puțin probabile pe cât doriți, cu designul potrivit. Experimentele cu
mașini cu auto-replicare pot fi limitate de limitele „laboratoarelor sigilate”,
camere mici care explodează automat, distrugând totul în interior dacă ceva
încearcă să le pătrundă pereții (fie din interior, fie din exterior). Astfel, dacă
dezvoltarea nanotehnologiei este realizată de oameni responsabili și cu
precauții stricte, apariția mlaștinii cenușii poate fi evitată.
Mlaștină neagră (black goo)... „Este în general acceptat că „mlaștina
neagră”, prin care înțelegem nanomașinile distructive fabricate în mod
deliberat, este o problemă mult mai mare.

O modalitate de a vă apăra împotriva amenințării mlaștinilor negre este

crearea de „scuturi active” - sisteme de apărare automate cu restricții
încorporate menite să împiedice utilizarea lor în scopuri agresive. Ne putem
imagina un sistem imunitar global format din nanomașini care cutreieră
suprafața Pământului în căutarea unor replicatori periculoși. Problema
acestei abordări este că, deși construirea unui sistem imunitar global robust
ar putea fi posibilă, poate fi mult mai dificilă decât construirea de
nanomașini distructive. În acest caz, lumea va fi lipsită de apărare pentru o
vreme. În această perioadă, sunt necesare acorduri de neproliferare și
controale globale pentru a preveni agresorii să folosească abuziv
nanotehnologia.

O altă modalitate de a reduce riscul morții noastre este să creăm colonii

spațiale dispersate. Din nou, problema este că va dura prea mult pentru a
implementa astfel de proiecte la scară largă.

Cât timp va dura perioada critică (de la dezvoltarea nanomașinilor

periculoase până la crearea unei protecții adecvate) depinde de rata
progresului tehnologic în acest interval. Cei care cred că va exista o
singularitate în viitor [Vezi „”] sunt încrezători că această perioadă poate fi
foarte scurtă.

Supraminte... „În timp ce transumaniștii doresc în general crearea unei

superinteligențe, unii se tem că o superinteligență prost programată ar
putea dori să extermine toți oamenii sau chiar să distrugă toată viața
conștientă, inclusiv pe ea însăși. Ceea ce întărește și mai mult astfel de
temeri este ideea că suprainteligența ne va fi atât de străină din punct de
vedere mental și atât de superioară minții umane încât ne va fi foarte greu
să prezicem sau să-i reglam motivația și imposibil să o controlăm împotriva
voinței sale. [Cm. ""]
Arme nucleare și biologice... „Armele nucleare și biologice continuă să fie
amenințări. Stocurile de arme de astăzi nu sunt suficiente pentru a distruge
complet specia noastră. Cu toate acestea, este cu totul posibil ca în viitor,
ingineria genetică să creeze agenți biologici chiar mai mortali decât avem
astăzi. Sperăm că dezvoltarea vaccinurilor și a antiveninurilor va ține pasul
cu dezvoltarea toxinelor și agenților patogeni, dar nu putem fi siguri.

Prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă trebuie să aibă cea

mai mare prioritate pentru orice țară responsabilă. Dincolo de un război
masiv care ar putea distruge specia noastră, este prea ușor să ne
imaginăm un „stat necinstite” sau un grup terorist care folosește, poate
șantajând, arme de distrugere în masă pentru a provoca victime civile grele
și pentru a distruge civilizația.

Alte scenarii de apocalipsa... - Efectul de seră în creștere rapidă, în care din

cauza încălzirii, se eliberează din ce în ce mai mult metan, care este el
însuși un gaz cu efect de seră, (conform celor mai mulți transumaniști, este
puțin probabil ca acest lucru să ducă la dispariția noastră); pandemii
naturale care s-au răspândit rapid prin transportul intercontinental (este
puțin probabil să ne distrugă, dar acest lucru trebuie luat în serios); ciocnire
cu o cometă sau un asteroid (foarte puțin probabil); dezintegrarea unui vid
metastabil cauzată de experimente de fizică de înaltă energie (energia
realizabilă astăzi este mult mai mică chiar decât energia radiației cosmice
de fond, dar în viitor pot fi dezvoltate metode mai puternice de accelerare a
particulelor, care pot fi potențial periculoase) . Există, fără îndoială, și alte
pericole de care nu suntem conștienți încă. În acest sens, de interes este
controversatul argument Carter-Leslie Doomsday, care, bazat pe teorema
lui Bayes și pe câteva mici presupuneri empirice, concluzionează că riscul
morții umane a fost subestimat sistematic până în prezent [vezi. legătură].

 Drexler, E. 1986. Motoarele creației: era viitoare a nanotehnologiei,

capitolele 11-15. http://www.foresight.org/EOC/index.html
 Eric Drexler. 1986. Mașini de creație: era viitoare a
nanotehnologiei http://mikeai.nm.ru/russian/eoc/eoc.html
 Leslie, J. 1996. Sfârșitul lumii: etica și știința dispariției umane...
Routledge.
 Bostrom, N. 1996. „Observational Selection Effects and Probability”
http://www.anthropic-principle.com/preprints.html

Cum vor trata postumanii sau mașinile superinteligente

oamenii ale căror capacități nu au fost extinse?

Va depinde de motivația postumanilor, așa că nimeni nu știe încă răspunsul

exact. Să luăm în considerare trei scenarii posibile:

(a) Este posibil ca societatea viitoare să includă atât

oameni, cât și postumani, precum și multe feluri de
transumani. În cazul în care postumanii se dezvoltă
treptat, ne putem imagina cu ușurință că într-o anumită
perioadă de timp vor coexista în mod pașnic forme de
viață complet diferite. Este posibil ca inițial oamenii să
domine din cauza numărului lor, dar în curând influența
postumanilor va crește.
Când postumanii devin semnificativ mai puternici decât oamenii (acest lucru
se poate întâmpla rapid sau poate dura câteva decenii), este probabil ca
relația să se schimbe de la egalitate la altceva. Aici putem distinge două
variante, una optimistă și cealaltă pesimistă.

(b) Scenariul optimist presupune că postumanii vor cruța

oamenii și vor continua să le suporte existența.
Postumanii vor putea trăi ca semizei buni printre oameni
și îi vor ajuta atunci când au probleme, de exemplu,
având grijă de mediul înconjurător sau asigurându-se că
nimeni nu va fi foame. Orice persoană care dorește să
devină postuman va avea această oportunitate, dar cei
care aleg să rămână oameni vor putea duce o viață
umană tradițională. Și dacă oamenii obișnuiți nu doresc
ca post-oameni să trăiască printre ei, postumanii pot găsi
suficient Lebensraum („spațiu viu”) pe alte planete și în
alte sisteme solare.

(c) Opțiunea pesimistă (cel puțin din punct de vedere

uman) presupune că postumanii vor decide că oamenii
sunt o modalitate complet ineficientă de a folosi materia
și energia care poate fi folosită mai bine. Dacă post-
oamenii nu sunt inițial constrânși de cerințele de
prietenie și nu sunt legați de moralitatea care spune că
este rău, ei pot lua măsuri care vor duce la dispariția
rasei umane. Poate după aceea vor transforma planeta
noastră într-un computer gigant sau în sonde spațiale
care vor fi trimise către stele pentru a accelera
colonizarea Universului.
Oamenii și transoamenii pot lua acțiuni proactive pentru a face (b) mai
probabil decât (c). Într-adevăr, deși postumanii vor deveni în cele din urmă
mult mai puternici decât oamenii, postumanii vor fi fie inteligențe artificiale
construite inițial de oameni, fie oameni care au făcut următorul pas în
evoluția lor. În primul caz, ne putem asigura că valorile toleranței și
respectului pentru bunăstarea umană se află în centrul programelor lor,
făcând parte dintr-un cod moral de necăzut. În cel de-al doilea caz, putem
crește șansele prin promovarea acestor calități în rândul oamenilor de
astăzi, astfel încât oamenii care se vor dezvolta în cele din urmă în
transumani să aibă standarde etice înalte. Și în ambele cazuri, poate fi util
să continuăm să consolidăm tradițiile democrației și, în mod ideal, să
transferăm principiile legalității din plan național în plan internațional.

Transumaniștii cred că tehnologia va rezolva toate problemele?

Tehnologia nu va rezolva nicio problemă. Ceea ce va face tehnologia este

să ne furnizeze instrumente neobișnuit de puternice pe care le putem folosi
pentru a rezolva aproape toate problemele materiale (inclusiv oferirea
fiecărei persoane cu abundență materială) - cu conditia că vom fi suficient
de prudenți pentru a lua măsurile de securitate necesare și că vom fi
suficient de cooperanți pentru a nu folosi noile tehnologii pentru războiul
intestin.

Acestea sunt condiții provocatoare și ne arată că cele mai mari obstacole

cu care ne confruntăm nu sunt tehnologice sau științifice. Oricât de dificile
sunt barierele tehnice, mai devreme sau mai târziu le vom depăși.
Dezvoltarea tehnologică merge deja în mare parte într-o direcție
transumanistă.

Partea politică va fi cu adevărat dificilă. Oamenii din întreaga lume și liderii

lor vor fi suficient de prudenți și cooperanți pentru a accepta și a pune în
aplicare acordurile internaționale care vor preveni utilizarea militară
periculoasă a noilor tehnologii sau cel puțin o vor întârzia până când vor fi
instalate sisteme de apărare eficiente? Nimeni nu știe acest lucru, dar
însăși supraviețuirea noastră poate depinde de asta.

TRANSUMANISM ȘI NATURA
De ce vor transumaniștii să trăiască mai mult?
Ai fost vreodată atât de fericit încât ai avut chef să țipi? A existat un
moment în viața ta în care ai simțit ceva atât de profund și maiestuos, încât
ți s-a părut că viața ta obișnuită este doar un vis sumbru și monoton?

Este ușor să uiți cât de bună poate fi viața la maxim. Dar în acele rare
ocazii când îți amintești asta, fiind complet absorbit de munca creativă,
bucurându-te de succesul tău sau de o explozie de dragoste romantică,
înțelegi cât de prețios poate fi fiecare minut al existenței tale. Și poate ți-ai
spus: "Mi-aș dori să nu se termine acest moment. De ce nu poate dura
pentru totdeauna?"

Ei bine, ce dacă ar putea?

Când transumaniștii vorbesc despre prelungirea vieții, ei nu încearcă să

adauge câțiva ani în plus de bătrânețe și boală la azilul de bătrâni. Ar fi
inutil. Nu, ceea ce își doresc este să ofere persoanei mai mulți ani sănătoși,
fericiți și productivi. În mod ideal, fiecare ar trebui să fie liber să aleagă când
și cum vrea să moară - sau să nu moară deloc. Transumaniștii doresc să
trăiască mai mult pentru că vor să facă, să învețe și să experimenteze mai
mult decât pot într-o viață umană obișnuită. Ei vor să continue să crească,
să se maturizeze și să evolueze mult mai mult decât acei mizerabili optzeci
de ani pe care ni i-a oferit trecutul nostru evolutiv. După cum se spune într-
o prezentare a unei organizații crionice:

„Modul de viață și înțelepciunea inimii depind de timp; în ultimele cvartete

ale lui Beethoven, în ultimele cuvinte și lucrări ale „bătrânilor”, precum
Sofocle, Russell și Shaw, vedem licăriri de maturitate și înțelepciune,
experiență și înțelegere, milă și umanitate care nu sunt la copii sau
adolescenți.Ei au dobândit aceste calități pentru că au trăit mult timp;pentru
că au avut timp să experimenteze, să se dezvolte și să reflecte;timp pe care
oricine îl putea avea.Imaginați-vă că oameni ca Benjamin Franklin, Lincoln,
Newton, Shakespeare, Goethe, Einstein, ar îmbogăți lumea noastră nu
pentru câteva decenii, ci timp de secole. Imaginează-ți o lume formată din
oameni ca acesta. Ar deveni într-adevăr ceea ce Arthur Clarke a numit
„Sfârșitul copilăriei” – începutul omenirii. devenirea majorității. Puteți deveni
parte din ea. Și ar trebui. Alăturați-vă nouă. Alegeți viața." (Institutul Crionic)

Este transumanismul o interferență cu natura?

Această întrebare merge la miezul transumanismului. Transumaniștii cred

că este dreapta interferează cu natura. Nu este nimic de care să-ți fie
rușine aici. Nu există absolut niciun motiv moral sau etic pentru care să nu
interferăm cu natura și să o îmbunătățim dacă putem, fie prin eliminarea
bolilor, fie prin creșterea eficienței. Agricultură pentru a hrăni populația în
creștere a Pământului sau prin lansarea sateliților de comunicații pe orbită
pentru a oferi caselor noastre știri și divertisment.

Desigur, în multe cazuri există argumente practice convingătoare pentru a

ne baza pe procese „naturale”. Concluzia este că nu poți decide dacă ceva
este bun sau rău întrebând pur și simplu dacă este natural sau nu. Unele
fenomene naturale sunt rele, cum ar fi foamea, tuberculoza sau a fi mâncat
de viu de un tigru. Unele lucruri create de om sunt rele, cum ar fi poluarea
cu DDT, accidentele de mașină și armele nucleare.

Ca exemplu, luați în considerare controversa privind clonarea umană. Unii

susțin că clonarea umană nu este artificială, deoarece clonele umane sunt
în esență gemeni identici. Ei au dreptate. Dar punctul mult mai important
este că nu contează dacă clonele umane sunt naturale sau nu. Când
discutăm dacă să clonăm oameni, trebuie să comparăm diferitele
consecințe posibile de dorit cu diferitele posibile consecințe nedorite. Apoi
trebuie să încercăm să evaluăm probabilitatea acestor consecințe. Acest
mod de a discuta este mult mai dificil decât simpla eliminare a clonării ca
fiind nenaturală, dar este mult mai probabil să conducă la deciziile corecte.

Toate acestea par evidente? Asa ar trebui sa fie! Cu toate acestea, este
uimitor cum oamenii încă pot scăpa folosind argumente care sunt, în
esență, doar afirmații subțiri deghizate, cum ar fi: „Este bine, pentru că așa
a fost întotdeauna!” sau „Acest lucru este bine, pentru că așa este stabilit
de Natură!”.

Tehnologiile transumane ne vor face inumani?

Această întrebare se bazează pe confuzia dintre cuvintele „uman” și
„uman”. Uman înseamnă „Aparținând unei persoane sau umanității; care
posedă calitățile sau caracteristicile unei persoane; aparținând sau inerente
unei persoane sau rasei umane”. Transumanii vor schimba multe dintre
aceste calități și atribute. Multe trăsături umane sunt incomode sau
dăunătoare; majoritatea transumaniștilor doresc să dezvolte trăsături
pozitive ale naturii umane (cum ar fi „umanitatea” – compasiune) și să
scape de (sau cel puțin să le controleze) pe cele negative.

Nu există nicio valoare intrinsecă în a fi uman, la fel cum nu există nici o

valoare intrinsecă în a fi piatră, broască sau postuman. Valoarea constă în
cine suntem ca indivizi și în ceea ce facem în viața noastră.

Nu face moartea parte din ordinea naturală a lucrurilor?

Transumaniștii insistă că dacă ceva este natural sau nu nu are nimic de-a
face cu faptul că este bun sau de dorit [cf. " " și " "].

Căutarea vieții veșnice este una dintre cele mai vechi și adânc înrădăcinate
eforturi umane. Această căutare este unul dintre cele mai importante
subiecte din literatura noastră, începând cu cea mai veche poezie
cunoscută, Epopeea lui Ghilgameș, și în nenumărate mituri și poezii de
atunci. Ea stă la baza majorității învățăturilor religioase ale lumii despre
nemurirea spirituală și speranța unei vieți de apoi. Dacă moartea face parte
din ordinea naturală a lucrurilor, atunci este și dorința umană de a învinge
moartea.

Înainte de transumanism, singura speranță de a evita moartea era

reîncarnarea sau învierea într-o altă lume. Oamenii care au văzut că astfel
de doctrine religioase sunt rodul imaginației umane nu aveau altă
alternativă decât să recunoască inevitabilitatea morții. Viziunea seculară
asupra lumii, inclusiv umanismul tradițional, includea de obicei un fel de
explicație cu privire la motivul pentru care moartea nu a fost de fapt atât de
rea. Unii existențialiști chiar au susținut că moartea este necesară pentru a
da sens vieții!

Este de înțeles de ce oamenii au încercat să găsească o scuză pentru

moarte. Până de curând, nu a existat absolut nicio modalitate de a o evita și
a avut un anumit sens să creăm aceste filozofii reconfortante
(transumaniștii le numesc „deathism”) conform cărora moartea de la
bătrânețe este naturală și bună. Credințele ca acestea erau relativ
inofensive, dar și-au supraviețuit utilitatea. Astăzi vedem o oportunitate de a
depăși îmbătrânirea în timp și putem face pași activi pentru a rămâne în
viață până în acel moment, prin metode de extindere a vieții sau crionicie.
Acest lucru face ca astfel de iluzii reconfortante să fie periculoase și chiar
mortale, deoarece ne învață neputința și încurajează inacțiunea.

Este o concepție greșită larg răspândită, mai ales în rândul tinerilor, că

bătrânii sunt „sătui” de viață. De fapt, mulți bătrâni se bucură de viață la fel
de mult ca niciodată. Unii se simt obosiți de viață când îmbătrânesc foarte
mult, dar acest lucru se datorează de obicei pentru că sunt grav bolnavi,
fără nicio speranță de a se îmbunătăți; își simt corpul și mintea epuizate; cei
mai buni prieteni ai lor sunt morți sau pe moarte. Într-o astfel de situație,
moartea poate aduce o ușurare binevenită. Dar imaginați-vă că puteți
obține o nouă suflare de viață, că va fi posibil să vă restabiliți mintea și
corpul așa cum erau în tinerețe (păstrând cunoștințele dobândite de-a
lungul vieții) și, eventual, să vă aduceți înapoi câțiva dintre vechii prieteni la
viaţă. Ați refuza o astfel de ofertă? Chiar dacă acum crezi că vei refuza, cel
mai probabil te vei răzgândi dacă o astfel de alegere te va confrunta cu
adevărat.

Unii oameni pot alege totuși să moară. Este în regulă dacă fac o alegere
informată. Restul așteaptă o viață nelimitată în era postumană.
Poziția transumanistă asupra eticii morții este simplă. Potrivit
transumaniștilor, moartea ar trebui să fie voluntară. Aceasta înseamnă că
toată lumea ar trebui să își poată prelungi viața sau să organizeze
conservarea crionica a corpului său. Înseamnă, de asemenea, că dreptul la
eutanasie voluntară trebuie să fie un drept uman inalienabil.

Sunt tehnologiile transumane sănătoase din punct de vedere

ecologic?

Tehnologiile transumaniste sunt în general prietenoase cu mediul.

Tehnologiile intermediare tind să polueze mult mai mult mediul decât
tehnologiile avansate. Industria din fosta Uniune Sovietică, de exemplu,
este mult mai poluată din punct de vedere al mediului decât fabricile mai
moderne din Occident. Tehnologia informației, medicină și High Techîn
general, acestea sunt în general relativ inofensive.

Transumaniștii pot face afirmații mai serioase despre mediu - tehnologiile

moderne nu permit dezvoltarea durabilă. Folosim resursele de care avem
nevoie (petrol, metale, posibilitatea de poluare atmosferică) mai repede
decât pot fi recuperate. La ritmul actual de consum, vom epuiza aceste
resurse în acest secol. Alternativele realiste care au fost propuse presupun
respectarea liniilor directoare transumaniste: a duce tehnologia la un nivel
nou, mai avansat. Tehnologiile transumaniste nu sunt doar prietenoase cu
mediul, ci se pot dovedi a fi singurul fezabil din punct de vedere ecologic pe
termen lung.

Cu nanotehnologia moleculară avansată, vom avea o modalitate de a

produce aproape orice fel de bunuri, fără deșeuri sau poluare. Mai mult,
această tehnologie ne va permite să reparăm răul provocat de tehnologiile
destul de primitive pe care le folosim astăzi. Aceasta stabilește un standard
înalt pe care alte abordări de mediu nu îl pot egala. Nanotehnologia va
face, de asemenea, rentabilă construirea de centrale solare în spațiu,
minereuri și minerale pe asteroizi sau alte planete și mutarea industriilor
grele de pe Pământ. Singura soluție cu adevărat pe termen lung pentru
epuizarea resurselor este colonizarea spațiului.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că din punctul de vedere al

transumanismului, umanitatea, precum și toate acțiunile și creațiile umane,
fac parte din biosfere, iar intervenția umană este, de asemenea, o parte
normală a biosferei.

TRANSUMANISMUL CA PERSPECTIVE FILOZOFICE

ȘI CULTURALE
Ce a precedat transumanismul din punct de vedere filozofic și
cultural?

Dorința omului pentru calități divine este aparent la fel de veche ca specia
umană însăși. Oamenii au căutat întotdeauna să-și extindă limitele propriei
existențe, geografice, de mediu sau mentale. La unii oameni, există un
impuls de a încerca întotdeauna să depășească orice limitare sau obstacol
întâlnit.

Riturile funerare și fragmentele supraviețuitoare ale documentelor religioase

indică faptul că oamenii preistorici au fost profund mișcați de moartea celor
dragi și au încercat să reducă disonanța cognitivă sugerând existența unei
vieți de apoi. Cu toate acestea, în ciuda ideii unei vieți de apoi, oamenii încă
au căutat să-și prelungească viața în această lume. În povestea sumeriană
a lui Ghilgameș (c. 2000 î.Hr.), regele pleacă în căutarea unei plante care
să-l facă nemuritor. Este demn de remarcat două presupuneri: că moartea
nu era inevitabilă în principiu și că a existat un mijloc (cel puțin mitologic) de
a obține nemurirea. Faptul că oamenii își doreau cu adevărat să trăiască o
viață mai lungă și mai împlinită poate fi văzut în dezvoltarea diferitelor
sisteme de magie și alchimie; fără mijloace practice, oamenii au apelat la
metode magice. Un exemplu tipic sunt diferitele școli ezoterice ale
taoismului din China care aspirau la nemurirea fizică și controlul/armonia cu
forțele naturii.

Grecii aveau atitudini diferite față de oamenii care depășeau granițele lor
naturale. Pe de o parte, au fost fascinați de această idee. Vedem asta în
mitul lui Prometeu, care a furat focul de la Zeus și l-a transmis oamenilor,
îmbunătățind astfel situația oamenilor pentru o lungă perioadă de timp. În
mitul lui Daedalus, vicleanul inginer și maestru Daedalus provoacă cu
succes zeii de mai multe ori, folosind mijloace non-magice pentru a extinde
capacitățile umane. Pe de altă parte, a existat un concept orgoliu: că unele
scopuri sunt interzise și o încercare de a le atinge va fi urmată de
răzbunare. În cele din urmă, întreprinderea curajoasă a lui Daedalus se
termină cu un dezastru (care, însă, nu era o pedeapsă trimisă de zei, ci era
cauzată de cauze cu totul naturale).

Filosofii greci au încercat mai întâi să dezvolte o viziune asupra lumii

bazată nu pe credință, ci pe raționament logic. Socrate și sofistii au extins
aplicarea gândirii critice de la metafizică și cosmologie la studiul eticii și
întrebărilor despre societate și psihologia umană. Studiul acestor probleme
a dus la nașterea umanismului cultural, mișcare care are o semnificație
deosebită de-a lungul istoriei occidentale pentru știință, teoria politică, etică
și jurisprudență.

Trezirea a fost o trezire din gândirea medievală, iar studiul omului și al lumii
din jurul lui a devenit din nou acceptabil. Umanismul renascentist ia
încurajat pe oameni să se bazeze pe propriile observații și judecăți în loc să
se bazeze pe autoritățile religioase pentru orice. Umanismul Renașterii a
oferit și idealul unei personalități armonioase, dezvoltate științific, moral,
cultural și spiritual. O etapă importantă în dezvoltarea umanismului a fost
tratatul lui Giovanni Pico della Mirandola „Discurs despre demnitatea
umană” (1486), unde el afirmă în mod explicit că o persoană nu are o formă
gata făcută, ci trebuie să se transforme în ceva. Știința modernă începe să
se formeze, în primul rând în lucrările lui Copernic, Kepler și Galileo.

Putem spune că Epoca Iluminismului a început odată cu lansarea cărții lui

Francis Bacon Organon nou, „un nou instrument” (1620), unde a propus o
nouă metodologie științifică bazată mai degrabă pe cercetări empirice decât
pe raționament a priori. Bacon a promovat ideea de „extindere a granițelor
puterii umane până la punctul de a-i subordona tot ceea ce este posibil”,
adică prin aceasta întărirea puterii asupra naturii pentru a îmbunătăți
situația omului. Moștenirea Renașterii, împreună cu influențele lui Columb,
Isaac Newton, Thomas Hobbes, John Locke, Immanuel Kant și alții, au stat
la baza umanism rațional, care acordă o importanță deosebită științei și
gândirii critice, mai degrabă decât revelației și autorităților religioase, ca
metode de cunoaștere a lumii înconjurătoare, a soartei și a naturii omului și
a pune bazele moralității. Umanismul rațional este predecesorul direct al
transumanismului.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, vedem primele licăriri ale ideii că chiar

și omul însuși poate fi dezvoltat și îmbunătățit prin știință. Benjamin Franklin
și Voltaire au avut în vedere extinderea vieții umane prin medicină. Ateismul
și agnosticismul, mai ales după apariția teoriei evoluției lui Darwin, au
devenit alternative din ce în ce mai atractive la creștinism. Totuși,
optimismul de la sfârșitul secolului al XIX-lea a degenerat adesea în
pozitivism și încredere în inevitabilitatea progresului. Ciocnirea acestor
puncte de vedere cu realitatea a avut efectul opus, iar mulți au apelat la
iraționalism, crezând în mod eronat că, dacă rațiunea este insuficientă,
atunci este inutilă. Acest lucru a declanșat apariția unor viziuni anti-
tehnologice, anti-intelectuale care sunt și astăzi cu noi, cum ar fi mișcarea
New Age.

Un impuls important pentru educația transumanismului a fost eseul

„Daedalus: Science and the Future” (1923) al biochimistului britanic J. B. S.
Haldane, în care descrie modul în care descoperirile științifice și
tehnologice pot schimba societatea și îmbunătăți condiția umană. Acest
eseu a declanșat o reacție în lanț de discuții despre viitor, inclusiv „Peace,
Flesh and the Devil” de John D. Bernal (1929), în care el discută despre
colonizarea spațiului și a implanturilor bionice și îmbunătățirea inteligenței
prin intermediul unor tehnologii avansate. metode sociologice și
psihologice; opera lui Olaf Stapledon; și eseul Icarus: The Future of
Science (1924) de Bertrand Russell, care a avut o viziune mai pesimistă
asupra lucrurilor, susținând că fără bunătate în această lume, puterea
tehnologiei ar crește practic capacitatea oamenilor de a-și face rău unii
altora. Aceste idei, care au fost dezvoltate de Aldous Huxley în romanele
sale și mai târziu de mulți scriitori de science-fiction, au avut o mare
influență asupra ideilor de transumanism și studii de viitor.

Al Doilea Război Mondial a schimbat direcția de dezvoltare a multor curente

care au dus astăzi la transumanism. Mișcarea timpurie a eugeniei a fost
sever discreditată, iar ideea de a crea o lume nouă și mai bună a devenit un
tabu și o trecere. (Chiar și transumaniștii de astăzi continuă să fie foarte
suspicioși față de schimbarea colectivă; scopul este acum să se
reconstruiască pe ei înșiși și, eventual, pe descendenții lor.) În schimb,
futuriștii optimiști și-au îndreptat atenția către progresele tehnologice
precum călătoriile în spațiu, electronica și computerele. Știința a început să
țină pasul cu speculațiile.

Ideile transumaniste în această perioadă au fost discutate și dezvoltate în

principal în lucrări de science fiction. Autori precum Arthur Clarke, Isaac
Asimov, Heinlein, Stanislav Lem și mai târziu Bruce Sterling, Greg Evan,
Vernor Vinge și mulți alții au explorat și au contribuit la răspândirea
transumanismului.

Robert Ettinger a jucat un rol important în a da transumanismului forma sa

modernă. El a fost pionierul mișcării crionice prin publicarea cărții
sale „Perspectiva nemuririi”(1964). El a susținut că, deoarece tehnologia
medicală evoluează constant și pentru că reactivitatea încetează la
temperaturi suficient de scăzute, ar trebui să fie posibilă înghețarea unui
pacient astăzi și conservarea acestuia până în momentul în care tehnologia
este suficient de avansată pentru a corecta daunele provocate de îngheț și
bolile care el poate avea.să fie. În 1972, Ettinger a publicat „De la om la
supraom” unde a luat în considerare unele posibile îmbunătățiri ale corpului
uman, continuând tradiția începută de Haldane și Bernal.

Un alt transumanist timpuriu influent este F. M. Esfandiary, care ulterior și-a

schimbat numele în FM-2030 (Future Man 2030). Unul dintre cei mai
timpurii profesori în studiile viitoare, FM a predat la New School for Social
Research din New York în anii 1960 și a format în jurul lui o școală de
futuriști optimiști cunoscută sub numele de UpWingers. În 1989 în cartea
sa — Ești transuman?, el a dat prima descriere a conceptului de transuman
ca punte evolutivă către postumanitate. (O notă despre terminologie: FM a
folosit și cuvântul „transă” pentru a descrie transumani. Cuvântul
„transuman” a fost folosit pentru prima dată în povestea științifico-fantastică
a lui Damien Broderick în 1976, deși sensul era oarecum diferit acolo.
Cuvântul „transumanism” a fost primul folosit de Julian Huxley în
carte „Sticle noi pentru vin nou” (1957).)

În anii șaptezeci și optzeci, multe organizații au apărut pentru a promova

ideile de extindere a vieții, crionica, colonizarea spațiului sau futurism. Erau
în general fragmentați, deși mulți dintre ei împărtășeau puncte de vedere și
valori similare. Un apărător proeminent al poziției transumanismului în
această perioadă a fost Marvin Minsky.

În 1988, a fost lansat primul număr al revistei Revista Extropie editat de

Max More și T.O. Morrow (pseudonim pentru „mâine”) și în 1992 au
fondat Institutul de Extropie... Jurnalul și institutul au servit drept catalizatori
pentru unificarea multor grupuri distincte timpurii. Max Moret a dat prima
definiție a conceptului de „transumanism” în sensul său modern. Dacă
alegeți o anumită dată și loc pentru apariția transumanismului modern,
atunci s-a întâmplat în America la sfârșitul anilor optzeci. Datorită muncii
Natasha Vita-More, s-a format cam în același timp direcția artei
transumaniste.

Cartea lui Eric Drexler Motoarele creației(1986) a fost prima lucrare majoră
despre tehnologia moleculară, aplicațiile sale potențiale, posibilele abuzuri
și întrebările strategice puse de dezvoltarea sa. Această carte importantă a
avut o influență enormă și de durată asupra ideilor de transumanism. De
asemenea, importante au fost cărțile cercetătorului în robotică Hans
Moravec. Minte Copii(1988) și mai târziu "Robot"(1999). Până astăzi,
Drexler și Moravec rămân în fruntea gândirii transumane. Alți doi
transumaniști contemporani importanți sunt Anders Sandberg și
economistul și polimatul american Robin Hanson.

Mulți transumaniști nu sunt de acord cu opiniile politice ale Institutului

Extropie. Prin urmare, în 1998, au fondat Nick Bostrom și David
Pearce Asociația Mondială Transumanistă pentru a completa Institutul și a
acționa ca o organizație umbrelă pentru toate grupurile și mișcările asociate
cu transumanismul. Cu accent pe sprijinirea transumanismului ca disciplină
academică și științifică riguroasă, problemele BTA Jurnal de
Transumanism, primul jurnal științific evaluat de colegi dedicat cercetării
transumanismului.

 Giovanni Pico della Mirandola. 1486. Orație despre demnitatea omului...

http://www.physics.wisc.edu/~shalizi/Mirandola/
 Giovanni Pico della Mirandola. 1486. Discursul demnității umane...
http://renaissance.rchgi.spb.ru/Mirandola/opus1.htm
 Haldane, J. B. S. 1923. Daedalus: Știința și viitorul...
http://www.physics.wisc.edu/~shalizi/Daedalus.html
 Russell, B. 1924. Icar: Viitorul
științei. http://www.physics.wisc.edu/~shalizi/Icarus.html
 Bernal, J. D. 1929. Lumea, carnea și
diavolul. http://www.physics.wisc.edu/~shalizi/Bernal/
 Ettinger, R. 1964. Perspectiva nemuririi...
http://www.cryonics.org/book1.html
 Drexler, E. 1986. Motoarele creației: era viitoare a nanotehnologiei,
capitolele 11-15. http://www.foresight.org/EOC/index.html
 Eric Drexler. 1986. Mașini de creație: era viitoare a nanotehnologiei,
per. M. Sverdlov, capitolele 11-15.
http://mikeai.nm.ru/russian/eoc/eoc.html
 Jurnalul de evoluție și tehnologie. http://www.transhumanist.com

Există diferențe între extropianism și transumanism?

Extropianismul este o ramură separată a transumanismului (deci toți
extropienii sunt transumaniști, dar nu invers). Extropienii își derivă numele
de la conceptul de „extropie” dezvoltat de Max More și Tom Morrow, care
caracterizează creșterea și vitalitatea unui sistem.

Ideile de bază ale extropianismului sunt expuse în Principiile Extropian, un

document scris de fondatorii și membrii Institutului Extropian. Versiunea 3.0
a acestui document identifică șapte principii de bază care sunt de o
importanță deosebită pentru extropieni în dezvoltarea ideilor lor: progres
nesfârșit, auto-transformare, optimism practic, tehnologie inteligentă,
societate deschisă, autodirecționare și gândire rațională.

Din punct de vedere politic, extropienii se opun controlului social autoritar și

pledează pentru statul de drept și descentralizarea puterii.
Transumanismul, ca atare, nu presupune nici un fel de poziție politică, deși
din transumanism se pot trage anumite concluzii politice. Transumaniștii au
o gamă largă de opinii politice (printre ei se numără liberali, social-
democrați, libertari, verzi etc.), iar unii transumaniști preferă să rămână
apolitici.

 More, M. 1998. The Extropian Principles, v. 3.0.

http://www.maxmore.com/extprn3.htm

Ce curente sunt prezente în transumanism?

Există puncte de vedere diverse în cadrul transumanismului și un număr
mare de grupuri distincte au fost create pe baza intereselor comune,
vederilor, valorilor sau locațiilor geografice.

Grupurile clasificate în funcție de interesele lor includ susținătorii crioniciei,

extinderea vieții, specialiști în nanotehnologie, comunitatea de rețele,
pasionați de explorare a spațiului, artiști și artiști transumaniști, pasionații
de science fiction, cypherpunks și oameni care experimentează cu grupuri
sociale alternative.

Extropienii sunt un grup transumanist bine-cunoscut care acordă o

importanță deosebită încrederii în sine, auto-transformării, libertății
personale și eliberării de constrângerea guvernamentală [cf. ""].

O altă tendință în transumanism este reprezentată de susținătorii ideii de

„ingineria paradisului”, descrisă în „Imperativul hedonist” al lui David
Pearce. Pierce face un argument etic pentru un program biologic care să
inverseze toate formele de cruzime, suferință și boală. În viitorul apropiat,
viața noastră emoțională poate fi îmbogățită cu droguri sintetice reglarea
dispoziției (nu medicamentele), iar pe termen lung este posibil din punct de
vedere tehnic să rescrieți genomul tuturor vertebratelor. Astfel,
biotehnologia poate elimina suferința în întregul regn animal. Pierce este
convins că „superconștiințe post-darwiniene” vor inspira doar diferite grade
de bunăstare programată genetic.

Transumaniștii nu sunt de acord cu privire la cronologia schimbărilor

viitoare și cât de radicale ar putea fi aceste schimbări. Avocații singularității
[cf. „”] reprezintă un capăt al spectrului, în timp ce alți transumaniști fac
predicții bazate pe progresul treptat, evolutiv.
Grupuri locale de discuții transumaniste au fost înființate în marile orașe din
America și în țările europene. Fondat în 2003, el este implicat în
dezvoltarea și promovarea ideilor transumaniste în Rusia. Deși
transumanismul este cosmopolit, aceste grupuri au caracteristici
individuale, posibil datorită condițiilor memetice locale.

Gânditorii transumaniști de frunte sfidează uneori clasificarea. Fiecare

dintre ele reprezintă o direcție separată a transumanismului, aderând la un
sistem complex și subtil de vederi, care este în mod constant revizuit și
dezvoltat.

 Mai mult, M. 1998. Optimismul dinamic. http //:

www.maxmore.com/optimism.htm
 Mentat Wiki - Un site despre tehnologiile existente de îmbunătățire a
inteligenței, cum ar fi gândirea creativă și critică, tehnici mnemonice,
tehnici de luare de note, nootropice etc.

Cum pot deveni postuman?

Astăzi nu există nicio cale ca cineva să devină postuman. Acesta este
motivul principal al interesului puternic al transumaniştilor pentru extinderea
vieţii şi crionica. Aceia dintre noi care pot trăi suficient pentru a vedea
rezultatele dezvoltării tehnologice pot deveni postumani pe termen lung.

Cu toate acestea, fiecare dintre noi poate trăi pentru a deveni transuman,
iar aceasta în sine este o etapă interesantă în evoluția umană. Trăim într-o
epocă în care (cel puțin în democrații) suntem liberi să avem opinii care nu
mai sunt definite de granițele naționale, loialitate față de familie și loialitate
față de organizațiile politice. În această eră, conștiința oamenilor a fost
extinsă și reconstruită prin formare mai lungă, schimbări repetate de locuri
de muncă, rețele globale în creștere de contacte personale și comunicații
computerizate. Corpurile umane sunt modificate prin nutriție îmbunătățită în
timpul copilăriei, implanturi, părți artificiale ale corpului și programe de
extindere a vieții. Ne-am conectat corpurile fizice și mințile cu știința și
tehnologia biologică pentru a depăși barierele care i-au împiedicat pe
strămoșii noștri să trăiască vieți nesfârșite.

Este rata de succes a crioniciei prea mică?

Crionica, înghețarea persoanelor care sunt „morți” din punct de vedere
legal, ar putea fi considerată o procedură medicală experimentală. Prin
însăși natura sa, crionica nu poate face în prezent studii clinice pentru a-i
determina eficacitatea. Dar știm că starea pacientului poate fi stabilizată
prin răcirea lui la temperatura azotului lichid (- 196 C°). Procesul de
congelare cauzează daune celulare semnificative, dar odată înghețat
pacientul poate fi păstrat timp de mii de ani fără alte deteriorari. Crionica se
bazează pe ipoteza că la un moment dat în viitor va exista tehnologie care
va face posibilă resuscitarea pacienților crionici prin corectarea daunelor de
la îngheț și a cauzei inițiale a morții.

Pentru a dovedi că crionica nu va funcționa, trebuie să dovediți că nicio

tehnologie viitoare, oricât de avansată, nu nu poate resuscita un pacient
înghețat. Când te gândești la ceea ce este considerat obișnuit astăzi și cum
ar fi privit, de exemplu, în secolul al XVIII-lea, devine clar cât de dificil este
să argumentezi în mod rezonabil că tehnologia medicală viitoare nu va
putea niciodată să repare daunele cauzate de crionica.

Privită în această lumină, încheierea unui contract de crionica (care se face

de obicei prin numirea unei companii de crionica drept beneficiar al
contractului de asigurare de viață) pare a fi o asigurare rezonabilă. Dacă
crionica nu ar funcționa, oricum ai fi mort; dacă funcționează, ți-ar putea
salva viața. (Și viața ta salvată va fi foarte lungă și sănătoasă, având în
vedere cât de avansate trebuie să fie metodele medicale pentru a te
reînvia.)

Majoritatea experților în nanotehnologie moleculară sunt încrezători că

nanotehnologia va face posibilă reînvierea pacienților crionici la maturitate.
Astfel, este posibil ca pacienții înghețați să fie reînviați în următoarele
câteva decenii. Incertitudinea cu privire la fezabilitatea tehnică a revitalizării
poate fi chiar mai mică decât alte incertitudini, cum ar fi pericolul de a
întrerupe fără succes activitatea vieții cuiva (înec în ocean; pierderea
conținutului creierului din cauza bolii Alzheimer), posibilitatea ca compania
dumneavoastră de crionica să meargă. faliment, moartea civilizației sau
altceva, că oamenii viitorului nu vor dori să te reînvie. Astfel, contractul de
înghețare este departe de a fi o garanție de supraviețuire 100%. Susținătorii
crioniciei spun că a fi înghețat crionic este al doilea lucru cel mai rău care ți
se poate întâmpla.

În comparație cu alte proiecte transumaniste, eliminarea plictiselii este

probabil să fie ușoară. De fapt, avem deja remedii de încredere (deși posibil
toxice) pentru a combate plictiseala. de exemplu, psihostimulante precum
amfetaminele. Medicamentele clinice actuale care modifică starea de spirit
pot crește pofta de viață și entuziasmul unor persoane, inclusiv celor care
suferă de depresie. (Dar aceste exemple pot fi înșelătoare. Ele pot ajuta
doar la formarea celei mai brute idei despre ceea ce ne așteaptă.) Doar
izolând complet diverse tehnologii unele de altele în predicțiile noastre ne
putem imagina o lume în care va exista o lume moleculară avansată.
nanotehnologie și inteligență artificială supraumană, dar încă îi lipsesc
mijloacele pentru a controla circuitele creierului responsabile de plictiseală.

Poate fi util să păstrăm un analog funcțional al plictiselii, deoarece

plictiseala ne poate împiedica să pierdem timpul în activități monotone și
fără sens. Posibil, emoții pozitive de intensitate diferită asociate cu tipuri
diferite activități, ne vor putea motiva să alegem cea mai bună ocupație.
Astfel, în lumea viitorului, vom evita unele dintre operațiunile banale,
deoarece le vom considera doar ușor distractive și nu amețitoare și
încântătoare.

Ed Regis (1990, p. 97) sugerează să se acorde atenție următoarelor

puncte:

1. Viața obișnuită este uneori plictisitoare. Dar asta?

2. Viața eternă va fi la fel de plictisitoare sau la fel de
interesantă pe cât o faci tu.
3. Este mai distractiv să fii mort?

4. Dacă viața veșnică devine plictisitoare, vei avea ocazia

să o închei oricând.
 Pearce, D. 1998. Imperativul hedonist... http://www.hedweb.com
 Regis, E. 1990. Puiul mare Mambo și starea transumană... Cărți
Pinguin

Cum pot participa la transumanism?

Există un număr tot mai mare de organizații create pentru a studia și
dezvolta tehnologii transumane și pentru a aborda problemele cu care ne
confruntăm pe calea postumanității.

World Transhumanist Association a fost fondată în 1998 ca o organizație

umbrelă pentru a promova ideile transumaniste și a promova recunoașterea
transumanismului în cercurile academice ca mișcare filosofică și culturală.

Organizații transumaniste locale există în mai multe țări europene și orașe

americane. Există, de asemenea, un Institut de Extropie în America care
promovează transumanismul extropian. Institutul Foresight și Institutul
pentru Fabricarea Moleculară sunt dedicate dezvoltării și studiului
nanotehnologiei și aplicațiilor sale pașnice în beneficiul oamenilor. Alcor și
Cryonics Institute sunt două organizații non-profit care oferă servicii de
crionica membrilor lor. Fundația Life Extension, o altă organizație non-profit,
oferă informații și vinde suplimente nutritive.

Mișcarea Transumanistă Rusă (RTD) a fost creată la sfârșitul anului 2003.

În ianuarie 2005, RTD a organizat primul program interdisciplinar despre
transumanism și imortalism la Moscova. De atunci, seminarul a avut loc
lunar. Dar membrii mișcării nu discută doar despre transumanism. Se
lucrează la o serie de proiecte (vezi „”). Printre acestea - crearea unei
criofirme rusești, unificarea eforturilor gerontologilor ruși, colectarea și
sistematizarea informațiilor despre îmbătrânirea umană, crearea unui site
de știri despre supertehnologii „Eternal Mind”. În secțiunea site-ului numită
„” poți afla cum să te implici în activitățile mișcării.

Toate aceste organizații oferă oportunitatea de a afla mai multe despre

transumanism și despre diferitele tehnologii și idei pe care transumaniștii
încearcă să le folosească. Ei organizează conferințe și întâlniri și mențin
forumuri electronice pentru a comunica cu alții interesați de promovarea
transumanismului. Noi idei de afaceri sunt luate în considerare în mod
constant de către membrii acestor organizații, iar în viitorul apropiat vor
exista mai multe oportunități de muncă activă, ajutându-ne să ne îndreptăm
către un viitor transuman. Există multe companii, departamente universitare
și alte organizații care au legătură directă cu transumanismul.

 Mișcarea Transumanistă Rusă.

 Asociația Mondială Transumanistă. http://www.transhumanism.org (link-
uri către alte organizații sunt furnizate pe acest site).

COAUTORI AI ACESTUI DOCUMENT

Secțiunea de nanotehnologie se bazează pe o introducere a lui John Storrs
Hall, care, la rândul său, se bazează pe munca lui Eric Drexler și Ralph
Merkle. Secțiunea crionica se bazează pe scrierile lui Ralph Merkle, de
unde unele dintre sugestii sunt împrumutate direct. Definiția
transumanismului folosită în acest document se bazează pe sugestiile
multor persoane, în special Kathryn Aegis și Max More. Răspunsurile la
întrebări despre suflet, diferența dintre „uman” și „uman” și despre
predecesorii istorici sunt oferite în principal de Anders, iar alte câteva
răspunsuri se bazează parțial pe comentariile și ideile sale de la alți membri
ai organizației transumaniste suedeze Aleph ) . Kathryn a scris răspunsuri
la întrebarea despre societatea în care vor trăi postumanii: „Cum pot deveni
postuman?” și cea mai mare parte a răspunsului la „Ce este un
transuman?” Răspunsul la întrebarea despre arta transumană se bazează
pe o postare a lui Natasha Vita-More. Greg Burch a oferit asistență pentru
editare timpurie, iar David Pearce și în special Kathryn Aegis și Anders
Sandberg au fost de mare ajutor în editarea de la sfârșitul textului. În plus,
ei au ajutat în lucrul la acest document (în nicio ordine anume) cu ideile,
criticile, întrebările, frazele și sugestiile lor:

Henri Kluytmans, John S. Novak III, Allen Smith, Thom

Quinn, Harmony Baldwin, J. R. Molloy, Greg Burch, Max
More, Harvey Newstrom, Brent Allsop, John K Clark,
Randy Smith, Daniel Faublich, Scott
Badger, mark@unicorn.com, Anders Sandberg, Dan
Clemmensen, Kathryn Aegis, Shakehip@aol.com,
Natasha Vita More, Michael Nielsen, Geoff Smith, Eugene
Leitl, William John, pilgrim@cyberdude.com, Joe
Jenkins, Damien Broderick, David Pearce, Michael
Lorrey, Bryan Moss, Derek Strong, Wesley R. Schwein,
Peter C. McCluskey, Tony Hollick, zebo@pro-ns.net,
Michelle Jones, Dennis Stevens, Damon Davis, Jeff Dee,
Andrew Hennessey, Doug Bailey, Brian Atkins, Erik
Moeller, Alex ( intech@intsar.com), David
Cary, EvMick@aol.com, Arjen Kamphius, Remi Sussan,
Dalibor van den Otter, Robin Hanson, Eliezer Yudkowsky,
Michael Wiik, Dylan Evans, Jean-Michell Delhotel.
Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru că ați ajutat la crearea acestui
document și pentru că ați făcut posibil transumanismul.

Citește Și Pe Subiect:
1. Alergie la stres mecanic
2. Sindromul hiperprolactinemiei - etiologie, clinică, diagnostic,
tratament
3. Tratamentul micoplasmozei la bărbați: schemă, medicamente
4. Nuci pentru gastrită: caracteristici nutriționale în faza acută și
cronică a bolii Nuci cu aciditate ridicată