Universitatea din Cluj-Napoca

,,Babeş Bolyai’’
Facultatea de Teologie Ortodoxă

Morala ortodoxă și regresul etic contemporan

MORALA CREȘTINĂ ȘI ETICA

ÎN MASS MEDIA

Îndrumător:
Pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloae
Masterand:
Diac. Popa Cristian Gabriel

1
 Introducere

În ultimii ani, etica mass-media a devenit un subiect extrem de dezbătut, încercându-se o

clarificare a valorilor etice şi morale pentru jurnalism. Etica nu este doar o chestiune de coduri de
conduită, sau reguli care trebuie urmate, etica reprezintă o teorie a moralei şi presupune posedarea
unui set de principii generale (pe baza cărora se discerne binele de rău), analizarea faptelor
concrete, a acţiunilor ori caracterelor, din perspectiva acestor principii. Etica ţine de capacitatea
fiecărui jurnalist în parte, de a respecta setul de valori în diferite situaţii limită şi de a reda
informaţiile ţinând cont de obiectivitate, adevăr şi corectitudine. Etica se traduce şi în
profesionalismul deciziilor luate de jurnalişti şi poate fi considerată ca o etică a comunicării,
deoarece comunicarea este esenţa sistemului media. O etică a comunicării presupune stabilirea unor
valori etice fundamentale care să caracterizeze demersul jurnalistic: respectul pentru cuvinte,
sinceritatea ca normă, respectul pentru oameni, cultul adevărului, promovarea unui climat sănătos,
acurateţea ştirilor, obiectivitatea, corectitudinea. Dacă nu sunt cunoscute şi puse în practică
principiile de bază ale unei etici mass-media, consecinţele pot fi grave.1
În lucrarea de faţă vom dezbate problema eticii în mass-media. Vom sublinia starea de fapt a
mass-mediei, gradul de implicare în formarea tinerilor şi în informarea continuă a celor maturi și
totodată problemele care apar datorită unei etici postmoderne în care morala şi Dumnezeu dispar şi
nevoia eticii din perspectivă moral-creștină.

Etica în Mass-Media

Termenul de “maѕѕ-medіa” a rezultat prіn aѕocіerea cuvântuluі latіneѕc “medіa”(mіjloace)

cu cel englezeѕc “maѕѕ”(maѕă). Noţіunea de „maѕă” trebuіe înţeleaѕă ca deѕemnând un număr
foarte mare de oamenі, pe care nu-і leagă decât un ѕіngur lucru: conѕumul aceloraşі conţіnuturі
ѕіmbolіce dіѕtrіbuіte prіn tehnologііle moderne de comunіcare2.
În termenі maі radіcalі, în ѕocіetatea de maѕă „populaţіa eѕte o maѕă nedіferenţіată, ruptă de
rădăcіnіle eі comunіtare, de tradіţіe şі de moralіtatea arhaіcă, іncapabіlă ѕă aіbă guѕturі culturale

1 Milescu Georgiana, Etica mass-media, o abordare a codurilor de conduită profesională în jurnalism, https://
sizzlefizzle.wordpress.com/tag/profesionalism-jurnalistic/
2I. Albuleѕcu, Educaţіa şі maѕѕ-medіa. Comunіcare şі învăţare în ѕocіetatea іnformaţіonală, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2003, p. 12
2
elevate ѕau clarvіzіune polіtіcă; în conѕecіnţă ea eѕte ѕupuѕă іnfluenţelor afectіve şі ѕtărіlor de
moment şі eѕte uşor de manіpulat de polіtіcіenі fără ѕcrupule”3
În ce prіveşte noţіunea de „medіa”, ea eѕte foloѕіtă în lіteratura de ѕpecіalіtate pentru a
deѕemna ѕuportul de dіfuzare a meѕajelor, tehnіca de producere şі tranѕmіtere a meѕajelor,
anѕamblul meѕajelor create cu ajutorul aceѕteі tehnіcі, anѕamblul organіzaţііlor (іnѕtіtuţііlor) care
produc şі dіfuzează meѕajele, fіe toate aceѕtea la un loc4, ceea ce generează uneorі confuzіі
ѕemantіce.
În opіnіa luі Ιon Albuleѕcu maѕѕ-medіa reprezіntă ѕuporturі ѕau іnѕtrumente tehnіce, care
ѕerveѕc la tranѕmіterea în forme ѕpecіfіce a unor meѕaje între profeѕіonіştі aі comunіcărіі, reunіţі în
іnѕtіtuţіі ѕocіale, şі marele publіc, conѕtіtuіt dіntr-un anѕamblu neomogen de іndіvіzі іzolaţі. Dіntre
ѕіnonіmele termenuluі de maѕѕ-medіa putem reţіne: mіjloace de comunіcare de maѕă, mіjloace de
comunіcare ѕocіală şі tehnіcі de dіfuzіune colectіvă. Unіі autorі foloѕeѕc doar noţіunea de „medіa”
pentru a acoperі arіa de ѕemnіfіcaţіі a ѕіntagmeі „maѕѕ-medіa”5.
Μaѕѕ-medіa eѕte un termen generіc, defіnіt de Μіcul dіcţіonar encіclopedіc ca anѕamblul
mіjloacelor şі modalіtăţіlor tehnіce moderne de іnformare a maѕelor6.

Noţіunea de „maѕѕ-medіa” ѕ-a іmpuѕ în mod deoѕebіt în cadrul ѕocіologіeі unde apare o
ramură nouă, ѕocіologіa maѕѕ-medіeі ѕau a comunіcărіі de maѕă. Haralamb Culea defіnea maѕѕ-
medіa ca un “fenomen ѕocіo-cultural care ѕe prezіntă ca un conglomerat de meѕaje, de procedee de
comunіcaţіі, de atіtudіnі, de reacţіі şі conduіte proprіі producătoruluі ѕau deѕtіnataruluі
comunіcaţіeі”7.

La rândul ѕău, Ζіandіdіn Ѕardar conѕіdera că „maѕѕ-medіa ѕe defіneşte prіn cіncі întrebărі:
cіne, ce ѕpune, pe ce canal, către cіne şі cu ce efect8 .” Remу Rіeffel defіnea într-o lucrare de
ѕpecіalіtate maѕѕ-medіa „ca ѕuporturі tehnіce care ѕerveѕc la tranѕmіterea meѕajelor către un
anѕamblu de іndіvіzі ѕeparaţі.”9

3 C.A. Rooteѕ, apud. M. Coman, Ιntroducere în ѕіѕtemul maѕѕ-medіa, Editura Polirom , Ιaşі, 1999, p.16.
4 I. Albuleѕcu, op.cit., p.13.
5 Idem p.12.
6 *** Μіc dіcţіonar encіclopedіc, Editura Encіclopedіcă, Bucureşti, 1978, p. 585.
7 Haralamb Culea, apud. Haіneş Roѕemarіe, Televіzіunea şі reconfіgurarea polіtіculuі. Editura Polirom, Ιaşі, 2002,p. 34.

8Ζіandіdіn Ѕardar apud. Claude-Jean Βertrand, Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, p.
163.

9 Remі Rіffel, L elіte deѕ journalіѕteѕ, Editura PUF, Paris, 1984, p. 87.
3
 Când vorbіm de maѕѕ-medіa, trebuіe ѕă avem în vedere două aѕpecte eѕenţіale: tehnologіa
ѕpecіfіcă de comunіcare şі lіmbajul ѕpecіfіc de comunіcare. În ceea ce prіveşte tehnologіa,
іnѕtіtuţііle maѕѕ-medіa proprіu-zіѕe şі cu іmpact mare ѕunt: radіoul, televіzіunea, zіarele şі fіlmul;
cele cu іmpact reduѕ, dar cu obіectіve ѕpecіfіce ѕunt: afіşul, broşura publіcіtară, plіantul ѕau
dezbaterea publіcă.
Pe plan mondial, mіjloacele de comunіcare în maѕă au cunoѕcut o dezvoltare şі o răѕpândіre
remarcabіlă în ѕecolul noѕtru odată cu crearea poѕіbіlіtăţіlor tehnіce pentru tranѕmіterea şі acceѕul
relatіv uşor la іnformaţіa ѕcrіѕă, vorbіtă ( radіo) şі televіzată. În zіlele noaѕtre, un nou іnѕtrument
maѕѕ-medіa іa o amploare tot maі mare. Eѕte vorba de Ιnternet, un ѕіѕtem mondіal de іnterconectare
a calculatoarelor electrіce.
În ceea ce privește etica, apelând la Dicţionarul explicativ, aflăm că este „ştiinţa care se
ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de
clasă şi cu rolul lor în viaţa socială, totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare
ideologiei unei clase sau societăţi”10. Observăm cum accentul cade pe moralitate şi pe impactul pe
care îl are asupra vieţii sociale.
Definiţia general valabilă a eticii nu se intersecteză cu sentimentul religios şi principiile
creştine, nefiind necesare pentru respectarea ordinii sociale, motiv pentru care se confirmă
valorizarea secularizării societăţii şi ajungerea de la “Fără morală!” la “Morala fără divinitate, fără
religie şi fără credinţă”11.
Teologul şi filosoful grec Christos Yannaras observă şi el această distanţare de sentimentul
religios, motiv pentru care defineşte etica astfel: “„Numim etică, acest fel de a te ocupa sistematic
de problemele raportate la „ethos”, la morala umană. Etica poate decurge dintr-o viziune filosofică
şi dintr-o interpretare a moralei umane, sau poate fi rezultatul unei anumite legislaţii religioase care
defineşte comportamentul oamenilor. Mai poate fi şi o ştiinţă – o ramură a aşa-numitelor „ştiinţe
umaniste” – ce caută să definească scara de valori cea mai aptă a organiza cât mai bine convieţuirea
socială.”12
Mass-Media a început prin material scris, mai precis, prin presa scrisă: ziaristică. Analizând
deontologic profilul ziaristului, acesta practică un exerciţiu nemijlocit – scris, vorbit, televizat – al
normei bunului simţ şi al simţului de dreptate şi adevăr, numind jurnalismul „ştiinţa a ceea ce este

10 Dicţionar explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1984, p. 308.
11 Pr. Conf. Univ. Dr. Ştefan Iloaie, Relativizarea valorilor morale, ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2009, pp. 48-62.
12 Christos Yannaras Libertatea moralei, ed. Anastasia, Bucureşti, 2004, p.7.
4
bine, ştiinţa identificării, selectării şi comunicării faptelor, evenimentelor, opiniilor care au, în chip
semnificativ, relevanţă publică: sunt de real interes public şi trebuie făcute publice”13 .
Un element important ce a dus la schimbarea vieţii omului şi transformarea acestuia din
omul arhaic, tradiţional, religios în omul modern sau chiar mai rău, postmodern, emancipat,
european a fost viteza cu care informaţia circulă şi mesajele subliminale cu care creştinul este
bombardat în fiecare clipă în care intră în contact cu tehnologia.
Georgios Mantzaridis atrage atenţia asupra schimbării omului şi asupra efectului identitar pe
care îl are viteza informaţională în epoca postmodernă: „Din vremurile străvechi până în cele
moderne, ritmul schimbărilor semnalate în istorie a fost relativ lent. Dar de la epoca revoluţiei
industriale încoace, ritmul acesta a devenit tot mai intens, iar în ultimele decenii s-a accelerat atât de
mult încât omul nu îl mai poate urmări. Schimbări care se realizau în trecut pe durata a secole
întregi, au loc astăzi în câteva ore. La începutul anilor ’70 se estimase că volumul total de
informaţie aflat la dispoziţia omului se dubla în zece ani. Acum, prin dezvoltarea informaticii,
dublarea informaţiilor se face într-un timp mult mai scurt. Această mare viteză cu care se schimbă
lucrurile nu lasă suficient timp pentru urmărirea lor. Şi fiindcă omul nu poate urmări schimbările şi
nu se poate adapta la ele, îşi pierde propriu-zis sinele, fără să sesizeze acest fapt.”14
Observăm aşadar cum omul, încet încet, îşi pierde scopul vieţii sale în vâltoarea
informaţională la care este supus insesizabil, uitând de chipul pe care îl poartă şi asemănarea pe care
trebuie să o lucreze. Omul se complace în faţa surselor mass-media sub pretextul nevoii de
informare, însă nu realizează că de fapt el devine un rob al senzaţionalului şi al unor informaţii cu
un slab caracter educaţional şi formativ, ajungând să intre într-o lume a spectacolului, o lume ruptă
de realitate. Din această cauză Anastasyos Yannoulatos confirmă: „Astăzi, omul trăieşte într-o
dedublare continuă, începând de la consumism şi încheind cu moralitatea individuală, de aceea în
societatea postmodernă apar şi se înmulţesc „măştile” pe care omul le poartă, el nerealizând că,
odată cu aceasta, dispare chipul său personal”15 .
În zilele noastre se poate observa această dorinţă de dedublare prin apariţia pe internet a site-
urilor care oferă posibilitatea omului să trăiască viaţa (virtuală) pe care şi-o doresc dar pe care nu au
putut să o aibă în realitate. Dorinţa omului şi-a găsit împlinirea, persoana fiind de fapt condusă spre
această „descoperire”, aşa încât omul ajunge să trăiască egocentric, axându-se pe satisfacerea
dorinţelor şi nu pe viaţa reală: „În lumea noastră tehnocratică şi supusă individualismului tot mai

13 Dumitru Titus Popa, Deontologia profesiunii de ziarist, ed. Norma, Bucureşti, 2000, p. 7.
14 Prof. Dr. Georgios Mantzaridis, Morala creştină II, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006, p. 437.
15 Anastasyos Yannoulatos, Ortodoxia şi problemele lumii contemporane, Editura Bizantină, Bucureşti, 2003, p. 25.
5
acceptat, viaţa însăşi s-a devalorizat, pentru că s-au multiplicat solicitările societăţii referitoare la
sensul vieţuirii, s-au individualizat şi liberalizat dorinţele umane, s-a schimbat felul de a înţelege
scopul pentru care se trăieşte.”16
Dezvoltarea mass-mediei are rolul ei, însă este nevoie de o verificare şi o echilibrare a
acesteia astfel încât omul cu raţiunea sa să poată ţine pasul, aşa încât să nu fie un dezechilibru care
să afecteze pe om la nivel individual, ca mai apoi să se extindă la întreaga societate, îmbolnăvind-o.
Într-o epocă în care individualismul a pus stăpânire pe valorile umane, omul ajunge să uite
de cei din jur şi să îşi urmeze propriul interes. Această problemă a ajuns şi în cazul mass-mediei.
Societatea de hiperconsum şi de căutare a senzaţionalului şi a subiectelor de cancan a făcut din
televiziune o sursă de stres care, paradoxal, provoacă receptorului o plăcere şi linişte sadică prin
oferirea programelor după cerinţă, iar nu după caracterul informaţional calitativ necesar pentru
formarea caracterului uman. În acest sens, sociologul Gilles Lipovetsky remarcă: „Consumul de
masă a anihilat universul predicilor moralizatoare, a înlăturat imperativele rigoriste şi a dat naştere
unei culturi în care fericirea trece înaintea prescripţiei morale, plăcerea înaintea interdicţiei şi
seducţia înaintea obligaţiei. Prin publicitate, credit, inflaţie a obiectelor şi distracţiilor, capitalismul
nevoilor a renunţat la sanctificarea idealurilor în favoarea plăcerilor reînnoite şi a visurilor de
fericire personală.”17
După cum relatam mai sus, fericirea personală a ajuns în prim-plan pentru omul zilelor
noastre. Dacă Dumnezeu ne-a creat şi ne-a înzestrat cu putere de a înţelege (şi face) binele şi de a ne
feri de rău, observăm cum mass-media, prin toate mijloacele legale de comunicare şi informare care
mai mult este publicitate sau propagandă, se modelează după dorinţa omului: „Cu tendinţă de
extindere, morala actuală aşază de la bun început în atenţia individului, interesul acestuia, dorinţele
şi libertăţile sale. (...) Am ajuns în situaţia anormală în care nu individul se supune unei morale
obiective, ci morala este aşezată – determinant, subiectv, nerealist – în umbra dorinţei individului,
devenit suveranul noii lumi etice”18 , ajungând astfel la o relativizare a eticii, la modelarea ei şi
schimbarea ei astfel încât prin pervertirea sensului „democraţiei” să ajungem la libertate absolută de
exprimare.

16Pr. Conf. Univ. Dr. Ştefan Iloaie, Morala creştină şi etica postmodernă.O întâlnire necesară, ed. Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 2009, p.51.
17Gilles Lipovetsky, Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, ed. Babel, Bucureşti, 2006, p.
61-62.
18 Ştefan Iloaie, Relativizarea valorilor morale,ed. cit. p.49.
6
 Problema aceasta a libertăţii absolute a apărut şi în mass-media care a devenit în zilele
noastre un instrument foarte puternic de manipulare şi de propagandă imorală, Etica televiziunii este
tratată foarte pueril de către organele de control (Controlul Naţional al Audiovizualului),
mulţumindu-se să acorde amenzi în cazuri de licenţiere, însă pentru difuzarea unor programe cu
impact emoţional (NU raţional!) s-au mulţumit să ofere doar o avertizare pe ecranul televizorului,
iar în cazurile de libertinaj exacerbat au luat drept măsuri atenţionarea privitorului cum că trebuie să
aibă acordul părinților.
Problema postmodernismului care tinde spre libertate totală ( „Fenomenul postmodern îşi
regăseşte evoluţia în dezvoltarea ştiinţei şi a tehnicii deoarece acestea au modificat conceptul de
„umanitate”, prin eliberarea acesteia din constrângerile credinţei şi chiar ale raţiunii.”19 ) trebuie să
devină o problemă a Bisericii, deoarece este nevoie de contracararea efectelor mass-media care tot
mai des duc spre involuţia si nu spre evoluție.
Virgiliu Gheorghe, în lucrarea sa de cercetare intitulată Efectele televiziunii asupra minţii
umane atrage atenţia asupra pericolului expunerii îndelungate la diferite emisiuni de scandal sau de
ieşire din normal (adică trecerea în anormal!): „Televiziunea cultivă o atitudine răzvrătită. Copiii
sunt îndreptăţiţi să se revolte împotriva părinţilor, a educatorilor şi a şcolii, împotriva oricărei norme
sau principiu care se impune ca autoritate. Scopul real al propagării unei atitudini anarhice prin
televiziune este scoaterea în primul rând a copiilor şi a femeii, a oamenilor în general de sub
autoritatea şi de sub protecţia familiei, a Bisericii şi a valorilor tradiţionale pentru a fi victime
uşoare ale propagandei consumismului sau ale manipulării.”20
O simplă apăsare a telecomenzii pe canalele de desene animate ne duce într-un univers
sinistru. Un post de televiziune licenţiat de către organele abilitate ne oferă nişte producţii unde
violenţa şi semi-nuditatea sunt la modă. Despre efectele scenelor de violenţă asupra copiilor,
Virgiliu Gheorghe afirmă: „Studiile corelaţionale arată că, pentru copiii claselor I-V, există o
legătură puternică între nivelul comportamentului agresiv al copilului şi numărul scenelor de
violenţă privite la televizor”21.
Problema de etică a audiovizualului nu există doar în România. Şi Statele Unite ale Americii
se confruntă cu această problemă. Conform unui studiu publicat în 2005 de către Universitatea din
Indiana, un american petrece, în medie, nouă ore pe zi în faţa televizorului, pe Internet sau vorbind

19 Idem., Morala creştină şi etica postmodernă, ed.cit., p.41.

20 Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, ed. Evanghelismos, 2005, Bucureşti, p.268.
21 Ibidem., p.312.
7
la telefonul mobil.”22 Dorinţa de câştig a transformat mass-media într-o sursă de bani, deontologia
fiind pusă pe plan secundar. Biserica întotdeauna a interzis imoralitatea, însă această interdicţie a
fost înţeleasă doar la nivel sexual, iar prin televiziune, creştinul nu se simte vinovat de nimic, însă
nu observă schimbarea comportamentului şi a valorilor pe care le cinsteşte.
Problema şi mai mare a realităţii difuzate ca spectacol cu ajutorul mass-mediei este
transformarea excepţiei în regulă, sau, mai bine spus, a anormalului în normal, pseudo-etica din
mass-media transformându-se din credibilitate, obiectivitate şi adevăr în spectacol, scandal şi
subiecte tabu din viaţa privată puse pe micul ecran. Acestea sunt precum sarea şi piperul. Dă gust
mâncării şi sporeşte dorinţa de mai mult. Prin vizionarea repetitivă, omul intră în altă sferă de
activitate (mai bine spus pasivitate) şi uită de sentimentul iubirii, mai exact, de Dumnezeu, iar
morala capătă o valoare relativă: „Prezenţa constantă a tehnicii în viaţa cotidiană omului i-a
influenţat felul de gândire şi a transferat şi asupra omului regulile mecaniciste inducând, subtil,
ideea moralei fără răspundere prea mare ori chiar lipsită total de ea, a faptei care se împlineşte uşor
prin raportarea subiectului doar la sine, a împlinirii „datoriilor” faţă de alţii – care oricum au doar
valoare relativă – într-un mod cât mai simplu cu putinţă.”23
Observăm aşadar cum în etica postmodernă prezentă în mass-media domină un alt duh, alte
principii pe care Gilles Lipovetsky le numeşte dionisiace, informarea ajungând de fapt la nivel de
relaxare a publicului, de distrare a acestuia prin orice modalitate, prin promovarea libertăţilor de
orice natură, totul sub egida şi protecţia unei singure ideologii: DEMOCRAŢIA.
Astfel, mass-media a ajuns de la jurnalistul zelos care muncea şi îşi găsea cu greu sursa de
informare pentru o ştire, la căutarea senzaţionalului mizerabil, a scandalurilor sau subiectelor tabu
pe care le prezintă ca ceva demn de „Breaking News” prin propagandistul de „talk-show” care arată
documente „şoc!!!” prin care doar incită la violenţă şi stres.
Astfel că, obosit de rapiditatea epocii şi de greutatea câştigului cinstit, omul ajunge acasă şi
se amăgeşte cu televizorul crezând că după o zi stresantă, va reuşi să se relaxeze prin vizionarea
emisiunilor care de fapt continuă obosirea la nivelul cel mai critic, adică la nivel cerebral, stimulii
atrofiindu-se şi astfel omul ajungând să se transforme încet într-o legumă sau un robot prins în
comenzile aparatului.
Am ajuns astfel într-un punct în care am demonstrat că mass-media trece printr-o criză etică
la nivel global, transformând scopul ei de informare în in-formare, sau neformare, ea încurajând

22 Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxală, ed. Polirom, Iaşi, 2007, p. 185.

23 Ştefan Iloaie, Relativizarea valorilor morale, p.49.
8
pasivitatea, sedentarismul şi observarea din faţa micului ecran a problemelor vieţii pe care le
întâmpină alţi oameni, amăgind telespectatorul cu „siguranţa” pe care o are fiind pe canapea, iar nu
în locul celor în cauză.
Trăim într-o perioadă critică, în ceea ce priveşte societatea şi schimbarea percepţiilor ei
morale, deoarece hiperconsumismul duce la trufie şi la nevoia de câştig tot mai mult, trecând peste
limitele morale şi ajungând la: „Obsesia oarbă pentru bani, preeminenţa egoismului, proliferarea
lipsei de sinceritate, decăderea familiei ca instituţie socială, ieşirea în public a sexualităţii, creşterea
discordiei, amplificarea conflictelor de tot felul (dintre indivizi, dintre individ şi societate, dintre
grupurile sociale, dintre generaţii)”24 .

Mass-Media și Morala creștină

Societatea este într-un continuu progres ştiinţific, iar oamenii de astăzi au alte preocupări
decât cei de pe timpuri, ceea ce a făcut necesar ca şi Biserica să dea răspuns la provocările lumii
contemporane. O eră a modernităţii, aşa cum o gândim astăzi, porneşte în plan economic de la
maşina cu aburi, de la care a fost deschisă calea tuturor invenţiilor tehnicii, prin cercetare ştiinţifică
asiduă. În plan social, a fost realizată, treptat, sporirea gradului de confort al populaţiei, deşi, la
început, toate cuceririle amintite au fost accesibile unui număr foarte mic de persoane, raportat la
populaţia planetei. Progresează lent şi mijloacele de comunicare, punându-se bazele mass-media
prin apariţia primelor publicaţii şi a radioului.
Deja, această eră socială a suferit modificări structurale profunde, fapt pentru care
specialiştii vorbesc de transformarea ei, încetăţenindu-se deja termenul de posmodernitate, ca fiind
definitoriu pentru societatea de astăzi. Notele dominante ale postmodernităţii sunt date de
expansiunea fără precedent a tehnologiei informaţiei, accesul neîngrădit la date şi rolul tot mai
accentuat deţinut de mass-media în formarea personalităţii umane. În plus, continuă avântul
tehnologiilor avansate, asistate de forme de inteligenţă artificială. Observăm şi creşterea de
neimaginat a gradului de accesibilitate a oamenilor la noile realizări ale progresului şi civilizaţiei
contemporane: un procent tot mai mare din populaţia planetei are acces la tehnologii de ultimă
generaţie.
Astfel, progresul extraordinar al ştiinţei şi tehnologiei este un factor constitutiv al
postmodernităţii, aşa cum am arătat deja. Se pune accent pe cunoaşterea intelectuală, ca expresie a

24Gheorghiţă Geană, Religia ca terapeutică socială, în Mircea Flonta, Hans-Klaus Keul, Jorn Rusen (ed), Religia şi
societatea civilă, ed. Paralela 45, Piteşti, 2005, p. 139-140.
9
unei raţionalităţi exacerbate, promovată cu ajutorul unor mijloace ultramoderne: internet, biblioteci
virtuale, baze de date computerizate – toate conduc la o informare detaliată şi facila, dar, în acelaşi
timp, pot dăuna enorm: sunt suficiente câteva atacuri contra Bisericii, abil gestionate de către
grupuri de interese, pentru a justifica „legitimitatea” poziţiei detractorilor acesteia, din interior.
În raport cu cosmosul, se observă, deja, consecinţele unui comportament iresponsabil al
omului postmodern. Avid după bunăstare, el generează şi amplifică o criză ecologică de proporţii,
ale cărei consecinţe sunt greu de anticipat pe termen mediu şi lung. Aceasta îl afectează, în primul
rând, pe om, dar şi celelalte specii de animale şi plante. Dezinteresul, am putea spune, criminal, al
omului fată de creaţia lui Dumnezeu, îl conduce pe acesta la nesupunere şi neascultare, întrucât el a
fost pus să stăpânească natura, nu să o distrugă. Cercetările asidue ale ştiintei şi tehnologiei actuale
vădesc, în unele domenii, o atitudine potrivnică normelor creştine de etică si bio-etică. Bunăoară,
„efortul constant de a realiza roboţi cu viaţă psihică asemănătoare omului poate trăda fie o
consecinţă a golirii de conţinut a vieţii noastre, compensate prin crearea de artefacte cu conştiinţă,
fie o expresie a unei tentaţii demiurgice”25 . Aceleaşi pretenţii creatoare se întâlnesc şi în metodele
de inginerie genetică neîngăduite de Biserică: fertilizarea în vitro şi clonarea, unde „joaca de-a
Dumnezeu” duce la consecinţe fatale, imprevizibile.
Revenind iar la subiectul nostru – mass-media-, Î.P.S. Bartolomeu îşi spune punctul de
vedere: ...dacă vom ajunge să ne cunoaştem, să ne iubim să ne urâm, să ne căsătorim să
neînmormântăm doar prin internet, atunci într-adevăr ne vom înstrăina cu desăvârşire unii de
alţii ...26
Prin aceste cuvinte , Î.P.S. Bartolomeu, doreşte să ne transmită ideea că internetul, ca mijloc
media, aduce înstrăinarea între oameni. Ţările, popoarele se cunosc mai puţin , televiziunea
transmite ceea ce vrea să transmită şi nu realitatea. Oamenilor le este mai folositor să se întâlnească
sufleteşte, prin vizite, să nu se bazeze doar pe televiziune şi internet. Biserica este importantă
deoarece ea ne aduce în faţa lui Dumnezeu, ne aduce pe toți laolaltă. Atunci când eşti în faţa
televizorului eşti singur, dar la biserica eşti în faţa lui Dumnezeu, umăr lângă umăr cu fraţii tăi
simţind comuniunea mai mult ca şi comunitatea.
Această idee, de înstrăinare între oamnei, o susţine şi Pr. Ştefan Iloaie: valorile proprii se
înstrainează de specificul unor persoane și comunități, fară ca valorile altora – cu câteva excepții,

25 Adrian Lemeni, pr. Razvan Ionescu, Teologie ortodoxă şi Ştiinţa. Repere pentru dialog, Ediţia a doua, revazuta si
adaugită, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2007, pp. 427-428.
26P.S. Bartolomeu Anania- despre internet http://www.doxologia.ro/audio/parinti-duhovnicesti/inaltpreasfintitul-
bartolomeu-anania-despre-internet
10
cum ar fi, spre exemplu, comunicarea prin internet – să devină imediat repere existențiale proprii.
Pe bună dreptate s-a subliniat faptul că, în ciuda circulației rapide a ideilor si conceptelor,
adevăratele repere axiologice nu se globalizează27 .
Raporturilor morale cu aproapele, pe nesimţite, în special prin intervenţia mass- media,
suntem obişnuiţi astăzi să gândim ca e suficientă toleranţa în relaţiile interumane, că manifestarea
tolerantă include prezenţa iubirii, şi că iubirea se manifestă prin atitudinea tolerantă. Dar avem
tocmai aici o importantă schimbare de accent pe care morala contemporană ne-o propune ca pe-un
„loc comun” şi sigur, cu certe repere în valorile creştine, împinşi fiind – subtil – să acceptăm ideea
că aceste concepte nu ar fi suportat vreo modificare. Dar toleranţa reprezintă acceptarea existenţei şi
manifestării celuilalt, nu şi iubirea lui, ba nici măcar nu o presupune, căci începem să fim, în
realitate, tot mai puţin apropiaţi unii de alţii, în ciuda libertţăţilor pe care le avem, dar şi a
aglomerărilor umane28.
Orice persoană se deschide spre celălalt prin autoritatea – relativă, nu absolută – pe care o
are asupra lui, chiar şi atunci când nu rosteşte nici un cuvânt; simpla sa prezenţă îl impune pe om29 .
Societatea, grupurile umane, comunitaţile au nevoie de modele morale, nu politice sau
sociale, pe care cel mai adesea le pun la dispoziţie mijloacele mass-media, dar tocmai lipsa
consecventa a adevaratelor repere personale fac ca foamea dupa ele sa fie mai mare; misiunea
fiecarui creştin e să devină model pentru cel de lângă el, căruia să-i încredinţeze trăirea proprie, cu
smerenie, ca drum în care se realizează taina Emausului, pentru ca şi el, la rândul lui, sa primeasca
de la celălalt aceeaşi mărturie, de care are nevoie spre a se fortifica duhovniceşte. Spre deosebire de
alte timpuri şi contexte sociale, creştinii vremurilor actuale simt nevoia să fie mereu încredinţaţi de
realizările contemporanilor, spre a trece mai uşor şi mai sigur peste încercările specifice contextului
lor istoric30.
Biserica trebuie să conştientizeze impactul teribil al tehnologiei asupra societăţii.
Manipularea prin mass-media, accesul generalizat al oamenilor la presă şi internet pot fi arme
teribile întoarse contra Bisericii. Este suficientă mediatizarea unor probleme interne şi Biserica are
de suferit. Nu avem voie să neglijăm puterea mass-media: în mentalitatea omului simplu din mediul
rural, impactul produs de tehnicile de manipulare poate fi fatal. Este obligatorie prevenirea oricăror

27Bruno Cescon apud. Ştefan Iloaie, Relativizarea valorilor morale. Tendintele eticii postmoderne şi morala creştina,
Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2009, p.17.

28 Francis Fukuyama, apud. Ştefan Iloaie, op.cit., p.108.

29 Zygmunt Bauman, apud. Ştefan Iloaie, op.cit., p.109.

30 Ştefan Iloaie, op.cit., p.164

11
atacuri de presă contra Bisericii şi stingerea din faţa oricăror posibile surse ale acestor atacuri. De
asemenea, trebuie găsite soluţii viabile pentru a lupta contra tentativelor de manipulare, extrem de
frecvente în cazul canalelor media comerciale
Pentru contracararea acestei crize morale ce are loc la nivelul populaţiei, Biserica Ortodoxă
Română a intrat pe planul mass-media prin televiziune, radio şi site-uri cu caracter informaţional-
educativ.
Intensificarea nivelului informațional în plan cultural și religios prin trusturile media ale
Bisericii pot promova morala creștină dar și o înțelegere a libertăți noastre într-un mod autentic, în
care adevărata libertate se află în eliberarea de patimi și trăirea în Hristos. Biserica prin media
trebuie să promoveze modele de trăire autentic creștină care să scoată în evidență modalitățile prin
care omul poate trăii frumos și în același timp să-l mărturisească pe Hristos. Pentru că „A-L face
cunoscut în lume pe Hristos devine deziderat moral al fiecărui creştin. Domnul i se descoperă
omului, dar revelarea şi cunoaşterea de care el se bucură din partea lui Hristos îl obligă la
mărturisire, la a-L face cunoscut pe Cel care i Se dezvăluie, la a transmite altora bucuria de care el
se împărtăşeşte”31.
Biserica trebuie să se îngrijească să-și mențină credibilitatea, să lupte necontenit pentru
transmiterea valorilor creștine și autentice.

SPOTURILE PUBLICITARE ȘI ETICA HEDONISTĂ

Mass-media încetul cu încetul la desensibilizat pe om în ceea ce privește urâțenia păcatului

și a desfrâului. Tortura, violul, adulterul, crima, cea mai josnică acțiune făcută de om, trece acum pe
canalele media ca divertisment. Nimic nu mai este lăsat imaginație, de fapt media se mândrește cu
faptul că poate să transpună în imagini lucruri pe care nici măcar nu ni le putem imagina.
Lucru care mi-a atras atenția în ultima perioadă, este modul în care publicitatea transmite
mesaje subliminale pe toate căile media. Pentru a face un spot publicitar sau pentru a se ajunge la
un slogan de câteva cuvinte, autorii acestor spoturi, se folosesc de filozofie și psihologie, de
motivația umană și de dorințele acestuia cu privire la anumite produs. Creatorii de spoturi
publicitare cheltuiesc milioane de dolari făcând cercetare pe sute sau mii de indivizi, pentru a
descoperii motivația care îi face pe omeni să cumpere un anumit produs. De multe ori omul

31 Ştefan Iloaie, Relativizarea valorilor morale, p.133.

12
cumpără un produs datorită statutului sau aurei care s-a format în jurul acestuia, având o dorință
necontrolată de a-l avea chiar dacă nu îi este absolut necesar.
Sunt acum și anumite strategii de a pune unele spoturi publicitare în pauza unor anumite
programe de televiziune din cauza demografiei telespectatorilor. Toate aceste aspecte sunt atent
selectate și orchestrate asemenea folosirii unui tip de momeală pentru un anumit tip de pește.
Publicitatea nu este ceva nou, este o simplă unealtă pentru a ne influența să cumpărăm un
produs. Diavolul a fost primul care a condus prima agenție publicitară în rai, când i-a ispitit pe
Adam și Eva să mănânce din pomul cunoștinței binelui și al răului. Iar de atunci publicitatea
folosește aceleași trei principii de bază: plăcerea trupului, plăcerea ochilor și mândria. În publicitate
nimic nu este întâmplător, fiecare imagine, fiecare cuvânt sunt atent alese și testate. Ele nu sunt fără
înțeles sau fără vreo influență ci mai degrabă se adresează unei neputințe umane care însă este
răsucită în așa fel încât să pară a fi o virtute.
Sloganul de la Nike spune, ”Just do it”.(Doar fă-o !) Oare chiar ne dorim o lume în care
nimeni nu mai aibă niciun fel de control și în care nimeni să nu se gândească la consecințele
acțiunilor sale? Ce copil care după ce a făcut o boacănă, când a fost întrebat de ce a făcut acea
prostie, nu a răspuns: Nu știu, doar am făcut-o ! Nu ar trebui să ne maturizăm și să depășim acest
stadiu de imaturitate?
Un teolog american, convertit la ortodoxie, Steve Robinson, ce a devenit cunoscut pentru
podcast-ul său Our life în Christ și Steve the Builder, face o analiză amănunțită a efectului media și
a modalităților de manipulare prin publicitate. El spune că moda zilelor noastre este spiritul
veacului acestuia și a ființei umane căzute centrată pe sine. Omul este constant bombardat cu
mesaje subtile, care prind repede, care se cuibăresc în inconștientul omului și care întărește
umanismul secular, relativismul, postmodernismul, narcisismul, hedonismul, dreptul de a poseda și
egoismul. Dacă ar fi să ascultăm, să criticăm, să analizăm un spot publicitar, din perspectivă morală,
vom începe să vedem ce duh domnește în aceste mesaje. 32
Steve Robinson spune că a întâlnit mesaje subliminale chiar și pe lucrurile cele mai banale.
El povestește caut pe o sticlă de Ketchup, un slogan care spunea ”You be the judge” (Judecă tu).
Acest mesaj la folosit și satan când i-a ispitit pe Adam și Eva rai spunându-le că vor fi asemenea lui
Dumnezeu, cunoscând binele de rău. Acea banală sticlă de Ketchup, spunea același lucru: *EU*
sunt judecătorul! Dar oare ce influență poate avea un cuvânt scris pe o sticlă?

32Steve Robinson, Steve the Builder - Philosophical Ketchup, http://www.ancientfaith.com/podcasts/stevethebuilder/

philosophical_ketchup
13
 Ei bine, are! Cuvintele sunt importante. Prin cuvânt, Hristos a alungat pe demoni. Prin
credință suntem mântuiți. Cuvintele lui Dumnezeu, Hristos cel întrupat, nu sunt goale, ci sunt pline
de viață! Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit Mt. 12,37. Un
cuvânt poate tămădui sau ucide.
Într-adevăr mesajul de pe sticlă de Ketchup ”Judecă tu”, este un lucru mărunt, văzut ca un
mesaj izolat, însă acest mesaj este unul din sutele de mesaje subliminale cu care suntem bombardați
clipă de clipă, în doze mici, dar care la un moment dat, fără să ne dăm seama își fac efectul iar omul
începe să creadă ceea ce zi de zi i s-a inoculat într-un mod mai puțin conștient!
Concluzionez cu un citat pe care îl consider ca un semnal de alarmă pentru situaţia în care se
află lumea creştină, sub influenţa mijloacelor media: „Valoarea actului de a fi responsabil îi
urmează, ierarhic, celui de a fi creator: dacă ne asemănăm divinităţii când creăm, răspunderea
pentru ceea ce am realizat este ceea ce urmează imediat, aproape concomitent, evaluând rezultatul
creaţiei. Responsabilitatea umană se manifestă în primul rând înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă se
lucrează prin alte tipuri de răspunderi, mai concrete: faţă de sine, faţă de aproapele”33 .

33 Idem., Morala creştină şi etica postmodernă, p.202-203.

14
 CUPRINS

Introducere............................................................................... ................2
Etica în Mass-Media…………………………… ………………………2
Mass-Media și morala creștină….………………………………………9
Spoturile publicitare și etica hedonistă …………………………………12
Cuprins ….………………………………………………………………14
Bibliografie………………………………………………………………15

15
 BIBLIOGRAFIE

CĂRŢI TEOLOGICE
1. Breck, Pr. Prof. Dr. John, Darul sacru al vieţii, ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2003
2. Iloaie, Conf. Univ. Dr. Ştefan, Relativizarea valorilor morale, ed. Renaşterea, Cluj-Napoca,
2009.
3. Idem., Morala creştină şi etica postmodernă.O întâlnire necesară, ed. Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 2009.
4. Mantzaridis, Prof. Dr. Georgios, Morala creştină II, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006.
5. Yannoulatos, Prof. Anastasyos, Ortodoxia şi problemele lumii contemporane, Editura
Bizantină, Bucureşti, 2003.

CĂRŢI ETICĂ ŞI SOCIOLOGIE

1. Albuleѕcu, I., Educaţіa şі maѕѕ-medіa. Comunіcare şі învăţare în ѕocіetatea іnformaţіonală,

Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003;
2. Βertrand, Claude-Jean, Copilul şi jocul, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000;
3. Coman, Μ. Ιntroducere în ѕіѕtemul maѕѕ-medіa, Ed. Polirom , Ιaşі, 1999
4. Flonta, Mircea, Hans-Klaus Keul, Jorn Rusen (ed), Religia şi societatea civilă, Ed. Paralela
45, Piteşti, 2005.
5. Gavriluţă, Cristina, Socioatropologia fenomenului religios, Ed. AXIS, Iaşi, 2003;
6. Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Ed. Evanghelismos, 2005,
Bucureşti.
7. Mitarca, Monica, Etica în Mass Media, Ed. Silex, București, 2004.
8. Popa, Dumitru Titus, Deontologia profesiunii de ziarist, Ed. Norma, Bucureşti, 2000.
9. Roѕemarіe, Haіneş, Televіzіunea şі reconfіgurarea polіtіculuі. Ed. Polirom, Ιaşі, 2002;

10. Lipovetsky, Gilles, Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice, ed.
Babel, Bucureşti, 2006.
11. Idem., Fericirea paradoxală, ed. Polirom, Iaşi, 2007
12. Yannaras, Christos Libertatea moralei, ed. Anastasia, Bucureşti, 2004.
16
DICŢIONARE
1. Dicţionar explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1984.
2. Μіc dіcţіonar encіclopedіc, Ed. Encіclopedіcă, Bucureşti, 1978;

RESURSE INTERNET
1. P.S. Bartolomeu Anania- despre internet http://www.doxologia.ro/audio/parinti-duhovnicesti/
inaltpreasfintitul-bartolomeu-anania-despre-internet
2. Milescu Georgiana, Etica mass-media, o abordare a codurilor de conduită profesională
în jurnalism, https://sizzlefizzle.wordpress.com/tag/profesionalism-jurnalistic/
3. Steve Robinson, Steve the Builder - Philosophical Ketchup, http://www.ancientfaith.com/
podcasts/stevethebuilder/philosophical_ketchup


17