Sunteți pe pagina 1din 123
14,99 lei Revistă de cultură şi gândire strategică Nr. 21  Octombrie 2015 CONVORBIRI Lucian

14,99 lei

Revistă de cultură şi gândire strategică

Nr. 21 Octombrie 2015

şi gândire strategică Nr. 21  Octombrie 2015 CONVORBIRI Lucian Boia despre “Accelerarea istoriei şi

CONVORBIRI

Lucian Boia despre “Accelerarea istoriei şi declinul Occidentului”

INTELLIGENT BUSINESS

Outssourcing-ul - o moarte lentă

REPORTAJ

Viaţa mâinilor negre

TRAVEL

Ultimele păduri virgine din Carpaţi

Facebookistan

Editorial Vasile Dâncu Aceste maşini minunate şi sclavii lor imperfecţi (Omul îmbunătăţit şi ideologiile
Editorial Vasile Dâncu Aceste maşini minunate şi sclavii lor imperfecţi (Omul îmbunătăţit şi ideologiile

Editorial

Editorial Vasile Dâncu Aceste maşini minunate şi sclavii lor imperfecţi (Omul îmbunătăţit şi ideologiile
Vasile Dâncu Aceste maşini minunate şi sclavii lor imperfecţi (Omul îmbunătăţit şi ideologiile tehniciste) These

Vasile Dâncu

Aceste maşini minunate şi sclavii lor imperfecţi

(Omul îmbunătăţit şi ideologiile tehniciste)

These amazing machines and their imperfect slaves

(Enriched humans and the ideologies of technicism)

„A reuşi crearea inteligenţei artificiale va fi cel mai important eveniment din istoria omului. Poate fi însă ultimul.” Stephen Hawking

„Success in creating Artificial Intelligence would be the biggest event in human his- tory. Unfortunately, it might also be the last, unless we learn how to avoid the risks.” Stephen Hawking

Î ntr-o dimineaţă, în timp ce îmi beam cafeaua, dar fără ziarul mirosind a cerneala de altădată, tableta îmi semnalează cu un zgomot care semăna cu un chiţăit de şoricel că unui anume Mahommed Abad, din

Edinburgh, de 43 de ani, ştiinţa modernă i-a făcut

rost de un penis bionic, după ce, pe cel original,

îl pierduse într-un accident de mașină. În aceeaşi

zi, după-amiază, mă întâlneam cu vechi colegi, informaticieni, pentru a discuta despre cum ar

putea să facă o linie de doctorat pe cercetări

legate de bioetică și despre cât de pregătiţi sunt oamenii spre relaţiile de colaborare om-mașină,

o discuţie pe care o lăsasem practic în același

stadiu, acum 15 ani când am plecat spre Bucureşti de la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Nu era ceva nou pentru mine, pregătind discuţia, citisem înainte o groază de lucruri despre „stadiul problemei” tehnologice și implementării, în epoca roboticii, a biotehnologiei, a nanotehnologiilor. Se lucrează deja din greu la inteligenţa nonbiotică, despre care Google spune că, undeva spre anul 2050, va fi de un miliard de ori mai puternică decât orice inteligenţă umană.

O ne morning, while I was enjoying my coffee — no longer with the smell of freshly printed newspapers — my tablet grabbed my attention with a sound that resembled a little mouse's squealing

to let me know that modern science had granted a certain gentleman from Edinburgh whose name was Mahommed Abad, 43, with a new penis, the original having been lost in a car accident. I was to meet that very afternoon a bunch of computer scientists I used to work with in the past to set up the plans for a new PhD research line on questions related to bioethics and people's attitudes towards human-machine interaction. We were supposed to catch up with a conversation of ours that we had left open fifteen years ago, before my leaving the „Babeș-Bolyai” University for Bucharest. That particular story was nothing new to me; to prepare for our meeting, I had done enough reading on the topic, particularly on problems concerning the stage of the technologies involved in it and their implementation. In this era of robotics, biotechnology, and nanotechnology, researchers put a great deal of effort into the development of nanobiotic intelligence,

Informatica afectivă (Affective Computing)

3
3

SINTEZA # 21, octombrie 2015

Editorial Editorial este un domeniu de cercetare revoluţionar, care experimentează capacitatea mașinilor de a

Editorial

Editorial Editorial este un domeniu de cercetare revoluţionar, care experimentează capacitatea mașinilor de a

Editorial

Editorial Editorial este un domeniu de cercetare revoluţionar, care experimentează capacitatea mașinilor de a

este un domeniu de cercetare revoluţionar, care experimentează capacitatea mașinilor de a recunoaște, sintetiza, exprima emoţiile pentru conceperea tehnologiilor de mâine. Programe ca Affectiva, care a fost realizat de grupul Affective Computing, folosesc o bază de date de peste un miliard de expresii faciale, pe care o utilizează pentru a crea algoritmi prin care se pot recunoaşte şi clasifica emoţiile de bază, precum fericirea sau mânia, cu o precizie de peste 90%, iar tehnologia Affdex are deja o piaţă excelentă în marketing şi publicitate, unde este folosită pentru a testa reacţiile subiecţilor și pentru a adapta mesajele la orizontul de aşteptare conştient sau inconştient al acestora. Membrii asociaţiei Quantified Self au produs instrumente, precum Mood Scope şi

Mappiness care îi ajută pe cei care le folosesc să-şi potrivească starea mintală cu evenimentele externe. Programul Mappiness, de exemplu, măsoară gradul de fericire şi dinamica acestuia în timp, contexte relevante sau situaţii critice, după informaţiile pe care i le oferă persoana respectivă. Tehnologiile ne propun și nemurirea într-un viitor destul de apropiat, prin capacitatea de a reproduce celulele. Conceptul de singularitate tehnologică ne promite realizarea, prin 2050,

a unei superinteligenţe bazate pe evoluţia

exponenţială a tehnologiei și accelerarea constantă

a inovaţiei. Unii au devenit tot mai entuziasmaţi în

a continua ameliorarea tehnică a performanţelor

umane. Se dau lupte grele între transumaniști și bioconservatori. Primii sunt cei care susţin ceea ce menţionam înainte, filosofia trecerii dincolo de frontierele biologicului pentru ca specia umană să devină mai puternică, mai raţională, mai rezistentă la boli și mai inteligentă. Printre ei, îi regăsim pe biofizicianul Gregory Stock, autor al unei cărţi de mare succes - Redesigning Humans: Our Inevitable Genetic Future - sau pe profesorul de bioetică Nicholas Agar, autorul unui bestseller de mare circulaţie: Liberal Eugenics. In Defense of Human Enhancement. Bioconservatorii sunt cei care se îngrijorează de această perspectivă spunând că trebuie, din contră, să luptăm pentru conservarea umanităţii, la fel ca pentru cea a mediului înconjurător, în care s-a creat. Printre susţinătorii ideii sunt teoreticieni cunoscuţi, precum politologul Francis Fukuyama sau filosofii Leon Kass și Michael Sandel. Ideologiile tehnologiste ne promit o lume mai deschisă și mai conectată, mai ales pentru cei care sunt timizi și asociali. Aceștia

sunt puși la adăpost de provocările, ameninţările și incertitudinile lumii reale. Un adevărat mit al conectivităţii ne anunţă că reţeaua în sine e o adevărată revoluţie tehnică, deci și socială – clar că asta înseamnă un rol transformator în societate. Conectivitatea, prin reţelele purtătoare, aduce și pace sau coeziune socială, deoarece unește planeta, nu-i așa, în plus reţelele aduc o nouă economie și, sigur, asta aduce și prosperitate. Aceste aporii sunt coloanele ce susţin lumea certitudinilor noastre. Ideologiile tehnologiste ne cer, de fapt, să delegăm tot mai mult maşinilor relaţia noastră cu lumea. Este un fel de a recunoaște, rușinaţi, că nu

which Google says is going to be, by the year 2050, one billion times more powerful than any human brain. Affective Computing is a revolutionary realm of research that experiments on the abilities of machines to recognise, synthesise, and express emotions for tomorrow’s new technologies. Some software such as Affective, which was developed by the Affective Computing group, make use of algorithms that access a database of a billion indexed facial expressions to recognise and classify basic emotions, such as happiness and anger with a precision higher than 90%, whereas the Affdex technology is widely used already in marketing and advertising for testing buyer response and adapting messages to the subject’s conscious or unconscious horizon of expectation. Members of the Quantified Self association have developed such tools as Mood Scope and Mappiness, which help users harmonise their mental state with external events. Mappiness, for instance, is able to measure a person’s degree of happiness and its dynamics over a certain period of time as well as in specific contexts or critical situations based on information provided by the subject. By controlling cell multiplication, new technologies also come with the promise of immortality in a not-so- distant future. The concept of technological singularity involves the belief that the exponential evolution of technology and the ever-faster pace of innovations will lead to creating superintelligent entities by 2050. Others feel increasingly enthusiastic about improving human abilities using technological aids. There are big fights going on these days between transhumanists and bioconservatives. The formers support the philosophy that the human species must go beyond its biological limitations in order to become stronger, more rational, more resistant to diseases, and more intelligent. One can find in this league Gregory Stock, a biophysicist who authored the best-seller Redesigning Humans: Our Inevitable Genetic Future or Nicholas Agar, professor of bioethics and author of another bestseller, Liberal Eugenics. In Defense of Human Enhancement. Among the bioconservatives, one can find those who feel worried by such perspectives, saying that we should rather fight to preserve humanity and the environment where it sprouted. Such thinkers as the political scientist Francis Fukuyama or the philosophers Leon Kass or Michael Sandel belong to the bioconservative circle. For the shy ones or those who tend to lack social skills, technologies promise to create a world that is more open and better connected, a world that can shelter them against the challenges, the threats, and the uncertainties of the „real world”. There is a „connectivity myth”, which claims that networking was in itself a real technical revolution — therefore, a social revolution as well — which implies that it had a transformative power upon society. Through its underlying networks, connectivity is able to bring us peace and social cohesion, given that it brings together, doesn’t it, the whole planet, creating thus a novel economy and generating, obviously, more prosperity. These aporias are the pillars of strength that sustain the world of our certainties. The ideologies of technicism demand us, in fact, to delegate to machines a larger amount of our relationship

suntem perfecţi, că avem nevoie de îmbunătăţiri. Iar acest lucru face, cum spune Cornelius Castoriadis, într-un studiu, să asistăm la creşterea insignifianţei umane. Noua limbă („novlangue” a lui Orwell) este deja aici. Limbajul acronimic şi nelipsitul „ok”, alături de ciudatele emoticoane zâmbitoare și tâmpe, înlocuiesc cuvintele şi frazele meşteșugite de altădată. Copiii noștri, vorbitori de mesagereză, nu mai ştiu să scrie banala compunere de la început de an despre „cum mi-am petrecut vacanţa” şi, chiar dacă ar scrie, nu îşi vor mai începe povestea lor cu propoziţia „eu în vacanţă am fost la bunici”. Tehnofilii de astăzi vor să concesionăm viaţa noastră tot mai mult tehnicii și lucrurile alunecă spre asta. Emoţia înlocuiește empatia, deoarece emoţia se poate produce mai ușor prin diferite forme de stimulare. Suntem luaţi ostatici de către mașini, iar motoarele de căutare ale minţii se anchilozează pe zi ce trece. Începem să ne punem întrebarea dacă mai comandăm noi lumii sau trebuie să ne ascundem imperfecţiunea cu rușine, aşa cum altădată Adam fugea din calea lui Dumnezeu. Omul îmbunătăţit de astăzi ratează majoritatea ţintelor tradiţionale. Dacă cititul a fost o mare revoluţie, acum aceasta fost înăbuşită. Michael Wesch, antropolog specializat în ecologie media, cel care a studiat nașterea scrisului într-o comunitate primitivă din Malaezia, arată că, în culturile tribale, ca și în cazul Facebook, oamenii se definesc prin „reţeaua de prieteni”. Ca în cazul reţelelor sociale, legăturile sociale sunt esenţiale, doar că aici ele nu pot exista fără relaţiile face to face, invers faţă de reţelele sociale, unde simularea si teatralitatea sunt regulile, cum ar spune Goffman. Între oralitatea culturii tribale și cea a reţelelor sociale există o puternică analogie, demonstrând un fel de „a doua eră de oralitate”, ca să folosim conceptele lui McLuhan. Ascunși prin văgăunile reţelelor sociale, suferim de supraîncărcarea informaţională (The Information Overload), ceea ce se traduce, de cele mai multe ori, prin dificultatea unei persoane de a lua o decizie din cauza unei cantităţi prea mari de informaţii prezentate și pusă la dispoziţia sa. Supraîncărcarea cognitivă este determinată chiar și de către mesageria electronică, cea care creează un sentiment de urgenţă producând supraîncărcare atât comunicaţională, cât și informaţională. Din 1997, COS - Cognitive Overflow Syndrome sau sindromul de saturaţie cognitivă a fost identificat și clasat (Autisser David, Lahlou Saadi și Melkior Roland, 1997). COS se definește ca o situaţie de saturaţie cognitivă în situaţii în care utilizatorul primește simultan, și din surse multiple, diferite informaţii și nu dispune de o strategie eficientă pentru a le integra, clasa sau interpreta, în plus, apărând mai multe opţiuni nu poate stabili priorităţile. Adevărat cancer tăcut al companiilor, inflaţia informaţională modifică modurile de acţiune ale organizaţiei, astfel încât, în nenumărate situaţii, informaţia nu este o resursă, ci mai mult un parazit, o constrângere care paralizează activitatea

cotidiană și creează dezorientarea utilizatorilor.

with the world. This is a way of admitting, ashamed,

that we are not perfect, that we require enhancement. Which makes us acknowledge, as Cornelius Castoriadis put it in one of his papers, that there is a „rising tide” of human insignificance. The new language (Orwell’s ‘Newspeak’) is already here. The excess of acronyms, the ever-present „ok”, or the odd smileys with their dumb faces have replaced the carefully chosen words and polished phrases of bygone days. Or kids, who are so fluent in the texting slang, find

it difficult now to write a back-to-school composition on

„How I spent my summer vacation”, and, even if they are able to do it, they no longer start with „Over my summer vacation, I went to my grandparents”. Contemporary technophiliacs want us to focus our

lives more on technology, and things seem to be moving in that direction, indeed. Emotion replaces empathy, because emotion can be created easily through stimulation. We are getting hijacked by machines while the „search engines”

of our own minds get frailer every day.

We begin asking ourselves whether it is we who govern the world or rather must hide our imperfections ashamed, as Adam once hid away from God. Today’s enhanced humans miss most of conventional targets. The experience of reading, which was a great revolution for humans, is now being clogged. Michael Wesch, an anthropologist specialised in media ecology who investigated the emergence of writing in a primitive community in Malaysia, showed that, in tribal communities, people identified themselves through their ‘networks of friends’ just as on Facebook. Social bonds are as essential as social networks, except that

they cannot function without face-to-face relationships, whereas in social networks the rules are based on simulation and theatricality, as Goffman would put it. There is a strong similarity between the orality of a tribal culture and that of social networks, which suggests that we have entered an era of „secondary orality”, to use a concept of McLuhan. Hidden in the nooks and crannies of social networks, we suffer from Information Overload, which most often translates into difficulties

in taking decisions because of the excessively high

amount of information at hand. Cognitive overload can

be brought about by the mere use of electronic mail,

because this instills a feeling of urgency that leads to communicational and informational overload.

In 1997, the Cognitive Overflow Syndrome (COS) was

identified and described by David Autisser, Saadi Lahlou,

and Roland Melkior. They defined COS as a situation

of cognitive saturation where the subject receives a

flood of information from several sources at once and

lacks an effective strategy of integrating, classifying,

or

interpreting them, while also finding it impossible

to

setting priorities, given the multiplicity of options.

A

really silent tumor of organisations, informational

inflation alters the modes of action in organisations

to the point that, very often, information stops being a

resource and turns rather into a parasite, a constraint

that paralyses everyday work and confuses users.

A story began circulating one morning across

Facebook which said that Ofelia Prodan, a Romanian writer, had launched a good-bye message using her online social network; she said she had planned

4
4

SINTEZA # 21, octombrie 2015

5
5

SINTEZA # 21, octombrie 2015

Editorial Într-o dimineaţă a apărut pe Faceebok ştirea că scriitoarea Ofelia Prodan a lansat un

Editorial

Editorial Într-o dimineaţă a apărut pe Faceebok ştirea că scriitoarea Ofelia Prodan a lansat un mesaj

Într-o dimineaţă a apărut pe Faceebok ştirea că scriitoarea Ofelia Prodan a lansat un mesaj de adio pe reţea, scriind că se sinucide, deoarece nu are bani şi nici măcar familia nu o înţelege. „Nu am spus nimic despre problemele mele zilnice. Sunt săptămâni când trăiesc cu 10 lei pe zi şi nu pt. că sunt săracă. M-am născut într-o familie de comercianţi, pentru care banul a fost totul şi în acelaşi timp se mândresc cu rezultatele mele, deşi în ochii lor, sunt un nimic pentru că nu produc bani. Hagi Tudose. Nu doar că mă dezic de familia mea, dar am ales ca formă de protest sinuciderea. Acum sunt împăcată. Nu cred că protestul meu va schimba ceva, dar abia aştept să văd ce e dincolo:

nimicul sau infernul”. Peste câteva zile a revenit de la spital şi a postat: „Sunt uimită de numărul mare de mesaje, de share-uri… Eu, acum, sunt ok. Vă ataşez fişa de externare, ca să vedeţi că nu doar eu, dar şi medicii de la Pronto Soccorso sunt de aceeaşi părere. Am ajuns târziu la spital, până la urmă unica persoană din acest oraş care mă putea găsi a văzut postările de pe Facebook şi m-a căutat. Pastilele nu m-au ajutat să renunţ la lumea aceasta. Protestul meu nu a fost nici el înţeles. Cum nici cel din cartea mea «No exit», de altfel. Dar acum nu mai vreau să mor. Sunt la Sassari. Nu ştiu de ce unii oameni au spus că sunt la Napoli şi au sunat la Poliţia de acolo. Nu îi mai sunaţi pe părinţii mei, nu au fost niciodată o salvare. Nu o să răspund nimănui la telefon, dar vă rog să mă credeţi că acum mă simt mult mai bine. Vă mulţumesc pentru gândurile frumoase, Ofelia”. Adică la revenirea la viaţă, după intoxicarea cu medicamente, ea nu era uimită de soarele și lumina dimineţii, ci de… numărul de share-uri. Nu viaţa a fost share-uită, ci moartea ei temporară. Un confrate a comentat mucalit: poeta s-a sinucis puţin și totul s-a terminat, a fost uitat, nu a lăsat nicio urmă. Poeta noastră sensibilă și nefericită are un statut egal, în lumea nouă a reţelelor, cu AIKO, femeia-robot creată cu puţin înainte de apariţia penisului bionic. Da, cu Aiko, cea care vorbește engleză și japoneză, poate citi și poate recunoaște câteva feţe, zâmbește și râde, pune mâncarea pe masă și distinge florile sau culorile primăverii. Nimic nu ne mai șochează, doar o mică emoţie, ca un curent slab, ne săgetează când citim ştirea că roboţii au început să scrie poeme și, spun jurnaliștii, o pot face mai bine decât oamenii care au avut note slabe la literatură și compunere. Pentameter, de exemplu, este un robot care versifică în metrica lui Shakespeare foarte bine. Oare când se va da roboţilor Premiul Nobel pentru literatură? Oare cum să-ţi mai recit eu, draga mea nebionică femeie: „Sunt câţiva morţi în oraș, iubito/ Chiar pentru asta am venit să-ţi spun…”?

Și ce facem noi, sclavi imperfecţi ai acestor minunate mașini inteligente cu nesăbuita, haotica, primitiva și incontrolabila bucurie de a trăi?

n

to take her life because she was penniless and her family did not understand her: „I never said anything about my daily problems. For weeks, I’ve been living on 10 lei (approximately two euros — translator’s note) a day, and that meant not that I was poor. I was born in a family of merchants to whom money meant everything; they were proud of my achievements even though, in their eyes, I’m nothing because I’m not good at making money. Hagi Tudose ( a fictional Romanian character famous for his stinginess — translator’s note). Not only do I repudiate my family, I also chose suicide as a form of protest. I am peaceful now. I don’t think my protest is going to change anything, but I can’t wait to see what’s on the other side: emptiness or hell”. Several days later, she was released from hospital and she posted the message: „I am amazed at the high number of messages and shares… I’m ok now. I’m attaching here the hospital discharge sheet for you to see that doctors from Pronto Soccorso and I have the same opinion. I was taken to the hospital eventually, because the only person in town who could find me saw the message that I had posted on Facebook and searched for me indeed. Pills were unable to help me leave this world. People didn’t understand this protest of mine, as they didn’t understand my book No Exit, in fact. But I no longer want to die. I’m in Sassari. I’ve no idea why some people said I was in Napoli and called the police

there. Please don’t call my parents; they’ve never been a salvation to me. I will not answer phone calls at all, but please believe me that I feel better. Thank you for your nice thoughts, Ofelia”. So when she came back to life after having poisoned herself with pills, she was not amazed at sunshine and the morning light, but at… the high number of shares.

It was not her life but her temporary death that they

shared. Someone wrote a mumbled comment: the poet did a little suicide, and everything was finished, forgotten, left without a trace. Our sensitive and unhappy poet enjoys the same status, in our new networked world, as AIKO, the female robot created

a little earlier than the bionic penis. Yes, Aiko, who

is able to speak English and Japanese, to read and to recognise a few faces, to smile or laugh, to put down a plate on a table, or to recognise flowers and the colours of springtime. It comes to us as no shock, just as a faint emotion like a mild electric discharghe that touches us when we learn that robots have started writing poems and, journalists say, they can do it even better that students with mediocre results in English. Pentameter, for

example, is a robot who masters Shakespeare’s verse metre. When is a first robot going to receive the Nobel Prize for Literature? How am I going to recite to you, my dear non-bionic woman, „There are a few in town who are dead/I’ve come especially to tell you this…”? (from Romanian writer George Bacovia’s poem Cuptor, August Heat — translator’s note)

And we — imperfect slaves of such amazing, brilliant machines — what are we going to make of our reckless, deranged, primitive, and unmanageable joy of life?

n

6
6

SINTEZA # 21, octombrie 2015

7
7

SINTEZA # 21, octombrie 2015

CUPRINS ZOOM 12 152 CONVORBIRI REPORTAJ 166 TRAVEL 220 EDITORIAL 3 Aceste maşini minunate şi

CUPRINS

ZOOM 12
ZOOM
12
152 CONVORBIRI
152 CONVORBIRI
REPORTAJ 166
REPORTAJ
166
TRAVEL 220
TRAVEL
220

EDITORIAL

3

Aceste maşini minunate şi sclavii lor imperfecţi

(English version included)

Vasile Dâncu

ZOOM
ZOOM

12

România urbană din „reţea” Adriana Dîncu, Mihaela Orban

34

Planeta, un campus puţin mai mare Dragoş Stanca

38

Despre tool-uri comunicaţionale şi alterarea comunicării virtuale prin ele Rareş Iordache

41

„Only connect…” – Adevărata semnificaţie a Facebook Brian McCullough

43

Back to top stories:

reţele de socializare sau reţele sociale? Marius Benţa

44

Dincolo de conectivitate, plictisul Vintilă Mihăilescu

47

Neo-medievalizarea eu-lui în era digitală Ochiul nu se mai satură privind … Alin Fumurescu

51

Facebook, între dramatizarea informaţiei şi amorul propriu Teodor Baconschi

53

Noua realitate. Franzen şi Eggers Dana Altman, New York

56

Patologia IT&C – o boală a utilizatorilor sau a platformelor?

Tudor Raţ

60

Cuţitul lui Zuckerberg

Ruxandra Hurezean

62

IntErvIU Mina tsay-vogel:

Dependenţa de social media poate rezulta în efecte pozitive Cristina Beligăr

64

Impactul tehnologiei asupra dezvoltării Anca Dobrean şi Costina Păsărelu

67

Adolescenţii şi dependenţa de Internet Andreea-Monica State

71

Eldorado 2.0: goana după upload Dragoş Ilie

75

IntErvIU radu Paraschivescu:

Facebook este o formă de sclavie consimţită, la care nu mă încumet Cristina Beligăr

79

Stefan cel Mare has shared your post Teodora Panţu

82

Revoluţia

Tudor Vlad

84

87

91

„Şeruitorul” de idei

Antonio Amuza

PIXELI SI SFINŢI: Internetul, dar de la Dumnezeu şi ispită a diavolului Cătălin Chirilă

Noi în anul 2015 Salut, generaţie în biţi

Caius Chiorean

INSIDE THE BOX

94

100

Orientul printre noi

Psihologia poporului/naţiunii între Kuhn şi Torquemada: Şi totuşi se mişcă…! Daniel David

MERIDIAN

Şi totuşi se mişcă…! Daniel David MERIDIAN 104 110 114 Dosarul sirian în politica externă a

104

110

114

Dosarul sirian în politica externă a Rusiei

Mihai Drăghici

Criza tăcută a refugiaţilor ucraineni Florin Popescu

Tensiuni în Republica Moldova Andrei Ionescu

WAR TIMES

120 Marele Război al cărui sfârşit nu se vede

RESTITUIRI

Liviu Maior

122 Extraordinarele aventuri ale soldatului Nistor

Bogdan Stanciu

INTELLIGENT BUSINESS

130

142

„Outsourcingul este o moarte lentă” Radu Hângănuţ şi Elena Nicolae

IT-ul iese din zona de confort Radu Hângănuţ

BRANDS & TRENDS

148 Branding şi design.Ghid de bune practici şi etică a profesiei în 25 de paşi Bogdan Brânzaş

CONVORBIRI

152

Accelerarea istoriei şi declinul Europei

156

IntErvIU Lucian Boia:

Despre viitor se spun numai prostii Dan Bodea şi Caius Chiorean

A TREIA CALE

163 Modernizarea României Alexandru Cumpănaşu

REPORTAJ

166 Viaţa mâinilor negre

Ruxandra Hurezean

VERDE
VERDE

176

180

Microhidrocentralele şi apa de pe Marte Alexandru N. Stermin

IntErvIU nat Page:

„România a păstrat un mod natural de a face agricultură”

Ligia Popa

PUNCT ZERO

186 O lume conectată, conectată, conectată Traian Brad

ARTE
ARTE

196

Întâlnire cu arta contemporană. Cum avem de construit un pod

Alina Staicu

205

Legendele nu mor, sunt multiplicate Delia Enyedi

208

SEMN DE CARTE

IntErvIU Florin Piersic Jr. „Mă aflu într-un punct al vieţii în care sunt disciplinat, punctual şi cu textul învăţat” Cristina Beligăr

SPORT LIFE

Sport în ritm de Like şi Follow Luminiţa Paul

GOOD LIFE

220

226

230

TRAVEL

Tezaurul pe care nu l-am pierdut Bogdan Stanciu

PATRIMONIU

Sighişoara, burgul perfect

Bogdan Stanciu

AUTO

Big Brother

Florin Popa

DINE & WINE

Bogdan Stanciu AUTO Big Brother Florin Popa DINE & WINE 236 242 Urâte, dar incredibil de

236

242

Urâte, dar incredibil de gustoase Adrian Pop

HIPE & VIBE

Cum evoluează fobiile americane Eduard Ţone

GÂ N D U 10 SINTEZA # 21, octombrie 2014 veştile despre refugiaţi şi despre

ND U

10
10

SINTEZA # 21, octombrie 2014

veştile despre refugiaţi şi despre imigranţii ajunşi în Europa au fost cele mai citite şi mai distribuite ştiri pe paginile de Facebook ale agenţiilor de ştiri. Declaraţiile şocante ale liderilor europeni sunt unele dintre cele mai distribuite pe reţelele de socializare de la începutul crizei siriene încoace. Exemplu ar fi declaraţia fostului preşedinte ceh vaclav Klaus - „Primind refugiaţii, Europa se sinucide”, fotografia unui

copil mort adus de valuri pe o plajă sau o alta cu un tată sărutându-şi fiul la despărţire. Aşa cum s-a spus, drumul imigranţilor a început pe Facebook, dar şi continuă acolo. Acolo îşi găsesc refugiaţii susţinători, dar şi adversari: numai în românia au apărut şapte grupuri antiislam, ca şi manifestaţii de stradă pornite tot de pe reţele, deşi aici nu sosise încă niciun refugiat. Însă „reţeaua” funcţiona, în ea se vărsase turnesolul şi utilizatorii ei se colorau cu fiecare zi în alb şi negru, în pro şi contra. Începuse democratizarea

11
11

SINTEZA # 21, octombrie 2014

dezastrului, şi cu cât gestionarea lui în realitate

e mai dificilă, cu cât întârzie măsurile, cu atât

„reţeaua” dă mai multe semne de iritare. Oamenii politici europeni au ajuns să întrebe dimineaţa când ajung la birou: Câte like-uri au fost la declaraţia mea de ieri? Chiar şi şedinţele

încep cu analize ale reacţiilor de pe reţele. E clar, pulsul mulţimii virtuale contează. Dar va ajuta acest lucru la adoptarea unor soluţii salvatoare,

a unor planuri eficiente? va face acest lucru ca omenirea să fie mai democrată, mai bună?

Z

o

o M

Z

o

o M

Adriana Dîncu, Mihaela Orban

românia urbană din „reţea”

„Dacă doriţi să înţelegeţi diferenţa dintre o reţea şi o comunitate, adresaţi-vă prietenilor de pe Facebook şi rugaţi-i să vă ajute să vă zugrăviţi casa. reţele conectează, comunităţilor le pasă” (Henry Mintzberg, oct, 2015)

comunităţilor le pasă” (Henry Mintzberg, oct, 2015) n Folosim Facebook: din curiozitate, din plictiseală, din

n Folosim Facebook: din curiozitate, din plictiseală, din nevoia de „împărtăşire” cu ceilalţi . Nu comunicăm pe Facebook

Facebook. Cel mai puţin timp pe Facebook (sub 30 de minute zilnic) sunt respondenţii maturi (între 36 şi

50 de ani), cei cu studii superioare şi cei care locuiesc în sudul ţării. 4 din 10 respondenţi petrec între 6 și 15 minute la o singură accesare

1.000 de contacte, iar în cazul a 15% dintre respondenţi, reţeaua personală numără peste 1.000 de prieteni. Respondenţii cu cei mai mulţi prieteni în listă sunt în cea mai mare măsură bărbaţii, adolescenţii, persoanele cu studii elementare şi cei din regiunea

a

Facebook, 18%

Moldova. La polul opus, profilul celor

sub 5 minute, 17% între 16 și 30 de minute, 13% între 3 minute și o oră,

cu sub 100 de contacte pe Facebook arată astfel: mai degrabă femei, persoane între 51 şi 60 de ani, cu studii medii şi respondenţi din sudul ţării.

6% între 1 și 2 ore, iar 4% între 2 și 3 ore sau mai mult. Cei care petrec la

Mai mult de jumătate dintre utilizatorii de Facebook - 59% - spun că le cunosc pe mai bine de 50% dintre persoanele aflate în lista „prietenilor”

o singură accesare

de pe Facebook.

Obiceiuri de accesare

Acasă este mediul cel mai frecvent de accesare a Facebook, însă locurile de accesare sunt printre cele mai diverse. 93% dintre respondenţi accesează de obicei Facebook de acasă, 45% atunci când așteaptă pe cineva, 45% accesează Facebook la școală sau locul de muncă, 44% în localuri, 33% în mijloacele de transport în comun, 25% pe stradă, iar 23 în vizite. 21% dintre respondenţi accesează Facebook într-un alt context. Femeile, vârstnicii peste 65 de ani, respondenţii cu studii elementare şi cei din sudul ţării sunt cei care accesează în cea

mai mare măsură Facebook de acasă. Bărbaţii, adolescenţii, respondenţii cu studii superioare şi cei din regiunea Moldova au într-o proporţie mai mare obiceiul de a accesa Facebook la şcoală sau la locul de muncă. Cei care accesează Facebook pe stradă sunt bărbaţii, respondenţii cu studii elementare, adolescenţii şi cei care locuiesc în Transilvania şi Banat. Obiceiul de a accesa Facebook atunci când se află într-un mijloc de transport în comun îl au într-o mai mare măsură femeile, tinerii între 18 şi 35 de ani, respondenţii cu studii elementare şi cei din sudul ţării, în timp ce, în localuri, acest obicei este întâlnit la tineri, la persoanele cu studii elementare şi care locuiesc în Transilvania şi Banat. Telefonul este dispozitivul cel mai folosit pentru accesarea Facebook. 81% dintre respondenţi indică telefonul ca fiind dispozitivul de pe care accesează Facebook. Acesta este urmat de laptop sau PC (78%), la mare distanţă aflându-se tableta (39%) sau tv (3%). Mai mult de 4 din 10 utilizatori nu folosesc deloc Facebook pentru activităţi legate de educaţie sau muncă. Cei mai mulţi dintre utilizatorii Facebook nu accesează reţeaua de socializare când sunt ocupaţi cu altceva.

Î n 2015, Facebook, creată de

ca o reţea universitară cu

România cunoaşte o creştere accelerată în ceea ce privește numărul utilizatorilor, conectaţi la „reţea”. Potrivit Facebrand.ro, la jumătatea lunii martie 2015, Facebook a înregistrat 8 milioane de conturi de utilizatori în România, cu o rată de penetrare în rândul populaţiei totale a ţării de 39,76%.

Aproape 7 din 10 români din mediul urban cu vârsta de peste 15 ani declară că folosesc Internetul, iar aproape o treime susţin că nu îl folosesc. Nu trebuie să confundăm utilizarea cu rata de acces la internet. Chiar dacă România este pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte viteza pe internet şi pe locul 6 în lume, un clasament al Uniunii Europene din 2014 poziţiona România pe ultimul loc în Uniune din perspectiva ratei de penetrare a internetului la nivelul populaţiei

(51,66%).

Mai mult de 6 din 10 - 67%- dintre participanţii la studiul „Românii și Facebook – percepţii și obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES, în perioada 24-28 septembrie 2015, spun că au o părere bună şi foarte bună despre Facebook. De altfel, mai mult de 4 din 10 români din mediul urban, peste 15 ani, au cont de Facebook, 39% dintre ei având contul de peste 5 ani.

Respondenţii cu cea mai mare vechime pe Facebook sunt într-o proporţie mai mare bărbaţi, tinerii între 18 şi 35 de ani, cei cu studii superioare şi care locuiesc în regiunea Transilvania şi Banat.

Cât timp petrec românii pe Facebook

O treime dintre respondenţi (30%)

intră pe Facebook de două până la cinci ori pe zi, 28% intră o dată pe zi, 16% de câteva ori pe săptămână, iar câte 5% o dată pe săptămână sau mai rar. 9% dintre intervievaţi intră pe Facebook de peste 10 ori pe zi, iar 6%

Mark Zuckerberg în anul 2004,

circuit închis pentru studenţii

de la Harvard, a ajuns la 1,490

miliarde de utilizatori conectaţi într-o singură zi. Altfel spus, „populaţia” de pe Facebook a depăşit statistic populaţia Chinei, ţara cu cel mai mare număr de locuitori de pe glob. Fără îndoială, alături de apariţia

World Wide Web, Facebook este considerat unul dintre fenomenele modernităţii datorită numărului mare de persoane care s-au „conectat” la reţea. Pe de o parte, despre Facebook se vorbeşte în termeni laudativi, mai ales din perspectiva modelului de business pe care l-a creat fondatorul Mark Zuckerberg şi a performanţelor tehnologice pe care se bazează reţeaua. Însă în ultimii ani au apărut cercetări care focusează pericolele la care sunt expuşi utilizatorii Facebook. Se vorbeşte tot mai mult despre Facebook ca despre un virus care afectează o întreagă generaţie din cauza dependenţei pe care o creează asupra utilizatorilor din cauza supraexpunerii vieţii private şi informaţiilor personale ale utilizatorilor, despre capacitatea reţelei de a activa masele sau comunităţile. Totuşi, dată fiind „tinereţea” acestui fenomen, nu există studii clinice de lungă durată care să avanseze efecte patologice la nivel de masă ale Facebook, însă le aşteptăm în anii ce vor urma.

ale Facebook, însă le aşteptăm în anii ce vor urma. de câte şase până la 10

de câte şase până la 10 ori pe zi. Cei care accesează cel mai des Facebook,

pe parcursul unei zile – de peste 10 ori pe zi - sunt adolescenţi, cu studii elementare, din sudul ţării.

În

medie, pe parcursul întregii

zile, 37% dintre respondenţi petrec sub 30 de minute pe Facebook, 31% petrec între 31 de minute și o oră, iar 22% petrec între 1 și 3 ore. 10% dintre intervievaţi petrec in medie, într-o zi obișnuită, între 3 și 7 ore sau mai mult, în cadrul reţelei de socializare

între 30 de minute şi o oră pe reţeaua de socializare sunt, într-o mai mare măsură, bărbaţi, cu vârsta între 51 şi 65 de ani, au studii elementare şi locuiesc în Moldova.

„reţeaua” personală

Mai mult de 8 din 10 utilizatori de Facecook au sub 1.000 de contacte în lista „prietenilor” de pe Facebook. Un sfert dintre participanţii la studiul IRES au între 251 şi 500 de prieteni pe Facebook, 27% au sub 100 de persoane în lista de contacte, 22% au între 101 şi 250 de prieteni, 10% au între 501 şi

12
12

SINTEZA # 21, octombrie 2015

între 101 şi 250 de prieteni, 10% au între 501 şi 12 SINTEZA # 21, octombrie

13 SINTEZA # 21, octombrie 2015

Z

Z

o

o

o M

o M

Z

o

o M

Z Z o o o M o M Z o o M n Mai mult de

n Mai mult de jumătate dintre utilizatorii de Facebook - 59% - spun că le cunosc pe mai bine de 50% dintre persoanele aflate în lista „prietenilor” de pe Facebook

Socializarea / relaţionarea - principalul avantaj al Facebook

Principalul avantaj al utilizării Facebook este socializarea / relaţionarea spun 42% dintre respondenţii care utilizează reţeaua. 16% dintre aceștia menţionează ca avantaj accesul la informaţii și noutăţi, iar 15% consideră că beneficiul utilizării Facebook este păstrarea relaţiilor cu prietenii vechi sau cei aflaţi la distanţă, 17% sunt de părere că este avantajos pentru: rapiditatea comunicării/informării, stabilirea unor relaţii noi, posibilitatea de marketing/ publicitate, relaxare, recreere, petrecerea timpului liber sau altele. 4% dintre cei chestionaţi consideră că utilizarea Facebook nu are avantaje.

Expunerea vieţii private şi consumul de timp - principalele dezavantaje ale Facebook

În opinia respondenţilor, expunerea vieţii private (15%) şi consumul timpului utilizatorilor (14%) sunt principalele dezavantaje pe care le are Facebook. Alături de acestea, participanţii la studiu menţionează şi lipsa securităţii informaţiile personale (9%), crearea dependenţei (8%), propagarea informaţilor false (5%). 7% dintre intervievaţi consideră că Facebook nu are dezavantaje.

Folosim Facebook:

din curiozitate, din plictiseală, din nevoia de „împărtăşire” cu ceilalţi . nu comunicăm

Atunci când accesează Facebook:

75% dintre respondenţi sunt curioși cu privire la ceea ce se întâmplă în lume - este cazul bărbaţilor, al vârstnicilor, al celor cu studii elementare şi al respondenţilor din Moldova; 71% dintre respondenţi se plictisesc – este cazul femeilor, adolescenţilor, al celor cu studii elementare şi al celor din regiunea Moldovei; 68% dintre cei chestionaţi vor să împărtășească ceva cu ceilalţi – categorie în care regăsim mai degrabă femeile, vârstnicii, pe cei cu studii medii şi care locuiesc în Transilvania şi Banat; 64% dintre intervievaţi sunt curioși ce fac ceilalţi – este cazul femeilor, al vârstnicilor, al celor cu studii elementare şi al celor care locuiesc în Transilvania şi Banat; 39% dintre respondenţi au nevoie de un sfat – în rândul acestora aflându-se cu precădere femeile, asolescenţii, respondenţii cu studii elementare şi cei care provin din Moldova;

36% dintre respondenţi se simt singuri – categorie în care îi regăsim într-o mai mare măsură pe bărbaţi, adolescenţi, persoane cu studii elementare şi care locuiesc în regiunea Moldovei;

63% se uită la paginile care le plac sau pe care le urmăresc; 62% dintre intervievaţi se uită la poze/filmuleţe postate de prietenii lor; 57% dintre intervievaţi se distrează de postările prietenilor; 56% dintre respondenţi se informează în legătură cu evenimente curente sau viitoare; 52% discută cu prietenii; 48% primesc comentarii cu privire la ceea ce postează; 47% se uită pe paginile grupurilor din care fac parte; 47% primesc susţinere din partea prietenilor; 41% trimit mesaje private; 34% împărtăşesc informaţii; 26% comentează la postările prietenilor; 18% se joacă; 11% îşi schimbă /actualizează profilul; 9% creează evenimente; 3% creează diferite pagini.

La ce folosesc românii Facebook

Pe parcursul studiului a fost testat un set de 35 de afirmaţii care să surprindă obiceiurile de utilizare a Facebook, nevoile utilizatorilor pe care reţeaua de socializare reuşeşte să le acopere, dar şi eventuale comportamente deviante şi adicţii legate de Facebook. Datele arată că utilizatorii conştientizează faptul că alocă mult din timpul lor pe Facebook, iar u nii dintre ei fac eforturi să petreacă mai puţin timp pe reţeaua de socializare. Iată câteva dintre afirmaţiile testate pe parcursul studiului şi proporţiile în care utilizatorii sunt de acord (total şi parţial) cu acestea:

• Pe Facebook, de obicei, pierd

noţiunea timpului 48%;

• Când accesez Facebook, de obicei îmi ia mai mult timp decât am prevăzut 42%;

• Mi se întâmplă să continui să

accesez Facebook, cu toate că intenţionez să scad numărul de accesări 41%;

• Am încercat să petrec mai puţin

timp pe Facebook, dar nu am reuşit

39%;

• Am dificultăţi în a controla timpul pe care îl petrec pe Facebook 23%;

• Deseori mă simt vinovat că petrec

atât de mult timp pe Facebook 21%;

• Mi-am neglijat de mai multe

ori programul de somn din cauza

Facebook 20%;

• Am încercat să mă opresc din a

intra pe Facebook, dar fără succes

17%;

• Membri ai familiei mi-au reproşat deja că petrec prea mult timp pe

Facebook 16%;

• Intru pe Facebook cu scopul de a

evita anumite lucruri pe care le am de făcut 16%;

• Persoanele din jurul meu mi-au

reproşat deja că petrec prea mult timp pe Facebook 13%;

• Mi s-a întâmplat de mai multe ori

să întârzii la o întâlnire pentru că eram pe Facebook 11%;

• Mi se întâmplă să întârzii la

şcoală sau la serviciu pentru că stau pe Facebook 9%.

înlocuit pe primul. Modul în care diaspora românească a comunicat cu ţara între cele două tururi de scrutin a demonstrat că Facebook a reuşit să transforme mediul emoţional în comunităţi de indignare care, pe

În acelaşi timp, utilizatorii percep Facebook ca pe un loc în care evadează din realitatea imediată, cu rol chiar destresant, dar a cărui utilizare poate avea consecinţe negative asupra performanţei şcolare / la locul de muncă sau asupra responsabilităţilor personale:

• Accesarea Facebook mă ajută să

uit de lucrurile sau evenimentele stresante 42%;

• Mi s-a întâmplat ca timpul

petrecut pe Facebook să îmi influenţeze starea de spirit 31%;

• Atunci când sunt pe Facebook,

nu mă mai gândesc la responsabilităţile mele 24%;

• Uneori accesez Facebook pentru a amâna ceea ce am de făcut 22%;

• Performanţele mele la şcoală/la

locul de muncă au suferit din cauza

utilizării Facebook 15%;

• Utilizarea Facebook are

repercusiuni negative asupra

productivităţii mele 15%;

• Am neglijat sarcini cotidiene

pentru a putea petrece mai mult

timp pe Facebook 14%.

Pe de altă parte, Facebook este perceput ca una din principalele surse de informare pe care utilizatorii reţelei le au la dispoziţie:

• Atunci când nu sunt pe Facebook,

mă întreb deseori ce se mai întâmplă 39%;

• Atunci când nu sunt pe Facebook, am impresia că ratez ceva important 13%.

Nu în ultimul rând, studiul arată un potenţial adictiv pe care îl are Facebook asupra utilizatorilor:

M-aş simţi pierdut, dacă nu ar mai exista Facebook 12%

fondul „solidarităţii electronice”

s-au propagat în ţară. Totuşi, potrivit studiilor IRES, această mobilizare

la vot nu a fost generată exclusiv de

Facebook, ci s-a realizat cu ajutorul

televiziunii şi al telefoniei mobile. Facebook rămâne cea mai mare „reţea” globală, nefiind, pentru moment,

o comunitate în adevăratul sens al cuvântului.

n

Mai multe detalii sunt prezentate în infografia de la pag. 13-32.

detalii sunt prezentate în infografia de la pag. 13-32. 26% dintre cei intervievaţi se simt stresaţi

26% dintre cei intervievaţi se simt stresaţi – este cazul femeilor, adolescenţilor, dar şi al celor cu studii elementare şi al respondenţilor din Moldova; 21% dintre respondenţi sunt triști – aceştia fiind femei, adolescenţi, persoanele cu studii elementare şi cei din Moldova; 14% vor să se laude – categorie în care regăsim mai frecvent femeile, adolescenţii, respondenţii cu studii elementare şi pe cei din Moldova; Doar 3% dintre participanţii la studiu spun că accesează Facebook atunci când vor să comunice cu cineva.

Evoluţia fenomenului Facebook este unul din subiectele de cercetare interdisciplinară a următoarelor decenii: psihologii, sociologii, pediatrii, neurologii, nutriţioniştii, dar şi economiştii, specialiştii în politologie şi comunicare sunt cei care vor decripta efectele pe care Facebook le are asupra omului, în particular şi al societăţii, la nivel macro. La alegerile prezidenţiale din 2014 din România, Facebook a fost unul dintre catalizatorii activării la vot a românilor din diaspora. Spaţiul public a devenit, prin intermediul Facebook, un spaţiu emoţional şi l-a

14
14

SINTEZA # 21, octombrie 2015

15
15

SINTEZA # 21, octombrie 2015

românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani

românia urbană de pe

românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani Vârstnici
românia urbană de pe Bărbaţi Femei Tineri 18-35 ani Maturi 36-50 ani Maturi 51-65 ani Vârstnici

Bărbaţi

Femei

Tineri

18-35 ani

Maturi

36-50 ani

Maturi

51-65 ani

Vârstnici 65 + ani

Adolescenţi

15-17 ani

Studii superioare

Studii medii

Studii elementare

Transilvania + Banat

Sud+Bucureşti+Dobrogea

Moldova

Transilvania + Banat Sud+Bucureşti+Dobrogea Moldova Mai mult de 4 din 10 români din mediul urban au

Mai mult de 4 din 10 români din mediul urban au cont de

mult de 4 din 10 români din mediul urban au cont de Aveţi cont de ?
mult de 4 din 10 români din mediul urban au cont de Aveţi cont de ?
mult de 4 din 10 români din mediul urban au cont de Aveţi cont de ?
mult de 4 din 10 români din mediul urban au cont de Aveţi cont de ?

Aveţi cont de

din 10 români din mediul urban au cont de Aveţi cont de ? Eşantion total 55%

?

Eşantion total

mediul urban au cont de Aveţi cont de ? Eşantion total 55% Nu 45% Da De

55%

Nu

urban au cont de Aveţi cont de ? Eşantion total 55% Nu 45% Da De cât
urban au cont de Aveţi cont de ? Eşantion total 55% Nu 45% Da De cât

45%

Da

De cât timp aveţi cont de

Subeşantion utilizatori Facebook

cât timp aveţi cont de Subeşantion utilizatori Facebook ? De mai puţin de un an 1

?

De mai puţin de un an 1 an

ani

3%

5%

2 11%

4

3 ani

ani

5 ani sau mai mult Nu răspund

18%

22%

5% 2 11% 4 3 ani ani 5 ani sau mai mult Nu răspund 18% 22%

0.2%

39%

4 3 ani ani 5 ani sau mai mult Nu răspund 18% 22% 0.2% 39% *

* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

16
16

SINTEZA # 21, octombrie 2015

17
17

SINTEZA # 21, octombrie 2015

42,1%# 21, octombrie 2015 17 SINTEZA # 21, octombrie 2015 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3%

36,6%# 21, octombrie 2015 17 SINTEZA # 21, octombrie 2015 42,1% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3%

49.5%octombrie 2015 17 SINTEZA # 21, octombrie 2015 42,1% 36,6% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6%

31.2%2015 17 SINTEZA # 21, octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6% 18.6%

27.3%17 SINTEZA # 21, octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6% 18.6% 41.2%

21.4%SINTEZA # 21, octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 17.3% 50.0% 39.6% 18.6% 41.2% 39.9%

17.3%# 21, octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 50.0% 39.6% 18.6% 41.2% 39.9% 34.2%

50.0%21, octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 39.6% 18.6% 41.2% 39.9% 34.2% Românii

39.6%octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 18.6% 41.2% 39.9% 34.2% Românii au

18.6%octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6% 41.2% 39.9% 34.2% Românii au

41.2%octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6% 18.6% 39.9% 34.2% Românii au

39.9%octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6% 18.6% 41.2% 34.2% Românii au

34.2%octombrie 2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6% 18.6% 41.2% 39.9% Românii au

Românii au vechime în utilizarea

2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6% 18.6% 41.2% 39.9% 34.2% Românii au
2015 42,1% 36,6% 49.5% 31.2% 27.3% 21.4% 17.3% 50.0% 39.6% 18.6% 41.2% 39.9% 34.2% Românii au
O treime dintre utilizatorii de facebook români din mediul urban intră p e de 2-5

O treime dintre

utilizatorii de facebook români din mediul urban

intră pe

utilizatorii de facebook români din mediul urban intră p e de 2-5 ori pe zi Cât

de

2-5 ori pe zi

români din mediul urban intră p e de 2-5 ori pe zi Cât de des intraţi
Cât de des intraţi pe ? Maturi 36.6% 36-50 ani Subeşantion utilizatori Facebook Mai rar
Cât de des intraţi pe
?
Maturi
36.6%
36-50 ani
Subeşantion utilizatori Facebook
Mai rar decât o dată pe
săptămână
O dată pe săptămână
De câteva ori pe săptămână
O dată pe zi
De 2-5 ori pe zi
De 6-10 ori pe zi
De peste 10 ori pe zi
Nu răspund
5%
Studii superioare
33.9%
5%
16%
28%
Transilvania + Banat
28.7%
30%
6%
9%
1%
Adolescenţi
49.0%
15-17 ani
Studii medii
30.6%
Sud+Bucureşti+Dobrogea
31.1%
Tineri
12.9%
18-35 ani
Studii elementare
15.3%
Sud+Bucureşti+Dobrogea
10.4%
18
18

SINTEZA # 21, octombrie 2015

10.4% 18 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Cât timp petrecem pe ? Cât timp petreceţi în
10.4% 18 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Cât timp petrecem pe ? Cât timp petreceţi în
10.4% 18 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Cât timp petrecem pe ? Cât timp petreceţi în
10.4% 18 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Cât timp petrecem pe ? Cât timp petreceţi în
10.4% 18 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Cât timp petrecem pe ? Cât timp petreceţi în

Cât timp petrecem

pe

10.4% 18 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Cât timp petrecem pe ? Cât timp petreceţi în

?

Cât timp petreceţi în medie,

pe

(Pe parcursul întregii zile)

Subeşantion utilizatori Facebook

parcursul întregii zile) Subeşantion utilizatori Facebook , în total, într-o zi obişnuită? Pentru 4 din 10

, în total, într-o zi obişnuită?

utilizatori Facebook , în total, într-o zi obişnuită? Pentru 4 din 10 utilizatori o accesare =

Pentru 4 din 10 utilizatori o accesare

= între 6 şi 15 minute

5 din 10 utilizatori

petrec în fiecare zi,

pe

,

între 1 şi 3 ore

Sub 30 minute 31 minute-1 oră 1-3 ore 3-5 ore 5-7 ore Peste 7 ore Nu răspund

oră 1-3 ore 3-5 ore 5-7 ore Peste 7 ore Nu răspund 6% 1% 3% 0.3%
oră 1-3 ore 3-5 ore 5-7 ore Peste 7 ore Nu răspund 6% 1% 3% 0.3%
oră 1-3 ore 3-5 ore 5-7 ore Peste 7 ore Nu răspund 6% 1% 3% 0.3%

6%

1%

3%

0.3%

37% 31% 27.6%
37%
31%
27.6%

22%

Maturi

36-50 ani

Studii superioare

Sud+Bucureşti+Dobrogea

Maturi 36-50 ani Studii superioare Sud+Bucureşti+Dobrogea 47.8% 47.3% 37.2% 37.6% 32.9% 39.0% Tineri 18-35

47.8%

47.3%36-50 ani Studii superioare Sud+Bucureşti+Dobrogea 47.8% 37.2% 37.6% 32.9% 39.0% Tineri 18-35 ani Studii

37.2%ani Studii superioare Sud+Bucureşti+Dobrogea 47.8% 47.3% 37.6% 32.9% 39.0% Tineri 18-35 ani Studii

37.6%

37.6%

32.9%

32.9%

39.0%

39.0%

47.8% 47.3% 37.2% 37.6% 32.9% 39.0% Tineri 18-35 ani Studii superioare Transilvania + Banat

Tineri

18-35 ani

Studii superioare

Transilvania + Banat

Maturi 51-65

42.1%

Studii medii

Transilvania + Banat Maturi 51-65 42.1% Studii medii Sud+Bucureşti+Dobrogea 27.0% * Datele fac parte din studiul

Sud+Bucureşti+Dobrogea

27.0%

51-65 42.1% Studii medii Sud+Bucureşti+Dobrogea 27.0% * Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook –

* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare” , realizat de Institutul Român pentru „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

19 SINTEZA # 21, octombrie 2015 SINTEZA # 21, octombrie 2015

Mai mult de 8 din 10 utilizatori de au sub 1.000 de contacte în lista
Mai mult de 8 din 10
utilizatori de
au
sub 1.000 de contacte în
lista „prietenilor” de pe
au sub 1.000 de contacte în lista „prietenilor” de pe „reţeaua” personală Cât timp petreceţi, în

„reţeaua”

personală

în lista „prietenilor” de pe „reţeaua” personală Cât timp petreceţi, în medie, pe accesare? Subeşantion

Cât timp petreceţi, în medie,

pe

accesare?

Subeşantion utilizatori Facebook

în medie, pe accesare? Subeşantion utilizatori Facebook , la o singură Femei 42.7% Adolescenţi 52.0% 15-17

, la o singură

Femei 42.7% Adolescenţi 52.0% 15-17 ani Studii elementare 48.5% Moldova 47.6%
Femei
42.7%
Adolescenţi
52.0%
15-17 ani
Studii elementare
48.5%
Moldova
47.6%

Sub 5 minute 6-15 minute 16-30 minute 31 minute-1 oră 1-2 ore 2-3 ore Peste 3 ore Nu răspund

31 minute-1 oră 1-2 ore 2-3 ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6%
31 minute-1 oră 1-2 ore 2-3 ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6%
31 minute-1 oră 1-2 ore 2-3 ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6%
31 minute-1 oră 1-2 ore 2-3 ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6%
31 minute-1 oră 1-2 ore 2-3 ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6%

18%

31 minute-1 oră 1-2 ore 2-3 ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6%
31 minute-1 oră 1-2 ore 2-3 ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6%

17%

13%

6%

3%

1%

0.2%

40%

ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6% 3% 1% 0.2% 40% 19.2% Femei

19.2%ore Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6% 3% 1% 0.2% 40% Femei Maturi

Peste 3 ore Nu răspund 18% 17% 13% 6% 3% 1% 0.2% 40% 19.2% Femei Maturi

Femei

Maturi

51-65 ani

25.9%

17% 13% 6% 3% 1% 0.2% 40% 19.2% Femei Maturi 51-65 ani 25.9% Studii superioare 19.8%

Studii superioare

19.8%

21.8%19.2% Femei Maturi 51-65 ani 25.9% Studii superioare 19.8% Sud + Bucureşti + Dobrogea * Datele

Sud +

Bucureşti +

Dobrogea

* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

20
20

SINTEZA # 21, octombrie 2015

Femei 28.0% Câte contacte aveţi pe (câţi prieteni) ? Subeşantion utilizatori Facebook Maturi 62.3% 51-65
Femei
28.0%
Câte contacte aveţi pe
(câţi prieteni)
?
Subeşantion utilizatori Facebook
Maturi
62.3%
51-65 ani
30.3%
Studii medii
Bărbaţi
17.1%
Sud +
31.1%
28.8%
Bucureşti +
Adolescenţi
Dobrogea
Studii
26.3%
elementare
Femei
24.0%
Moldova
18.4%
Maturi
25.8%
36-50 ani
Nu răspund
2%
Studii
26.4%
superioare
15%
Sud +
23.7%
Peste 1.000
Bucureşti +
27%
de prieteni
Dobrogea
Sub 100
de prieteni
501-1000
10%
de prieteni
22%
24%
101-250
251-500
de prieteni
de prieteni
Femei
25.5%
Adolescenţi
32.7%
Studii superioare
27.7%
Transilvania + Banat
27.6%
21
21

SINTEZA # 21, octombrie 2015

22
22
Bărbaţi 45.5% Femei 96% Mai mult de jumătate dintre utilizatorii de spun că le cunosc
Bărbaţi
45.5%
Femei
96%
Mai mult de jumătate
dintre utilizatorii de
spun că le cunosc pe mai bine
de 50% dintre persoanele
aflate în lista „prietenilor”
de pe
Vârstnici
65 + ani
Femei
45.8%
100%
Studii
Tineri
58.6%
95.8%
elementare
Sud
Adolescenţi
57.7%
La şcoală / locul de muncă
+ Bucureşti
94.1%
+ Dobrogea
Studii
46.7%
În ce proporţie aţi spune că le cunoaşteţi
personal pe aceste persoane pe care le aveţi în listă?
superioare
Femei
Bărbaţi
51.4%
Subeşantion utilizatori Facebook
Moldova
54.8%
Bărbaţi
Sub 25%
Adolescenţi
57.7%
13%
26%-50%
26%
51%-75%
21%
Studii
46.7%
Tineri
Peste 75%
38%
superioare
Nu răspund
1%
În mijloace de transport în comun
Studii
Moldova
54.8%
elementare
De obicei, accesaţi
…?
Transilvania
Subeşantion utilizatori Facebook
+ Banat
Nu
DA
Acasă
Când aştept undeva
La şcoală / locul de muncă
În localuri
În mijloace de transport în comun
Pe stradă
În vizite
În alt context
-7%
93%
În localuri
-54%
46%
-55%
45%
-56%
44%
-67%
33%
-75%
25%
În alt context
-77%
23%
-79%
21%
Femei
Pe stradă
Bărbaţi
24.7%
Bărbaţi
25.7%
Tineri
Tineri
32.2%
Studii
Acasă este mediul cel
mai frecvent de accesare a
, însă locurile de
accesare sunt printre cele
mai diverse
Adolescenţi
43.1%
elementare
Studii
34.5%
Sud +
elementare
Studii
36.1%
Bucureşti +
elementare
Dobrogea
33.9%
Moldova
Transilvania
26.9%
+ Banat
Când aştept undeva
Acasă
Transilvania 26.9% + Banat Când aştept undeva Acasă 45.8% 45.5% 58.6% 51.3% 48.4% 35.3% 44.1% 41.2%

45.8%

45.5%

58.6%

51.3%

48.4%

35.3%

44.1%

41.2%

34.3%

* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare” , realizat de Institutul Român pentru „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

SINTEZA # 21, octombrie 2015

SINTEZA # 21, octombrie 2015 # 21, octombrie 2015

Telefonul, alături de PC&laptop este dispozitivul folosit în cea mai mare măsură pentru accesarea
Telefonul, alături
de PC&laptop este
dispozitivul folosit în cea mai
mare măsură pentru accesarea
folosit în cea mai mare măsură pentru accesarea Mai mult de 4 din 10 utilizatori nu
Mai mult de 4 din 10 utilizatori nu folosesc deloc pentru activităţi legate de educaţie
Mai mult de 4 din 10
utilizatori nu folosesc deloc
pentru activităţi legate
de educaţie sau muncă
deloc pentru activităţi legate de educaţie sau muncă În medie, cât timp pe săptămână utilizaţi pentru

În medie, cât timp pe săptămână utilizaţi pentru activităţi legate de şcoală sau de serviciu?

Subeşantion utilizatori Facebook

Deloc Sub 1 oră 1-3 ore 3-5 ore 5-8 ore Mai mult Nu răspund

44%

24%

19%

6%

2%

4%

1%

Cât de des vi se întâmplă să accesaţi în timp ce sunteţi ocupat cu altceva?

Subeşantion utilizatori Facebook

ocupat cu altceva? Subeşantion utilizatori Facebook Deloc 1% 32% 8% 22% 36% Foarte des 1 %
Deloc 1% 32% 8% 22% 36%
Deloc
1%
32%
8%
22%
36%

Foarte des 1% Nu răspund

Destul de des

Destul de rar

Foarte rar

De obicei, pe ce tip de dispozitive accesaţi ? Subeşantion utilizatori Facebook 81% Pe telefon
De obicei, pe ce tip de dispozitive
accesaţi
?
Subeşantion utilizatori Facebook
81%
Pe telefon
78%
Pe computer /
laptop
29%
Pe tabletă
3%
Pe televizor
Pe computer / laptop 29% Pe tabletă 3% Pe televizor * Datele fac parte din studiul

* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

24
24

SINTEZA # 21, octombrie 2015

Cei mai mulţi dintre utilizatorii

# 21, octombrie 2015 Cei mai mulţi dintre utilizatorii nu accesează reţeaua de socializare când sunt

nu

accesează reţeaua de socializare când sunt ocupaţi cu altceva

reţeaua de socializare când sunt ocupaţi cu altceva Socializarea / relaţionarea - principalul avantaj al Care

Socializarea / relaţionarea - principalul avantaj al

Socializarea / relaţionarea - principalul avantaj al Care credeţi că este principalul avantaj sau beneficiu al

Care credeţi că este principalul avantaj

sau beneficiu al utilizării

Subeşantion utilizatori Facebook Întrebare Deschisă

?
?
42% 16% 15% 4% 4% 3% 3% 3% 4% 4% 3%
42%
16%
15%
4%
4%
3%
3%
3%
4%
4%
3%

Socializarea / relaţionarea

Accesul la informaţii / noutăţi

Păstrarea legăturii cu prieteni vechi / aflaţi la distanţă Rapiditatea comunicării / informării Stabilirea unor relaţii noi Posibilitatea de marketing / publicitate Relaxare / recreere / petrecerea timpului liber Altele Nu există avantaje Nu ştiu Nu răspund

liber Altele Nu există avantaje Nu ştiu Nu răspund Folosim din curiozitate, din : plictiseală ,
liber Altele Nu există avantaje Nu ştiu Nu răspund Folosim din curiozitate, din : plictiseală ,

Folosim din curiozitate, din

:

plictiseală, din nevoia de „împărtăşire” cu ceilalţi

25
25

SINTEZA # 21, octombrie 2015

Expunerea vieţii private şi consumul de timp - principalele dezavantaje ale Bărbaţi 74.7% Femei 76.1%
Expunerea vieţii private şi consumul de timp -
principalele dezavantaje ale
Bărbaţi
74.7%
Femei
76.1%
Sunt stresat
Mă simt singur
Sunt curios ce fac ceilalţi
Vârstnici
65 + ani
83.3%
Adolescenti
80.4%
În ce măsură, următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul
Studii
83.2%
elementare
dumneavoastră…? Accesez
atunci când…
Studii
79.8%
elementare
Subeşantion utilizatori Facebook
Nu
DA
Sunt curios
Moldova
78.3
Vreau să mă laud
Sunt curios ce se întâmplă în lume
Mă plictisesc
Vreau să împărtăşesc ceva cu ceilalţi
Sunt curios ce fac ceilalţi
Am nevoie de un sfat
Mă simt singur
Sunt stresat
Sunt trist
Vreau să mă laud
Vreau să comunic cu cineva
Alt context
-25%
75%
Moldova
74.8%
-29%
71%
Vreau să împărtăşesc ceva cu ceilalţi
-32%
68%
-36%
64%
-61%
39%
-64%
36%
Am nevoie de un sfat
-74%
26%
-79%
21%
-86%
14%
Femei
67.7%
-97%
3%
Femei
73.3%
-86%
14%
Vârstnici
65 + ani
84.6%
Vârstnici
65 + ani
83.3%
Studii
57.1%
elementare
Studii medii
71.4%
Femei
15.1%
Transilvania
26.9%
+ Banat
Transilvania
Mă plictisesc
68.9%
+ Banat
Adolescenţi
21.2%
Studii elementare
17.6%
Moldova
23.3%
Sunt trist
Femei
29.8%
Bărbaţi
43.4%
40.5%
Femei
27.6%
Femei
Adolescenţi
47.1%
Adolescenţi
57.7%
Adolescenţi
53.8%
Adolescenţi
38.5%
Studii
Studii
57.1%
52.1%
Studii
elementare
elementare
Studii
47.9%
35.3%
elementare
elementare
Moldova
35.3%
Moldova
46.1%
Moldova
45.2%
Moldova
29.6%
26
26

SINTEZA # 21, octombrie 2015

* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare” , realizat de Institutul Român pentru „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

SINTEZA # 21, octombrie 2015 # 21, octombrie 2015

Care credeţi că este principalul dezavantajal utilizării ? Subeşantion utilizatori Facebook Întrebare deschisă
Care credeţi că este principalul dezavantajal utilizării
?
Subeşantion utilizatori Facebook
Întrebare deschisă
Mai mult
Expunerea vieţii private
Ocupă prea mult din timpul utilizatorilor
Lipsa securităţii informaţiilor personale
Creează dependenţă
Se propagă informaţii / ştiri false
Conţinutul nepotrivit / obscen
Accesul nesupravegheat al copiilor
Abundenţa informaţiilor neimportante / neinteresante
Este periculos / Interacţiunea cu persoane răuintenţionate
Are efecte negative asupra relaţionării interumane
Duce la situaţii neplăcute / Interacţiuni neplăcute
Prea multă publicitate
Alt răspuns
Nu are dezavantaje
Nu ştiu
Nu răspund
15%
14%
9%
de 6 din 10 români au
o părere bună şi foarte
bună despre
8%
5%
Nu ştiu / Nu răspund
5%
Foarte proastă
4%
4%
4%
2%
2%
Proastă
15%
1%
1%
3%
7%
1%
Nici bună, nici proastă
(SPONTAN)
7%
19%
Ce preocupări pe
au utilizatorii români?
Ce anume faceţi atunci când intraţi pe
şi în ce proporţie?
Subeşantion utilizatori Facebook
În foarte
În foarte
mare
În mare
În mică
mică
proporţie
proporţie
proporţie
proporţie
Deloc
Mă uit pe paginile care îmi plac / pe care le urmăresc
14%
49%
25%
6%
6%
Mă uit la pozele / filmuleţele postate de prietenii mei
13%
49%
28%
8%
2%
Mă distrez de postările prietenilor
14%
43%
30%
7%
5%
Mă informez în legătură cu evenimentele curente / viitoare
13%
43%
28%
9%
7%
Discut cu prietenii
13%
39%
30%
12%
5%
Primesc comentarii din partea celorlalţi la ceea ce postez
6%
42%
33%
13%
5%
Mă uit pe paginile grupurilor din care fac parte
10%
37%
29%
9%
14%
Primesc susţinere din partea prietenilor
8%
39%
31%
12%
9%
Trimit mesaje private
11%
30%
31%
14%
13%
Împărtăşesc informaţii
8%
26%
35%
19%
11%
Comentez la postările prietenilor
4%
22%
43%
20%
9%
Mă joc
4%
14%
19%
13%
49%
Îmi schimb / actualizez profilul
3%
8%
36%
32%
22%
Creez evenimente
1%
8%
26%
16%
48%
Creez diverse pagini
0,2%
3%
23%
14%
59%
* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru
Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15
ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de
eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).
28
SINTEZA # 21, octombrie 2015
29
SINTEZA # 21, octombrie 2015

Ce părere aveţi despre în general?

,
,

Subeşantion utilizatori Facebook

Foarte bună

octombrie 2015 Ce părere aveţi despre în general? , Subeşantion utilizatori Facebook Foarte bună 7% 9%
octombrie 2015 Ce părere aveţi despre în general? , Subeşantion utilizatori Facebook Foarte bună 7% 9%
7% 9% 58% Bună
7%
9%
58% Bună
românii utilizatori despre : În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii? Subeşantion utilizatori
românii utilizatori despre : În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii? Subeşantion utilizatori

românii utilizatori despre

:
:
În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii? Subeşantion utilizatori Facebook Nici În dezacord
În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii?
Subeşantion utilizatori Facebook
Nici
În dezacord
În dezacord
acord, nici
De acord
De acord
total
parţial
dezacord
parţial
total
Decât să intru pe Facebook, prefer să mă întâlnesc cu prietenii
12%
9%
1%
16%
62%
Chiar şi în prezenţa prietenilor, mi se întâmplă de multe ori să doresc să intru pe Facebook
49%
13%
0.3%
23%
14%
Intru pe Facebook înainte de a începe să fac anumite lucruri
53%
13%
1%
19%
13%
Mi
s-a întâmplat ca timpul petrecut pe Facebook să îmi influenţeze starea de spirit
54%
14%
0%
21%
10%
De
multe ori intru pe Facebook pentru a evita gândurile sau lucrurile care mă nemulţumesc
50%
18%
0.4%
18%
12%
Am dificultăţi în a controla timpul pe care îl petrec pe Facebook
64%
12%
1%
14%
9%
Mă deranjează să nu pot accesa deloc Facebook pe parcursul unei zile
60%
18%
0%
12%
9%
Deseori mă simt vinovat că petrec atât de mult timp pe Facebook
68%
10%
0.1%
11%
10%
Mi-am neglijat de mai multe ori programul de somn, din cauza Facebook
70%
9%
0.2%
11%
9%
Membri ai familiei mi-au reproşat deja că petrec prea mult timp pe Facebook
71%
11%
0.1%
6%
10%
Intru pe Facebook cu scopul de a evita anumite lucruri pe care le am de făcut
74%
9%
0%
10%
6%
Am încercat să mă opresc din a intra pe Facebook, dar fără succes
72%
10%
0%
8%
9%
Persoanele din jurul meu mi-au reproşat deja că petrec prea mult timp pe Facebook
76%
10%
0%
5%
8%
Atunci când nu sunt pe Facebook, am impresia că ratez ceva important
72%
12%
1%
7%
6%
M-aş simţi pierdut dacă nu ar mai exista Facebook.
74%
12%
1%
6%
6%
Pentru a fi mulţumit, mi-ar plăcea să pot să stau mai mult timp pe Facebook
74%
14%
0.4%
6%
5%
Mi-am neglijat hobby-urile pentru a putea petrece mai mult timp pe Facebook
82%
10%
0.2%
3%
4%
Când ies de pe Facebook, am un sentiment de pustietate, de gol
86%
6%
0.1%
3%
4%
În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii?
Subeşantion utilizatori Facebook

De acord

De acord

   

Nici

În dezacord

În dezacord

 

acord, nici

 

total

 

parţial

dezacord

 

parţial

 

total

 

28%

 

28%

 

1%

 

15%

 

27%

Ar trebui să accesez Facebook mai rar

 

23%

 

25%

 

0.2%

13%

 

38%

Pe Facebook, de obicei, pierd noţiunea timpului

 

23%

 

19%

 

1%

12%

 

44%

Când accesez Facebook, de obicei îmi ia mai mult timp decât am prevăzut

   

14%

 

27%

 

1%

 

23%

 

33%

Mi se întâmplă să continui să accesez Facebook, cu toate că intenţionez să scad numărul de accesări

 

17%

25%

 

1%

 

16%

 

42%

Accesarea Facebook mă ajută să uit de lucrurile sau evenimentele stresante

   

14%

25%

 

2%

 

22%

 

37%

Am încercat să petrec mai puţin timp pe Facebook, dar nu am reuşit

 

14%

 

25%

 

0.5%

 

16%

 

43%

Atunci când nu sunt pe Facebook, mă întreb deseori ce se mai întâmplă

 

12%

 

12%

 

0.2%

13%

62%

Atunci când sunt pe Facebook, nu mă mai gândesc la responsabilităţile mele

   

7%

 

15%

 

0%

 

9%

69%

Uneori accesez Facebook pentru a amâna ceea ce am de făcut

 

6%

 

10%

 

1%

13%

69%

Uneori am impresia că nu am nici un control asupra utilizării Facebook

 

8%

 

7%

 

0.2%

 

7%

75%

Performanţele mele la şcoală/la locul de muncă au suferit din cauza utilizării Facebook

 

7%

 

8%

 

1%

 

15%

69%

Utilizarea Facebook are repercusiuni negative asupra productivităţii mele

 

6%

 

8%

 

0%

13%

72%

Am neglijat sarcini cotidiene pentru a putea petrece mai mult timp pe Facebook

 

7%

5%

 

0%

12%

75%

Dacă nu accesez Facebook, e singurul lucru la care mă pot gândi

 

5%

 

6%

 

0%

 

8%

81%

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să întârzii la o întâlnire pentru că eram pe Facebook

   

6%

 

6%

 

1%

 

14%

72%

Când nu sunt pe Facebook, am dificultăţi în a mă împiedica să intru

 

6%

3%

 

0%

 

6%

83%

Mi se întâmplă să întârzii la şcoală sau la serviciu pentru că stau pe Facebook

30
30

SINTEZA # 21, octombrie 2015

* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare” , realizat de Institutul Român pentru „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

SINTEZA # 21, octombrie 2015 # 21, octombrie 2015

În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele propoziţii? Subeşantion utilizatori Facebook Nici De acord
În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele propoziţii? Subeşantion utilizatori Facebook Nici De acord
În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele propoziţii?
Subeşantion utilizatori Facebook
Nici
De acord
De acord
În dezacord
În dezacord
acord, nici
parţial
total
total
parţial
dezacord
Principalul avantaj al Internetului este
acela că furnizează informaţie rapidă
4%
2%
0.3%
7%
85%
Intimitatea oamenilor este în pericol
prin reţelele de socializare
9%
6%
2%
22%
58%
Internetul creează
13%
7%
1%
23%
54%
dependenţă
Părinţii ar trebui să limiteze durata de
acces a copiilor pe Internet la cel mult o oră
8%
8%
1%
19%
61%
Internetul nu ar trebui utilizat în scop
personal în timpul serviciului
15%
11%
1%
18%
53%
Libertatea de exprimare nu ar trebui
limitată pe Internet
16%
11%
1%
22%
45%
Nu-mi pot imagina viaţa fără acces
la Internet
32%
18%
1%
22%
24%
Oamenii care socializează pe Internet
sunt mai fericiţi decât ceilalţi
42%
24%
2%
19%
10%
Dacă nu aş socializa şi pe Internet,
aş fi mai trist
51%
19%
1%
15%
10%

* Datele fac parte din studiul „Românii şi Facebook – percepţii şi obiceiuri de utilizare”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES în perioada 24-28 septembrie 2015 pe un eşantion total de 1.582 de subiecţi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±2,5%. Eşantionul de utilizatori Facebook a fost format din 707 indivizi cu vârsta de peste 15 ani, marjă de eroare ±3,7%. Studiul a fost realizat prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).

32
32

SINTEZA # 21, octombrie 2015

metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing). 32 SINTEZA # 21, octombrie 2015 33 SINTEZA # 21,
33 SINTEZA # 21, octombrie 2015
33 SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M Dragoș Stanca Planeta, un campus puţin mai mare De la o
Z o o M Dragoș Stanca Planeta, un campus puţin mai mare De la o
Z
o
o M
Dragoș Stanca
Planeta, un campus puţin mai mare
De la o reţea socială studenţească la un fenomen social global:
cum a schimbat o idee, care era să îl coste exmatricularea pe studentul Zuckerberg,
felul în care comunică omenirea.
Î n octombrie 2008, un student risca
exmatricularea de la Harvard după ce a copiat
şi publicat online o bază de date cu informaţii
despre colegii săi. După exact 12 ani, studentul
şi gânduri, unde începem dialoguri care pot duce la
căsătorii sau divorţuri.
Practic, o bună parte a vieţii sociale a planetei s-a
mutat acolo.
indisciplinat pe nume Zuckerberg este unul
reţeta
dintre cei mai puternici oameni ai planetei. Succesul
micului său experiment „nevinovat” l-a inspirat şi a
hrănit o idee de business, care poate fi numită azi, fără
teamă, drept genială.
De ce Facebook şi nu alte reţele sociale care contau
la vremea aceea, precum HI5, Netlog sau MySpace?
În primul rând, la fel cum tânărul Mark era fascinat
Ideea
de intimitatea colegilor săi, aşa suntem şi noi, ca specie,
interesaţi de ce fac, gândesc sau spun semenii noştri.
Povestea romanţată spune altceva dar, simplificând
lucurile, despre asta a fost vorba: ideea incipientă a
Facemash, proiect ce avea să devină TheFacebook.
com, a fost o bază de date cu poze şi date personale
„împrumutate puţin, de dragul experimentului”, din
serverul Universităţii Harvard.
O joacă serioasă, care era să îl coste exmatricularea,
dar care l-a inspirat pe tânărul Mark spre primii paşi
spre o viziune corectă.
Ce e, la urma urmelor, planeta, dacă nu un campus
universitar puţin mai mare?
Obsesia lui Zuckerberg de a ordona, disciplinat,
oamenii într-un „catalog” universal avea să devină
unul dintre cele mai fascinante fenomene sociale şi
economice din istoria omenirii. E ceea ce numim, astăzi,
simplu şi firesc: Facebook. Albumul. Locul în care fie
apari, fie nu „exişti”.
Albumul în care, fără să i se mai pară nimic nefiresc,
omenirea îşi aşază fără ezitare cele mai intime fotografii
şi filme, unde ne împărtăşim cele mai intime trăiri
O dată cu Facebook, graniţele comunicaţionale
au dispărut. Putem explora, într-o secundă, profile ale
unor oameni din oraşul nostru sau din orice alt colţ al
planetei. Fascinant.
Aici este, însă, o nuanţă. Micul ingredient care a
făcut Facebook special: nucleul iniţial a fost format mai
ales din studenţi americani şi canadieni.
S-a creat deci ceea ce se numeşte factorul „cool” (şi
care face planeta să exclame „wow!” şi la orice lansare
Apple, de exemplu). Oamenii au vrut să fie acolo,
Facebook a fost iniţial o reţea socială aspiraţională, până
când a ajuns la punctul „X”, când masa critică a fost
suficientă, astfel încât să nu mai conteze.
Acum, chiar dacă există un „dark Facebook”, unde
găsim cele mai stranii şi „low” personaje, reţeaua e
percepută (încă) drept „cool” şi „smart”. Englezisme
care îl fac să palpite pe orice om de marketing, care
semnează facturile cu sume alocate publicităţii.
Mecanismul formării Facebook seamănă cu cel al
formării oricărei societăţi: elitele au fost cele care au
34
SINTEZA # 21, octombrie 2015
au fost cele care au 34 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M decis,
Z o o M decis, pentru ceilalţi, care e forma de organizare şi care sunt
Z
o
o M
decis, pentru ceilalţi, care e forma de organizare şi care
sunt regulile de funcţionare. Restul a urmat de la sine.
În al doilea rând, o altă explicaţie brutală a
succesului Facebook sună cam aşa: suntem leneşi.
Facebook a înlocuit, încet şi sigur, efortul de a căuta,
de a descoperi lucruri noi şi, la fel cum media decide
pentru noi ce e important şi ce nu, „prietenii” de pe
Facebook fac asta în fiecare secundă, acolo, în „news
feed”. Să muncească ei…
Ceva mai interesant, totuşi, decât statul în faţa
televizorului sau ascultatul radioului pentru că, pe
Facebook, vezi ce interese au oameni pe care îi cunoşti.
Sau care sunt, în general, în aceeaşi clasă socială cu tine.
Facebook a devenit azi piaţa centrală a satului global.
Piaţa în care poţi afla ultimele bârfe, unde poţi
intra în vorbă cu o faţă simpatică şi de unde poţi să
îţi cumperi, cu doar câteva click-uri (ce au înlocuit
ce erau odinioară cuvintele care formau dialogul cu
vânzătoarea), ultimele haine la modă. Viaţa si-a creat o
replică online. Nu a durat mult: doar 50 „şi-un pic” de
ani.
Telefoanele smart de azi sunt mai puternice decât
computerele IBM folosite în 1969 de NASA să trimită
primul om în spaţiu. Şi care computere costau, atunci,
cam 3,5 milioane de dolari bucata
Transformările aduse de evoluţia spectaculoasă
a tehnologiei, de libertatea de mişcare a informaţiei
şi de viteza crescută a prelucrării ei ne permit, azi, să
analizăm pe telefon, în drum spre birou, imagini cu
munţii de pe Pluto şi cu peisajele de pe Marte.
Firesc, câtă vreme pentru a comunica pe Facebook,
azi, ţinem în mână un calculator care ar putea coordona
o misiune spaţială.
Şi acesta e doar începutul.
Duopolul
Două revoluţii majore s-au produs în istoria recentă
a Internetului: apariţia Google (1998) care a ordonat
tehnologia
De la apariţia primului computer personal (lansat,
ca fapt divers, de compania italiană Olivetti în 1964) şi
a primelor teste (SUA, finalul anilor 60) care aveau să
ducă, ulterior, la ce este Internetul azi, nu au trecut decât
45-50 de ani.
Omenirii nu i-a mai luat mult să aducă Internetul
şi calculatorul în clădirile de birouri, apoi în case şi în
buzunarul fiecăruia dintre noi.
informaţia aruncată haotic pe milioane de site-uri (azi
sunt peste 940 de milioane de pagini web active) şi
Facebook (2004) care a aşezat, ordonat, indivizii din
spatele ecranelor într-un „catalog” global.
1,5 miliarde de oameni din cei 7,3 miliarde de
locuitori ai planetei intră cel putin o dată pe lună în
contul lor de Facebook, azi. Media zilnică a celor activi
depăşeşte 15 „consultări” zilnice ale news feed-ului, mai
ales dacă vorbim de telefonul mobil (unde adolescenţii
au depăşit deja 100 de vizite pe zi).
8,2 milioane de români sunt acolo. Adică peste
jumătate din populaţia adultă (15-64 de ani) a ţării.
Dintre aceştia, cam 6,5 milioane sunt conectaţi la
Facebook de pe telefonul mobil.
35
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M Dacă Facebook ar fi o televiziune şi am judeca după audienţa
Z o o M Dacă Facebook ar fi o televiziune şi am judeca după audienţa
Z
o
o M
Dacă Facebook ar fi o televiziune şi am judeca după
audienţa pe minut, în intervalul de vârstă 18-35 de ani
sunt mai mulţi români conectaţi acolo, în fiecare minut,
decât totalul audienţelor cumulate a tuturor posturilor
TV din România.
Din punct de vedere al „profilării” audieţelor, adică al
Iluzia intimităţii
Facebook îţi doreşte, la fel cum îşi doreşte şi Google,
şi alţi playeri mai mici, să ştie exact ce sentimente avem
împărţirii noastre în categorii cât mai interesante spre a
(apropo de recenta lansare a Reactions, fraţii mai mici
ai bătrânului Like), ce produse preferăm, ce site-uri
vizităm, despre ce vorbim cu prietenii noştri, unde ne
petrecem timpul liber, când şi dacă dorim o maşină sau
fi cumpărate, Internetul e dominat astăzi de un duopol:
Google şi Facebook. Două companii care ştiu, prin
platformele pe care le-au dezvoltat, aproape totul despre
fiecare dintre noi.
„Totul”, mai ales în sensul care prezintă interes
pentru companiile care vor să ne cumpere pentru ca,
mai apoi, să cumpărăm şi noi de la ele. Un tango pe
care îl dansează, cu graţie, orice societate bazată pe
consumerism, pe ritmul decis de Google şi, mai nou,
Facebook.
Dacă Internetul ar fi noul El Dorado, aurul a fost
înlocuit cu datele noastre, ale fiecărui om care intră în
reţea, în fiecare zi. Facebook este, în acest film, unul
dintre cei mai iscusiţi căutători de comori ai istoriei.
Simplificând lucrurile la maxim, miza majoră pe
care se bat giganţii globali ai Internetului este, aşadar,
monopolul pe cât mai multe date care să le permită să
performeze cât mai bine şi să genereze vânzări cât mai
spectaculoase pentru companiile care investesc pentru a
„închiria” aceste date. Proces pe care ne-am obişnuit să
îl numim publicitate.
Sigur, tot acest război trebuie îmbrăcat în haine
cât mai sclipitoare, cum ar fi comunicarea liberă,
democratizarea, accesul la informaţii şi la educaţie.
Lucruri perfect valabile şi care vin la „pachet”. Însă
scopul final şi mercantil este acela de a mări piaţa, de
a înmulţi bazinul de consumatori şi de a deschide mai
o casă nouă.
Obsesia privind afectarea intimităţii este justificată.
Şi nu prea. Pentru că e o discuţie marcată de multă
ipocrizie. Există o metodă simplă de a nu fi inclus în
nicio bază de date online: nu intri pe net, deloc. Dar ce te
faci dacă eşti rătăcit într-un oraş străin, deschizi Google
Maps, şi nu te „găseşte” aplicaţia? O înjuri, nu? Ei, bine,
dacă ai dori discreţie, aplicaţia nu ar putea să ştie unde
eşti. Dacă ai dori discreţie totală, de fapt, în primul rând
ar trebui să renunţi la telefonul mobil (care nu ar putea
suna în buzunar, dacă nu ar şti unde eşti exact, în fiecare
secundă).
Ce e mai greu de înţeles uneori, dar se vede cu ochiul
liber în reţea – şi peste tot, online - este însă faptul că
tinerii de azi nu vor intimitate, nu vor viaţă privată, ci
îşi expun trăirile, îşi publică pe Facebook numărul de
telefon, spun unde sunt prin check-in. Vor să fie găsiţi.
Vor să fie conectaţi. Vor să comunice, să cunoască
oameni noi, să primească mesaje (inclusiv publicitare)
relevante pentru ei.
Sigur, la fel ca-n viaţă, şi aici intervine educaţia
(pe care o ai sau nu) şi care îţi permite să ai sau nu o
conduită ok, care să te ferească de problemele care pot
apărea dacă eşti prea deschis. Aici e rolul familiei şi
unde lacunele se reflectă şi în viaţa socială „virtuală”,
aşa cum se reflectă şi în cea „reală”. Nimic nou nici aici,
deci.
Visul tot mai aproape de realitate al Facebook
multe pieţe.
Google nu lansează baloane care furnizează Internet
în regiuni sărace doar din caritate. Facebook nu a lansat
proiectul Internet.org, care îşi propune să livreze semnal
Internet din satelit, doar pentru că oficialii companiei nu
pot dormi noaptea de grija abuzurilor antidemocratice
din Africa.
Zuckerberg nu a mers până într-acolo încât să înveţe
chineză şi chiar să îi ceară preşedintelui Chinei, Xi, să
îl ajute cu o idee de nume pentru copilul său nenăscut
pentru că e un mare fan al culturii şi civilizaţiei chineze
(Facebook e blocat în China încă din iulie 2008).
Sigur, comunicarea şi accesul la Internet accelerează
democratizarea şi ajută în mod evident la creşterea
şanselor de afirmare a indivizilor. Dar e unul dintre
efecte, în timp ce scopul comercial final al companiilor
listate pe bursă şi cu presiunea investitorilor în spate
este (şi un) altul.
Şi e firesc să fie aşa, ca business. Ar fi cel puţin aiurea
ca eu, care conduc companii care asta fac, şi anume
advertising online, să scriu altceva. Spun doar că nu e
cazul să lăsăm loc ipocriziei.
e să aibă formula precisă în care să determine cu
exactitate cât la sută din fiecare individ e Coca-Cola,
cât McDonald’s, cât BMW, cât margarină Zuzu (dacă o
exista). Asta vinde Facebook, deci asta vrea să obţină
oferind, la schimb, un mediu de comunicare fantastic şi
experienţe digitale din ce în ce mai complexe. Ne vrea
acolo, pe cât posibil 24 de ore din 24. Şi, în schimb, ne
oferă mirajul comunicării, al informaţiei, al conectării.
Ne oferă bucurie, distracţie, revoltă, oameni noi.
Facebook e un accelerator formidabil al vieţii, de
fapt. Tot ce se întâmplă lent „offline” se întâmplă pe
Facebook instantaneu. Ai dat un friend request, un like,
ai deschis un dialog, ai schimbat câteva mesaje şi, poate,
în aceeşi seară împărţi patul cu persoana de la celălalt
capăt al comunicării. Sau îi cumperi produsul. Uneori, e
cam acelaşi lucru.
Scopul strategic al Facebook este să ne ofere
publicitate atât de bine făcută şi atât de acurat ţintită,
încât să nu o considerăm publicitate, ci informaţie utilă,
deci valoroasă. Scopul publicităţii pe Facebook e să ne
convingă că nu e publicitate.
O tânără de 20 de ani mă întreba, uimită, acum o
vreme: „Voi cum cunoşteaţi şi apoi vă întâlneaţi cu
36
SINTEZA # 21, octombrie 2015
apoi vă întâlneaţi cu 36 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M o fată
Z o o M o fată înainte să existe Facebook sau Whats App ori telefon
Z
o
o M
o fată înainte să existe Facebook sau Whats App ori
telefon mobil? Cum e posibil să faci asta dacă nu îi scrii
pe Facebook şi cum te coordonezi să te vezi, dacă nu
ai mobil?!”. O mirare care le pare stupidă celor care au
peste 35 de ani, dar perfect legitimă pentru ea. Cât de
firesc vi s-ar părea ca, atunci când vi se face foame, în
loc să mergeţi la magazinul de la colţ să fiţi nevoiţi să
ieşiţi la vânătoare în cea mai apropiată pădure?
Cam aşa s-a transformat şi comunicarea, graţie
tehnologiei, şi cam aşa se va schimba în continuare,
complet, modul în care interacţionăm social datorită
(sau din cauza?) Facebook.
Cum ar fi reacţionat oare acum 20-30 de ani bunicii
noştri dacă le-am fi spus ca albumul drag al familiei va fi
expus undeva, în piaţa mare, ca oricine să îl poata vedea
şi da „like”? Probabil ne-ar fi considerat nebuni.
Astăzi, „nebunia” e online. Şi nimănui nu i se mai
pare nimic nefiresc.
viitorul
Ok. Ce va urma? Urmărind evoluţia Facebook, este
oarecum evident care vor fi următorii paşi previzibili
pentru proiectul care s-a transformat dintr-o reţea
socială într-un fenomen social.
Două cuvinte-cheie, marcate de tot atâtea achiziţii
importante ale Facebook, ne dau răspunsul la această
întrebare: mobilul şi virtualul.
Mobilul. Mulţi au crezut că Zuckerberg e nebun să
plătească 18 miliarde de dolari pentru achiziţia unei
aplicaţii cu doar câteva zeci de angajaţi, WhatsApp.
Însă Zuckerberg nu a cumpărat o aplicaţie, ci un
produs perfect funcţional, cu o rată de creştere foarte
bună, şi, mai ales, a investit într-o bază de date (vechea
lui pasiune…) cu aproape 1 miliard de oameni. Nu doar
oameni ci, mai ales, numere de telefon asociate lor,
locaţii exacte şi conexiuni active, ceea ce a transformat
Facebook într-un player major pe piaţa comunicaţiilor
(inclusiv de telefonie). În plus, combinând datele
WhatsApp cu utilizatorii Facebook Messenger… sky is
the limit!
În România, peste 80% din cei care intră pe
Facebook, azi, fac asta de pe un terminal mobil. În
câţiva ani, pentru foarte multă lume, telefonul va
înlocui aproape complet computerul. Va fi şi este deja,
pentru mulţi, calculatorul la purtător, mereu conectat,
permanent online, de unde poţi sta, practic, conectat
non-stop la drogul tău favorit: conexiunea cu Facebook.
Puteţi să vă închipuiţi lumea în care Internetul vine
direct din satelit, iar calitatea apelurilor prin Facebook
şi WhatsApp e mult mai bună decât cea prin reţelele
„clasice”, de telefonie mobilă? Nu pare deloc un scenariu
îndepărtat. Ci, din contră. N-aş vrea să am un rol-cheie
într-o companie telecom când asta se va întâmpla.
VR. Virtual reality. Realitatea virtuală. Noua frontieră
pe care încearcă să o cucerească atât Google, prin
aparent abandonatul proiect Google Glass, Microsoft
prin Hololens şi Facebook prin Oculus VR (compania
cumpărată în 2014 pentru 2 miliarde de dolari).
Video-urile 360 de grade, deja lansate în Facebook
(şi în Youtube, evident), arată direcţia în care Facebook
o va apuca, fără îndoială.
Tehnologia va permite, foarte curând, realitatea
imersivă în care, de exemplu, cu telefonul plus o pereche
de ochelari Oculus să poţi să te proiectezi direct în locul
în care tocmai ţi-ai făcut un nou prieten. Fie ca el sau ea
se află la Baia Mare sau la Tokyo.
Interacţiunea va putea fi perfect reală, doar că nu
fizică, ci doar percepută drept reală. Realitatea virtuală
(sau, mai corect, realitatea cât se poate de reală,
proiectată în mediul virtual) va transforma complet
industrii - cum ar fi filmul, jocurile sau călătoriile, dar va
impacta pozitiv şi domenii serioase, precum medicina,
cercetarea, învăţământul.
Practic, visul din filmele SF, teleportarea, va fi
aproape realizată. Momentan, doar vizual, nu şi fizic.
Mobilitatea şi imersiunea în realitatea virtuală sunt,
aşadar, cele două elemente-cheie care vor sta, în opinia
mea, la baza a ceea ce va deveni Facebook în curând. Şi
nu doar Facebook, ci o bună parte a ce numim, astăzi,
Internet.
Pasiunea pentru date, pentru oameni, pentru
comunicare şi inter-conectare, precum şi frustrarea că
distanţele fizice sunt o barieră care poate fi păcălită sunt
ingredientele care vor duce la dezvoltarea unei viziuni
pe care nimeni nu o intuia acum 12 ani, atunci când un
roşcat obraznic copia din serverul facultăţii datele de
identificare ale colegilor săi.
N-a vrut decât să lanseze un nevinovat album foto,
online. Să-l iertăm
n
Dragoş Stanca este partener în câteva companii din TDG,
grup ale cărei operaţiuni în România ţin de marketing
digital, adnetwork şi tehnologie. Una dintre aceste
companii este ThinkDigital Romania, care reprezintă
oficial Facebook (premium ads) şi este partener în
regiune al unor playeri globali precum Skype (Microsoft
Advertising) sau Samsung (smart hub ads). Înainte de
online, Stanca s-a făcut remarcat în presă: a debutat
la Radio Contact (acum Kiss FM) Cluj, a trecut prin
presa scrisă – la Ziarul de Cluj (Ringier), Clujeanul
(MediaPro, actual Mediafax) şi a fost realizator de
emisiuni la ProTV Cluj. În 2001 a devenit directorul reţelei
de ziare şi site-uri locale PubliMedia (acum Mediafax
Group), pentru ca în 2003 să ajungă director general
print & online PubliMedia. În 2006 a trecut pe aceeaşi
poziţie la Caţavencu (apoi Realitatea-Caţavencu), iar
din 2008 a început să se ocupe, ca director general,
de F5 (webdevelopment, online sales, investments,
digital content). În 2010 a fondat Q2M - adnetwork,
digital marketing şi Publyo (webdevelopment, strategii
online content), iar în 2012 ICEEfest (Interactive Central
& Eastern Europe Festival), una dintre cele mai mari
conferinţe de marketing digital organizate în Europa
Centrală şi de Est şi Sud-Estul Europei, care reuneşte în
fiecare an la Bucureşti peste 2.500 de participant din 20
de ţări.
37
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M Rareş Iordache Despre tool-uri comunicaţionale şi alterarea comunicării virtuale prin ele
Z o o M Rareş Iordache Despre tool-uri comunicaţionale şi alterarea comunicării virtuale prin ele
Z
o
o M
Rareş Iordache
Despre tool-uri comunicaţionale şi
alterarea comunicării virtuale prin ele
nu se mai discută despre boomuri în tehnologie, ci despre normalizare, despre
imersiunea în trendul invizibil informaţional. Creşterile exponenţiale din acest
segment au condus la atâtea situări paradigmatice, încât este obsolet să vizezi the
next big thing. Eşti aici, în acest flux informaţional care cuprinde „n” boomuri pe
metrul pătrat fără să iei act de ele, căci delimitările sunt foarte greu de făcut.
A ceasta este premisa de la care pornesc
la drum atunci când discut despre
comunicarea din zilele noastre, o
comunicare virtuală. Nu vă voi spune ceea
ce ştiţi deja, anume că există schimbări
majore în privinţa modului în care comunicăm, vă voi
spune o altă chestiune: ajunşi într-un punct culminant
al comunicării noastre, am ales să începem să învăţăm
să comunicăm din nou. Paradoxul este că ustensilele pe
care le-am ales să ajustăm comunicarea nu fac altceva
decât să o altereze.
Ieşirea în deschisul spaţiului virtual le-a oferit
oamenilor şansa de a se reconstitui ca subiecţi virtuali.
Această procedură nu se putea face într-un monolog surd.
Ca atare, subiectul virtual s-a reconstituit în comunicare,
însă într-o comunicare mult metamorfozată. El a învăţat
să comunice prin avatarul său, iar această nouă situare
paradigmatică a schimbat modul în care ne raportăm la
comunicarea - relaţie. Cultura comunicării a renunţat să
se
raporteze într-un mod univoc la cultura cunoaşterii,
ci
la o cultură participativă, una în care subiecţii se
share-uiesc împreună cu tot pachetul lor de date. Ceea
ce trebuie aici clarificat este tocmai faptul că această
comunicare virtuală are la bază câteva elemente distincte
şi care o definesc nu în modul în care mediul este mesajul:
subiecţii comunicării sunt reconstrucţii ale subiecţilor
virtuali, mesageria este o arhivă de date înmagazinate
care pot fi accesate oricând, există permanent factorul
filtrării / transmiterii informaţiilor prin medii, întreaga
existenţă a unui avatar în spaţiul online, deci şi în
comunicarea virtuală, este un model de amprentare, iar
forma sa este mobil al unei arheologii media. Pe scurt, am
în faţă patru paliere: cine comunică, ce comunică, cum
comunică şi de ce (se) comunică.
Am răspuns prin cele scrise deja la prima întrebare
din şir, cine comunică: versiunile reconstituite virtuale
ale subiecţilor reali. Trebuie să avem permanent în minte
această notă, căci nu vorbim despre un subiect real aici, ci
despre unul care a fost deja supus unei schimbări majore.
Ce (se) comunică ţine de această uriaşă mesagerie
virtuală, care este inclusă în fluxul informaţional. Este
nevoie de săpături adânci şi de hermeneutici speciale
pentru (de)codarea datelor stocate.
Aspectul la care mă voi opri în mod specific în
acest material ţine de chestiunea modalităţii în care
se comunică. Cum se comunică porneşte de la mediul
comunicării, hostingul de transmitere a datelor şi
ajunge până la elementele ajutătoare ale transmiterii,
adică acele un fel de tool-uri / unelte comunicaţionale.
Cineva s-a gândit la faptul că schimbarea subiecţilor
în spaţiul virtual va complica comunicarea, că aceasta
ar avea nevoie de o structurare, de o limpezire a apelor
tulburi din tăvălugul informaţional. Aşa au apărut
tool-urile comunicaţionale ca elemente de augmentare
a comunicării, care o fac realizabilă mai bine. Direct în
sânul comunicării, în care subiectul se prezintă pe sine,
se arată şi se pune în relaţie cu un altul, tool-urile vin
să clarifice totul, să simplifice comunicarea, asumând
complicarea şi vălul de blurare de care este aceasta
cuprinsă în spaţiul virtual. Să fie un fel de moarte
structuralistă a unui romantism al erei comunicării
virtuale? Nu doar că dispunem de tehnica necesară, dar
avem şi ustensilele cu care să operăm (de)construcţiile
până la stratul simplu de date. Cele mai noi tool-uri
comunicaţionale (voi denumi astfel acele unelte software
dedicate special comunicării) operează direct în structura
serviciului, nu a produsului software. Deci, ele au
renunţat să mai fie unelte software prin scopul asumat,
acela al augmentării comunicării, furnizând servicii. Am
scris în teza mea de doctorat încă din 2013 despre acest
subiect, iar la doi ani distanţă a venit verdictul: „The is no
Software, There are just Services”. Întrebarea premisă a
lucrării: „Este software-ul mort?” Editorii Martina Leeker
şi Irina Kaldrack au încercat să reunească un colectiv
al acestui număr din varii domenii care să răspundă
la această întrebare, totul gravitând în jurul ideii de
renaştere a paradigmei serviciului. De altfel, acesta a
fost succesul de început al Google, prin faptul că nu se
autointitula produs finit, ci un serviciu. Paradigma revine
exact în mijlocul nebuniei fluxului informaţional, acum
38
SINTEZA # 21, octombrie 2015
informaţional, acum 38 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M când nu mai este
Z o o M când nu mai este nevoie de produse finalizate, ci de ceva
Z
o
o M
când nu mai este nevoie de produse finalizate, ci de ceva
care să se mişte constant, pararel cu fluxul.
tool comunicaţional, funcţionalitate în mijlocul
comunicării virtuale
Comunicarea virtuală nu se rezumă la un tool, la
fel cum un tool comunicaţional nu poate cuprinde
întreaga tematică a comunicării virtuale. Un subiect
virtual are nevoie de comunicare, se vrea comunicat
pe sine pentru a evita un solipsism virtual. A comunica
presupune deja a fi în relaţie, iar comunicarea virtuală
nu face deloc rabat de la acest mecanism. Subiecţii
virtuali (se) comunică în reţele, iar acest model pare să
fie mai complicat decât relaţia levinasiană face-a-face.
Paul Ekman ar trebui să găsească un substitut pentru
micro-expresiile sale faciale în demersul decriptării
comportamentelor umane din reţelele sociale. Relaţia
face-a-face devine în comunicarea virtuală face-a-ecran-
a-ecran-a-face, unde desktopul trebuie luat în întregul
său ansamblu tematic, ca o metaforă a ecranului care
îl deschide pe subiect. El devine un mai-mult-decât-
un-cyborg, statut căpătat în momentul conectării la
un device. Subiectul s-a transformat într-un avatar.
„Corpul sub lupa tehnologiei se transgresează în corpul
tehnologizat / născut tehnologic sub lupa tehnologiei.
Accesul la el este facilitat de ceea ce a devenit el sau
ceea ce se află în continuă devenire”. Acest mai-mult-
decât-cyborg este arhivat, îi găsim amprentele în fluxul
informaţional, urmând ca orice tip de identificare să se
realizeze printr-o arheologie media
Ca atare, în tot acest context intervine utilizarea
unui tool comunicaţional. Subiectul virtual utilizează
numeroase canale de comunicare, de manifestare a
sa. Deci, unde ar fi problema alterării? Voi lua un caz
concret, unul testat de mine într-un mediu business:
manieră de transmitere a informaţiei care funcţionează
în tandem cu o sumedenie de alte forme. Ei bine, aici
am atins o coardă sensibilă: nu a fost vorba nicicând
de comunicare, ci de transfer. Totul se rezumă la a
manipula date & informaţii în medii controlate, iar
asta are legătură cu comunicarea doar din perspectiva
transmiterii unui conglomerat informaţional şi avem
în faţă un grup de agenţi” . Şi mai simplu: utilizarea
unui tool comunicaţional cu asumarea de a augmenta
comunicarea, de a ridica vălul de blurări din interiorul ei,
nu este despre comunicarea virtuală, ci despre transfer.
Subiectul virtual nu se manifestă, nu intră în relaţie, el
se supune unor determinări ale tool-ului, ale normei
de transfer. Totul este axat pe ajustarea comunicării,
pe participarea şi împărtăşirea ideilor membrilor unei
echipe (de lucru). Fenomenul a străpuns bariera utilizării
business, de tipul zece instrumente pentru îmbunătăţirea
comunicării , ajungând şi pe segmentul de home users.
Adică, Slack – after hours, atunci când acest tool este
utilizat în discuţiile de casă, post-job, de către utilizatori.
Ce ne poate spune acest lucru: că suntem într-un flux
informaţional, că nu avem timp să comunicăm virtual,
că există prea multe date şi că ne pierdem printre ele. Ca
atare, trebuie să ne organizăm datele într-un mod mai
eficient, să le sortăm, ordonăm tematic, precum grupurile
din Slack, să le arhivăm într-un istoric, să excavăm după
ele la nevoie şi plasăm alte noi date. Nu este nevoie
de vreo concluzie specială, tool-urile nu sunt despre
comunicare, ci despre transfer de date. Dacă mediul
devine prea toxic, prea contagios şi patogen, cum s-a
întâmplat deja, atunci este nevoie de o ecologie media,
dar acesta este un alt subiect.
n
Slack – be less busy.
„Pentru a insera ordine în amalgamul informaţional,
este nevoie de asimilarea unui nou tool de comunicare.
Imersiunea într-un tool precum Slack - be less busy nu
presupune uzitarea de sistemul absolut de comunicare.
Nu, nu este nimic fenomenologic aici. Slack este o altă
Rareş Iordache este autor, jurnalist, blogger şi doctor
în filosofie. A scris volumul „Selfie, descoperirea feţei”,
Editura Tritonic, Bucuresti, 2014 şi şi-a sustinut public
teza de doctorat pe 27 septembrie 2013 la Universitatea
„Babeş-Bolyai” cu lucrarea: „Viralitatea în virtual.
Introducere în teoria viralului”. A scris şi scrie pentru mai
multe reviste din ţară şi străinătate. Ca profesie, activează
în domeniul IT ca manager conţinut şi date.
referinţe bibliografice
Ekman, Paul, „Emotions Revealed: Recognizing Faces and
Feelings to Improve Communication and Emotional Life”, Ed.
Times Books, 2003
Fink, Eugen, „Sixiéme Méditation cartésienne”, Ed. Jérôme
Millon, Paris, 1994.
Iordache, Rareş, „Viralitatea în virtual. Introducere în teoria
viralului” / 2013 / Universitatea Babeş-Bolyai.
Iordache, Rareş, „Tool-urile alterează comunicarea virtuală.
Este vorba despre transfer de date, nu despre comunicare”,
publicat în Adevărul, 10 august 2015
Iordache, Rareş, „Ectogeneza şi cyborgism, natura unei
deveniri. Etica cyborgului născut”, în Revista #hibridmedia,
septembrie 2014, disponibil la http://hibridmedia.fictiuni.
ro/ectogeneza-si-cyborgism-natura-unei-schimbari-etica-
cyborgului/
Parrika, Jussi, „What is Media Archaeology”, Polity, 2012
Riviere, Amber, „10 tools to improve communication, publicat
în Gigaom”, disponbil la https://gigaom.com/2011/07/28/10-
tools-to-improve-communication/, accesat pe 28.09.2015
***, „There is no Software, There are just Services”, apărută
la Meson Press/ 2015m disponibilă spre consultare la http://
meson.press/books/there-is-no-software-there-are-just-
services/
39
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M 40 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M Brian
Z o o M 40 SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z
o
o M
40
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M 40 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M Brian McCullough
Z o o M Brian McCullough „Only connect…” Adevărata semnificaţie a Facebook Istoria erei Internetului
Z
o
o M
Brian McCullough
„Only connect…”
Adevărata semnificaţie a Facebook
Istoria erei Internetului nu se rezumă doar la noile tehnologii care au intrat
în viaţa noastră în valuri ce par să nu se mai sfârşească de şi, recunosc,
poate părea aşa uneori. Acum trebuie să-mi fac o adresă de mail? Acum trebuie să învăţ
ce face twitter? Acum trebuie să învăţ cum să folosesc un smartphone?
P ovestea mult mai interesantă este cum
societatea noastră s-a adaptat fiecărei noi
tehnologii; cum am permis fiecărui „nou
lucru” să intre în viaţa noastră și să ne
schimbe, în consecinţă, comportamentul.
reticenţele începuturilor www
Este ușor să nu ne mai amintim asta acum, dar
pentru mult timp majoritatea oamenilor erau convinși că
Web-ul și Internetul erau mai mult destinate tocilarilor
și prea plictisitoare pentru ca majoritatea oamenilor
„normali” să le folosească. Unul dintre motivele pentru
care putem spune că Microsoft „a ratat” Internetul la
începuturile lui este și faptul că Bill Gates era convins
că Internetul era prea codificat pentru a deveni
mainstream. Gates aștepta lumea broadband-ului, a
Internetului de mare viteză, în care trăim astăzi și era
astfel orbit de Internetul „acceptabil” al erei dialup.
Gates era de asemenea convins că adevărata conectare
la reţea se va împlini prin intermediul televizorului, pe
care toţi reprezentanţii cuminţi ai generaţiei Baby Boom,
din care face și el parte, îl socoteau ca fiind adevăratul
dispozitiv electronic mainstream.
Cu fiecare progres al Internetului vedem că a
fost nevoie ca oamenii să fie convinși să accepte
noi paradigme, de multe ori total necunoscute.
Când Amazon a fost fondat, în 1995, s-a lansat cu o
componentă foarte puternică de poștă electronică,
deoarece mulţi oameni se temeau să își încredinţeze
numărul de card unui website. Într-adevăr, când citești
articole din acea perioadă despre nașterea comerţului
online, teama de hackeri care fură numerele cardurilor
bancare este pe primul loc în ceea ce pare să fi ţinut
pe loc comerţul online. Nu mai devreme de perioada
sărbătorilor, în anul 1998, comerţul online putem spune
că a devenit cu adevărat mainstream.
eBay este o altă companie deschizătoare de drumuri
cu care oamenii s-au obișnuit doar pe parcursul
timpului. eBay a trecut prin momente grele prin
majorarea capitalului de risc și chiar și după Oferta
Publică Iniţială (IPO), valoarea la bursă o lua pe
urmele altor capitaluri dot-com ambiţioase, precum
Amazon sau Yahoo. Motivul acestei reticenţe? Judecata
convenţională a refuzat pur și simplu să creadă că
entităţi total necunoscute pot avea încredere unele în
altele pentru a face comerţ, pe nevăzute, pe Internet.
Site-uri precum eBay ne-au învăţat nu doar să
avem încredere în străini, ci chiar să avem încredere
în sistemele ad-hoc de renume și cu guvernare de sine,
pe care Internetul se pare că le produce. Este greu să
ne imaginăm astăzi existenţa unor servicii ca Uber sau
Airbnb fără ca societatea să fi învăţat să trăiască, sa
aibă încredere și să tranzacţioneze virtual. Internetul
a fost răbdător să ne înveţe noi metode de funcţionare,
să ne cultive în așa fel încât să acceptăm noi forme de
interacţiuni sociale și comportamente societale.
Și aceasta a fost situaţia încă de la începutul istoriei
Internetului: oamenii au învăţat să se încreadă în
necunoscut și să aloce mai mult din viaţa „reală”, vieţii
virtuale. Fiţi sinceri. Exista o vreme când aţi fi râs doar
la ideea de a face operaţiuni bancare online. Astăzi
multă lume depune bani în conturi prin intermediul
smartphone-urilor. Când site-uri precum Match.com
s-au lansat la mijlocul anilor 1990, conceptul de „online
dating” era considerat declasat și poate chiar puţin
patetic. Astăzi, după unele estimări, nu mai puţin de o 
41
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M treime dintre relaţiile romantice încep online. Și deși autoritatea site-ului Wikipedia
Z o o M treime dintre relaţiile romantice încep online. Și deși autoritatea site-ului Wikipedia
Z
o
o M
treime dintre relaţiile romantice încep online. Și deși
autoritatea site-ului Wikipedia trebuie încă privită cu
puţin mai mult scepticism, există cineva astăzi care ar
contrazice faptul că înţelepciunea celor mulţi nu a creat
cea mai mare sursă de referinţe concepută vreodată de
om?
Facebook – inovaţia
mainstream a Internetului
Fiecare „lucru nou” are momentul său de răbufnire;
fiecare nouă mișcare, tehnologie sau idee are acel
element de inovaţie care o scoate din regatul tocilarilor
și a primilor utilizatori pentru a o duce în mainstream.
Facebook reprezintă cu adevărat inovaţia mainstream a
Internetului. Înaintea Facebook-ului, Internetul era ceva
absolut vital, care te făcea să te simţi inadecvat dacă nu
intrai în joc. Facebook este inovaţia care a făcut vieţile
noastre virtuale la fel de „reale” ca orice altceva din
lumea materială din jurul nostru.
Dovada acestui fapt este anecdotică și poate puţin
banală dar, cu toate acestea, adevărată. Dacă îţi spuneam
în urmă cu zece ani că bunica ta, în vârstă de 78 de ani,
ar folosi Internetul zilnic, m-ai fi crezut? Sigur, poate i-ai
creat o adresă de mail cu câţiva ani în urmă pentru a-i
putea trimite fotografii cu nepoţii ei. Dar, chiar și atunci,
folosea calculatorul cu măsură; și sincer, de fapt nici
nu înţelegea de ce se făcea atât de mult zgomot pentru
nimic.
Apoi a apărut Facebook. Și bunica ta a putut lua
legătura cu toţi verii îndepărtaţi din familie și prietenii
ei din școala primară și colegii de la locul de muncă,
de unde tocmai a ieșit la pensie. Și dintr-odată bunica
era online în fiecare zi. Și chiar și ea posta fotografii. Și
chiar și ea scria comentarii la postările politice. Și te-ai
trezit într-o zi realizând că bunica ta folosea Facebook
mai mult decât tine; că și-a cumpărat un smartphone
(un device pe care nici prin vis nu ţi-a trecut că ar putea
avea, cu atât mai puţin să înţeleagă cum să îl folosească)
doar pentru a intra pe Facebook de 15 ori pe zi.
Sunt de părere că Facebook este acel punct-cheie de
inflexiune care ne provoacă să ne oprim și să ne gândim
la Internet ca la o augmentare experimentală a vieţilor
noastre „reale”. Facebook reprezintă evoluţia noastră
societală de la un punct în care ne era frică chiar și să
încredinţăm cardurile bancare netului… până astăzi,
când ne încredinţăm viaţa întreagă internetului. A
existat acel moment când nu ai auzit niciodată despre
Facebook și apoi, aparent, peste noapte, toţi cei pe care îi
știai erau pe Facebook. Ca și în cazul Internetului.
Dacă Mark Zuckerberg a avut o intuiţie grozavă,
aceea a fost referitoare la faptul că, dincolo de lucrurile
la care computerele sunt bune (în primul rând: la
înregistrarea datelor, stocarea și calcularea lor), de
departe, lucrul la care excelează este comunicarea.
Imediat ce conectezi la un loc mai multe computere,
acestea vor forma cel mai bun mod de comunicare creat
vreodată. Și „aplicaţia ucigașă” (cum specialiștilor în
tehnologie le place să spună) pentru Internet a fost
dintotdeauna aceea de a conecta oamenii și de a-i
lăsa să vorbească unii cu alţii. Adevărata revoluţie a
Erei Internetului a fost conectarea-împreună a tuturor
minţilor, gândurilor și identităţilor noastre într-o
extraordinară reţea globală neuronală asemănătoare
unui angrenaj. Zuckerberg îl numește „social graph”.
Dar de fapt vorbește despre unirea lumii pe care
revoluţia Internetului a făcut-o posibilă. Fiecare dintre
noi nu suntem mai departe de câteva milisecunde unul
de celălalt…datorită reţelei Facebook și datorită acestor
computere omniprezente din buzunarele noastre.
Dacă poate câștiga chiar și încrederea bunicii, atunci
ceea ce reprezintă Facebook este ceva mult mai primar
și mai elementar decât chiar inovaţiile tehnologice
precum computerul. V-aţi întrebat vreodată de unde
a apărut impulsul de a da share? Ce se ascunde în
interiorul nostru încât ne determină aproape instinctiv
să postăm online evenimentele existenţei noastre?
Acţiunea de a da share pe Facebook pare aproape
primară; ca și cum serviciul dă ascultare unei nevoi
adânci a bestiei umane în egală măsură expresivă,
egoistă, narcisistă și generoasă.
Facebook - versiunea
primitivă a unei mari idei?
Când Mark Zuckerberg a apărut pentru prima dată
pe scena publică i-a plăcut să vorbească despre modul
în care Facebook își făcea intrarea într-o lume în care
vremea intimităţii dispăruse. Era ușor atunci să fie
desfiinţat și să fie privit ca un idealist la cei 25 de ani pe
care îi avea; și, într-adevăr, atitudinea lui Zuckerberg cu
privire la intimitate pare să fi evoluat odată cu vârsta.
Și este foarte posibil ca Facebook să reprezinte poate o
versiune primitivă a unei idei mai mari. După 10 ani din
ceea ce numim „Era Facebook” este aproape imposibil
să nu ne gândim că, poate, tânărul Mark punea la cale
ceva ce chiar și astăzi mulţi dintre noi nu realizează - sau
nu vor să recunoască: faptul că Era Internetului ar putea
fi despre a face toate lucrurile cunoscute, despre unirea
tuturor informaţiilor din lume și concentrarea tuturor
raţiunilor și a gândurilor noastre într-un angrenaj dificil,
complicat și vibrant.
Poate că Zuckerberg a înţeles că dacă Internetul a
avut un epigraf, ar fi fost același cu cel din cartea lui
E.M. Forster, Howards End: „Doar conectaţi-vă…”
n
Brian McCullough este gazda şi curatorul platformei
Internet History Podcast, un proiect de istorie orală, creat
cu scopul de a înregistra şi păstra însemnări la persoana
întâi referitoare la era Internetului şi a dezvoltării ei.
Puteţi afla mai multe despre proiect la adresa www.
InternetHistoryPodcast.com.
42
SINTEZA # 21, octombrie 2015
42 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M Marius Benţa Back to top stories:
Z o o M Marius Benţa Back to top stories: reţele de socializare sau reţele
Z
o
o M
Marius Benţa
Back to top stories:
reţele de socializare sau reţele sociale?
Cum se face că un concept care era folosit în trecut doar în medii restrânse, ca terminologie tehnică şi
ştiinţifică – cel de „reţea social” – a invadat azi, în versiunea sa parafrastică de „reţea de socializare”,
aproape toate sferele existenţei umane din vest? Imperiul comunicaţional care se numeşte Facebook şi
avalanşa sufocantă a discursului cultural şi sociologic din jurul fenomenului socialităţii online aproape
că ameninţă să reducă la uitare şi să minimalizeze experienţa comunicării interumane „de până atunci”,
mergând uneori până la a sugera că adevărata comunicare socială s-a născut abia o dată cu era Facebook.
D espre conceptul de identitate a început să
se vorbească doar în epoca Iluminismului;
înseamnă oare că până atunci nu existase
identitatea colectivă? Desigur că existase,
doar că, în momentul în care „identitatea”
a devenit obiect al reflecţiei și discursului, ea s-a
constituit tematic, s-a problematizat și, o dată cu asta,
a deschis și poarta unui demers autosubversiv. Tot
așa, chiar dacă termenul de „reţea de socializare” e
propriu doar erei „târzii” a Internetului, nu trebuie
să credem că reţelele sociale sunt o invenţie a acestei
ere, ci doar că, o dată cu ea, a venit problematizarea
conceptului și, poate, s-a deschis din nou acea poartă a
autosubversivităţii.
Despre reţele sociale a început să se vorbească în
știinţele sociale cu mult înaintea apariţiei Internetului,
încă din prima jumătate a secolului XX, însă conceptul
a început să se cristalizeze mai cu seamă în anii '50-
'60, când sociologii și psiho-sociologii au demarat
cercetări privind caracteristicile structurale ale
grupurilor mici în contextul problemei eficienţei
echipelor în rezolvarea problemelor, a emergenţei
leadership-ului, a schimburilor economice dintre
indivizi, ori a managementului capitalului social al
indivizilor. Dezvoltarea acestui câmp de investigaţie
a mers în paralel, desigur, cu revoluţia digitală și a
fost favorizată de aceasta, întrucât metodele folosite
în domeniul – astăzi bine înrădăcinat – al Analizei
Reţelelor Sociale (Social Network Analysis) sunt bazate
pe algoritmi matematici a căror aplicare necesită
putere computaţională ridicată, aproape imposibil
de realizat fără progresul industriei informatice.
Aplicaţiile noii metodologii s-au înmulţit rapid în
diverse domenii, de la sociologia organizaţională sau
antropologia structurilor de rudenie, până la analiza
reţelelor economice și comerciale ori investigarea
reţelelor teroriste. S-a întâmplat, astfel, un fenomen
paradoxal: acest construct pur sociologic, această
idealitate creată de oamenii de știinţă ca unealtă de
investigaţie și înţelegere a realităţii sociale – conceptul
de „reţea social” – a evadat din lumea știinţei și a ajuns
să se transforme într-un fapt real cotidian și, mai mult,
să cucerească și alte universuri ale existenţei umane,
precum cel al divertismentului, al locului de muncă, al
politicii și, desigur, al comerţului, într-o cursă acerbă de
cucerire a statutului de condiţie de posibilitate a vieţii
sociale înseși. Într-o oarecare conversaţie filosofică
nocturnă, Alfred Jules Ayer, Maurice Merleau-Ponty
și Georges Bataille discutau, după cum mărturisea
acesta din urmă, pe margina întrebării „oarecum bizare
«dacă» Soarele a existat înainte de apariţia omului”.
Dezbaterea celor trei filosofi n-a ajuns la vreo soluţie
concludentă, dar a conturat o interogaţie mai profundă,
nouă în câmpul sociologiei cunoașterii, cea legată de
problema necunoașterii. Tot așa, cineva și-ar putea
pune întrebarea (la fel de bizară) dacă reţelele sociale
au existat înainte de Facebook, dacă ele există sau nu
„în realitate” sau dacă nu cumva Facebook s-a născut
din însuși discursul știinţific asupra conceptului. Sunt
oare suficient de clare și de obiective reţelele sociale din
grupul de lucru în care ne desfășurăm activitatea zilnic,
opt ore pe zi? Ori cele informale ale prietenilor noștri
cu care ieșim seara în oraș? Ori cele ale schimburilor
comerciale dintre companii? Ori reţelele de colectori
de taxe din China antică? Reţelele sociale există, cu
siguranţă, atunci când le conștientizăm și, eventual, le
reprezentăm grafic, mai exact atunci când le alocăm un
spaţiu în viaţa noastră vorbind despre ele și raportându-
ne la ele ca atare, incluzându-le în proiectele noastre și
ţinând cont de ele în deciziile noastre. Altfel, a spune
dacă reţeaua socială sau relaţia socială are existenţă
în sine e o chestiune problematică. Ceea ce putem
spune că există cu certitudine e doar experienţa
umană a comunicării secvenţiale, șirul sintagmatic
de evenimente, comportamente și interacţiuni care
presupune întâlnirile dintre oameni și schimbul de
informaţii, valori ori emoţii dintre ei. Faptul că, din suma
acestor întâlniri și acte de comunicare, inferăm
43
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M existenţa unor relaţii – deci a unor structuri paradigmatice – e
Z o o M existenţa unor relaţii – deci a unor structuri paradigmatice – e
Z
o
o M
existenţa unor relaţii – deci a unor structuri
paradigmatice – e o doar operaţie a intelectului. Altfel
spus, relaţia socială și reţeaua socială nu sunt observabile
imediat, căci existenţa lor este eminamente mediată, la
fel cum existenţa Soarelui în vremurile care au precedat
apariţia umanităţii poate fi doar inferată logic, nu și
constatată imediat. Poate că, într-adevăr, cultivarea
acestui concept în mediile academice și corporatiste și
ocurenţa sa tot mai frecventă în discursul public sunt cele
care au dus la nașterea și dezvoltarea acestui mediu prin
excelenţă: reţeaua de socializare. E posibil ca, introducând
conceptul de reţea socială, sociologii doar să fi anticipat
fenomenul medierii socialităţii electronice; dar e posibil
să-l fi și provocat, așa cum un strigăt poate să declanșeze
o avalanșă, printr-un act reflexiv dinspre realitatea
socială spre reflecţia știinţifică și înapoi spre realitatea
socială. Modernitatea e, într-adevăr, fluidă și reflexivă,
spune sociologul polonez Zygmunt Bauman; ea nu se
construiește pe sine ca sfârșit al unei epoci și început
al alteia – cum susţin postmoderniștii – ci ca un impuls
de înnoire permanentă faţă de ea însăși, ca o nevoie
constantă de upgrade, de aducere la zi și de respingere
și obligându-ne la a exista într-o stare de monitorizare
permanentă (F5, refresh, update!) dintr-o veșnică teamă
de a nu fi ignoraţi, lăsaţi pe dinafară. Nu este oare acel
mesaj, iritant și angoasant pentru mulţi, „Viewing most
recent stories. Back to top stories”, însuși epitomul
acestei epoci în care nu mai contează cronologia, ci topul,
relevanţa traficului și a ratingului generată cu precizie de
un angrenaj de aplicaţii smart? Nu știe oare mașina mai
bine decât mine care sunt dorinţele mele? Nu e mai bine
să am încredere că algoritmii sofisticaţi ai mașinii mă vor
ajuta să descopăr lucrurile cu adevărat interesante pentru
mine în acel amalgam de postări și share-uri cu care
sutele de „prieteni” mă bombardează zilnic? Facebook,
acest mediu prin excelenţă, a cărui interfaţă și ale cărui
reguli de funcţionare ne asigură sau ne perturbă pacea
zilnică, nu e doar expresia absolută a modernităţii lichide
de care vorbea Bauman, ci și încarnarea acelui paradox
al filosofului canadian Marshall McLuhan, paradox care
părea greu de digerat în vremurile de glorie ale ziarului,
radioului și televiziunii, dar care ni se impune acum ca
dureros de adevărat: „Mediul este mesajul”.
n
a practicilor anterioare, înainte chiar ca acestea să aibă
timp să se instituţionalizeze și să se rutinizeze. În ce
privește efectul autosubversiv al medierii electronice
a socialităţii, evocat mai devreme, acesta iese la iveală
atunci când remarcăm că nevoia de validare a individului
prin socialitate nu a fost nici rezolvată, nici temperată de
medierea electronică a noilor social media, ci, dimpotrivă,
a
fost exacerbată, întrucât acestea au făcut o virtute și
o
obligaţie, cum spune Bauman, din expunerea vieţii
Marius Benţa este autor de teatru (Povestea povestită
nu e povestea adevărată, Bybliotek 2010), proză, eseuri şi
interviuri pentru presa scrisă şi audiovizual. În ultimii 17
ani, a lucrat în mass-media locală şi naţională (Digi24,
Transilvania L!ve, NCN, Radio Guerrilla, BBC, Pro FM). A
studiat la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, iar apoi,
în Irlanda, la University College Cork, unde a obţinut un
doctorat în sociologie cu o teză despre Alfred Schütz. Este
contributor al SINTEZA încă de la primul număr.
private, transformând socialul într-un imens confesional
Vintilă Mihăilescu
Dincolo de conectivitate, plictisul
Bazîndu-se pe compararea societăţilor orale cu cele ale scrisului, Jack Goody
argumenta, ca antropolog, faptul că mijloacele de comunicare sunt chiar mai importante
în structura de ansamblu a unei societăţi decît mijloacele de producţie.
C ert este, în orice caz, că schimbarea
structurală a mijloacelor de comunicare
este o schimbare de societate şi nu doar
o schimbare de o amplopare sau alta în
societate. Este ceea ce avea în vedere
Socrate cu două milenii în urmă, cînd îşi argumenta
îngrijorarea faţă de scris ca nou mijloc de comunicare.
Este ceea ce fac mulţi şi astăzi, în faţa impunerii noilor
mijloace de comunicare, pe care însă nu ştim încă să
le denumim univoc: cultură vizuală, era internetului, a
virtualului etc.
Brutal şi fără intenţii de conceptualizare rafinată, aş
prefera să vorbesc despre conectivitate electronică. De
ce? E simplu: faceţi un experiment mental şi imaginaţi-vă
că, dintr-un motiv extraordinar, toate sursele de energie
electrică din lume ar înceta brusc să mai existe. Odată
cu ele, ar dispărea şi toate noile mijloace de comunicare
– ceea ce nu ar fi fost posibil nici cu mijloacele de
comunicare orală, nici cu cele de comunicare scrisă. Şi
cînd spun toate, mă refer în egală măsură la media vizuală
şi on line, internet, telefonie mobilă etc.: ceea ce au toate
în comun este faptul de a media comunicarea printr-o
44
SINTEZA # 21, octombrie 2015
media comunicarea printr-o 44 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M „branşare” de natură
Z o o M „branşare” de natură electronică. Faţă de toate aceste variante de e-conectivitate,
Z
o
o M
„branşare” de natură electronică. Faţă de toate aceste
variante de e-conectivitate, ne exprimăm deopotrivă
admiraţia şi îngrijorarea, extazul şi agonia. Este însă ca
în cazul Pieţei: pînă una, alta, aceasta este, înainte de a fi
într-un fel particular sau altul şi e bine să înţelegem cum
este, în ce constă specificitatea sa structurală, înainte de
a-i evalua utilitatea, riscurile, binele şi răul. Tot astfel şi
în cazul tuturor acestor device-uri ale noilor mijloace de
comunicare: ele structurează şi exprimă o altă lume decît
aceea a „galaxiei Gutenberg”. E bine, e rău? Vom vedea
În loc să mă prind în acest joc al părerilor optimiste
sau pesimiste, voi prefera o altă perspectivă, poate
şi mai complicată: nu ce sînt aceste noi mijloace de
comunicare, ci de ce au prins ele atît de mult şi de rapid
în societăţile dezvoltate care le-au inventat şi unde s-au
încetăţenit? Şi voi avansa şi o ipoteză ce poate părea
scandaloasă: plictisul.
Dar ce este, în fond, plictisul?
Plictiseala este, desigur, polimorfă şi, sub o formă
sau alta, a interesat gînditorii europeni „de la Seneca la
Moravia”, cum încadrează Madelaine Bouchez cartea
sa despre plictiseală. Sau putem să vorbim la fel de
bine
despre plictis de la melancolia lui Aristotel la das
Man
al lui Heidegger, trecînd prin acedia monastică şi
melancolia medievală, boala engleză a secolului al XVII-
lea şi mal de siècle din secolul al XIX-lea, la „greaţa”
şi alienarea existenţialiştilor şi marxiştilor din secolul
XX – după cum propune, la rîndul său, Peter Toohey în
cartea sa dedicată plictiselii. De asemenea, putem să
glosăm pe marginea competiţiei dintre moda de secol
XVII a lucrărilor de genul „Arts de ne pas s’ennuyer” şi
atunci cînd lumea devine neplăcută, cînd se instalează
„impresia că nu se întîmplă nimic sau, ceea ce revine
la acelaşi lucru, că se întîmplă mereu acelaşi lucru” –
cum mai spune Granger. Aşa este. Într-un text despre
plictiseală al lui Constantin Noica, reluat şi interpretat
de Gabriel Liiceanu într-un frumos articol din Dilema
Veche, aceste două componente chiar apar împreună
ca fiind constitutive plictiselii: a) nimic din afară nu
mă mai interesează şi b) nimic dinăuntru nu mă mai
însufleţeşte. Şi totuşi, în ultimă instanţă, exteriorul şi
interiorul, curiozitatea şi intimitatea se resorb în această
unică ne-plăcere a frecventării de sine, căci nimic din
afară nu te poate interesa cu adevărat dacă nu mai e
nimeni în casa sinelui pentru a privi cu însufleţire, pe
fereastră, lumea de afară. Mai mult chiar, din perspectiva
definiţiei limitative de mai sus, interesarea, implicarea,
participarea la jocurile lumii pot fi o soluţie (paleativă)
la problema apăsătoare a plictisului: dă-mi ceva de
făcut că mor de plictiseală! „Franţa este o naţiune care
se plictiseşte. Aţi lăsat ţara lipsită de acţiune” – acuza
Lamartine de la tribuna Adunării Naţionale în 1839.
Acţiunea, terapie a plictisului
Se pare deci că raportul este invers: nu mă plictisesc
(pe moment sau cronic) pentru că nu (mai) am nimic
interesant, semnificativ de făcut în societatea în care
trăiesc, ci caut, compulsiv, ceva de făcut în lumea de
afară pentru că, în sinea mea, mă plictisesc. Evitînd
problema oului şi a găinii, se poate spune totuşi că,
instalat ca stare de spirit a societăţii, ca esprit du temps,
plictisul devine cauză a numeroase acţiuni menite să-l
evite, să-l exorcizeze, să scape individul de această ne-
plăcere de sine.
diversele elogii ale plictiselii ce apar pînă în ziua de azi.
Pe scurt, plictiseala are propria ei istorie, alcătuind un
arbore genealogic cu ramuri care se îndepărtează destul
de mult unele de altele şi care duc de la melancolie la
depresie şi de la spleen la alienare. Un arbore genealogic
a cărui nume corect probabil că nici nu este „plictisul”,
Dar de cînd şi de ce s-a impus această formă de
plictis?
căci acesta pare să fi apărut în deplinătatea sensului său
doar ceva mai recent, însoţind modernitatea urbană şi
individualismul.
Limitînd istoria plictiselii la aproximativ această
perioadă, Christophe Granger încearcă în introducerea
la monumentalul volum despre „L’ennui. Histoire d’un
état d’âme” (XIX – XX siècle) şi o circumscriere a
acestei „stări de spirit”, pe care o leagă de o „dispersare
a individului” şi un „eşec al aderării la jocul social”
de natură să lase individul doar cu „experienţa sa
singulară”. Această circumscrere, poate prea prudentă şi
cuprinzătoare, nu ne lămureşte însă prea mult cu privire
la plictisul contemporan. Este imposibil, ce-i drept, să-i
dăm o definiţie univocă, dar tocmai de aceea mă voi
Acest lucru a devenit posibil doar din momentul şi
în măsura în care eul individului s-a desprins de rolurile
sociale predefinite (cazul generic al comunităţilor
„tradiţionale”) pentru a se crea şi experimenta pe sine în
tot mai multe roluri sociale diferite. Omul „tradiţional”,
ţăranul generic poate fi trist sau vesel, purtat de dor
sau jale, dar nu se plictiseşte, căci este ceea ce face, are
totdeauna ceva anume de făcut şi nu prea îi trece prin
cap să facă altceva: în esenţa sa, eul este rolul. Cu timpul
– şi într-un mod accentuat şi accelerat în societăţile
dezvoltate recente –, eul devine însă un proiect, iar
creaţia de sine o responsabilitate socială copleşitoare:
grăbi să propun una pe care o consider utilă ca punct
de pornire în cele de faţă: plictisul este neplăcerea de a
rămîne singur cu tine însuţi.
Dar, veţi spune, plictisul se instalează cînd nu
mai
ai nimic de făcut sau ceea ce ai de făcut nu te
mai
interesează; sursa plictisului nu este deci în
interioritatea individului, ci în exterioritatea sa, apare
alege orice rol vrei, dar fii tot timpul fidel cu tine însuţi!
Parcursul istoric al individualismului a ajuns la ceea ce
am putea numi, minimalist, egotism: norma culturală a
grijii de sine devenită îngrijorare a sinelului. Narcisim –
au diagnosticat unii. Etică a autenticităţii – a încercat să
contracareze Charles Taylor, recunoscînd însă că aceasta
poate glisa foarte frecvent „spre manifestări centrate pe
sine ale idealului de autodesăvîrşire în cultura populară
a vremurilor noastre”. „Be true to yourself!” – constată
Taylor. „Faites vos Je!” – rezumă Mathilde Lequin
comentînd cartea lui Le Breton. De acord, dar cum şi 
45
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M care eu? Cum să mă construiesc în mod „autentic?” Pe scurt,
Z o o M care eu? Cum să mă construiesc în mod „autentic?” Pe scurt,
Z
o
o M
care eu? Cum să mă construiesc în mod „autentic?” Pe
scurt, care e reţeta reuşitei? Nu e!
Dispariţia de sine
De aici încep şi se dezvoltă maladiile sociale ale
„dispariţiei de sine” despre care vorbeşte David Le
Breton: un fel de piuă existenţială, ca să spun aşa, o
retragere din sine sau chiar o renunţare de sine sub
povara devenită insuportabilă a construirii în deplină
libertate a unui sine autentic. În aceste condiţii, a rămîne
singur cu tine însuţi şi a privi în interiorul tău, unde
rişti să nu găseşti nimic sau mai degrabă doar lucruri
disparate şi / sau neplăcute, devine astfel o angoasă
difuză, de care trebuie să scăpăm, pe care trebuie să o
compensăm neîncetat. Dar cum?
altă activitate care să-mi procure o asemenea stare
de bine (bien-être) şi care să fie capabilă să mă
destindă în asemenea măsură ca faptul de a sta în
faţa calculatorului meu pentru a juca, a privi filme sau
a naviga pe internet. Şi cînd mă simt prost, această
distracţie (passe-temps) îmi permite să mă rup de
lume şi să mă deconectez”. Cînd se află, dintr-un motiv
sau altul, departe de calculatorul său, începe să se
plictisească şi e „cuprins brusc de un fel de panică” –
adaugă acesta.
În mod paradoxal deci, atunci cînd „te simţi prost”,
conectarea nu te apropie de lume, ci te „deconectează”
Prin
distracţie! Noica spunea chiar că ne plictisim
pentru că ne distrăm. Lucrurile sînt într-adevăr legate,
căci distracţia este, în sensul său profund, tocmai o
astfel de „dispariţie de sine” în ceva care „distrage” de
la sine. Folosindu-ne puţin de etimologie, să ne aducem
aminte că „distracţie” vine din latinescul distractio, care
la origine înseamnă dezbinare, dezacord, îndepărtare.
Pentru individul care vrea să se distreze, distracţia
este deci iniţial un dezacord cu sine, o îndepărtare de
sine, ceva care îi va „distrage” atenţia, împiedicîndu-o
să se „fixeze” pe ceva anume, pe un singur obiect sau
sarcină. Cînd te distrezi, nu mai eşti decît subiectul
distracţiei de moment, te dizolvi în ea, departe de grijile
şi îngrijorările de durată ale eului. Or este exact ceea
ce-şi doreşte omul plictisit: să se „distragă” de la povara
sinelui, scufundîndu-se într-o „distracţie” fără acte de
identitate, în care nimeni nu-i mai cere socoteală despre
cine este el cu adevărat.
Am ajuns astfel, pe o scurtătură cam abruptă, la teza
iniţială: în spatele succesului de masă al conectivităţii
şi dincolo de indiscutabilele sale utilităţi pragmatice,
se află plictisul. De ce? Deoarece conectivitatea, în
oricare din formele sale, este handy, este cea mai la
îndemînă (la propriu şi la figurat) formă de distracţie
– iar distracţia aceasta ne distrage de la plictiseală.
Conectivitatea este totodată cea mai democratică, mai
ieftină şi mai disponibilă, oriunde şi oricînd. La nevoie,
poate fi şi cea mai discretă, protejînd eventualele eşecuri
sau sensibilităţi ale sinelui de privirile celorlalţi, dar
permiţîndu-i totodată acestuia să se experimenteze sub
înfăţişările variate ale avatarurilor; sau, mai simplu, să se
însceneze pe sine în ipostaze selecte de self-disclosure.
Toate aceste forme de conectivitate procură apoi, în grade
diferite, forme de plăcere, angajînd neurochimic aceiaşi
centri corticali ai plăcerii. Şi care, odată obişnuiţi să fie
stimulaţi sistematic, cer o stimulare mai lungă şi mai
intensă pentru a putea oferi individului aceeaşi stare de
plăcere: e mecanismul banal al acomodării sau „efectul de
toleranţă”. Nu doar individul, ci şi piaţa va încerca apoi să
ţină pasul cu această spirală a stimulului şi răspunsului,
inventînd tot mereu alte device-uri aducătoare de
„distracţie”, tot mai stimulante şi mai diverse.
Mărturia unui „practicant” francez al internetului
poate ilustra foarte bine acest ciclu: „Nu există nicio
de ea, te face să uiţi acea lume „reală” care îţi pretinde
neîncetat să fii tu însuţi şi în care tu eşti angoasat de
faptul că nu ştii cum să fii tu însuţi sau dacă şi în ce
măsură ai reuşit acest lucru. Pentru omul plicitisit,
branşarea la „reţele” nu este, de fapt, o conectare la
societate, ci o evadare din sine: eul este ex-pus şi
devine pură ex-timitate, care nu mai este pusă în slujba
intimităţii, ca la Lacan şi Tisseron, ci o înlocuieşte.
Tocmai de aceea, conectarea este cea mai accesibilă – şi
astfel populară – formă de
deconectare.
Putem să judecăm acum şi riscurile conectivităţii.
Poate conduce ea la adicţie, de pildă? Evident, însă doar
în măsura în care orice activitate aducătoare de plăcere
poate duce la adicţie prin repetarea sa îndelungată. Se
vorbeşte astfel adesea despre dependenţa de mobil, de
internet, de jocuri pe calculator etc. Regăsim simptome
minore ale acestor dependenţe în spaima de a pierde
mobilul sau de a ne trezi într-o zonă „fără acoperire”, în
nerăbdarea cu care căutăm să vedem dacă am mai primit
un mail sau un SMS sau să aflăm ce s-a mai întîmplat în
lume, deşi tocmai verificasem toate acestea cu doar ceva
timp în urmă, în gestul reflex de a scoate smartphone-
ul din buzunar imediat ce ne urcăm în metrou etc. Dar
nimeni nu a putut să identifice pînă în prezent o adicţie
de unul sau altul dintre aceste device-uri, în sensul în care
au fost omologate alte dependenţe patologice recente,
precum bigorexia (nevoia compulsivă de a creşte masa
corporală, de a întreţine un corp puternic prin fitness,
jogging, maraton etc.) sau ortorexia (nevoia compulsivă
de a se hrăni numai cu produse considerate pure, sigure
şi bune pentru sănătate). Atît medicii, cît şi psihologii
au refuzat pînă acum să recunoască, în lipsă de probe
concludente, vreo patologie specifică a „conectivităţii”.
Consumată în exces, conectivitatea poate duce însă la
tulburări neurologice, căci setează diferit conexiunile
cerebrale; sau la sociopatii, precum Hikikomori, de
pildă. Dar chiar şi în aceste cazuri devenite maladive, o
privire „etiologică” ne îndeamnă să nu aruncăm vina pe
conectivitatea din jurul nostru, ci mai degrabă pe plictisul
din noi înşine şi din societatea care l-a produs
n
Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala
Naţională de Studii Politice şi Administrative. Cea mai
recentă carte publicată : „Povestea maidanezului Leuţu.
Despre noua ordine domestică şi criza omului”, Editura
Cartier, 2013
46
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Editura Cartier, 2013 46 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M Alin Fumurescu neo-medievalizarea
Z o o M Alin Fumurescu neo-medievalizarea eu-lui în era digitală Ochiul nu se mai
Z
o
o M
Alin Fumurescu
neo-medievalizarea eu-lui în era digitală
Ochiul nu se mai satură privind …
Motto: „toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se
poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.
Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!” de
mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.” (Eclesiastul, 1: 8-10)
va sună cunoscut? S-ar cuveni, dacă nu pentru
că aţi citit Biblia, atunci măcar pentru că
aveţi internet, cont de Facebook, de Twitter,
Instagram sau mai ştiu eu ce. Pentru că vă
Şi-aici intervin celelalte ştiinţe
… simţiţi asaltat din toate părţile de informaţie,
pentru că vă simţiţi hărţuit de avalanşa asta, dar
nici nu va puteţi abţine. În literatura de specialitate,
sindromul poartă chiar şi un nume – FOMO („Fear of
missing out”/ Spaima de a nu-ţi scapă ceva), altoită
pe incapacitatea de a (mai) putea discerne între
informaţia esenţială şi cea inutilă. Un studiu din 2013,
bunăoară, relevă faptul că americanii au accesat de
douăsprezece ori mai multe pagini de web despre
Miley Cyrus decât despre războiul din Siria, deşi
numărul articolelor despre Siria a fost de 2,4 ori mai
mare decât al celor despre Miley. (Ca circumstanţe
atenuante pentru americani, 2013 a fost anul în care
Miley Cyrus şi-a lansat „Wrecking Ball”, cu video-ul
adiacent.)
Intervine, din câte se pare, şi biologia: când accesezi
o frântură de informaţie – şi nu contează dacă e „Critica
raţiunii pure” a lui Kant sau ultimele isprăvi ale lui
Justin Bieber – creierul descarcă nişte endorfine care-ţi
dau o senzaţie inconştientă de „bine”. (În treacăt fie
spus, poate de aceea Kant găsea mai multă plăcere în
cititul cărţilor decât în mersul la bordel, după cum spun
anecdotele vremii. Şi poate tot de aceea, cronicarul
Miron Costin ne spunea că „Nu este altă mai frumoasă
şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor…” Chestiune
de endorfine.) La fel, postarea unui text sau a unor
informaţii care, crede autorul, i-ar putea îmbunătăţi
imaginea în ochii celorlalţi, fie ei cunoscuţi sau anonimi.
Biologia, bat-o vina, ne face dependenţi de informaţie
- dar nu ne spune nici cum s-o alegem şi nici cum s-o
folosim. Are şi biologia limitele ei.
De la antropologie, la sociologie, la psihologie, la
„ştiinţa consumatorului” (da, există şi aşa ceva şi e în
plin avânt), cu toatele încearcă să explice impactul aşa-
numitei revoluţii digitale asupra individului. Asupra
„eului”, că să fim mai exacţi. Mai puţin ştiinţele politice.
La capitolul acesta, politiologia e ceva mai leneşă. Sau
mai timidă, luaţi-o cum vreţi. Ştiinţele politice preferă,
deocamdată, să se focalizeze asupra noii mass-media
şi impactului ei asupra politicii şi politicilor (a nu se
confunda politicul cu politicile, cum se întâmplă şi la
case mai mari, bunăoară la Alina Mungiu – Pippidi),
uitând că nu poţi rezolva cu un drum reprezentărea
politică, până nu te lămureşti cine e reprezentat.
Valul de entuziasm stârnit de noile moduri de
comunicare politică s-a izbit, că să spunem aşa,
de stâncile noilor studii şi cifre. Mişcări precum
Occupy Wall-Street, Primăvara Arabă, Indignados,
sau Indymedia (cu sloganul „Fii media!”), generate şi
încurajate prin noile reţele de socializare, n-au durat,
vorba poetului, decât o vară, iar consecinţele lor au
pendulat între nesemnificativ şi dramatic. Iar cine şi-a
imaginat că internetul va „democratiza” politicul, în
sensul că toate vocile se vor face auzite în egală măsură,
să se mai gândească o dată. Cele mai recente studii arată
că stratificarea socială „off-line” se perpetuează la fel
şi „online”. Mai mult, ziarele de calitate, conservatoare,
sunt cele care ţin cel mai puţin cont de „feed-back-ul”
din partea cititorilor. „Democratice” sunt tabloidele,
locul unde nivelul discuţiilor e la ani-lumină distanţă de
dezbaterea de idei imaginată, bunăoară, de Habermas.
Aşa numitul „hashtag activism”, promovat pe Twitter,
uneori cu succese notabile, pare să nu poată mobiliza
opinia publică mai mult de câteva zile. Suntem o
societate care suferă de ADD (Attention Deficit Disorder
/ Deficit de Atenţie). Cine nu crede să urmărească la
cât timp se „schimbă acţiunea” într-un film – la trei 
47
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M minute maximum (acum zece ani erau şase). Ce-i drept, campania online
Z o o M minute maximum (acum zece ani erau şase). Ce-i drept, campania online
Z
o
o M
minute maximum (acum zece ani erau şase). Ce-i drept,
campania online „Obama for America” a fost un succes,
mobilizând votul în ziua alegerilor, dar încercarea
de a permanentiza acest entuziasm, cu „Organizing
America”, a fost un eşec la fel de răsunător, doar că
pe invers. Pare-se că politologilor le-a scăpat ceva din
vedere – eul. Altfel spus, cum a afectat nouă media nu
doar politicul, care e doar efectul, ci percepţia de sine a
individului, care e cauza.
fotograful e centrul universului (selfies). Nimic nou sub
soare.
Eul comunitar e mai optimist. Conform acestei
teorii, reţelele de socializare au reuşit să „repare”
eul neoliberal, cel care, politic vorbind, s-a dovedit
o catastrofă. În ciuda teoriilor modernităţii (Kant
pretindea că poate face o republică funcţională până
şi cu draci, dacă legile sunt raţionale), e limpede că
Eul în era digitală
Nici cercetătorii din alte discipline, cei care, spre
deosebire de politiologi, au îndrăznit să abordeze
această temă din unghiurile cele mai diferite cu putinţă,
n-au dat, totuşi, dovadă de prea multă imaginaţie. [Notă:
În apărarea lor, dar şi a politiologilor, să recunoaştem
că tema „eului” e una extrem de alunecoasă. De unde
s-o apuci şi cum s-o ţii strânsă, raţional vorbind? Vorba
Fericitului Augustin, în „Solilocvii”: „- Tu, cel care
vorbeşti, ştii că exişti?” „– Ştiu!” „- De unde ştii?” „- Nu
ştiu.” Cu Descartes şi al sau „dubito ergo cogito, cogito
ergo sum”, problema părea rezolvată. Puteam intră
în sfârşit în modernitate. În realitate, „demonstraţia”
carteziană nu e decât o „albă-neagră, asta are, asta
n-are, asta e câştigătoare”, căci cine „dubito?”. Cine se
îndoieşte? EU mă îndoiesc, deci cuget, deci exist – e un
raţionament circular. Altă poveste.]
Simplificând, mulţimea teoriilor avansate în ultimii
ani, referitoare la impactul revoluţiei digitale asupra
sinelui, se poate reduce la trei categorii mari şi late – şi
toate doar reformulări, finisări şi completări ale altor
teorii, originate cu toatele între secolele al XVII-lea şi
al XX-lea. Ca şi cum internetul din secolul al XXI-lea
nu e decât o lupă ce măreşte trăsături observabile încă
dinainte:
Eul (neo) liberal sau Vestic – ale căror origini se pot
duce măcar până la Descartes (eul cartezian), Hobbes şi
Locke, Kant, etc – ar fi eul „atomizat”, „individualist”, cel
cu „ce-i pasă lumii dimprejur?” Există chiar experimente
neurofiziologice care, studiiind cortexul mediu
prefrontal (MFPC), sugerează că există o baza fiziologică
între reprezentarea individualistă a sinelui în Vest,
comparată cu cea „interdependenţă” la asiatici. Conform
acestei perspective, noua media n-a făcut altceva decât
să exacerbeze aceste trăsături, stimulând obsesia
pentru măsurători cantitative – număr de click-uri,
de „prieteni”, „followers”, etc. Cantitatea contează, nu
calitatea – precum la vot. Cum, din această perspectivă,
eul e o construcţie autonomă (de la auto-nomos, i.e., a-ţi
da propria lege), lucrurile devin mai simple când te poţi
autoedita: te dez-împrieteneşti pe Facebook cu cei pe
care te-ai supărat, accepţi doar comentariile pozitive,
te prezinţi în ipostazele cele mai favorabile etc. Aşa se
explică şi de ce, dacă până acum câţiva ani albumul de
fotografii era unul… de familie, din care fotograful lipsea
cel mai adesea, acum a devenit unul individual, în care
politicul nu funcţionează cum se cuvine pornind de
la (şi, implicit, stimulând) ideea oamenilor egoişti şi
atomici. Faimosul contract social – la care, din nou, încă
mai fac apel oameni de la case mai mari (nu mai dau
nume) – e o abstracţiune auto-distrugătoare. Până aici,
toate bune şi frumoase. De aici, însă, „comunitarienii”
ajung la o preamărire a unui „embedded self” (eul
„încorporat”, în lipsa unui termen mai bun), în realitate,
la fel de unidimensional şi de abstract precum cel (neo)
liberal. Şi toate astea, cum vom vedea imediat, din cauza
unei proaste înţelegeri a sinelui medieval. Studii recente
arată că aşa-numitele comunităţi „virtuale” nu au nimic
de-a face cu cele „în carne şi oase”. Virtual, pot fi frate
chiar şi cu întreagă omenire. Practic vorbind, mai puţin.
Eul postmodern – e magnfic, sublim, dar
lipseşte cu desăvârşire. Nu e nicio glumă. Conform
acestei perspective, eul e doar „în flux”, e o iluzie.
Ne construim şi reconstruim eul în fiece clipă.
Avantajul acestei abordări e că încearcă să împace
capra neoliberală cu varza comunitariană. Eul şi-a
pierdut unidimensionalitatea. E deopotrivă atomistic,
construcţie proprie, şi corporatist, creaţia celorlalţi, în
mijlocul cărora se află. Farmecul constă în libertatea
de a-ţi alege, la modul propriu, eul. Există studii care
demonstrează aşa-numitul efect Proteus. Alegerea unui
avatar în mediu online – sunt un războinic muşchiulos
sau o domniţă apetisantă – influenţează comportamentul
în mediul offline. Visul are tendinţa de-a deveni realitate.
Dialogical Self Theory (Teoria Sinelui Dialogic), la modă
acum, susţine că eul se construieşte şi reconstruieşte
perpetuu, într-un dialog cu… sine şi cu alţii. Fenomenul
„glocalizării” (globalizare + localism) s-ar explică prin
această re-interetare a sinelui politic. La fel, însă, şi
„Balcanizarea”, tendinţa de a te identifica online cu cei
care-ţi împărtăşesc ideile şi, prin urmare, ghetoizarea şi
extremizarea poziţiilor.
„nu e nimic nou sub soare”
Breaking news! În Evul Mediu, oamenii nu aveau
nici internet, nici Facebook, nici Tweeter sau Instagram.
Asta însă nu-i împiedică să se simtă „interconectaţi”
cu toţii printr-o altfel de plasă, „rete”, sau „web”. În
secolul al XV-lea, Marcilio Ficino îi zicea „pneuma”
– un mediu prin care un manipulator priceput putea
proiecta tot soiul de „phantasmata”. Un secol mai târziu,
Giordano Bruno (da, cel ars pe rug), vorbea despre
vinculum vinculorum, „lanţul lanţurilor” sau „legătura
legăturilor”. www, îi zicem acum. „Presupunerea”, zice
48
SINTEZA # 21, octombrie 2015
„Presupunerea”, zice 48 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M Ioan Petru Culianu, „era
Z o o M Ioan Petru Culianu, „era că oricine e fie manipulat, fie manipulator”.
Z
o
o M
Ioan Petru Culianu, „era că oricine e fie manipulat, fie
manipulator”. Şi asta s-ar cuveni să sune cunoscut.
Mai trageţi încă o dată aer în piept: în „întunecatul
Ev Mediu” oamenii aveau o reprezentare de sine mult
mai sofisticată decât o avem noi, astăzi. Pe la 1213,
toamna, după Marea Schismă de la 1054, la al Patrulea
Conciliu Lateran (nu Luteran! Mai avem până la Luther),
a fost formalizată deosebirea dintre forum internum
şi forum externum – o deosebire care, cu sau fără
cuvinte latineşti, făcea parte din înţelegerea de sine a
omului, fie el ţăran sau nobil. Forum internum era eul
unicităţii şi al independenţei totale. În acest „forum” nu
aveam a da socoteală nimănui, decât lui Dumnezeu şi
propriei conştiinţe. Nici măcar Biserica nu avea acces.
Biserica îmi putea cere să mă pocăiesc, dar dacă m-am
pocăit sau nu cu adevărat, n-avea de unde şti. Numai
conştiinţa mea şi Doamne-Doamne ştiau. Pe de cealaltă
parte, în forum externum, eram un eu în măsură în care
„aparţineam” mai multor comunităţi, i.e., universitates:
sunt una, iar noi, reprezentaţii, altă, şi că între cele
două categorii – „ei” şi „noi” -s-a creat o prăpastie
pe care-o dispreţuim şi „noi” şi „ei”. „Ei” nu ne mai
reprezintă pe „noi”. Şi-atunci facem şi noi cât ne duce
capul postmodern: dăm cu peturi în asfalt, ocupăm ce
se poate ocupă, simpatizăm pe Tweeter, ne solidarizăm
pe Facebook. Avem deopotrivă sentimentul că suntem
unici şi parte dintr-o comunitate a nemulţumiţilor, dar
nu ştim cum să gestionăm acest sentiment de „nici-nici”
şi „şi-şi”. Blocaţi fiind, undeva între eul (neo)liberal şi
cel comunitar, ne-am pierdut sofisticarea sinelui de care
încă mai beneficiam în „întunecatul Ev Mediu”.
E, prin urmare, cazul să disperăm? Să ne pierdem
orice speranţa, noi cei intraţi în epoca digitală?
Câtuşi de puţin. Neo-medievalizarea nu e totuna
cu re-medievalizarea. Mulţumită noilor mijloace de
comunicare, eul unidimensional, fie el (neo)liberal sau
comunitar, şi-a dovedit deja limitele. Am început, fără
a ne da seama, să reinventăm o dialectică a individului
eram, să zicem, creştin-ortodox, oltean, pantofar şi
heterosexual. Aici da, aici eram la fel cu toţi ceilalţi şi
eram sub controlul comunităţii. Aici mă puteau pedepsi
creştin-ortodocşii, oltenii, pantofarii şi heterosexualii,
dacă mă abăteam de la normele comunităţii.
Aveam deci o identitate, în măsură în care eram
identic cu ceilalţi, şi eram identic în măsură în
care aveam o identitate unică. Asemănarea dintre
„identitate” – menită să caracterizeze unicitatea – şi
„identic” – menit să caracterizeze asemănarea -, nu e
întâmplătoare. Etimologia latină e comună (id – ens).
Vorba lui Heidegger: „Nu omul vorbeşte limba, limba îl
vorbeşte pe om”.
Sofisticăria, însă, nu se oprea aici, în dialectica
dintre forum internum şi forum externum, ci continuă
înlăuntrul fiecărui forum. În forumul lăuntric eram
deopotrivă unic în faţă lui Doamne-Doamne, şi
deopotrivă cu ceilalţi, fiind creat după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu. În forumul extern eram la fel
cu ceilalţi, parte a comunităţii, dar îndeplineam fiecare
un rol diferit. După cum spunea Fericitul Augustin, pe
la 400 toamna, degetul mic de la mâna stângă n-are de
ce să fie invidios pe ochiul drept. Dacă degetul mic de
la mâna stânga nu vede, nici ochiul drept nu poate face
ce face degetul mic. (Inutil să precizez, sper, partea cu
stânga şi dreapta îmi aparţine, fiind introdusă pentru
motive strict retorice.) Dialectica dintre unicitate şi
asemănare, dintre intim şi public, aşadar, era dublă –
între forum internum şi forum externum, pe de-o parte
tipic medievală, dar una în care apartenenţa la o
comunitate sau altă (român, homosexual, ortodox,
european, ardelean, etc) nu mai e fixă, iar ierarhia
acestor identificări trebuie negociată de la un moment
la altul.
N-ar fi pentru prima oară. În Phaedrus, un dialog
platonician despre dragoste, educaţie şi comunicare,
Socrate se arată îngrijorat de apariţia… scrisului. Când
scrii o carte, spune el, devine litera moartă. O carte nu
mai poate dialoga cu interlocutorul, poate ajunge pe
mâna oricui, şi oricine o poate interpreta cum pofteşte.
Şi totuşi, prin gură lui Socrate, ne împarateseste toate
aceste îngrijorări… în scris! Conform unei literaturi
serioase, care se întinde de la Alfarabi la Leo Strauss şi
Arthur Melzer, Platon a făcut asta pentru că a ştiut cum
să scrie esoteric, în aşa fel încât „cine are urechi de auzit
să audă, iar cine nu înţelege, să nu înţeleagă”. Ultima
n-am zis-o eu. A zis-o Iisus. Care le vorbea în parabole,
cum frumos ne explică Andrei Pleşu.
Şi-atunci de ce să ne mai mirăm? „Toate lucrurile
sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate
spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu
oboseşte auzind.”
Nu va mai faceţi iluzii. Nu e nimic nou sub soare. n
şi înlăuntrul celor două forumuri, pe de altă parte.
„Iată ceva nou! … de mult lucrul acela
era şi în veacurile dinaintea noastră”
Să ne întoarcem în zilele noastre. Care ne e, de fapt,
problema fundamentală cu politicul? Simplu spus,
că suntem nemulţumiţi de el, de politic. Că ne pare
străin, rupt de noi. Ni se pare că „ei”, reprezentanţii,
Alin Fumurescu predă în cadrul Departamentului
de Ştiiţe Politice la Universitatea Houston (SUA). A
fost profesor asistent la Yale University. Are două
masterate în filosofie, unul în Franţa şi altul în Statele
Unite. Interesele sale de cercetare includ teoria politică
modernă, bazele gândirii politice americane, tranziţii
spre democraţie, reprezentare şi auto-reprezentare sau
comunicare politică. În 2013 a primit American Political
Science Association’s Leo Strauss Award pentru cea mai
bună teza de doctorat în filosofie. Cel mai recent volum al
sau, Compromis – O istorie politică şi filosofică, a intrat în
top 25 de titluri academice de neratat în anul 2013 în SUA.
49
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M 50 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M Teodor
Z o o M 50 SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z
o
o M
50
SINTEZA # 21, octombrie 2015
Z o o M 50 SINTEZA # 21, octombrie 2015 Z o o M Teodor Baconschi
Z o o M Teodor Baconschi Facebook, între dramatizarea informaţiei şi amorul propriu românii au
Z
o
o M
Teodor Baconschi
Facebook, între dramatizarea informaţiei
şi amorul propriu
românii au adoptat cu entuziasm reţeaua socială Facebook. Orice pană – care le răpeşte temporar
oglinda digitală – se soldează cu gemete negrăite, pe fundalul sentimentelor apocaliptice.
Se creează treptat o veritabilă dependenţă, ba chiar un soi de simbioză în care nu mai ştii cine
acaparează pe cine. Când „utilizatorul” absoarbe maşina, raportându-se la ea ca la sine însuşi,
când maşina îşi transformă parternul uman într-o extensie supusă, fără vlagă.
Se pune deci o întrebare logică: este Facebook o forţă de producţie?
P rimul impuls e să spui că „nici vorbă”, cu
gândul la timpul (economic util) pe care
cei mai fervenţi adepţi îl pierd în reţea.
Este Facebook groparul media?
vi se pare că e o ipoteză
exagerat de sumbră?
Nu e unicul diagnostic posibil. De pildă,
Facebook atenuează angoasa singurăţii, pe
care individul postmodern o resimte zilnic, oscilând
între depresie și rușinea presupusului său eșec social.
Când deschizi pagina personală, dai peste versiunea
ta idealizată: nu contează doza de iluzie pe care o
inhalezi, ca pe un drog. În fond, cine te știe și din
viaţa reală face același lucru pe propria lui pagină, iar
restul – cei care se ascund la rândul lor în spatele unui
paravan pastelat – nu contează. Un soi de hașur budist,
desenat în cheie optimistă: dacă totul e părere, măcar
luminoasă să fie! Reversul acestei „nunţi în cer” e și
mai marea singurătate: dacă te vezi pe stradă cu un
prieten virtual, știi prea bine că va constata „regia”
la care te pretezi în mediul virtual și va rămâne
fatalmente cu impresia că e ceva putred la mijloc.
Nu veţi face mai mult decât să vă uniţi decepţiile
reciproce!
Deși am publicat recent un eseu pe această temă
(„Facebook. Fabrica de narcisism”, Humanitas, 2015)
realizez că subiectul contiuă să genereze întrebări-în-
cascadă. Ce vorbea Marc Zuckenberg cu Angela Merkel
în marja Adunării Generale a ONU? Cât de multă
influenţă psihică, intelectuală și politică va dobândi FB
dacă va obţine monopolul asupra lumii euroatlantice
(mai ales că europenii i-au făcut zero concurenţă)?
Examinaţi-vă propriile practici! Utilizatorii
cei mai harnici, iuţi la clic, scot ultramatinal mii de
link-uri: ei devin lideri de grup, iar selecţia lor taie
culoare privilegiate, completând agenda zilei pentru
milioane de „followers”. Așa ajung cei mai mulţi să se
informeze pe FB, conform preselecţiei făcute de cei care
stabilesc tendinţa. Asta nu se limitează la presa online,
care a înmormântat deja presa print (mai cu seamă la
noi, nu neapărat în Vest). Bunăoară, am un blog, dar nu
are sens să scriu pe el și să dau ulterior legătura pe FB:
participantul la iarmarocul digital global nu prea se mai
ostenește să deschidă un link. E deja copleșit de volumul
cotidian al informaţiei și, oricum, fucţionează – ca orice
om – pe principiul minimului efort. Pe scurt, ating o
audienţă mai vastă dacă postez direct pe pagina mea
de FB ce am de spus. Această vâltoare a nemijlocitului
dezvoltă o cultură a lapidarităţii: publicul e tot mai rar
cu cât textul e mai lung.
Să facem un pas în plus
Extensiile noastre tehnologice (în oferta Apple asta
include iPhone, Apple Watch, iPad, iPod, Air Book)
sunt sincronizabile: în primă instanţă, o asemenea