Hirst c. Regatului Unit (nr.

2) [GC] - 74025/01
Hotă râ re 6.10.2005 [GC]
Articolul 3 din Protocolul nr. 1
Excluderea deținuților condamnați de la vot la alegerile parlamentare și locale: încălcare
În fapt: Reclamantul a executat o pedeapsă cu închisoarea pe viață pentru omor din
imprudență , dar a fost eliberat condiționat din închisoare în 2004. În calitate de deținut
condamnat, legea îi interzice să voteze la alegerile parlamentare sau locale. Aproximativ 48.000
de alți deținuți sunt afectați în mod similar. Acesta a inițiat o acțiune la Înalta Curte, în temeiul
secțiunii 4 din Actul privind drepturile omului din 1998, solicitâ nd o declarație de
incompatibilitate a legislației relevante cu Convenția. Atâ t cererea sa, câ t și recursul ulterior au
fost respinse.
În drept: Drepturile garantate în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 au fost esențiale
pentru stabilirea și menținerea bazelor unei democrații eficiente și semnificative guvernate de
statul de drept și, de asemenea, că dreptul de vot este un drept și nu un privilegiu. Cu toate
acestea, drepturile conferite prin această dispoziție nu erau absolute și existau loc pentru
limită ri implicite. Orice limitare a dreptului de vot trebuia să fie impusă pentru a urmări un
scop legitim, să fie proporțională cu acest scop și să nu împiedice libera exprimare a
poporului în alegerea organului legislativ. În general, deținuții au continuat să se bucure de
toate drepturile și libertă țile fundamentale garantate în temeiul Convenției, cu excepția
dreptului la libertate, în cazul în care detenția impusă în mod legal se încadrează în mod expres
în domeniul de aplicare al articolului 5. Cu toate acestea, articolul 3 din Protocolul nr. 1 nu a
exclus ca restricțiile privind drepturile electorale să fie impuse unei persoane care, de exemplu,
a abuzat grav de o funcție publică sau al că rei comportament amenința să submineze statul de
drept sau fundamentele democratice. Cu toate acestea, mă sura severă a privă rii de dreptul de
vot nu trebuia luată cu ușurință , iar principiul proporționalită ții necesita o legă tură vizibilă și
suficientă între sancțiune și comportamentul și circumstanțele persoanei în cauză . Ca și în alte
contexte, o curte independentă , care aplică o procedură contradictorie, a oferit o garanție
puternică împotriva arbitrariului.
Curtea a acceptat faptul că legislația internă ar putea fi considerată ca urmă rind scopul legitim
de a preveni criminalitatea și de a spori responsabilitatea civică și respectul pentru statul de
drept. În ceea ce privește proporționalitatea interdicției de a vota, 48 000 de deținuți că rora li s-
a interzis dreptul de a vota reprezintă o cifră semnificativă , care include o gamă largă de
infractori și de pedepse, de la o zi- la închisoare pe viață și de la infracțiuni relativ minore
la infracțiuni de cea mai mare gravitate. De asemenea, nu a fost evident că a existat o legă tură
directă între faptele fiecă rui caz în parte și retragerea dreptului de vot. Nu a existat nicio
dovadă că Parlamentul ar fi încercat vreodată să cântărească interesele concurente sau să
evalueze proporționalitatea unei interdicții generale a dreptului de vot al unui deținut
condamnat. La râ ndul lor, instanțele naționale nu au întreprins nicio evaluare a
proporționalită ții mă surii în sine.
Nu a fost contestat faptul că Regatul Unit nu este singurul dintre ță rile din Convenție care
privează toți deținuții condamnați de dreptul de vot. De asemenea, s-ar putea spune că legea din
Regatul Unit era mai puțin cuprinză toare decâ t în alte state. Cu toate acestea, a ră mas doar o
minoritate de state contractante în care se impunea o restricție generală a dreptului de vot al
deținuților condamnați sau în care nu exista nicio dispoziție care să permită deținuților să
voteze. În plus, și chiar dacă nu s-ar putea distinge o abordare europeană comună a problemei,
acest lucru nu ar putea fi în sine determinant pentru această chestiune. În timp ce marja de
apreciere în acest domeniu era largă , aceasta nu era atotcuprinză toare. Legea în cauză a ră mas
un instrument dur, aplicat automat deținuților condamnați în închisoare, indiferent de durata
pedepsei lor și indiferent de natura sau gravitatea infracțiunii și de circumstanțele individuale
ale acestora. O astfel de restricție generală , automată și nediscriminatorie asupra unui drept de
importanță vitală prevă zut de Convenție trebuia să fie considerată ca fiind în afara orică rei
marje de apreciere acceptabile, oricâ t de largă ar fi aceasta, și ca fiind incompatibilă cu articolul
3 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, Curtea a aprobat constatarea Camerei în temeiul acestei
dispoziții.
Concluzie: încă lcare (12 voturi pentru și 5 împotrivă ).
Articolele 10 și 14: La fel ca și Camera, Marea Cameră a constatat că nu s-a ridicat nicio
problemă distinctă nici în temeiul articolului 10, nici în temeiul articolului 14 (unanimitate).
Articolul 41: Constatarea unei încă lcă ri a constituit în sine o satisfacție echitabilă suficientă
pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamant. Reclamantului i s-a acordat o anumită sumă
pentru costuri și cheltuieli.