EXAMEN

SOANA IOAN LUCIAN

SPETA NR 1 REZOLVARE
Speța supusă analizării evidențiază în mod evident încălcarea mai multor drepturi și
libertăți fundamentale garantate de Constituția României și Cartea Drepturilor Omului.
EMIL C. este jurnalist la ziarul online „Testul curajului”. Având în vedere subiectul
abordat de acesta în articolele sale, respectiv dezvăluirea legăturilor dintre mai multe persoane
publice, putem afirma cu tărie că acesta este un jurnalist de investigații. Jurnalismul de
investigație este, din motive evidente, considerat o specie fără granițe.
În România, libertatea de exprimare este garantată prin Constituție. Articolul 30 al
Constituției României proclamă „Libertatea de exprimare” :
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.
(4) Nicio publicație nu poate fi suprimată.
Astfel, unul dintre drepturile fundamentale încălcate în speța de față este acela al
libertății de exprimare. Libertatea de exprimare, așa cum este ea prevăzută de Constituție,
contribuie la definirea identității persoanei, ca individ în societate, dar și ca preocupări ale sale.
Cu toate că acesta poate părea un concept abstract, libertatea persoanei are limitări în ceea ce
priveste întinderea sa, aceasta neputând prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulaă a
persoanei și dreptul la propria persoană.
Jurnalistului i-a fost încălcat în mod flagrant dreptul la apărare când, după arestarea sa,
acestuia nu i s-a permis, conform art. 30, alin. 2 din Constituția României, să fie asistat de un
apărător ales, fiindu-i desemnat un apărător din oficiu. Totodată, acestuia i-au fost încălcate
prevederile legii penale, întrucât nu i s-a permis să consulte dosarul de cercetare penală și nici
să propună martori în cauză în cursul judecății, în condițiile Codului de Procedură Penală.
Totodată, jurnalistului nu i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, conform art. 21,
alin. 3 din Constituția României, având în vedere că judecata a durat doar 5 zile și că nici în
cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății nu și-a putut exercita dreptul al apărare.
 De asemenea, dreptul la viața intimă, familială și privată a fost încalcat prin montarea
dispozitivelor de supraveghere la domiciliul patronului ziarului și la domiciliul numitului Emil C,
scopul acestora fiind de urmări persoanele care vin sau pleacă din aceste locuri.
Tot Constituția României garantează, conform art. 28, secretul corespondenței,
respectiv secretul convorbirlor telefonice, care este inviolabil. Din speță reiese că patronului
ziarului îi sunt înregistrate convorbirile telefonice, deși Codul Penal reglementează strict care
sunt categoriile de infracțiuni ce pot face obicetul supravegherii tehnice. Mai mult decât atât,
patronului ziarului nu i s-a adus la cunoștință faptul că ar fi cercetat pentru săvârșirea vreunei
infracțiuni, astfel încât să se impună supravegherea tehnică. În cumulul lor, numitului Emil C i-
au fost restrânse mai multe drepturi fundamentale,lucru contrar prevederilor art. 53 din
Constituția României. Conform art. 53, alin. 1 din Constituția României, exerciţiul unor drepturi
sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz,
pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi
a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei
calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Aliniatul 2 consacră
faptul că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod
nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. Faptele pentru
care susnumitul a fost cercetat nu prezintă un pericol social care să impună restângerea
exercitării unor drepturi și libertăți, masurile fiind invers proporționale cu gravitatea acuzațiilor
aduse acestuia.
Acesta nu a beneficiat de prezumția de ncevinovăție, i-au fost încalcate dreptul la liberă
exprimare, dreptul la viață intimă, dreptul la apărare, dreptul de a-și alege un avocat, dreptul
de a consulta dosarul și de a propune martori, în condițile legii, dreptul la un proces echitabil.
Totodată, prin măsurile de supraveghere a locuinței patronului ziarului și a cetățeanului
Emil C, dar și prin publicarea convorbirilor telefonice purtate de patron cu alte persoane și a
relatărilor despre persoanele care vizitau cele două locuințe, au fost încălcate și Regulamentul
(UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția
persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera
circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul General privind
Protecția Datelor – RGPD) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului
din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu
caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării
sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor șiprivind libera circulație a
acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI aConsiliului
Măsurile aplicate au fost discriminatorii și au afectat înseși existența dreptului și a
libertății, în sensul lor universal.
SPETA NR 2 REZOLVARE
Ordonanța de Urgență este un act normativ emis de Guvernul României, conform prevederilor
art. 108 alin. 1 din Constituția României, în exercitarea atribuțiilor ce-i revin potrivit legii, fapt
care contribuie la asigurarea realizării politicii interne și externe a țării și exercitarea conducerii
generale a administrației publice.
Oronanțele, care pot fi simple sau de urgență, se emit doar în baza unei legi speciale de
abilitare și doar în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, în domenii care nu fac obiectul
legilor organice.
Initiativa care face posibila denuntarea unilaterala a contractului de guvernare, despre care se vorbeste in
doctrina, este angajarea raspunderii Guvernului, reglementata de art. 114 din Constitutie. Institutie relativ
noua si reglementata de un numar restrans de constitutii, angajarea raspunderii Guvernului permite o
procedura de "clarificare de pozitii" intre Guvern si Parlament, atunci cand relatiile dintre cele doua autoritati
tind sa paraseasca cursul obisnuit, ajungandu-se la o anumita "raceala", dupa cum arata profesorul Iorgovan.

Asa cum precizeaza un autor, angajarea raspunderii Guvernului reprezinta o procedura

parlamentara prin care Guvernul, pentru a face fata unor situatii deosebite care reclama masuri urgente
ce sunt insa de competenta Parlamentului, urmareste adoptarea acestora sub forma unui program, a
unui proiect de lege sau a unei declaratii de politica generala, dupa caz. "Angajarea raspunderii
Guvernului la initiativa sa este procedura constitutionala prin care, in conditiile unui regim parlamentar
si exprimand esenta acestuia. Guvernul pune Parlamentul in situatia limita de a opta intre acceptarea
opiniei lui sau demitere"

"Sensul angajarii raspunderii sale politice consta in faptul ca astfel Guvernul isi afirma, din
initiativa sa, hotararea de a-si continua mandatul de incredere acordat, doar cu conditia sa-i fie aprobate
programul, declaratia de politica generala sau proiectul de lege prezentat."

Angajarea raspunderii Guvernului reprezinta un mijloc de presiune asupra Legislativului, care

este pus sa aleaga intre aprobarea politicii Guvernului, chiar daca ea difera de vederile majoritatii
parlamentare in unele puncte, si rasturnarea Guvernului, cu toate consecintele acesteia, inclusiv
posibilitatea dizvolvarii. "Discutia parlamentara si apoi votul sunt astfel deturnate de la chestiunea
principiala in joc si orientate catre discutarea riscului de a rasturna Guvernul."

Prin procedura angajarii raspunderii sale, Guvernul urmareste sa verifice in mod concret pe ce
sprijin poate conta in Parlament, si eventual, sa convinga Camera Deputatilor si Senatul ca programul
sau de guvernare este inca viabil si ca echipa guvernamentala are, in continuare, capacitatea de a-l
infaptui."Guvernul se bucura de o libertate deplina in ceea ce priveste alegerea momentului angajarii
raspunderii sale, si in ceea ce priveste continutul programului, al declaratiei sau al naturii ori domeniului
reglementat de proiectul de lege.

Nu exista prin urmare nici o conditie impusa de Constitutie care sa limiteze aprecierea exclusiva
a Guvernului asupra oportunitatii si continutului initiativei sale. Mai mult, Guvernul nu este obligat sa-si
angajeze raspunderea, iniativa fiind facultativa, el poate sa o faca daca semnalele din sfera parlamentara
ii sunt favorabile.De precizat ca angajarea rasunderii o face Guvernul, ca organ colectiv si solidar,ceea ce
presupune o hotarare in acest sens a acestuia. Asa cum accentueaza un autor, angajarea raspunderii
politice a Guvernului nu este apanajului Primului-ministru, ci "sansa" sau "riscul" intregului Guvern.

Intr-o opinie se arata ca initiativa angajarii raspunderii Guvernului revine intregii echipe
guvernamentale, solutie diferita de cea din legislatia franceza unde Primul-ministru, dupa deliberarile
din Consiliul de Ministri, angajeaza responsabilitatea Guvernului.Pentru a se putea declansa procedura
de angajare a raspundeirii politice a Guvernului in fata Parlamentului, este necesar sa existe o hotarare a
Guvernului prin care acesta sa declare ca isi angajeaza raspunderea politica, hotarare prin care va
prezenta si textul de acceptarea caruia Guvernul intelege sa lege continuarea mandatului sau.

Problema care se pune in aceasta situatie este daca o asemenea hotarare, pentru a fi valabila
trebuie publicata in Monitorul Oficial. Conform art. 107 (4) ,teza a doua, nepublicarea in Monitorul
Oficial a hotararilor are ca efect inexistenta acestora. "Daca se ia insa in consideratie faptul ca
prevederile art. 107 (4) din Constitutie se refera in mod evident numai la actele normative ale
Guvernului, consecinta inevitabila va fi ca actul de sesizare a Parlamentului prin care se angajeaza
raspunderea politica a Guvernului, intrucat nu are caracter normativ, nu va trebui, pentru a fi valabil, sa
fie neaparat publicat in Monitorul Oficial".

In ceea ce priveste textele asupra carora Guvernul isi angajeaza raspunderea, trebuie aratat ca
programul si declaratia de politica generala pot atat sa completeze, cat si sa modifice programul de
guvernare acceptat de Parlament la investitura."Distinctia dintre "program" si "declaratie" este fragila.
Totusi s-ar putea considera ca "programul", desi nu este punctual, pentru un anumit domeniu, pentru
un sector sau pentru rezolvarea unei probleme determinate, el defineste, in linii generale, politica pe
care Guvernul intentioneaza sa o transpuna in practica. "Declaratia", dupa o anumita perioada de
functionare a Guvernului, ar fi pretextul reconsolidarii sprijinului parlamentar si al sporirii credibilitatii
Guvernului Declaratia este, oricum, mai vaga, programul este mai concret. Cat priveste proiectul de lege,
aici textul constitutional are in vedere sensul strict al notiunii de lege, iar ca tip, el poate sa se refere la
un domeniu obisnuit sau la un domeniu rezervat legii organice.

Prin angajarea raspunderii sale, Guvernul se expune riscului formularii si adoptarii unei motiuni
de cenzura. Astfel, angajarea raspunderii Guvernului se face prin prezentarea programului, declaratiei
de politica generala sau a proiectului de lege, dupa caz, in fata Camerei Deputatilor si Senatului, in
sedinta comuna. In termen de 3 zile de la prezentare, se poate formula o motiune de cenzura, care
poate fi semnata chiar si de catre deputatii si senatorii care au mai initiat, in aceeasi sesiune, o motiune
de cenzura. Motiunea de cenzura trebuie depusa pana la implinirea termenului de 3 zile sub sanctiunea
decaderii, avand in vedere necesitatea solutionarii rapide a situatiei rezultate din angajarea de catre
Guvern a raspunderii sale politice.

Practic, parlamentarii au de ales intre:

a) Posibilitatea de a nu depune o motiune de cenzura si in aceasta situatie textul proiectului de lege se
considera adoptat in intregime fara un vot explicit asupra lui; daca Guvernul si-a angajat raspunderea
asupra unui program sau declaratie de politica generala, aceasta devine obligatorie pentru Guvern ;

b) Posibilitatea de a depune o motiune de cenzura, situatie in care, daca aceasta nu este admisa, votul
negativ asupra motiunii se transforma intr-unul pozitiv - rezultat din cumulul voturilor negative cu cele
de abtinere, precum si cu cele virtuale ale parlamentarilor absenti - in favoarea proiectului de lege si, la
fel, daca este vorba de un program sau o declaratie de politica generala, acestea devin obligatorii pentru
Guvern;