TEORII DESPRE STAT

SOANA IOAN LUCIAN

 Statul este un ansamblu de instituții distinct de restul societății, care
creează sfere publice și sfere private. Din punct de vedere al autorității, statul este
o putere supremă și suverană, precum și legislativă într-un anumit teritoriu.
Pentru a-și putea exercita aceste forme de manifestare a puterii, statul are
monopolul asupra forței.
Statul reprezintăprima instituție structurală, organizată ce deține, exercită
și legitimează puterea politică,o sumă de instituții ce guvernează asupra unui
spațiu dat.
Statul nu se rezumă doar la exercitarea puterii - deși de multe ori a existat
un semn de egalitate între stat și putere - ci implică și forțele sociale existente
asupra cărora se exercită această putere. Așadar puterea statului are ca spațiu de
acțiune și alte forme ale puterii sociale, precum puterea economică, puterea
spirituală etc.
 Pentru vechii greci, statul era definit de polis, care reprezenta atât o
așezare delimitată de alta, cât și o instituție de exercitare a conducerii
sociale.
 Pentru romani, existau doi termeni distincți pentru a face distincția dintre
stat ca teritoriu și așezare și statul ca instituție politică: "civitate" (stat ca
teritoriu) și "res-publica" (statul ca instituție politică)
 Noțiunea de stat avea să fie folosită cu alt sens, în 1513, de către Niccolo
Machiavelli în lucrarea "Principele", Machiavelli folosind termenul pentru a
desemna unitatea unui teritoriu și a instituțiilor sale.
 Teorii cu privire la noțiunea de stat
În accepțiunea istorică, și nu numai, există mai multe tipuri de teorii cu privire la
stat. Spre exemplu, avem teoria originii divine a statului, teoria liberală, teoria
contractului social și teoria statului de drept.
 Teoria originii divine a statului
 Teoria liberală
 Teoria contractului social
 Teoria statului de drept
Teoria originii divine a statului
Această teorie se sprijină pe dovezile Antichității, conform cărora conducătorul
statului antic era reprezentantul divinității, trimis să facă voia zeilor - precum în
Egipt sau în Mesopotamia. În Egipt, această teorie a avut un alt nivel, unde
faraonul era considerat zeu.
Teoria liberală
Această teorie despre stat a fost susținută de filozoful englez John Locke, în
secolul XVII, în care Locke susține principiul separării puterii legislative de puterea
executivă și existența unui contract între putere și popor.
Este o teorie ce stă la baza democrațiilor moderne și care a legitimat, în secolul
XVII, dreptul la revoluție al burgheziei.
John Locke
Teoria contractului social
Este o teorie apărută la sfârșitul secolului XVII-începutul secolului XVIII,
atunci când, ca ideologie culturală, apărea Iluminismul. Necesitatea unui stat care
să respecte drepturile și libertățile cetățenilor era din ce în ce mai mare, în
contextul în care, în Europa dominau monarhiile de tip absolutist. Astfel, într-un
climat politic complex, apare teoria contractului social.
Principalii fondatori ai acestei teorii au fost, pe lângă John Locke, Thomas
Hobbes și Jean Jacques Rousseau. Dacă Locke vorbea despre necesitatea separării
puterilor în stat, Thomas Hobbes, în lucrarea sa "Leviatanul" (1651), vorbește
despre faptul că oamenii poartă un război contra tuturor "bellum omnium contra
omnes" și că omul este un lup pentru om "homo homini lupus". El susține că
oamenii își transferă drepturile către stat printr-un contract social.

Jean Jacques Rousseau, în 1762, în lucrarea "Contractul social", susținea

următoarele: suveranitatea îşi are originea în popor, fiind nevoie de un „contract”
între suveran şi popor, care presupune obligaţii de ambele părţi, iar legea este
rezultatul voinţei generale care urmăreşte binele comun. De asemenea pune în
discuție existența drepturilor naturale: dreptul la viaţă, la proprietate, dreptul la
libertate.
Teoria statului de drept
Teoria statului de drept este o noțiune ce a apărut inițial în secolele XVII-
XVIII, dar conceptul de astăzi este o reinterpretare, ca urmare a experiențelor de
tip totalitar din anumite state europene.
Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două
componente, în sensul domniei legii, adică a supremației ei absolute în scopul
prezervării drepturilor și libertăților individuale.
Este, de asemenea, stadiul cel mai avansat de organizare social-politică, validat de
experiența istorică și este mai adesea este tratat în interdependență cu categoria
de „democrație” (care are, astăzi, mult mai multe definiții decât cea oferită de
Antichitatea greacă.
Principiile statului de drept sunt: principiul drepturilor și libertăților naturale
ființei umane ca fiind respectate de către lege și principiul filosofic al drepturilor și
libertăților naturale ale ființei umane (ființa umană, în individualitatea ei, se naște
purtându-le, dar și că, de când există ființa umană, există drepturile și libertățile
ei)

BIBLIOGRAFIE
 WWW.WIKIPEDIA.COM
 WWW.PREZI.COM
 WWW.LEGEAZ.NET