ISTORIA

SOCIOLOGIEI

Thomas Hobbes (1588-1679) şi John Locke (1632-1704), Montesquieu (1689-

1755) şi Jean Jacques Rousseau (1712-1778) sunt cei mai renumiţi promotori ai
teoriei contractualiste.

I. JOHANNES ALTHUSIUS (1563-1638)

Societatea poate fi explicată prin extensia grupului familial, ceea ce

înseamnă că provine din natura biologică a omului.

II. THOMAS HOBBES (1588-1679)

 A incercat să cunoască societatea cu ajutorul metodelor specifice geometriei

(orietntare mecanicistă),
 Apariţia societăţii umane e rodul unor acte voluntare,
 Concepția sa a fost criticată pentru că nu susținea înclinarea naturală a
omului spre socialitate,
 Statul reprezintă rezolvarea tuturor problemelor.

Hobbes neagă înclinarea naturala a omului către viaţa socială şi afirmă o

tendinţă agresivă înnăscută a acestuia, starea omenească iniţială fiind, după opinia
sa, de bellum omnium contra omnes. Alcătuirea societăţii prin adeziunea tuturor şi
prin renunţarea fiecăruia în favoarea unui singur conducător e menită să aducă
trecerea de la acea stare primitivă în care homo hontini lupus, la o stare de pace şi
armonie, în care homo homini dens.

Hobbes apreciază că voinţa de pace se naşte la om în chip deliberat, graţie

raţionalităţii şi experienţei sale despre dezavantajele mediului de viaţă
primitiv. În viziunea sa, societatea este, deci, un produs voluntar.

Diverşi gânditori, in special teologi, nu au împărtăşit vederile lui Hobbes cu

privire la înclinarea originală a omului, de a fi agresiv şi asocial. Episcopul englez
Richard Cumberland (1632-1718) insiptă asupra naturii sociale a omului şi afirmă că
armonia socială se întemeiază, pe de o parte, pe înclinaţiile sociale înnăscute, iar, pe
de altă parte, pe virtuţile morale, reglementate prin sancţiuni, dar înnăscute şi ele.

 Valabilitatea acestui drept poate fi dată de ”Leviathan” – o formă de guvernare

absolutistă, exercitată de un morah.

III. JOHN LOCKE (1632-1704)

 Spre deosebire de Hobbes, care era pentru monarhia absoluta, si de Rousseau

care este pentru democratia directa (”pura”) J.Locke promova democrația
reprezentativa.
 Oamenii sunt raționali de la natură și prin urmare iși pot controla instinctele
 Starea naturală există intotdeauna atunci când oamenii nu au constituit o formă
1
ISTORIA
SOCIOLOGIEI
de asociere; însă nu este o stare haotică, pentru că oamenii sunt fiinte
raționale, si pentru că întotdeauna vor exista cele trei drepturi fundamentale: la
viață, la libertate și la proprietate.

John Locke, în lucrarea Două studii asupra guvernării (1690), militează

contra ideilor absolutiste, care susţineau că omul, prin obedienţa lui naturală faţă de
părinţi, îşi dezvăluie rolul de a trăi subordonat, dovedind locul inevitabil al autorităţii
absolute în societate. Primul om, Adam, a fost faţă de copiii săi primul suveran
absolut, el deţinând puterea de la Creator. Rezultă că, omenirea întreaga urmează
aceeaşi viaţă şi aceleaşi condiţii de existenţă.

După Locke, însă, omul nu e iniţial supus decât legilor naturii. Graţie puterii
acestora se formează societatea. Dintre legile naturii, cea care duce, în primul rând,
la alcătuirea societăţii este legea conservării, dar şi legea cruţării şi ajutorării
aproapelui. Supunerea copiilor faţă de părinţi, arată J. Locke, nu e decât un rezultat
al neputinţei specifice vârstei fragede şi nu se aplica decât acestei vârste. In schimb,
tendinţa părinţilor de a acorda protecţie şi ajutor copiilor e o veritabilă lege a naturii,
care se prelungeşte şi se observă în toate formele vieţii sociale. Departe ca libertatea
să fie străină omului, ea e starea naturală, iniţială, la care însă renunţă parţial în
vederea binelui social. Aici se afla originea societăţii politice.

Care sunt efectele contractului social?

 Cele trei drepturi naturale care există in starea naturală vor fi mult mai usor de
pus în practică și de către guvern.
 Cei care si-au dat consimțământul expres vor fi obligat prin contract; cei care s-
au dat acordul tacit pot renunța și părăsi această formă de organizare.

IV. MONTESQUIEU (1689-1755)

- ”Scrisori persane”
- ”Despre spiritul legilor”
- ”Considerații asupra măreției și decadenței romanilor”

 Nu incearcă să descrie regulile pe care societatea le impune oamenilor

Incearcă să intelegă ”spiritul lor”, relațiile dintre ele, conduita pe care o
generează în rândul oamenilor
 Este primul gânditor care a preconizat separarea puterilor in stat (idee
întâlnită și la J. Locke)
 A insistat asupra inlocuirii domniei oamenilor cu domnia impartială a
legilor (singura modalitate de cultivare a bunelor moravuri în societate)

 Ce sunt legile?
Instrumente ale guvernării; exprimă raporturi necesare ce derivă din firea
lucrurilor; au caracter general și nu se aplică situațiilor particulare

 Teoria determinismului geografic

Legile diverselor state nu apar arbitrar, ci sunt condiționate de anumite
2
ISTORIA
SOCIOLOGIEI
circumstante fizice si morale
Exemplu:
- intre impozitele pe care le plătește un popor și gradul de libertate de care se
bucură există un raport invers proportional:
- popoarele in care impozitele sunt reduse, au un sistem legislativ aspru si greu
- popoarele in care impozitele sunt mai mari, au un sistem legislativ mai
permisiv

Montesquieu se numără printre cei dintâi autori care au înţeles existenţa unei
strânse corelaţii între diversele aspecte ale vieţii sociale. Reflecţiile lui, în acest sens,
sunt întâlnite în renumita sa lucrare: Spiritul legilor (1748), divizată în 31 de cărţi.
Pentru Montesquieu, legile diverselor state şi cetăţi nu apar arbitrar, ci în funcţie de
anumite circumstanţe de ordin fizic şi moral, încât permanent există dependenţă între
drept şi împrejurările în care acesta ia naştere.

Gânditorul afirmă, de pildă, că între impozitele pe care le suportă un popor şi

gradul de libertate de care se bucură există un raport invers proporţional. astfel,
popoarele care plătesc impozite reduse sunt apărate de legiuiri aspre şi grele, iar cele
care se bucură de o mai mare libertate au de plătit impozite mai mari.

O altă corelaţie analizată este aceea dintre climă şi legi, socotind că o climă
caldă atrage necesitatea unor legiuiri mai riguroase, menite să atenueze efectele
slăbiciunii caracterelor, pe când asprimea climei permite legi mai îngăduitoare, pentru
că ea însăşi determină o anumită austeritatea a moravurilor.

In privinţa raportului dintre religie şi legile unui popor, arata că, de pildă,
popoarele protestante înclină mai mult spre republică, pe când cele catolice spre
monarhie. Opera lui Montesquieu reprezintă o sursă de inspiraţie pentru gânditorii
enciclopedişti din sec. al XVIII-lea, în special pentru Voîtaire, Diderot, Helvetius, J. J.
Rousseau.

V. JEAN JACQUES ROUSSEAU (1712-1778)

”omul se naste liber, însă pretutindeni este în lanțuri”

”omul se naște bun, însă societatea în pervertește” – este corupt de societate și
de civilizație

 oamenii s-au asociat, în faza existenţei lor naturale, atunci când viaţa şi avutul
personal nu mai puteau fi protejate individual, încheind un fel de pact sau
contract social.
 prin asociere se realiza trecerea de la starea naturală, primitivă, socotită “vârsta
de aur” a omului (când se presupune că indivizii trăiau izolat şi în condiţii de
maximă libertate) la starea de viaţă socială
 Prin contractul social, societatea funcționa ca un ”corp moral și colectiv”

 Dreptul natural: o condiție pre-socială.

 Contractul social: O întelegere între a) membrii unei comunități sau b)
membrii unei comunități și Suveran.
3
ISTORIA
SOCIOLOGIEI
 Suveran: Conducerea legistimă a statului, în urma contractului social: (a) o
persoană sau un grup de persoane, de ex. Un monarh sau un guvern, sau (b)
oamenii care se reprezintă pe ei insisi.

Acesta din urmă îmbina vechea teorie a epocii de aur a omenirii cu teoria
libertăţii esenţiale a omului. EI va lansa faimoasa teză, după care ştiinţele şi
artele corup moravurile, apreciată ca fiind o încercare de a stabili relaţii cauzale
între unele fapte şi stări sociale. O atare teză implică afirmaţia că civilizaţia, care e un
produs al vieţii sociale, influenţează conştiinţa individuală, imprimându-le un anumit
curs şi anticipând, astfel, unele idei proprii sociologiei.

PUTEREA

 Deținătorul puterii în stat este poporul și nu regele

 Regele își primește puterea de la popor
 Regele trebuie să folosească puterea în interesul statului si nu în interes
personal
 Contractul social = contract între rege si popor
 Dacă regele nu respectă clauzele contractului, acesta poate fi tras la răspundere
sau chiar înlocuit
 Când regele se opune schimbării, poporul are dreptul de a folosi forța împotriva
regelui
- dreptul poporului la Revolutie (1789)

CONTRACTUL SOCIAL

 3 obiective: pacea, egalitatea, libertatea

 Regulile stabilite prin contract se fac în funcție de 2 criterii:
1) reguli ref. la protecția individului
2) reguli ref.la distribuția bunurilor si a indatoririlor
 expresia majorităţii voinţelor personale, reunite într-o voinţă colectivă
 un garant al menţinerii libertăţii şi protecţiei fiecăruia
 un mijloc prin care fiecare individ devine o “parte indivizibilă a totului”.

DIFERENȚE FAȚĂ DE HOBBES

 Se opune concepției cu privire la natura umana,

 Se opune concepției cu privire la deținătorul puterii în stat.

VI. SOLIDARISMUL – TEZA MODERNĂ A CONTRACTUALISMULUI

Reprezentanți - Leon de Bourgeois, Eugeniu Speranția ș.a.

 Omul îi datorează colectivităţii din care face parte conştiinţa, educarea,

instruirea şi protecţia sa, în perioada de formare, pentru ca, ulterior, când a
devenit apt să-şi ofere el însuşi serviciile în folosul grupului, să se achite de
aceste datorii, dar nu printr-un contract expres, ci unul tacit, subînţeles,
benevol.
 E. Speranția considera că individul este un “veşnic debitor al societăţii”
4
ISTORIA
SOCIOLOGIEI