Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. ALGORITMUL INTRODUCTIV
Unitatea de învăţământ:
Profesor:
Clasa: a XII-a
Disciplina: Filosofie
Unitatea de învăţare: Adevăr şi cunoaştere
Tema: Analitic şi sintetic, a priori şi a posteriori în cunoaştere
Locul de desfăşurare: sala de clasă
Tipul lecţiei: mixtă
Competenţe specifice:
1.2. Identificarea unor concepte şi categorii specifice gnoseologiei
1.3. Caracterizarea premiselor presupuse de o poziţie filosofică în gnoseologie
4.4. Formularea unui punct de vedere argumentat şi coerent în legătură cu o problemă de
cunoaştere dată
Obiective operationale:
Cognitive:
O1: Să explice definiţiile date de Kant cunoaşterii analitice-sintetice, a priori- a posteriori
O2: Să reconstruiască în mod personal ideile fundamentale ale teoriei kantiene despre
cunoaştere
O3: Să explice contribuţia lui Kant la dezvoltarea gnoseologiei
Formative:
O4: Să argumenteze propriul punct de vedere despre cunosterea umană
Atitudinale:
O5: Să constientizeze identitatea personală şi să accepte puncte de vedere eterogene
Metode:
Expozitive:
M1: expunerea
M2: explicatia didactică
M3: conversatia euristică
Interactive:
M4: metoda predării-învăţării reciproce
M5: analiza de text
M6: problematizarea
Evaluarea: formativ–ameliorativă
Obiective ale evaluării:
Cognitive:
Oe1: să definească conceptele: cunoastere, adevar, ratiune, simturi
Formative:
Oe2: să opereze cu conceptele: adevăr, cunoaştere, a priori, a posteriori, analitic, sintetic
1
Oe3: să formuleze exemple pentru actualitatea concepţiei kantiene despre cunoaştere
Atitudinale:
Oe4: să formuleze două argumente prin care se susţine actualitatea concepţiei kantiene despre
cunoastere
Metode de evaluare: orală, scrisă
Instrumente de evaluare: verificarea frontală, observarea sistematică a activităţii elevilor
Termeni cheie:
Cunoaştere
Judecată analitică
Judecată sintetică
Judecată a priori
Judecată a posteriori
Judecată sintetic a priori
Formele a priori ale cunoaşterii
Bibliografie:
Hersch, Jeanne: Mirarea filosofică. Traducere de Drăgan Vasile. Humanitas. 1997
Kant, Immanuel: Critica raţiunii pure. Ed. Ştiinţifică. 1969.
Miroiu, Mihaela –Miroiu, Adrian: Filosofie. Lecţii şi antologii de texte pentru temele
„Adevărul şi Dumnezeu”. Editura ALL. 1999
Scruton, Roger: Kant. Traducere de Laurenţiu Staicu. Humanitas. 1998.
Stan, Nicolae: Filosofie. Manual pentru clasa a XII-a. Editura Economică.2002
Ştefănescu, Doina-Olga – Miroiu, Adrian: Manual de filosofie. Humanitas. 2003
2
II. DEMERSUL DIDACTIC
Momentele Conţinutul esenţial Obiective Activitatea profesorului Activitatea elevului Resurse Evaluare
lecţiei Obs.
Se asigură climatul de linişte Se pregătesc pentru lecţie
Moment necesară desfăşurării optime a
organizatoric activităţii
Se pregătesc materialele
necesare lecţiei
Se face prezenţa
Analitic-sintetic, Comunică elevilor subiectul Receptează mesajul, direcţionând M1
Sensibilizarea a priori- a posteriori în cunoaştere lecţiei şi obiectivele urmărite structurile cognitive către
pentru activitate Stârneşte curiozitatea, trezeşte preluarea şi procesarea de noi
interesul şi dorinţa de a aborda informaţii
această problematică
- Conceptul de cunoastere Solicită elevilor trecerea în Îşi reamintesc principalele noţiuni M3 Frontala
Reactualizarea - Sursele cunoaşterii revistă a problemelor studiate în cadrul lecţiei orala
unor noţiuni - Raţionalism Oe1 gnoseologice abordate până în „Conceptul de cunoaştere,
ancoră - Empirism acel moment modalităţi fundamentale ale
cunoasterii.”
- Kant şi-a elaborat propria sa
Predarea noilor filosofie critică care investighează Prezintă importanţa şi Preiau informaţiile; participă activ M2 Frontala
cunoştinţe natura şi limitele cunoaşterii O1 noutatea filosofiei critice la secvenţa de predare prin Rm2 orala
umane kantiene privind problematica răspunsuri la întrebările adresate (fisa 1)
- Kant încearcă să depăşească O2 cunoaşterii de profesor
alternativa empirism-raţionalism, Propune elvilor analizarea Echipele studiază textele indicate M4 Observarea
realizând o sinteză a lor unor texte din Critica raţiunii
- Judecata analitică- explicativă sistematica
pure Membrii unui grup cooperează în
- Judecata sintetică- îmbogăţeşte a elevilor
Explică scopul metodei realizarea aceluiaşi rol:
cunoaşterea învăţării reciproce şi a celor grupul A este responsabil cu Rm2
- Cunoaşterea a priori – absolut patru strategii de lucru rezumarea textului, (fisa 2)
independentă de experienţă O4 Împarte clasa în patru grupuri grupul B face o listă de întrebări M5
- Cunoaşterea a posteriori – corespunzătoare celor patru pe care le vor adresa în final tuturor
depinde de experienţă roluri: colegilor,
- Doar judecăţile sintetice a priori rezumarea, punerea de grupul C are în vedere
clarificarea termenilor noi
3
pot fi considerate ştiinţifice – întrebări, clarificarea datelor, grupul D dezvoltă predicţii
îmbogăţesc cunoaşterea şi O5 prognosticarea privind problema filosofică a
totodată sunt necesare şi Dirijează şi sistematizaeză cunoaşterii Frontală
universale observaţiile elevilor orală
- Cunoaşterea are două surse: Realizează un efort de reflecţie M6
sensibilitatea şi intelectul Identifică consecinţele asupra ideilor exprimate
- Gândirea umană nu poate realiza teoriei kantiene privind
cunoaşterea raţională a ceva care limitele cunoaşterii
se află dincolo de experienţa
imediată a lumii
Oe4
Se va evidenţia gradul de Se raportează la aprecierile
Evaluarea participare al clasei la lecţie formulate
fiind remarcaţi elevii cu
contribuţii speciale
4
FIŞĂ DE LUCRU 1.
5
3) Cunoaşterea este redată sub formă de judecăţi logice (propoziţii categorice), alcătuite dintr-un
subiect şi predicat logic: „Zidul este alb”.
4) Kant stabileşte o dublă distincţie între judecăţi:
a) După sursa din care au fost obţinute:
a priori
a posteriori
b)După noutatea pe care o aduce predicatul despre subiect:
analitice
sintetice
5)Cele două criterii de clasificare a judecăţilor pot fi combinate. Vom obţine astfel patru tipuri de
judecăţi:
6
FIŞĂ DE LUCRU NR. 2.
1. „În cele ce urmează vom înţelege prin cunoştinţe a priori nu pe acelea care au
loc independent de cutare sau cutare experienţă, ci pe acelea care sunt
independente absolut de orice experienţă. Acestora le sunt opuse cunoştinţele
empirice sau acelea care sunt posibile numai a posteriori, adică prin
experienţă. Experienţa ne învaţă, că ceva are o însuşire sau alta, dar nu şi că nu
poate fi altfel. Dacă deci, în primul rând, se găseşte o judecată care este gândită
în acelaţi timp cu necesitatea ei, ea este o judecată a priori.(…)În al doilea
rând: experienţa nu dă niciodată judecăţilor ei universalitatea adevărată sau
strictă, ci numai una presupusă şi relativă (…) Dacă, deci, o judecată e gândită
cu universalitate strictă, adică astfel încât absolut nici o excepţie nu e îngăduită
ca posibilă, atunci ea nu e dedusă din experienţă, ci e valabilă a priori.”(Critica
raţiunii pure.)
7
Împărţirea clasei în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri:
8
FIŞĂ DE LUCRU NR.3
9
10