PROIECT DE LECŢIE

Unitatea de învăţământ: Liceul Teoretic Creștin Pro Deo

Profesor: Elena Teburzucă

Disciplina: Filosofie

Unitatea de invatare: Cunoașterea

Lecţia: Întocmirea cunoașterii

Clasa: a XII-a

Data: 04.05.2016

Competenţe generale:

1. Utilizarea conceptelor specifice filosofiei.

2. Aplicarea cunoştinţelor de filosofie în rezolvarea de situaţii problemă.

3. Manifestarea unui comportament activ şi responsabil, adecvat unei lumi de schimbare.

Competenţe specifice

1. Identificarea noţiunilor şi conceptelor implicate într-un text filosofic.

2. Caracterizarea diferitelor genuri şi stiluri de filosofare.

3. Identificarea unor concepte şi categorii specifice gnoseologiei.

4. Caracterizarea premiselor presupuse de o poziţie filosofică în gnoseologie.

Obiective operaţionale

Evidenţierea principalele caracteristici ale principalilor autori studiaţi la tema Omul;

Formularea opinii personale şi judecăţi de valoare asupra conceptului de filosofie;

Realizarea de conexiuni între cunoştinţele dobândite la filosofie şi situaţiile reale

întâlnite;

Metode şi procedee: expunerea, explicaţia, problematizarea;

Material didactic

1. Stan Nicolae, Marinescu Paul, Manual de Filosofie pentru clasele a XII-a, Editura Economică
Preuniversitară, 2002.

DESFASURAREA LECTIEI

Momentele lecţiei

I. Moment organizatoric: notarea absenţilor / pregătirea clasei;

2 min
II. Captarea atenţiei elevilor:
6 min

III. Predarea noilor cunoştinţe: 30 min

Istoricul drepturilor omului – ideea drepturilor omului apare explicit la J.St. Mill
(filosof iluminist) care vorbește despre legea naturală a lui Dumnezeu – Dumnezeu îl
înzestrează la naștere pe om cu dreptul la viață, libertate, proprietate, etc. Iar nimeni nu poate
lipsi pe un altul de aceste drepturi, datorită faptului că ne naștem cu ele, fiind numite în acest
sens drepturi naturale (inalienabile – nu pot fi luate).
 Orice guvernământ care încalcă aceste drepturi, o face într-un mod nelegitim. Filosofia
drepturilor naturale a iluminiștilor a fost încorporată în programe politice: ex.. Declarația de
Independență (SUA 1776), Declarația drepturilor omului și cetățenilor (1789).
În 1948, după cel de-al doilea Război Momdial națiunile resimt necesitatea adoptării unei
declarații care să protejeze individul și drepturile sale, dar umanitatea în general de comiterea
unor atrocități similare celui de-al doilea R.M. Adunarea generală a ONU din 10 decembrie 1948
adoptă Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Categoriile de drepturi ale omului – filosofia politică le va numi drepturi fundamentale
ale omului, iar acestea sunt la viață, proprietate și libertate.
Sunt incluse drepturi negative și drepturi pozitive:

Drepturi negative: statul nu trebuie să intervină sau pentru ca un om să beneficieze de

ele, acțiunea statului trebuie să fie cât mai mică. Cu cât statul intervine mai puțin în viața
oamenilor, cu atât libertatea acestora e mai mare.
Ex.: - Dpreturile fundamentale (viață, libertate și proprietate);
- Dreptul la securitate personală;
- Dreptul de a nu fi supus la imixtiuni arbitrare în viața personală, în familie, in
domiciliu, corespondență;
- Dreptul la liberă circulație;
- Dreptul la căsătorie;
- Dreptul la libertatea de gândire, de conștiință, religie;
- Dpretul la libertatea opiniilor;
- Dpretul la alegerea muncii;
- Dpretul la odihnă și recreație;
- Dreptul la liberă asociere.

Drepturi pozitive – cele care se asigură prin intervenția statului pentru că vizează de fapt
drepturi sociale asigurate prin bani guvernamentali:
Ex.: - Toate drepturile care țin de protecție socială;
- Dreptul la concediu plătit / la șomaj;
- Îngrijire medicală;
 - Educație gratuită.

Obs. 1: drepturile pozitive au fost incluse în drepturile omului la propunerea Uniunii

Sovietice; accentual pus de fostele țări comuniste pe dreturile positive (economia) masca de fapt
nerespectarea drepturilor fundamentale negative ale omului.
Obs. 2: Din punct de vedere filosofic se ridică problema dacă drepturile pozitive sunt
realmente drepturi ale omului pentru că în anumite situații, pentru a asigura un drept pozitiv
trebuie să se încalce altul negative fundamental.
Ex.: asigurarea dreptului la educație gratuită realizată pe baza texelor și impozitelor
plătite de cetățeni.
Drepturile pozitive nu pot fi asigurate de către orice stat al lumii pentru că ele depind de
nivelul de dezvoltare economic a statului respectiv.
Concluzie: se poate observa că drepturile omului au caracter normativ (ne arată cum ar
trebui tratat fiecare) și nu descriptiv (cum este tratat fiecare).

IV. Fixarea: discutii libere

10 min
V. Temă

2 min