09.12.

2015

Omul_III_FIINȚĂ CULTURALĂ

Pe parcursul temei natura umană, s-au identificat diverse note specifice ale esenței
omului: ființă cugetătoare, homo faber, ființă socială, existență între mister și pentru
revelare, prin care se încearcă surprinderea specificului omului, lucru care nu se întâmplă în
mod eshaustiv (complet). Dacă încercăm să reprezentăm forma clasică a definiției
aristotelice, prin gen și diferență specifică, atunci una din aceste diferențe specifice ale
omului față de toate celelalte ființe este creația culturală.
În procesul cunoașterii și al acțiunii, omul nu se raportează doar la natură si societate, ci
realizează un demers care pleacă din propriul sine, devenind creator de cultură și civilizație.
Constantin Noica (1909 - 1988) – filosof român contemporan preocupat de ontologie, în
special, dar adiacent și de filosofia culturii. Opere: Devenirea întru ființă, Modelul cultural
european, Logica lui Hermes.
C. Noica consideră că numai cultura poate contribui la transformarea omului, mai exact
genialitatea omului de cultură poate identifica atât mediul propriu intern al individului
respectiv, cât și mediul extern al lumii în care trăiește.
Problematizează două tipuri de modele culturale:
a) Modelul cunoașterii științifice – bazat pe formalizare, abstractizare, considerarea
individului ca simplă variabilă într-un întreg, individul ajungând să fie un simplu fapt
statistic, deoarece contează mai mult sistemul decât individul. Ex.: modelul tehnicizat
actual, în care semnificația naturii umane se pierde – numit metaforic de Noica logica lui
Ares – zeul antic al războiului.
b) Modelul alternativ – al înțelegerii individului uman – prin interpretare și cultura – logica
lui Hermes. Doar prin interpretarea semnificațiilor faptelor este posibilă înțelegerea
individului și a esenței individualului în autenticitatea sa: omul rămâne individualul cel
mai uimitor.