Sunteți pe pagina 1din 2

Prin filosofie înțelegem un fel totul nou de a gandi, care a luat naștere către anul 600 î.H.

,
în Grecia. Inainte, diferitele religii răspunseseră oamenilor tuturor întrebărilor esențiale.
Asemenea explicații religioase le erau transmise din generație în generație prin mituri. Un mit
este o povestire cu zei care îți propune să explice de ce viața este așa cum este. În decursul
mileniilor, în întreaga lume, s-a dezvoltat o întreagă floră sălbatică de povestiri mitologicem
căutînd să ofere explicații mitice problemelor filosfice. Filosofii greci au căutat să demonstreze
tocmai faptul ca oamenii nu se puteau baza pe așa ceva. Pentru înțelege gîndirea primilor filosofi
trebuie să înțelegem mai întâi ce însemană imaginea mitică a lumii. Vom lua cîteva exemple
mitice din Grecia acelor vremuri.

Către anul 700 î.H., Homer și Hesiod au transcris în versurile lor mari părți din comoara
de mituri a grecilor. Acest lucru a creat o situație unică, pentru că deîndată ce miturile au fost
transcrise se putea începe discuția pe marginea lor. Primii filosofi greci au criticat învățătura
despre zei a lui Homer, pentru că li se părea că zeii aveau prea multe asemănări cu oamenii.
Pentru prima dată se spunea deschis că poate miturile nu sunt altceva decît reprezentări ale
oamenilor.

În acea perioadă grecii își întemeiaseră state multe cetăți în Grecia, în sudul Italiei și în
Asia Mică. Aici sclavii făceau toatî munca fizică, iar cetățenii liberi se puteau consacra politicii
și culturii. În aceste condiții de viață gîndirea umană a făcut un mare salt: pentru că un singur
individ putea să pună, pe cont propriu, întrebărilereferitoare la modul de organizare al societății
și chiar întrebări fără să mai trebuiască să țină cont de miturile tradiționale. Această trecere a
însemnat în primul rînd depășirea gîmdirii mitice prin contruirea unui mod de a gîndi bazat
experiență și rațiune.

Acesti primi filosofi aveau fiecare un anumit proiect de realizat, sau mai bine spus o
preocupare..... odata ce am stabilit care proiectul unui anumit filosof îi putem urmări mai ușor
gîndirea.

Filosofii naturii: primii filosofi greci sunt deseori mentionați ca fiind filosofii naturii, pentru că ei
s-au interesat înainte de toate de natură și de procesele anturii. Comună le era primilor filosofi
credința că o anumită materie originară se ascunde sub toate aceste schimbări. Trebue să fie ceva
de la care să pornească totul. Mai important decat ce gîndeau ei este cum gîndeau. Cum puneau
întrebri şi ce fel de ăntrebări. Putem spune că filosofii naturii au făcut primii paşi în direcţia unui
mod de a gîndi filosofic.

Trei filosofi din Milet: Thales – consideră ca prim primcipiu generator a tot ce există apa.
Thales ar fi afirmat „totul este plin de zei” .

Anaximandru – Infinitul – considera că lumea nostră este una din multele care se nasc din ceva şi
pier în ceva, ceva pe care îl numea Infinit. E greu de spus ce înţeles dădea el acestui Infinit, dar e
sigur că nu-şi reprezenta ca şi Thales o materie cu totul definită.
Anaximenes – aerul – aerul sau suflul de aer este materia originară a tuturor lucrurilor. Toti cei
trei filosofi din Milet credeau existenţa unei singure materii din care să fi apărut toate celelalte.
Problema preschimbării va fi pusă de alţi filosofi – acesti trăiau în insula grecească din sudul
Italiei Elea – astfel că filosofii despre care urmează să discuta au fost numiţi ulterior eleati. Cel
mai cunoscut dintre aceşti este Parmenide. Acesta credea că tot ce există a existat dintotdeauna.
Din nimic nu se paote naşte nimic. Şi nimic din ceea ce există nu poate ajunge nimic. El mai
susţinea că nici o schimbare reală nu este cu puţinţă. I nimic nu poate deveni altceva decît ceea
ce este.

Heraclit – totul curge. Totul este în mişcare şi nimic nu dăinuie veşnic. Din această cauză nu
putem coborî de două ori în acelaşi rîu. Întrucît atît eu ct şi rîul ne'am schimbat. Heraclit arăta
de asemenea că lumea este influenţată de contradicţii constante:daca n-am fi bolnavi nu ne+am
puteabucura de sănătate, dacă nu ne-ar fi foame nu am putea fi multumiţi de sentimentul de
saţietate, .....Atît răul cît şi binele îşi au locul în întreg.