DEFINITIA

Definitia – este operatia logica care se realizeaza cu ajutorul termenilor. Prin definitie se stabileste intensiunea sau
extensiunea unui termen, intelesul sau aria de aplicare a unui nume. Pentru ca unuia si aceluiasi termen i se pot da dif diferite.
In functie de cat este de completa ea poate sa imi arate continutul sau sfera sau pe amandoua.
Structura:
a) Definutul (definiendum) – lucrul sau obiectul pe care il definesc
b) Definitorul (definiens) -imi arata cum definesc sau ce spune despre definitie; este continutul definitiei sau ce se
spune despre definit.
c) Relatia de definire – face lagatura intre definit si definitor pentr-un concetor sau printr-o copula, particula: este,
reprezinta, reprezinta prin definitie.
Ex: Logica este stiinta care studiaza regulile gandirii corecte.

REGULI:
1. Regula adecvarii: orice definitie trebuie sa fie caracteristica (regula adecvarii): orice definitor trebuie sa se potrivesca
unui anumit definit si numai aceluia; intre definit si definitor trebuie sa se stabileasca obligatoriu un raport logic de
identitate. Daca se stabileste un alt raport logic se produce confuzii. Adica printr-o definitie sa inteleg mai multe
lucruri. Asa cum se intampla ca multi oameni sa faca asociere intre forma cuvantului si inetelesul acestuia.
Ex.: fortuit – se crede ca inseamna fortat, constrans, dar inseamna neprevazut.
Daca aceasta regula este incalcata atunci se comit doua eroari logice –1. „definitie prea larga” – atunci cand
definitorul este in raport de ordonare cu definitul (sau altfel spus cand definitorul este supraordonat definitului).
Ex.: spune despre matematica ca este o stiinta.
2. „definitie prea ingusta” – atunci cand definitul este supraordonat fata de definitor
Ex: matematica – stiinta care studieaza numerele. Am restans sfera de definitie la numere.

2. Orice definitie trebuie sa fie logic afirmativa. Definitia nu trebuie sa contina negatii logice, poate insa sa contina
negatii lingvistice. Asadar orice definitie trebuie sa spuna ce este definitul si nu ce nu este acesta. Prin definitor
trebuie sa arate
Ex.: - dreptele paralele sunt acelea pe care oricat le-am prelunci nu se intalnesc niciodata.
- Autorul anonim este autorul care nu este cunoscut.
Deosebirea dintre negatia logica si cea lingvistica este aceea ca negaţia lingvistică face parte din structura expresiei
respective si nu poate fi evitata uneori, asa ca si in exemplele noastre. Negatia logica insa neaga ceea ce s-a spus
anterior in propozitie.
Ex: nu este adevarat ca prin huschy siberian intelegem un caine mic de statura si cu par sarmos.

3. Definitia nu trebuie sa fie circulara – definitul nu are voie sa se ragaseasca in definitor.

Ex: medicul este cel ce practica medicina
Psihologia este este stiinta despre psihic – acest gen de definitie este incorect pentru ca nu aduce nici un plus de
informatie fata de ce spune chiar notiunea.

4. Definitia trebuie sa fie clara si precisa – ceea ce inseamna ca definitorul trebuie sa contina termeni cunoscuti si nu
termeni vagi, neologisme sau expresii artistice.
Cu exceptia situatiilor in care doua o definitie din domeniul medicinii unui medic sau din domeniul ingineriei unui
inginer.
Ex: arhitectura este muzica solidificata – def artistica acceptat in anumite domenii.

5. Definitia trebuie sa fie consitenta – sa nu fie contrazisa de o alta definitie data aceluiasi termen. O definitie trebuie sa
evidentieze evolutia din acel domeniu al cunoasterii.
Aceasta regula nu poate fi verificata pentru ca presupune ca de-a lungul evolutiei unei stiinte definitia data unui
termen sa nu se fi schimbat. Ceea ce presupune un volum foarte mare de studiu.
Ex: in chimie s-a intamplat in cazul notiunii gaz, ca dupa decenii s-a apara o definitie care sa nege ce s-a declarat
anterior.
Consistenta adica sa-si pastre linia in timp chiar daca evolueaza si nu avem voie sa punem in locul ei o alta definitie.

O definitie trebuie sa indeplineasca concomitent toate aceste reguli. Daca cel putin una dintre ele este incalcata, propozitia
devine logic nevalida.
TIPURI DE DEFINITII:

a) Dupa definit:
1. Definitii reale - sunt acelea care redau primul inteles al unui termen intr-o limba.
Ex: broasca – animalul broasca, luna-satelitul natural al pamanului si nu diviziunea anului
2. Definitii nominale – sunt acelea care arata intelesurile unui termen intr-o limba sub urmatoarele
aspecte: lexicale si de precizare.
- Definitii lexicale – acelea care arata toate intelesurile unui termen intr-o limba, care apar in dex.

- Definitii de precizare (stipulative) – se pot intalni in urmatoarele situatii: 1. Cand intr-o limba apare un
cuvant nou care apare datorita unei descoperiri sau inventii; 2. Un termen care a existat in limba dar care se foloseste
acum cu un alt inteles. Paideia – in greaca inseamna educatie, dar exista si o revista numita asa. 3. Un termen este
folosit in doua sau mai multe domenii si in fiecare inseamna altceva. (domenii diferite – putere infizica si
matematica – trebuie precizat universul de discurs pentru ca altfel nu stiu despre ce vorbesc)4. Un termen sau o
expresie care pentru a usura comuniarea se foloseste abreviat. (HIV – virusul imono deficientei umane dobandite,
BCU, UBB) – trebuie sa fie cunoscuta de o arie foarte larga de oameni.

b) Dupa defintor:
1. Definitii prin gen proxim si diferenta specifica (definitorul reda in prima parte genul din care face parte definitul, iar
in a doua parte diferenta specifica intre definit si alte specii ale genului).
Ex: husky-ul siberian este o specie de caine (genul proxim) si are statura medie, ochi albastri sau caprui...niste
trasaturi (diferenta specifica)

2. Definitii enumerative: - definitorul enumera complet sau incomplet exemple din sfera definitului. Se enumera
exemple din sfera definitului: prin roman istoric inteleg: fratii jder, egipteanul....pot fi enumerari complete sau
partiale
Ex.: Conifere =df un arbore sau arbust ca bradul, molidul, pinul, tisa şi zada(larice). (Definiţie prin enumer
completă) sau pol magnetic: pol mag. pozitiv si pol mag. Negativ.
Ocean =df vastă întindere de apă precum: Atlanticul, Pacificul etc.(Definiţie prin enumerare parţială

3. Definitii contextuale: - definitorul ne arata un context cunoscut in care poate fi intalnit definitul.
Ex: diluviu: potopul despre care se vorbeste in Biblie.
Conditia este ca – sa fie cunoscut contextul

4. Definitii ostensive: - acelea in care definitorul poate indica in planul realitatii exemple din sfera definitului. se arată
obiectul prin indicare, utilizându-se una din expresiile,,acesta este un…”, ,,în imagine avem un…”etc., cum este
cazul definiţiilor. Daca nu am la indemana nu pot da definitii ostensive.

5. Definitii functionala – definitorul vorbeste despre functia definitului, arata rolul.

Inima – este organul care are rolul de a trimite sange catre toate organele din corp.

6. Definitii genetice: - indica modul natural in care se formeaza definitul.

Imi arata modul natural in care a luat nastere definitul, fara interventia omului.
ex.: felul in care s-au format stalactite, stalacmitele

7. Definitii constructive: - definitorul indica modul in care a fost construit definitul.

Adica aici este avuta in vedere interventia omului. Arata un altgoritm...ce trebuie sa fac cand montez un cort de
ex.
-
8. Definitii operationale –arata operatiile prin care se obtine definitul, acestea sunt cele care descriu niste pasi care
trebuie urmati pentru a obtine un anumit lucru:
Ex.:Cercul =df linia curbă închisă formată prin rotirea unui segment de dreaptă în jurul unui punct fix.
Cercul =df figura geometrică generată de o rază.
Sfera =df corpul geometric care se obţine prin rotirea cu 180 a unui cerc în jurul diametrului său;
CLASIFICAREA

Clasificarea este operatia logica prin care de la notiuni cu un anumit grad de generalitate, se obtin ale notiuni avand un grad
de generalitate superior.

Obeservatie: operatia inversa clasificarii se numeste diviziune. Clasificarea indica evolutia de la simplu la complex in timp
ce diviziunea indica evolutia de la complex la simplu.

Structura:
Clasificarea contine:
a) Termenii sau elementele clasificarii (indica obiectele care sunt supuse clasificarii)
b) Clasele – categoriile mari – indicagruparile de obiecte care au trasaturi comune in functie de care pot fi reunite la
nivelul aceleiasi clase.
c) Fundamentul sau criteriul – arata insusirile in functie de care se realizeaza clasificarea.
Ex.: clasificarea elevilor din clasa a 9 – a dupa rezultatele la invatatura:
1) Elevi cu rezultate foate bune: A, B, C
2) Elevi cu rezultate bune: D, E, F
3) Elevi cu rezultate mediocre: L, M, N
4) Elevi cu rezultate slabe: X, Y, Z.

Reguli:
1. Intotdeauna o clasificare trebuie sa fie completa,trebuie enumerate obligatoriu toate clasele. Pot sa lipseasca totusi
elemente.
2. Intre clasele unei clasificari trebuie sa se stabileasca obligatoriu un raport logic de opozitie.
3. Elementele unei clasificari se vor aduna in functie de ceea ce le aseamana foarte mult si nu de ceea ce le deosebeste.
Balena este mamifir nu peste.
4. Pe fiecare treapta a clasificarii trebuie sa avem un singur fundament. Niciodata o clasificare nu are mai multe criterii
de clasificare. Elevii nu pot fi clasificati in functie de rezultatele de la invatatura si dupa inaltime.
Tipuri de clasificari:
1. Clasificari naturale (cand are un criteriu natural care tine de structura interna a elementelor clasificate) si artificial
(cand clasificarea are la baza un criteriu practic).
Clasificarea elementelor naturale: clasificare muntilor in munti de incretire, m vulcanici si artificiale: ordinea
alfabetica, dupa inaltime – facute din nevoi practice.
2. Clasificari dihotomice si politomice – dupa numarul de clase.
3. Clasificari nominale si ordinale – in functie de operatiile care se aplica obiectelor din clasele obtiunute.
Nominala – clasificare care se realizeaza in functie de numarul elementelor clasificarii.
Clasificarea populatiei in functie de profesie.
Ordinala – se are in vedere atat numaratoarea cat si ierarhizarea elementelor.
Clasificarea si compararea unei comunitati in functie de venit.

Observatie: operatia inversa clasificarii se numeste diviziune deoarece impartim sau dividem clasele in elemente
componente.