UNIVERSITATEA „ANDREI ȘAGUNA” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

ANUL IV

Referat
Protecția și imunitatea parlamentară

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

STUDENT:
Gavrilă Ștefan-Cătălin

CONSTANȚA
2023

0
 CUPRINS
I. Introducere ................................................................................................. 1
II. Imunitatea parlamentară ......................................................................... 1
II.1. Iresponsabilitatea juridică .................................................................... 3
II.2. Inviolabilitatea ..................................................................................... 5
III. Protecţia mandatului parlamentar ........................................................ 7
III.1. Incompatibilităţile ............................................................................... 7
III.2. Indemnizaţiile sau alte forme de sprijin material ................................ 8
III.3. Regimul disciplinar ............................................................................. 8
IV. Concluzii ................................................................................................... 9
V. Bibliografie ................................................................................................ 10
 I. Introducere

Dreptul parlamentar reglementeaza ansamblul normelor juridice care privesc

activitatea Parlamentului. Privit din acest punct de vedere, dreptul parlamentar presupune
analizarea tuturor actelor juridice normative care privesc organizarea si functionarea
Parlamentului, alegerea organelor de conducere si a structurilor care se formeaza in interiorul
sau, statutul membrilor care alcatuiesc adunarea legislativa si atributiile cu care este inzestrata
puterea legislativa, in special procedura parlamentara.
Dreptul parlamentar este o subramura a dreptului constitutional, cu un obiect
propriu de reglementare care cuprinde procedura parlamentara, continutul si exercitarea
mandatului reprezentativ al membrilor sai si organizarea interna a Parlamentului.1
In continuare vom analiza imunitatea parlamentara, parte din protectia mandatului
parlamentar, referitoare la statutul parlamentarilor.

II. Imunitatea parlamentară

Imunitatea parlamentara este acea trasatura a mandatului parlamentar in temeiul

careia parlamentarul este protejat fata de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite
impotriva persoanei sale si care ii asigura acestuia independenta, libertatea si siguranta in
exercitarea drepturilor si obligatiilor care-i revin potrivit Constitutiei si legilor.2
Pentru a asigura Parlamentului condiţiile necesare exercitării mandatului său, el
trebuie să se bucure de o protecţie specială.
Imunitatea parlamentara protejeaza mandatul in sine, motiv pentru care este
considerata a avea un caracter obiectiv.
Imunitatile se caracterizeaza prin inexistenta raspunderii cu privire la activitatea
legata de exercitarea mandatului si inviolabilitatile care se refera la reguli speciale privind
retinerea, arestarea, perchezitiile sau trimiterea in judecata penala pentru crime sau delicte, cu
exceptia infractiunilor flagrante.

1
Lect. Univ. Dr. Simeon Murgu, Asist. Univ. Mihaela Narcisa Stoicu, Drept parlamentar, Editura Cordial Lex ,
Cluj – Napoca 2008, p. 5
2
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar, Editura All Beck, Bucuresti 2005, p. 329

1
 Prin urmare, deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile
sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Acestia pot fi urmariti si trimisi
in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate
in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati decat cu incuviintarea
Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea acestora si trimiterea lor in judecata
penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie,
competenta de judecata apartinand tot Inaltei Curti de Casatie si Justitie. De asemenea, in caz de
infractiune flagranta, deputatii si senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei, in acest caz
ministerul justitiei trebuind sa il informeze neintarziat pe presedintele Camerei din a carui
componenta cel retinut face parte, asupra retinerii si a perchezitiei. In situatia in care Camera
sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.3
Imunitatea parlamentară nu poate fi nici extinsă, nici restrânsă printr-un act subordonat
Constituţiei, ea nu poate fi suspendată si poate fi luată doar de Camera si numai in considerarea
temeiului de fapt si de drept ce justifica luarea acestei masuri.
Regulile privitoare la imunităţi au ca scop asigurarea independentei parlamentarului in
exercitarea mandatului sau si punerea lui sub protecţie faţă de acte sau fapte abuzive ale
autorităţiilor administrative, judiciare sau ale persoanelor fizice.

Imunitatea parlamentara are doua forme si anume:

1. Iresponsabilitatea juridica
2. Inviolabilitatea parlamentarului
Iresponsabilitatea si inviolabilitatea sunt prevazute de Constitutia Romaniei in art.
72 avand ca obiect asigurarea independentei opiniilor si imunitatea parlamentara. Sub aspect
stiintific insa, atat iresponsabilitatea pentru voturile si opiniile exprimate, cat si inviolabilitatea
parlamenturului fac parte din categoria imunitatilor parlamentare.
Intr-o redactare anterioara celei in vigoare, Regulamentul Camerei Deputatilor si cel
al Senatului prevedeau ca imunitatea parlamentara are ca scop protejarea deputatilor impotriva
urmaririlor judiciare si garantarea libertatii de gandire si actiune a acestora ( articolul similar din
Regulamentul Senatului – art. 149 – in vechea redactare, omitea referirea la „ urmaririle judiciare
abuzive” retinand numai „ urmaririle judiciare „ ca si cum imunitatea parlamentara ar avea ca

3
Art. 72, Constitutia Romaniei

2
scop protejarea unui senator impotriva unei masuri judiciare intemeiata, legale, pentru savarsirea
unei infractiuni evidente, cum ar fi de exemplu omuciderea, un adevarat privilegiu ). Este
adevarat ca iresponsabilitatea si inviolabilitatea sunt imunitati parlamentare diferite, dar ceea ce
le uneste este caracterul lor de masuri de protectie contra amenintarilor sau altor acte de
represiune la care ar putea fi suspusi parlamentarii din partea unei autoritati, organizatii sau altei
persoane. Ele definesc o garantie ce priveste, in ultima analiza, mandatul Camerelor, nu doar al
fiecarui parlamentar in parte, indeplinirea de catre Parlament a competentei si rolului sau
constitutional.
De aceea, imunitatea parlamentara nu constituie un privilegiu, contrar legalitatii
cetatenilor in fata legii si interdictiei privilegiilor, potrivit art. 16 alin. 1 din Constitutia
Romaniei. Ea este consecinta unui imperativ al statutului constitutional al Parlamentului si al
principiului potrivit caruia parlamentarii sunt in serviciul poporului.
O democratie pluralista nu poate exista fara asigurarea independentei si demnitatii
reprezentantei nationale. Acesta fiind si motivul pentru care imunitatea parlamentara are caracter
imperativ, nu constituie un simplu drept subiectiv al parlamentarului la care el ar putea renunta.
Imunitatea parlamentara este de ordine publica si, prin urmare, poate fi invocata din
oficiu si oricand, nu doar de cel interesat, ea facand parte din statutul parlamentarului care, la
randul sau, este de ordine publica.4

II.1. Iresponsabilitatea juridică

In activitatea sa, parlamentarul trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire si
actiune, astfel incat mandatul sa fie exercitat eficient. Specificul muncii parlamentare presupune
participarea la dezbateri, exprimarea de opinii, luari de atitudine ( deseori critice ), participarea la
vot ( deseori deschis ). Pentru ca aceasta participare sa fie reala, parlamentarul trebuie sa aiba
siguranta ca pozitia sa deschisa, principiala, nu-l va expune unor urmari juridice.
Deoarece are ca scop garantarea independentei opiniilor, lipsa raspunderii juridice
consta din interdictia de tragere la raspundere juridica a deputatilor sau senatorilor pentru
voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului lor.5

4
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar, Editura All Beck, Bucuresti 2005, p. 330
5
Art. 72, Constitutia Romaniei

3
 Iresponsabilitatea juridica apara parlamentarul in considerarea actelor savarsite in
exercitiul mandatului sau, cum sunt votul, amendamentele, luarile de cuvant, intrebarile si
interpelarile, rapoartele si avizele prezentate din partea comisiei din care face parte, etc. Prin
urmare, iresponsabilitatea juridica a parlamentarilor urmareste sa apere libertarea de expresie si
de decizie a acestora, si de asemenea, apararea lor fata de orice fapte abuzive ale puterii
executive. 6

Iresponsabilitatea juridică previne declanşarea sau stabilirea unor consecinţe

nefavorabile parlamentarului pentru votul său, sau pentru opiniile politice exprimate în
exercitarea mandatului. ’’Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru
voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului’’7.
Iresponsabilitatea juridica este o imunitate de fond, întrucât priveşte toate actele sau
faptele săvârşite de parlamentar în exercitarea mandatului său, precum şi toate formele de
răspundere juridică, in acelasi timp fiind si o imunitate functionala, deoarece priveste exercitiul
acesteia.
Aceasta forma a imunitatii parlamentare are un caracter absolut si opereaza
indiferent de forma in care deputatii sau senatorii isi indeplinesc mandatul, respectiv propuneri
legislative, hotarari, rezolutii, amendamente la proiectele de legi sau propunerile legislative,
interpelari, exercitarea dreptului de vot, formularea de intrebari, sustinerea unor discursuri in
Camere, etc.8
Asadar, aceasta este absoluta atat in sensul ca nu poate fi ridicata, cat si in cel ca se
refera la toate actele de exercitare a mandatului parlamentar si la toate formele de raspundere
juridica. De asemenea, ea este si o imunitate cu un caracter permanent, deoarece efectele ei se
extind si asupra perioadei de dupa incetarea mandatului parlamentar. Ceea ce excede, insa,
exercitiul mandatului, nu intra sub incidenta acestei forme de imunitate. Parlamentarul nu este
mai presus de lege.9

6
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar, Editura All Beck, Bucuresti 2005, p. 331

7
Art. 72, alin. 1, Constitutia Romaniei
8
Lect. Univ. Dr. Simeon Murgu, Asist. Univ. Mihaela Narcisa Stoicu, Drept parlamentar, Editura Cordial Lex ,
Cluj – Napoca 2008, p. 45
9
Art. 16, alin. 2, Constitutia Romaniei

4
 Prin urmare, actele parlamentarului ce nu sunt in exercitiul functiei sale, pot atrage
raspunderea lui, de exemplu opiniile exprimate in presa, televiziune, radio, discursuri la reuniuni
publice, deoarece exercitarea mandatului are loc la Parlament, in organele sale de lucru, ori la
tribuna acestuia, in indeplinirea unei misiuni, stabilite de Camere, etc. , incitarea la violenta sau
conducerea unei manifestari avand ca scop violarea ordinii publice, proferarea de insulte –
libertatea luptei politice implicand confruntarea de idei si argumente – traficul de voturi sau
traficul de influenta, in general actele private.

II.2. Inviolabilitatea
Inviolabilitatea este o aşa zisă imunitate de procedură, consacrată în considerarea
eventualelor imputări făcute parlamentarilor pentru alte fapte decât cele săvârşite în exercitarea
mandatului şi în legătură directă cu conţinutul acestuia.

Inviolabilitatea – ca instituţie a dreptului parlamentar – are drept scop să prevină

urmărirea judiciară nefondată, arbitrară, împiedicându-l astfel pe parlamentar să-şi exercite
mandatul încredinţat sau constrângându-l astfel să-l exercite într-un anumit mod, contrar
convingerilor şi voinţei sale. În acest sens, potrivit art. 72 din Constituţie:
*deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, percheziţionat sau trimis în judecată penală sau
contravenţională, fără încuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa;
*în caz de infracţiune flagrantă ( descoperită în momentul săvârşirii ei sau înainte ca
efectele ei să se fi consumat), deputatul sau senatorul poate fi reţinut şi supus percheziţiei, dar
Camera trebuie sa fie sesizată neintarziat de catre Ministerul Justitiei si poate dispune revocarea
măsurii, dacă constată că nu există temei pentru reţinere; situatia speciala a infractiunilor
flagrante se justifica prin aceea ca in asemenea ipoteza, in general, orice dubiu cu privire la
masinatiuni politice oculte dispare. Infractiunea flagranta, este de regula, evidenta.10

Sesizarea Camerei are loc prin cerere de retinere, de arestare, de perchezitie sau de
autorizare a trimiterii in judecata penala ori contraventionala, si se adreseaza presedintelui
Camerei respective de catre ministrul justitiei. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, Camera

10
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar, Editura All Beck, Bucuresti 2005, p. 333

5
careia ii apartine deputatul sau senatorul in cauza, va fi convocata de urgenta de catre
presedintele acesteia.

Cererile de retinere, de arestare, sau de perchezitie se inscriu cu prioritate pe ordinea

de zi a Camerelor Parlamentului. Asupra cererii, Camera hotaraste, prin vot secret cu majoritatea
membrilor sai. Hotararea Camerei se comunica de indata ministrului justitiei si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei.
Hotararile Camerei Deputatilor si ale Senatului adoptate in materie de imunitate
parlamentara, sunt defintive si executorii, obligatorii fata de orice autoritate publica, si se executa
intocmai si de indata. Cel care raspunde de executarea acestor hotarari este ministrul justitiei.
Esenta acestei protectii consta in aceea ca poate fi ridicata numai de Camera si numai
in considerarea temeiului de fapt si de drept care justifica retinerea, arestarea, perchezitia sau
trimiterea in judecata penala sau contraventionala a deputatului sau senatorului.11

Asadar, inviolabilitatea parlamentara se refera numai la faptele straine exercitarii

mandatului. Scopul acesteia este sa impiedice ca un parlamentar sa fie privat de posibilitatea de
a-si exercita functia ca urmare a unor urmariri represive si arbitrare, inspirate din motive politice.
Prin urmare, inviolabilitatea nu suprima represiunea ci intarzie momentul urmaririi penale si
judecatoresti, pentru savarsirea unei infractiuni sau contraventii, in scopul de a nu abate un
parlamentar de la exercitarea functiei sale. Aceasta este deci temporara, doar pe durata exercitarii
mandatului. Daca aceasta ar fi perpetua, s-ar transforma intr-un privilegiu care, prin natura lui,
este ireconciliabil cu democratia, libertatea si responsabilitatea demnitatii umane. Deci,
inviolabilitatea nu implica iresponsabilitatea, de aceea ea este o imunitate de procedura si nu una
de fond, intrucat intarzie declansarea procedurii represive ( nu suprima infractiunea ci intarzie
momentul urmaririi si deci, suspenda cursul actiunii penale sau contraventionale.12
Ridicarea imunităţii priveşte exclusiv faptele în considerarea cărora s-a adoptat o
asemenea măsură. Odată cu încetarea mandatului inceteaza şi imunitatea, a cărei protecţie o
asigură, unui nou mandat corespunzându-i o nouă imunitate.

11
Lect. Univ. Dr. Simeon Murgu, Asist. Univ. Mihaela Narcisa Stoicu, Drept parlamentar, Editura Cordial Lex ,
Cluj – Napoca 2008, p. 46
12
M. Enache, Proceduri parlamentare, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.87

6
 Ridicarea imunitatii este de competenta plenului Camerei care, in acest scop, va
trebui sa aprecieze daca masura este serioasa ( daca are in vedere fapte determinate ) si loiala ( sa
nu fie inspirata din motive politice ). In principiu, cererea de incuviintare a declansarii represiunii
penale sau contraventionale ar trebui respinsa cat timp nu exista motive serioase pentru a fi
acceptata.

III.Protecţia mandatului parlamentar

Pentru a asigura parlamentarului condiţiile necesare exercitării mandatului său, el trebuie

să se bucure de o protecţie specială, În sens restrictiv, pot fi incluse în sistemul măsurilor de
protecţie a mandatului parlamentar incompatibilităţile şi imunităţile. în sens larg însă mai pot fi
integrate în acest sistem indemnităţile'13 şi regimul disciplinar propriu.

III.1. Incompatibilităţile
Regulile privitoare la incompatibilităţi au ca scop protecţia şi independenţa celui ales. 14
Ele implică o alegere, din partea celui în cauza, între mandatul parlamentar şi o funcţie, publică
sau privată, sau orice altă activitate incompatibilă cu mandatul, În acest sens, art. 71 din
Constituţie şi art. 14 din Legea nr. 96/2006 menţionează, pe de o parte, o incompatibilitate
specială, aceea între deputat şi senator - nimeni neputând fi în acelaşi timp membru al celor două
Camere -, iar pe de altă parte, o incompatibilitate generală, între calitatea de deputat sau de
senator şi orice altă „funcţie publică de autoritate", cu excepţia celei de membru al Guvernului 15
Articolul 81 alin. (2) din Cartea I, cap. III al Legii nr. 161/2003 16) determină sintagma «funcţii
publice de autoritate», incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator: funcţiile din
administraţia publică asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat
şi funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat din cadrul organelor de

13
Indemnităţile sunt considerate - şi ele - măsuri de protecţie a parlamentarului, asigu-rându-i acestuia o
existenţă decentă şi punându-1 la adăpost de tentativele coruptibile.
14
Incompatibilităţile se deosebesc deci de ineligibilităţi. Acestea din urmă protejează pe alegători şi au un
caracter absolut.
15
Articolul 30 lit. e) din Legea nr. 215/2001 prevede incompatibilitatea între funcţia de consilier şi aceea de
deputat sau senato
16
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri şi prevenirea corupţiei (M. Of nr. 279 din 21 aprilie 2003).

7
specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia
Prezidenţială, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de conducere
specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice, funcţiile de consilieri locali şi
consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu
al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale,
funcţiile de conducere şi cele de execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi
celorlalte organe din unităţile administrativ-teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice
ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit
persoanelor care le deţin să candideze în alegeri.

III.2. Indemnizaţiile sau alte forme de sprijin material

Pe timpul exercitării mandatului, de regula, contractul de muncă al parlamentarului se
suspendă, cu excepţia cazurilor în care Biroul permanent al Camerei, la cererea parlamentarului,
decide altfel. în ipoteza suspendării contractului de muncă, «cerinţa suplinirii veniturilor» este
evidentă. Dar, chiar şi în celelalte împrejurări, parlamentarului trebuie să i se asigure condiţii -
rezonabile, nu privilegiate - pentru exercitarea mandatului.
Indemnizaţiile principale constau într-o sumă fixă lunară,17diurna pe perioada cât
parlamentarul este prezent la lucrările în plen şi în comisii, cazarea gratuită pentru cel care nu
domiciliază în Bucureşti sau, la alegere, indemnizaţia de cazare, pe durata desfăşurării sesiunilor.
Indemnizaţiile secundare constau în diurne de deplasare, gratuitatea transportului pe căile ferate
române, pe liniile auto, navale şi aeriene interne, rambursarea taxelor de poştă şi telecomunicaţii
interne, pentru activităţile legate de exercitarea mandatului.18
În scopul exercitării mandatului în circumscripţii electorale, parlamentarilor li se alocă,
lunar, o sumă forfetară egală cu indemnizaţia lunară brută.

III.3. Regimul disciplinar

17
Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fiecărei Camere poate propune acesteia diminuarea
indemnizaţiei lunare a parlamentarului, în raport cu timpul efectiv afectat de acesta exercitării îndatoririlor sale.
18
Împărtăşim fără rezerve observaţiile făcute în doctrină, pentru a nu da loc la abuzuri: a) Este necesar ca
prin însăşi legea care stabileşte cuantumul indemnizaţiei să se specifice că aceasta este reductibilă proporţional cu
numărul absenţelor de la şedinţele Camerelor, imputabile fiecărui parlamentar; b) Legea ar trebui să precizeze
limitarea cuantumului indemnizaţiei la un echitabil raport cu salariul mediu pe ţară. (T. Drăganu, op. cit., p. 245-
246). Legea nr. 53/1991. republicată (M. Of. nr. 23 din 31 ianuarie 1996), are ca obiect de reglementare
indemnizaţiile

8
 Independenţa parlamentarului şi posibilităţile sale de acţiune în exercitarea mandatului ar
fi afectate dacă alte organe decât cele ale Camerei din care el face parte i-ar putea angaja şi statua
răspunderea disciplinară. De aceea, regulamentele Camerelor stabilesc sancţiunile disciplinare
aplicabile membrilor lor, precum şi procedura de sancţionare.19
Articolul 52 din Legea nr. 96/2006 determină sfera abaterilor disciplinare: încălcarea
dispoziţiilor privind îndatoririle prevăzute de Constituţie şi de această lege; nerespectarea
prevederilor Regulamentului Camerei din care face parte şi a Regulamentului şedinţelor comune;
exercitarea abuzivă a mandatului; comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui
parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora,
dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar.

IV. Concluzii

Mandatul parlamentar este o imputernicire de a reprezenta. Politiceste el este o convenţie

intre alegatori şi cei care aspiră la dobândirea mandatului, având la baza o platformă electorală.
Juridiceşte el semnifică o funcţie publică cu care titularul sau este investit prin alegeri şi al cărei
conţinut este predeterminat prin lege.
Mandatul este reprezentativ (nu imperativ) şi ca atare este constituit în absenţa oricărei
proceduri de revocare. Aceasta în considerarea faptului ca fiecare parlamentar reprezintă
Naţiunea în intregul ei.

19
Ele nu au nimic comun cu formele de răspundere disciplinară din dreptul muncii, parlamentarul neavând
calitatea de subiect al abaterii disciplinare pe baza unui contract de muncă.

9
 V. Bibliografie

1. Lect. Univ. Dr. Simeon Murgu, Asist. Univ. Mihaela Narcisa Stoicu, Drept
parlamentar, Editura Cordial Lex , Cluj – Napoca 2008;
2. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar, Editura All Beck, Bucuresti
2005;
3. Art. 72, Constitutia Romaniei;

4. M. Enache, Proceduri parlamentare, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.87;

5. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri şi prevenirea corupţiei (M. Of nr.
279 din 21 aprilie 2003).

10