MANDATULUI PARLAMENTAR

Dicţionarul explicativ al liumbii române explică noţiunea de mandat ca o împuternicire (contractuală) de a

reprezenta o persoană fizică sau juridică şi de a acţiona în numele ei ori act prin care se dă această împuternicire
(procură).
Mandatului parlamentar i se atriibuie şi alte sensuri:
a) suport popular pentru un program politic, exprimat prin votul dat în alegeri;
b) împuternicire dată unui deputat să exprime voinţa cetăţenilor ce l-au ales în organele reprezentative ale statului.

În literatura de specialitate mandatul parlamentar reprezintă

 funcţie publică cu care membrii adunărilor (Camerelor) parlamentare sunt învestiţi prin alegere,
 o funcţie politică cu care titularul său este învestit prin alegeri, al cărui conţinut este predeterminat prin
lege
 o demnitate publică rezultată din alegerea de către electorat în vederea exercitării prin reprezentare a
suveranităţii naţionale (puterii poporului) şi care conţine împuterniciri stabilite prin Constituţie şi legi.

Doctrina naţională a dreptului constitutional, inclusiv pincipalele izvoare de drept constitutional în acest
domeniu, cum ar fi Constituţia, Legea despre statutul deputatului în Parlament, nu interpretează noţiunea de
mandat parlamentar. O asemenea stare de lucruri reclamă unele constatări în urma cărora am putea propune o
definiţie a noţiunii în discuţie:
1. Mandatul parlamentar este un mijloc intermediar între popor ca deţinător al suveranităţii naţionale şi
reprezentanţii acestuia în organul legislativ al statului.
2. Deţinătorii mandatelor parlamentare poartă denumirea de deputaţi. În sistemele cu parlamente bicamerale o
cameră este denumită adunarea deputaţilor, adică a reprezentaţiilor, iar cealaltă senat, membrii săi fiind numiţi
senatori.
3. Mandatul parlamentar rezultă cu preponderenţă din alegerile parlamentare. Deputaţii sunt aleşi prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. În sistemele constituţionale sunt cunoscute şi alte modalităţi de
desemnare
4. Conţinutul mandatului parlamentar este determinat de normele de drept constituional cuprinse în Constituţie,
Legea despre statutul deputatului în Parlament, Regulamentul Parlamentului.
5. Mandatul parlamentar este general: datorită acestui fapt exercitarea lui nu este condiţionată de necesitatea
aprobării fiecărui act de către alegători;
6. Încetarea mandatului parlamentar are loc în funcţie de sistemul electoral aplicat în procesul de formare a
Parlamentului sau, în alte cazuri, strict determinate de legislaţie.

Generalizând aceste constatări considerăm mandatul parlamentar drept un mijloc intermediar între popor
ca deţinător al suveranităţii naţionale şi reprezentanţii acestuia în organul legislativ al statului,
rezultînd, de regulă, din alegeri, al cărui conţinut este determinat de normele de drept constitutional
caracteristici (trăsături) ale mandatului parlamentar ar fi:

 generalitatea,
 independenţa,
 irevocabilitatea
 (unii autori admit și protecţia constituţională)

Generalitatea mandatului parlamentar. Presupune relaţia deţinătorului mandatului (deputat, senator) cu

întreg poporul, nu doar cu o parte din alegători. Caracteristica dată şi-a găsit confirmarea în art. 68 alin. (1) din
Constituţia Republicii Moldova care conscară: în exercitărea mandatului, deputaţii sunt în serviciul poporului.
Aceeaşi dispoziţie este preluată şi de Legea cu privire la statutul deputatului (art.2).
Independenţa (libertatea) mandatului parlamentar. Această caracteristică a mandatiului parlamentar este
o consecinţă a democraţiei reprezentative fundamentată de ideea suveranităţii naţionale. Independenţa
mandatului presupune că deputaţii (senatorii) nu acţionează în baza unor instrucţiuni date de alegători, dar
nici nu au nevoie de acestea, procedând conform convingerilor personale. Mai mult decât atât, deciziile
reprezentanţilor desemnaţi prin alegeri nu necesită aprobare de popor pentru a căpăta valoare juridică.
Irevocabilitatea mandatului parlamentar. presupune imposibilitatea revocării deputaţilor ori senatorilor
aleşi înainte de expirarea mandatului. Articolul 68 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire
la statutul deputatului (art.2) stabilesc că “Orice mandat imperativ este nul”.
Mandatul imperativ este însoţit de o serie de consecinţe dintre care menţionăm:
- acţiunile deputatului în organul reprezentativ sunt determinate de doleanţele alegătorilor formulate în
aşa numitele “porunci ale alegătorilor”.
- mandatarii sunt obligaţi ca periodic să prezinte dări de seamă privitor la modul în care îşi exercită
atibuţiile ca reprezentant al alegătorilor din circumscripţia electorală respective
- alegătorii au dreptul de a retrage mandatul deputatului care nu şi-a îndeplinit poruncile date de
aceştea.
(aspect mentionate in constituția din 1978)

DURATA MANDATULUI PARLAMENTAR

În conformitatea cu Legea despre statutul deputatului în Parlament, deputaţii intră în exercitarea

mandatului din momentul alegerii şi validării lui ulterioare. Documentul care certifică acest drept este
certificatul doveditor al alegerii în Parlament, eliberat de Comisia Electorală Centrală. Totodată, deputaţii
dispun de legitimaţie de deputat şi insignă de deputat, eliberate de Biroul permanent după constituirea legală a
Parlamentului, iar în perioada de exercitare a mandatului, deputatului i se eliberează paşaport diplomatic.
Durata mandatului de deputat este de 4 ani. Constituţia Republicii Moldova (art. 63 alin. (1) admite
posibilitatea prelungirii acestui termen, prin lege organică, în caz de război sau de cataclisme. Durata
mandatului parlamentar diferă de la un sistem constituţional la altul.
Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Parlamentului nou ales, în caz de demisie sau de
deces. În caz de demisie sau de deces, intervine vacanţa mandatului de deputat.
Cererea de demisie se prezintă Preşedintelui Parlamentului. Parlamentul, prin hotărîrea sa, va lua act de
cererea de demisie a deputatului şi va declara mandatul vacant.
În caz de deces, Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului va întocmi un raport. Parlamentul,
prin hotărîrea sa, va lua act de raportul comisiei şi va declara mandatul vacant.
Mandatul vacant va fi atribuit supleantului imediat următor de pe lista de partid, organizaţiei social-politice sau
a blocului electoral pentru care a candidat deputatul al cărui mandat a fost declarat vacant.
 CONTINUTUL MANDATULUI PARLAMENTAR

Conținutul mandatului - „totalitatea drepturilor pe care le conferă şi a obligaţiilor pe care le presupune” acesta.

clasificarea drepturilor parlamentare în funcţie de mai multe criterii.

 După conţinut, drepturile şi îndatoririle parlamentarilor se clasifică în drepturi care ţin de organizarea
internă a Parlamentului şi drepturi care privesc raporturile de reprezentare şi responsabilitatea faţă de
alegători.
 În funcţie de timpul în care pot fi realizate drepturile şi îndatoririle parlamentarilor sunt clasificate în
dreprturi şi îndatoriri:
a) realizate în perioada desfăşurării sesiunilor, şediinţelor;
b) realizate în intervalele dintre acestea.
 În funcţie de actul normativ în care sunt consacrate, acestea se clasifică în drepturi şi îndatoriri
consacrate în Constituţie şi cele prevăzute în legi.

unele drepturi şi îndatoriri parlamentare sunt greu de clasificat, vom examina aceste drepturi fără vreo
oarecare clasificare, ţinănd cont însă de importanţa lor.
Drepturile deputaţilor de a participa la întreaga activitate a Parlamentului. În această ordine de idei vom
menţiona următoarele drepturi şi îndatorii atribuite parlamentarilor;
a) dreptul de a participa la examinarea colegială şi liberă a problemelor ce ţin de competenţa Parlamentului,
la dezbaterea şi adoptarea proiectelor puse pe ordinea de zi a şedinţei Parlamentului. Deputații au
următoarele împuterniciri

- să facă propuneri legislative în scris spre a fi examinate de Parlament;

- să facă propuneri şi observaţii asupra ordinii de zi a şedinţei, asupra esenţei problemelor puse în
discuție
- să participe la dezbateri, să adreseze întrebări raportorilor şi preşedintelui şedinţei, să ceară răspunsuri;
- să-şi argumenteze propunerile, să se pronunţe în chestiuni de procedură, să prezinte note informative;
- să facă amendamente la proiectele de legi, de hotărîri şi de alte acte normative.

b) dreptul de a participa la luarea deciziilor de către Parlament. Aşa, deputaţii beneficiază de dreptul de vot
deliberativ asupra tuturor problemelor examinate de Parlament;

c) dreptul de a participa la formarea organelor interne ale Parlamentului, formarea altor organe de stat ori
numirea în funcţie a unor persoane cu atribuţii publice. În acest sens Legea privind statutul deputaţilor
în Parlament le acordă următoarele drepturi:

- să aleagă şi să fie aleşi în organele Parlamentului;

- să-şi exprime părerea asupra componenţei nominale a organelor formate de Parlament şi
asupra candidaturilor persoanelor oficiale în cadrul dezbaterilor pentru alegerea, numirea sau
confirmarea lor de către Parlament;

d) dreptul de a realiza controlul parlamentar. Pentru aceasta deputaţii sunt în drept:

- să dea dovadă de iniţiativă şi să facă propuneri vizând examinarea la şedinţele Parlamentului a dărilor
de seamă sau a informaţiilor prezentate de orice organ sau persoană oficială, aflată în subordinea
Parlamentului;
- să pună problema votului de încredere în Guvern, în persoanele oficiale alese, numite sau confirmate de
Parlament, dacă propunerea este susţinută de cel puţin o pătrime din deputaţii aleşi;
- să propună spre examinare Parlamentului probleme ce ţin de controlul asupra modului în care organele
de stat şi cele obşteşti, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile execută legile şi hotărîrile Parlamentului;
- să adreseze întrebări, interpelări şi petiţii Preşedintelui Republicii Moldova, membrilor Guvernului sau
altor reprezentanţi ai organelor centrale ale administraţiei de stat.
 e) dreptul la iniţiativă legislativă. Acest drept aparţinând deputaţilor, este garantat prin:
- examinarea obligatorie a propunerii făcute cu titlu de iniţiativă legislativă la şedinţa
Parlamentului şi adoptarea uneia dintre următoarele hotărîri privind: adoptarea unei legi;
trimitrea spre definitivare în comisia permanentă respectivă a proiectului de lege propus;
elaborarea unui proiect de lege; respingerea întemeiată a propunerii legislative;
- punerea obligatorie la vot a propunerilor şi amendamentelor la lege formulate de deputat, cu
respectarea procedurii legislative prevăzute de Regulamentul Parlamentului;
- participarea sa la şedinţele Biroului permanent şi ale Guvernului.

f) de a cere informaţiile necesare de la orice organ de stat. Legislaţia naţională obligă organele de stat şi
persoanele oficiale să acorde sprijinul necesar la efectuarea cercetărilor, să prezinte fără obstacole la
cererea deputatului sau a comisiei care cercetează cazul, datele şi documentele necesare examinării lui
obiective.

g) dreptul de a menţine relaţii cu alegătorii. În scopul garantării acestui drept autorităţile administraţiei publice
locale sunt obligate să acorde deputatului sprijinul necesar pentru organizarea lucrului cu alegătorii

Legea privind statutul deputaţilor în Parlament a instituit pentru deputaţi şi următoarele îndatorii

- obligaţia de a respecta cu stricteţe Constituţia, legile, normele etice şi morale;

- datoria de a fi demni de încrederea alegătorilor, de a contribui prin exemplul personal la întărirea disciplinei
de stat, la îndeplinirea obligaţiilor civice, la asigurarea drepturilor omului şi la respectarea legislaţiei

PROTECŢIA MANDATULUI PARLAMENTAR

1.Indemnizaţiile - oferite parlamentarilor, luând forma unui salariu veritabil, ajung să transforme mandatul
palamentar într-o „profesiie”. Componenţa indemnizaţiilor:

- salariul de bază. Este stabilit prin legea salarizării. Deputatul primeşte salariul de bază de la data validării
mandatului şi până la expirarea mandatului, în condiţiile prevăzute de Constituţie;

- sporul pentru vechime în muncă, al cărui cuantum este stabilit prin hotărârea Parlamentului;

- spor pentru grad ştiinţific al cărui cuantum este stabilit de legislaţia în vigoare;

- indemnizaţiea zilnică pentru participare la lucrările în plen, în comisie sau la şedinţele Biroului permanent.Ca şi în
cazul sporului pentru vechime în muncă, cuantumul indemnizaţiei zilnice este stabilit prin hotărârea Parlamentului;

- diurnele al cărei cuantum este stabilit de Parlament.

2. Asigurare cu spaţiu locativ. Deputaţii care nu dispun de spaţiu locativ în municipiul Chişinău sunt asiguraţi
cu apartament de serviciu pe durata mandatului

3.Protecţia socială. Deputaţii au dreptul la concediu anual plătit, la concediu pentru interesele personale şi la
concediu medical. Concediul anual plătit se acordă deputatului pe o durată de 36 de zile lucrătoare

Preşedintele Parlamentului, în caz de expirare a mandatului, de demisie sau de imposibilitate definitivă de exercitare
a atribuţiilor, beneficiază de:
a) asistenţă medicală şi tratament balneoclimateric gratuite;
b) asigurare a securităţii în decursul unui an de zile;
c) automobil în decursul unui an de zile;
d) înlesniri la plata pentru serviciile comunale;
e) paşaport diplomatic.
La expirarea duratei mandatului, deputatului care a activat în Parlament o perioadă de cel puţin 2 ani i se plăteşte o
indemnizaţie unică neimpozabilă de concediere, egală cu suma tuturor plăţilor deputatului pentru 10 luni, iar celor care au
activat în Parlament o perioadă mai mică de 2 ani - o indemnizaţie unică neimpozabilă de concediere, egală cu suma
tuturor plăţilor deputatului pentru 5 luni

4.Incompatibilităţi. Conform art. 70 din Constituţia Republicii Moldova (alin. 1), „Calitatea de deputat este
incompatibila cu exercitărea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi stiinţifice”. Legea privind
statutul deputatului în Parlament (art. 3) consacră că mandatul de deputat este incompatibil cu:

a) funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;

b) funcţia de membru al Guvernului;

c) funcţia de avocat parlamentar;

d) exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un stat străin sau organizaţie internaţională,
cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de Regulamentul Parlamentului.

Legea privind statutul deputaţilor în Parlament obligă deputaţii ca, în decursul a 30 de zile de la validarea
mandatului, să declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentară pe care va continua să o desfăşoare.
Deputaţii sunt datori ca, în decurs de 30 de zile de la data validării mandatului şi cu 3 luni înainte de expirarea mandatului,
să depună la Biroul permanent declaraţiile despre toate veniturile lor, în forma şi modul prevăzute de legislaţia în vigoare.
Aceste declaraţii sunt verificate de Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi, împreună cu organele fiscale.

5.Imunităţile. Este o „lovitură” asupra principiului egalităţii cetăţenilor în drepturi, asigurând parlamentarilor un
regim juridic privilegiat în raporturile lor cu justiţia. Sunt justificate prin grija de a apăra libertatea şi independenţa
parlamentarilor fiind considerate şi o garanţie pentru buna funcţionare a parlamentului prn faptul că se evită situaţiile în
care un reprezentant al poporului ar putea fi judecat pentru declaraţii ostile guvernului.

Legea privind statutul deputaţilor în Parlament (art. 9) stabileşte că imunitatea parlamentară are ca scop
protejarea deputatului în Parlament împotriva urmărilor judiciare şi garantarea libertăţii lui de gândire şi de acţiune.
Acest pincipiu este supus criticii, adversarii acestuia considerînd că imunitatea parlamentară este un privilegiu nejustificat
care oferă parlamentarilor posibilitatea să se eschiveze de la obligaţiile legale sau să suporte răspunderea pentru acţiunile
ilicite.

Pot fi distinse două elemente structurale ale imunităţii: iresponsabilitatea şi inviolabilitatea.

1. Iresponsabilitatea. Legea privind statutul deputaţilor în Paralament (art. 9 alin. 2), în conformitate cu care
deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică sub nici o formă pentru opiniile politice sau
voturile exprimate în exercitarea mandatului. Regula iresponsabilităţii se aplică doar actelor care ţin
nemijlocit de funcţiile parlamentare: propuneri, amendamente, interpelări şi voturi exprimate în şedinţe
plenare şi în comisii, raporturi depuse pe numele unei comisii, chestiuni, întrebări scrise şi orale, acte săvîrşite
în cadrul unei misiuni încredinţate de către organele Parlamentului

2. Inviolabilitatea. Articolul 70 din Constituia Republicii Moldova consacră că deputatul nu poate fi reţinut,
arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea
Parlamentului, după ascultarea sa. Aceste prevederi sunt preluate de Legea privind statutul deputaţilor în
Parlament carte (art. 10) exclude posibilitatea reţinerii, arestării, percheziţionării deputaţilor, cu excepţia
cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimiterea lor în judecată pe cauză penală ori contravenţională fără
încuviinţarea prealabilă a Parlamentului după ascultarea sa.

Orice cerere de reţinere, arest, percheziţie sau trimitere în judecată penală ori contravenţională este adresată
Preşedintelui Parlamentului de către Procurorul General. Preşedintele Parlamentului o aduce la cunoştinţă
deputaţilor în şedinţă publică în cel mult 7 zile de la parvenirea acesteia şi o trimite de îndată spre examinare
Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, care, în cel mult 15 zile, va adopta o hotărâre de aprobare ori
respingere a cererii.Acest aspect al imunităţii parlamentare vizează să garanteze buna funcţionare a
Parlamentului, protejând membrii săi împotriva urmăririlor penale organizate în timpul exercitării
mandatului de organele de drept. Imunitatea este strict personală şi nu se extinde asupra eventualilor
complici, nici asupra membrilor familiei parlamentarilor