TEST NR 1

Tema I. Subiecte ale raporturilor constituționale și juridice

1.1 Descrieți trăsăturile subiectelor de drept constituțional.
Subiecţi ai raporturilor de drept constituţional sunt oamenii luaţi individual sau grupaţi în
colective. Unul din subiectele raporturilor este totdeauna fie deţinătorul puterii de stat, fie statul, fie
un organ de stat şi aceste subiecte acţionează în mod necesar într-un raport juridic, apărut în
activitatea de instituire, menţinere şi exercitare a puterii de stat. (poporul,statul,organele
statului,partidele și organizațiile social-politice,cetățenii RM,străinii și apatrizii.)
1.2 Numiți condițiile în care organele statului dobândesc statutul de subiect de drept
constituțional.
Organele legislative apar întotdeauna ca subiect al raporturilor de drept constituţional, pe când
celelalte organe (executive, judecătoreşti, etc…) pot fi subiecte de drept constituţional numai dacă
participă la un raport juridic în care celălalt subiect este poporul, statul sau organele legislative, şi
dacă raportul se naşte în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii. Organele interne ale
Parlamentului (Comisiile permanente) sunt subiecte ale dreptului constituţional atunci, cînd
îndeplinesc atribuţiile de avizare şi control.
1.3 Selectați unul dintre subiectele de drept constituțional din Republica Moldova și evaluați
statutul său juridic.
Cetăţenii Republicii Moldova se pot manifesta în calitate de subiecţi de drept constituţional în
trei cazuri:
 ca persoane fizice
 ca persoane învestite cu anumite funcţii într-un organ de stat
 organizaţi pe circumscripţii electorale într-un corp electoral
Cetățenii RM spre deosebire de alți subiecți de drept constituțional beneficiază de o plenitudine de
drepturi și îndatoriri și de un statut special,intrucat acestea pot participa la viata publica a statului,la
luarea deciziilor de ordin national cât și la administrarea acestuia.
Subiectul II. Sistemul electoral de reprezentare proporţională
2.1 Descrieți natura și conținutul sistemului de reprezentare proporțională electorală.
Tendinţele care au dat naştere reprezentării minorităţilor au adus pe unii cugetători la ideea
reprezentării proporţionale. Ca şi reprezentarea minorităţilor, reprezentarea proporţională se bazează
pe principiul echităţii sociale. Reprezentarea proporţională are scop în teorie de a determina
aritmetic raportul dintre forţa numerică şi puterea politică, de a restaura proporţia dintre
reprezentanţi şi reprezentaţi. Mecanismul reprezentării proporţionale presupune un scrutin de listă,
fiecare partid stabilind în acest scop numele candidaţilor care vor figura pe listele înaintate după
procedura prevăzută de legislaţia electorală. Repartizarea mandatelor în Parlament are loc în urma
unor calcule complicate, stabilite deseori, în mod diferit, în funcţie de sistemul constituţional sau
momentul istoric.
2.2 Numiți sistemele de reprezentare proporțională cunoscute în practica constituțională și
descrieți esența acestora.
În Republica Moldova evoluţia constituţionalismuluieste marcată odată cu adoptarea unor acte
de importanţă istorică - Declaraţia cu privire la suveranitate, Declaraţia cu privire la independenţă
etc, care au influenţat forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic şi care au contribuit la
adoptarea Constituţiei Republicii Moldova la 29 iulie 1994.
 Sistemul câtului rectificat - Acest sistem are ca scop reducerea pe cât este posibil a resturilor
uşurând împărţirea mandatelor. El tinde să favorizeze minorităţile, micşorând câtul electoral prin
adăugirea unei unităţi la divizor.
 Sistemul celor mai mari resturi - Este aplicat în unele cantoane elveţiene Acest sistem atribuie
mandatele rămase listelor care au cele mai mari resturi şi în ordinea importanţei resturilor. El
favorizează minorităţile, dar poate da rezultate imprecise în circumscripţiile mici.
 Sistemul concurenţei listelor şi al dublului vot simultan - În acest sistem se votează simultan şi
listele, şi persoanele cu un dublu vot simultan.
 Sistemul proiectului Briand- în cadrul acestui sistem se împarte numărul de alegători înscriși la
numărul de deputaţi care urmează să fie aleşi, pentru a obţine câtul electoral. Se împarte apoi totalul
voturilor fiecărei liste la acest cât şi se atribuie atâtea mandate de câte ori totalul voturilor sale
cuprinde câtul. Acest sistem protejează majoritatea.
 Sistemul divizorului comun - În cadrul acestui sistem se stabileşte o unitate de măsură, un prag
electoral fix, acelaşi pentru toate listele dintr-o circumscripţie, ce se obţine împărţind numărul total
de voturi întrunit în fiecare listă la 1, 2, 3, 4..., câte mandate sunt în circumscripţie.
 Sistemul van de Walle - Este considerat foarte complicat, dar, în acelaşi timp şi ingenios. Grupează
circumscripţiile pe regiuni sau provincii şi utilizează resturile din circumscripţiile unei regiuni
pentru atribuirea mandatelor nedistribuite în toată regiunea.
 Sistemul grupării listelor - A fost adoptat în 1912 de Camera franceză, dar, respins de Senat, nu s-a
mai [Link] sistem favorizează foarte mult majoritatea şi presupune coaliţii electorale imorale.
 Sistemului numărului unic - În acest sistem se împarte numărul total al alegătorilor din toată ţara la
numărul total de mandate de care dispune legislativul, obţinându-se astfel un cât numit divizorul
electoral uniform. Acest sistem este foarte complicat.
2.3 Evaluați avantajele și dezavantajele unui sistem electoral proporțional.
Avantaje:
 Sistemul reprezentării proporţionale asigură o rată înaltă de participare la vot şi o bună disciplină de
partid;
 Reprezentarea proporţională are scop traducerea în lege a voinţei exprimate în anumită direcţie, prin
alegeri, de popor;
 Reprezentarea proporţională duce la o fidelă reprezentare a segmentelor de electorat, inclusiv a
minorităţilor, ceea ce consolidează legitimitatea parlamentului.
Dezavantaje:
 Fragmentarea spectrului parlamentar
 Procedurile greoaie de funcţionare a camerelor
 Corupţia
 Lipsa de interes a parlamentarului pentru preocupările concrete ale electoratului din circumscripţie
 Lipsa de cooperare legislativ/executiv
 Calitatea slabă a clasei politice

TEST NR 2
Tema I. Procedura de adoptare a Constituţiei
1.1 Care sunt elementele constitutive ale procesului de adoptare constituțională?
 Iniţiativa adoptării constituţiei.
 Organul competent să adopte constituţia.
 Modurile de adoptare a constituţiei.
1.2 Oferiți o analiză motivată a diferitelor forme de constituții, începând cu modul
în care sunt adoptate.
 Acordată - Numită și charta concedată este adoptată de către monarh ca stăpân absolut ce-şi
exercită puterea sa.
 Statut - Constituția care se votează pe cale plebiscitară,fiind considerată mai progresivă ca cea
acordată.
 Pact - Adoptată prin intermediul încheierii unui pact (contract) între popor şi rege. Poporul este
reprezentat de parlament.
 Convenție - Adoptată de către o adunare denumită convenţie,care se alegea cu scopul de a adopta
constituţia.
 Referendară - Adoptată de parlament prin: inițiativa constituțională,elaborarea proiectului
constituției,discutarea publică a proiectului și adoptarea prin referendum.
 1.3 Descrieți procedura de adoptare a Constituției Republicii Moldova, începând cu
cerințele pentru procesul de adoptare a constituțiilor.
 Inițierea procesului: Adoptarea sau revizuirea Constituției poate fi inițiată de către Președintele
Republicii Moldova, de către cel puțin o treime dintre deputații Parlamentului sau de către cetățeni,
în număr de cel puțin 200,000, care au drept de vot.
 Elaborarea proiectului de constituție: După inițierea procesului, se formează o comisie
constituțională sau un organism similar pentru elaborarea proiectului de constituție sau pentru
modificările propuse.
 Consultări publice: Proiectul de constituție sau modificările propuse sunt supuse consultărilor
publice. Acest pas este crucial pentru asigurarea participării cetățenilor în procesul de elaborare a
constituției.
 Aprobarea în Parlament: Proiectul de constituție sau modificările propuse sunt supuse dezbaterilor
și votului în Parlament. Este necesar un vot favorabil de două treimi din numărul total al deputaților
pentru adoptare.
 Referendum: În unele cazuri, adoptarea sau modificarea constituției poate necesita și aprobarea prin
referendum. Acesta este necesar dacă proiectul a fost inițiat de cetățeni sau dacă legislația prevede
acest lucru.
 Promulgarea de către Președinte: După adoptarea de către Parlament și, eventual, aprobarea prin
referendum, proiectul de constituție sau modificările propuse sunt trimise Președintelui Republicii
Moldova pentru promulgare.
 Publicarea și intrarea în vigoare: După promulgare, noua constituție sau modificările sunt publicate
oficial, iar constituția intră în vigoare la data specificată în textul său.
Subiectul II. Conceptul și evoluția istorică a instituției cetățeniei
2.1 Formulați definiția cetățeniei.
Cetăţenia este o stare de fapt care rezultă din legătura principală şi stabilă între stat şi o persoană
fizică, în baza căreia aceasta participă la diferite proceduri legale prin care se realizează
suveranitatea naţională şi beneficiază de drepturile şi libertăţile fundamentale recunoscute şi
garantate de statul repectiv, care, în acelaşi timp, îi impune şi o serie de îndatoriri fundamentale.
2.2 Numiți și explicați teoriile care reflectă natura juridică a cetățeniei.
 Teoria contractuală - cetăţenia este rezultatul unui“raport contractual”, ceea ce ar însemna că ea se
naşte numai dintr-un acord de voinţă aparţinând statului şi persoanei fizice.
 Teoria manifestării unilaterale a voinţei de către stat - ei consideră că în cazul dobândirii cetăţeniei
prin naştere, dar mai ales la dobândirea cetăţeniei prin cerere, statul îşi manifestă în mod unilateral
voinţa sa, astfel încît naturalizarea devenind nu altceva “decât un act unilateral de putere publică”.
 Teoria condiţiei juridice - cetăţenia este definită ca apartenenţă a persoanei la stat în virtutea căreia
persoana are faţă de stat drepturile stabilite prin lege, precum şi obligaţiile corespunzătoare.
 Teoria statutului juridic - Cei ce împărtăşesc această viziune consideră că cetăţenia statului este un
“statut personal” cum ar fi clasa socială, vârsta, sexul, conesiunea religioasă.
 Teoria raportului juridic - cetăţenia este un raport politic şi juridic de “dominaţiune şi supuşenie” din
care izvorăsc drepturi şi obligaţii, reciproce între individ şi stat.
 Teoria cetăţeniei – element al capacităţii juridice- este o componenţă, un element al capacităţii
juridice, care este o prerogativă a subiectelor de drept.
 Teoria legăturii de apartenenţă statului - cetăţenia exprimă legatura ce uneşte un individ, un grup de
indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat.
 Teoria cetăţeniei - element constitutiv al statului-cetăţenia este pur şi simplu un element constitutiv al
statului.
2.3. Descrieți procesul de evoluție istorică a instituției cetățeniei în Republica Moldova.
În legislaţia Republicii Moldova noţiunea de cetăţenie a fost interpretată pentru prima dată
în anul 1991 în Legea cu privire la cetăţenia Republicii Moldova. Chiar în articolul 1 din această
Lege cetăţenia era definită în felul următor: “Cetăţenia Republicii Moldova determină relaţiile
politice şi juridice permanente dintre o persoană fizică şi statul Republicii Moldova, care îşi
găsesc expresia în drepturile şi obligaţiile lor reciproce”. Legea cetăţeniei în vigoare (art. 3)
determină că “Cetăţenia Republicii Moldova stabileşte între persoana fizică şi Republica
Moldova o legătura juridico-politică permanentă, care generează drepturi şi obligaţii reciproce
între stat şi persoană”. Lucrul important pe care trebuie să-l înţelegem este că: cetăţenia
Republicii Moldova reprezintă expresia relaţiilor social-economice, politice şi juridice dintre
indivizi şi statul Republicii Moldova; cetăţenia înseamnă apartenenţa persoanelor fizice la patria
sa – Republica Moldova; ea implică pentru cetăţeni atât drepturi cât şi obligaţii.

TEST NR. 3
Tema I. Conceptul şi caracteristicile izvoarelor dreptului constituţional
1.1 Formulați definiția izvoarelor formale ale dreptului constituțional.
Izvoarele formale de drept (numite în literatura recentă şi izvoare de drept în sens juridic)
sunt formele de exprimare a normelor juridice, care fac parte din sistemul de drept în cadrul unui
stat, determinate de modul de adoptare ori sancţionare a lor de către autorităţile competente ale
statului.
1.2 Care sunt izvoarele formale ale dreptului constituțional caracteristic familiei
romano-germanice?
 Obiceiul juridic
 Precedentul judiciar şi practica judecătorească
 Doctrina juridică
 Contractul normativ
 Actul normativ
1.3 Descrieți condițiile în care un contract internațional poate fi recunoscut ca izvor
formal de drept constituțional în Republica Moldova
Contractele (tratatele) internaţionale sunt recunoscute ca izvoare de drept constituţional,
dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
 este de aplicaţie directă;
 este ratificat conform dispoziţiilor constituţionale;
 reglementează relaţii care fac parte din obiectul de reglementare a dreptului
constituţional.
Subiectul II. Procedura de organizare și desfășurare a alegerilor
2.1 Formulați o definiție și denumiți etapele procesului electoral.
Evenimentele şi acţiunile ce ţin de organizarea, desfăşurarea şi constatarea rezultatelor
alegerilor constituie etapele unei activităţi complexe cu denumirea de proces electoral. Această
noţiune semnifică şi una din trăsăturile definitorii ale mecanismului de asigurare normativă a
alegerilor reprezentînd asocierea eforturilor normelor materiale şi procesuale în activitatea de
reglementare a raporturilor de drept electoral.
 fixarea alegerilor;
 formarea bazelor organizaţional-tehnologice ale alegerilor;
 desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi);
 agitaţia electorală;
 votarea;
 calcularea voturilor, stabilirea rezultatelor alegerilor şi validarea lor.
Etape facultative
 suspendarea (anularea) alegerilor;
 desemnarea suplimentară a candidaţilor;
 votarea repetată.
2.2 Analizați conținutul etapei procesului electoral asociat cu formarea
fundamentelor organizatorice și tehnologice ale alegerilor.
 Anume în cadrul acestei etape se desfăşoară acţiunile pregătitoare de bază, considerăm că
formarea bazelor organizaţional-tehnologice ale alegerilor presupune: în primul rând, formarea
circumscripţiilor electorale şi a secţiilor de votare; în al doilea rînd, formarea oranelor electorale
sau a unora dintre ele; în al treilea rând, întocmirea listelor electorale
2.3 Descrieți procedura de desemnare și înregistrare a candidaților pentru alegerile
parlamentare din Moldova.
În procesul de organizare a alegerilor, propunerea candidaţilor este una dintre operaţiile
deosebit de importante, dat fiind că la această etapă se determină corpul de persoane din rândul
cărora urmează să fie aleşi preşedinţii, deputaţii, senatorii, consilierii în organele adiminstraţiei
publice locale. Importanţa acestei etape principale a procesului electoral este determinată şi de
faptul că anume în cadrul ei îşi ia începutul realizarea dreptului electoral pasiv al cetăţenilor
Republicii Moldova.
În Republica Moldova semnăturile pentru desemnarea candidaţilor pentru alegerea în
Parlament se colectează numai în susţinerea candidatului independent. În cazul alegerilor locale,
semnăturile se colectează numai în circumscripţiile în care candidează candidaţii independenţi.
Dreptul de a colecta semnături se acordă membrilor grupurilor de iniţiativă care desemnează
şi/sau susţin candidaţii independenţi la alegeri, persoanele împuternicite de aceştia, precum şi
membrii grupului de iniţiativă pentru iniţierea referendumului.

TEST NR 4
Tema I. Modalităţi de adoptare a Constituţiei
1.1 Enumerați modalitățile de adoptare a constituțiilor descrise în literatură. Astfel,
într-o opinie, sunt analizate următoarele forme de adoptare a constituţiei:
 monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei singure
persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
 democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a lor;
 mixte, care presupun combinarea formelor monocratice cu cele democratice de adoptare a
constituţiilor.
1.2 În ce mod diferă modalitățile democratice de adoptare a constituțiilor de cele
monocratice?
 monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei singure
persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
 democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a lor;
1.3 Cum se adoptă Constituția Republicii Moldova? Argumentează-ți răspunsul.
Testul 2, 1.3
Subiectul II. Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova
2.1 Numiți și explicați trăsăturile distinctive ale modului de pierdere a cetățeniei.
1) renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova - este un mod amiabil de rezolvare a unor
probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane la un stat anumit.
2) retragerea cetăţeniei Republicii Moldova - retragerea cetăţeniei Republicii Moldova apare
ca o sancţiune care se aplică unei persoane care: a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în
mod fraudulos, prin informaţie falsă, prin ascunderea unor date pertinente sau în lipsa
temeiurilor prevăzute de legislația în vigoare ori precedentă în materie de cetățenie; s-a
înrolat benevol în forţe armate străine; a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc
prejudicii esenţiale statului.
3) în temeiul unui acord internaţional la care Republica Moldova este parte
2.2 Descrieți cazurile în care nu se acceptă renunțarea la cetățenia Republicii
Moldova.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova nu se accepta în cazul în care persoana nu
prezentă adeverinţa privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui alt stat ori garanţiei dobîndirii
cetăţeniei unui alt stat.
  Serviciul militar: Cetățenii moldoveni care au îndeplinit sau sunt obligați să îndeplinească
serviciul militar în Republica Moldova nu pot renunța la cetățenie pe durata îndeplinirii
serviciului militar obligatoriu.
 Existența obligațiilor financiare față de stat: Cetățenii care au obligații financiare sau alte
obligații legale față de stat, cum ar fi datoriile fiscale neachitate, pot întâmpina dificultăți în
procesul de renunțare la cetățenia moldovenească.
 Participarea la investigații penale sau procese judiciare: Persoanele implicate în investigații
penale sau care sunt parte a unui proces judiciar pot întâmpina restricții în privința renunțării
la cetățenie până la rezolvarea sau finalizarea procedurilor legale.
 Protejarea intereselor statului: Statul poate refuza renunțarea la cetățenie în cazurile în care
există motive întemeiate de securitate națională sau de protejare a altor interese vitale ale
statului.
 Situații de urgență națională: În caz de război, conflict armat sau alte situații de urgență
națională, autoritățile pot suspenda temporar posibilitatea de renunțare la cetățenie.
2.3 Evaluează condițiile în care legislația națională permite o pluralitate de cetățeni.
În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
 copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetăţenia unui alt
stat;
 cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această cetăţenie este
dobîndită automat prin căsătorie;
 copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat în urma
adopției;
 dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
 în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau nu poate
fi rezonabil cerută.

TEST NR 5
I. Relaţii constituţionale şi juridice
1.1 Formulați definiția raporturilor constituționale și juridice.
Raporturile de drept constituţional sînt o categorie a raporturilor juridice voluţionale,
reglementate de normele de drept constituţional care se nasc, se desfăşoară, se sting în domeniul
relaţiilor sociale ce ţin de organizarea societăţii în stat şi în cadrul cărora participanţii se manifestă
ca titulari de drepturi şi obligaţii, care le determină condiuta şi comportamentul social.
Raportul juridic este definit ca "acea legătură socială reglementată de norma juridică, conţinînd un
sistem de interacţiune reciprocă între participanţi şi determinaţi, legătură ce este susceptibilă.
1.2 Clarificați trăsăturile raporturilor constituționale și juridice care le deosebesc de alte
raporturi juridice.
 Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară şi se stinge numai
între oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în colective, pe de o parte, şi o
autoritate publică, pe de altă parte.
 Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al raportului de drept
constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine, pe de o parte, atît voinţa autorităţii
statale, exprimată în conţinutul normei de drept constituţional, atît şi voinţa subiecţilor
participanţi la raportul de drept constituţional.
 Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în cadrul unor relaţii sociale
de o importanţă deosebită.
1.3 Dați un exemplu de raport constituțional și juridic și descrieți conținutul acestuia.
Un exemplu de raport de drept constituțional și juridic îl poate constitui momentul cînd
poporul în calitate de subiect al raportului de drept constituțional participa la alegeri incredintand
exercițiul lui unor organe alese print vot universal egal,direct,secret si liber exprimat.
 Subiectul II. Modalitati de obtinere a cetateniei in Republica Moldova
2.1 Care sunt condițiile pentru persoanele care doresc să obțină cetățenia Republicii
Moldova prin naturalizare?
Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda prin naturalizare la cererea cetățeanului străin sau
apatridului cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care respectă
prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea nivelului de cunoaştere a limbii de stat
și are surse legale de venit, cu respectarea uneia dintre următoarele condiții:
 are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani. Pentru apatrizi, refugiaţi şi
beneficiarii de protecție umanitară și azil politic, termenul respectiv este de 8 ani;
 are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii vîrstei de 18 ani;
 este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut domiciliul în mod
continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
 are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau la copii (inclusiv părinți
adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii Moldova.
2.2. Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin recunoașterea
restabilirii cetățeniei.
Dobîndirea cetăţeniei prin recunoaștere,presupune ca pot dobândi calitatea de cetăţeni ai
Republicii Moldova persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei
anterioare, precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia conform prezentei Legi. Sunt
recunoscuţi de asemenea ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care nu deţin cetăţenia unui
alt stat, care şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova, şi anume:
1. Persoanele care au dobîndit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare, precum şi
persoanele care au dobîndit cetăţenia conform prezentei legi
2. Persoanele care şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova şi anume:
 persoanele născute în străinătate care au cel puţin unul dintre părinţi, bunici sau străbunici născut
pe teritoriul Republicii Moldova;
 persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în ţinutul Herţa
şi în R.A.S.S.M., urmaşii lor;
 persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începînd cu 28 iunie 1940,
precum şi urmaşii lor;
 persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova
şi care continuă să locuiască în prezent.
2.3 Descrieți cazurile în care cetățenia Republicii Moldova nu se acordă prin naturalizare.
Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi acordată prin naturalizare la cerere sau redobândită de
persoanei care:
− a săvârșit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
− a fost implicată în activitate teroristă;
− în perioada de examinare a cererii, execută sau are de executat pedeapsa penală privativă de
libertate în temeiul sentinţei instanţei de judecată, are antecedente penale nestinse sau se află sub
urmărire penală;
− desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea şi
moralitatea populaţiei;
− nu întruneşte integral condiţiile pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, stabilite de
legislație;
− în procesul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei, prezintă informaţii false sau ascunde
unele date pertinente.

TEST NR 6
Tema I. Conceptul şi principiile dreptului electoral
1.1 Formularea definiției legii electorale în Republica Moldova.
 Legea electorala a RM reprezinta regula generala in care sunt incluse normele de drept
constituțional care reglementează relațiile sociale privind alegerea deputaților și a șefului de
stat,precum și a altor persoane competente ce apar în procesul instaurării menținerii și exercitării
puterii în stat.
1.2 Numiți și explicați conținutul principiilor de organizare și desfășurare a alegerilor ca
categorie separată de principii electorale.
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de
obligativitatea, periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de alternativă şi
competitivitate a alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme electorale, independenţa organelor
electorale, nefalsificarea alegerilor, distribuirea competenţelor între subiecţii procesului electoral,
interdicţia desfăşurării concomitente a alegerilor şi a referendumului.
1.3 Evaluează diferența dintre alegerile libere și votul direct ca principiu al participării
cetățenilor la alegeri.
Libertatea alegerilor în calitatea sa de principiu al sistemului electoral cere ca în procesul de
organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de constrângere în raport cu
participarea cetăţenilor la alegeri, şi la procesul votării nemijlocite. Acest principiu presupune
caracterul liber al alegerilor în cadrul cărora orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală aşa cum
doreşte el, fără a fi supus vreunui control şi fără a fi tras la răsundere în legătură cu modul în care
şi-a exercitat acest drept electoral.
Votarea directă. Acest principiu electoral presupune că cetăţenii Republicii Moldova cu drept de
vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor de orice nivel nemijlocit, fără intervenţia
altor persoane. Deci dreptul de vot trebuie exercitat personal de titular şi nu prin mandatar, chiar
dacă acesta ar fi un membru al familiei. În conformitate cu acest principiu, în Republica Moldova
nu pot fi organizate sub nici un pretext alegeri indirecte sau pe trepte.
Subiectul II. Procedura de revizuire a Constituției
2.1 Definiți conceptul de „revizuire constituțională” și descrieți condițiile care justifică
această procedură.
În viziunea prof. Cr. Ionescu, revizuirea constituţiei ”constă în modificarea acesteia prin
reformularea, abrogarea anumitor articole sau prin adăugarea unui text nou”. Acelaşi autor constată
că revizuirea constituţiei este motivată de:
 producerea unui eveniment politic marcant (adoptarea Declaraţiilor de Suveranitate şi Independenţă
a Republicii Moldova);
 schimbări produse în structura organismelor guvernante (de exemplu, instituirea funcţiei de
Preşedinte a Republicii Moldova în 1991);
 transformarea denumirii unor organisme prin care se exrcită puterea publică (schimbarea denumirii
Sovietului Suprem al Republicii Moldova);
 procedura unor schimbări în organizarea şi funcţionarea unuia sau unora dintre organismele prin care
se exercită guvernarea (reforma constituţională din Republica Moldova din 2000, prin care a fost
modificată procedura de alegere a Preşedintelui republicii).
2.2 Care sunt regulile de procedură pentru revizuirea Constituției? Justificați necesitatea
respectării acestor reguli.
Procedura de revizuire a constituţiei este guvernată de anumite reguli, printre care:
 dreptul de a revizui constituţia trebuie să aparţină autorităţii publice care a adoptat-o;
 autoritatea publică împuternicită să revizuiască constituţia trebuie să fie prevăzută de înseşi normele
constituţionale;
 procedura de revizuire a constituţiei nu trebuie să se deosebească, în principiu, de cea de adoptare.
Este considerat că această regulă implică o procedură complicată de modificare, fiind numită şi
teoria ”paralelismului” sau ”simetriei” formelorSe mai cere ca procedura de revizuire a
constituţiei să fie ”clară şi precisă”, deoarece aceasta asigură buna funcţionare a instituţiilor
constituţionale, asigură încrederea între partidele politice,precum şi încrederea cetăţenilor în
 instituţiile constituţionale. În opinia noastră, în categoria acestor reguli ar trebui să includem şi
necesitatea consacrării procedurii de revizuire a constituţiei chiar în textul [Link] şi
fixarea în legea fundamentală a acestei proceduri este una dintre formele juridice de protecţie a
constituţiei, destinată să-i asigure stabilitatea. Normele care stabilesc această procedură asigură
protecţia juridică a legii fundamentale. Ele pot fi definite ca instituţie a autoapărării
constituţionale
2.3 Numiți etapele procesului de revizuire a Constituției Republicii Moldova și explicați
conținutul acestora.
Se consideră că toate constituţiile scrise prevăd o anumită procedură de revizuire care cuprinde trei
etape:
1) iniţiativa de revizuire - Constituţia Republicii Moldova, revizuirea ei poate fi iniţiată de: - un număr
de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai republicii cu drept de vot.- un număr de cel puţin o treime din
deputaţi în Parlament; - Guvernul Republicii Moldova.
2) dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea publică competentă;-în Republica Moldova
prerogativa de dezbatere a iniţiativei de revizuire a Constituţiei aparţine Parlamentului, căruia,
conform art.141 din Constituţie, i se prezintă proiectele de legi constituţionale, dar numai după ce
acestea sunt avizate prin hotărârea Curţii Constituţionale, adoptate cu votul a cel puţin patru
judecători
3) adoptarea legii de revizuire a constituţiei-Parlamentul Republicii Moldova este în drept să adopte o
lege cu privire la modificarea Constituţiei numai după cel puţin 6 luni de la data prezentării
iniţiativei legislative, cu votul a două treimi din deputaţi. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei
Republicii Moldova poate fi considerată nulă dacă Parlamentul nu adoptă legea de modificare a
Constituţiei timp de un an de la data prezentării iniţiativei respective (art.143).

TEST NR 7

Tema I. Procedura de admitere în cetăţenia Republicii Moldova şi retragere din aceasta

1.1 Descrieți regulile de aplicare pentru obținerea cetățeniei Republicii
Moldova.
Conform legii cetățenie RM adoptata la 2 iunie 2000,dobândirea cetățeniei RM are loc prin
următoarele reguli;
1) naştere-născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii copilului, este
cetăţean al Republicii Moldova;
2) recunoaştere
3) adopție;
4) redobândire;
5) naturalizare.
1.2 Care sunt termenele de examinare a cererilor și propunerilor de cetățenie a Republicii
Moldova? Când pot fi luate în considerare cererile și ofertele repetate?
Termenul de examinare a cererilor privind acordarea, redobîndirea, renunţarea la cetățenie şi a
propunerilor privind retragerea cetăţeniei Republicii Moldova nu poate depăşi un an, iar termenul
de examinare a cererilor privind recunoaşterea cetăţeniei nu poate depăşi 6 luni. În cazul cererilor
privind acordarea cetăţeniei prin naturalizare, termenul de examinare poate fi prelungit cu cel mult
6 luni. Termenul începe să curgă din ziua în care au fost depuse toate documentele necesare
pentru acordarea, recunoașterea, redobîndirea sau renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova.
Cererea şi propunerile repetate în problema cetăţeniei se examinează numai în cazul constatării
unor circumstanţe esenţiale necunoscute pînă atunci.
1.3. Descrieți procedura de soluționare a litigiilor apărute în procesul de dobândire sau
renunțare la cetățenia Republicii Moldova.
 Refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a
modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi
refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit
de lege, în instanţă judecătorească.
Subiectul II. Normele dreptului constituțional și trăsăturile acestora
2.1 Definiți conceptul de normă de drept constituțional.
Norma de drept constituţional este considerată acea normă juridică, care reglementează
modul de organizare a societăţii în stat, esenţa, forma şi mecanismul statului, atribuţiile şi
responsabilitatea guvernanţilor, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanlui.
2.2 Explicați diferențele dintre structura logico-juridică și tehnico-juridică a dreptului
constituțional? Cum se deosebesc normele dreptului constituțional de alte norme juridice în
ceea ce privește structura lor internă?
 Structura logico-juridică a normei este partea statică, internă şi stabilă a normei. Ea conţine trei
elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.
 Structura tehnico-legislativă reprezintă partea externă a normei juridice. Este determinată de modul
de exprimarea normei în cadrul legislativ, adică modul de aşezare a normei juridice în articole,
paragrafe, aliniate şi teze.
Concluzionăm cu teza că normele de drept constituţional se deosebesc de toate celelalte
norme de drept: - prin obiectul lor, deoarece prin intermediul acestora se reglementează relaţii din
domeniul instituirii şi exercitării puterii de stat; - ele constituie fundamentul juridic al puterii
politice.
2.3 Explicați cu exemple din legislația națională diferența dintre normele constituționale de
fond și normele constituționale procedurale.
Normele constituționale de fond stabilesc drepturile și îndatoririle subiectiilor de drept
constitutional (Acestea sunt norme care stabilesc principii fundamentale și drepturi fundamentale
ale cetățenilor. Ele definesc structura de bază a statului, principiile sale fundamentale, precum și
drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor. Normele constituționale de fond oferă cadrul
de bază pentru organizarea și funcționarea statului și asigură protecția drepturilor individuale.
Exemplu: Articolul 1 din Constituția Republicii Moldova, care afirmă că Republica Moldova este
un stat suveran, independent și indivizibil.), iar normele constituționale procedurale (Acestea sunt
norme care stabilesc reguli și proceduri pentru exercitarea autorității publice, pentru adoptarea
deciziilor și pentru procesul legislativ sau constituțional. Normele constituționale procedurale se
referă la modalitățile în care puterea este exercitată și procesele care trebuie urmate pentru a lua
decizii legale. Exemplu: Articolul 72 din Constituția Republicii Moldova, care stabilește
procedura de adoptare și modificare a Constituției, inclusiv cerințele pentru convocarea
referendumului constituțional.) stabilesc formele procesuale de realizare a normelor de fond.

TEST NR 8
Tema I. Relaţii constituţionale şi juridice
1.1 Formulați definiția raporturilor constituționale și juridice.
Raporturile de drept constituţional sînt o categorie a raporturilor juridice voluţionale,
reglementate de normele de drept constituţional care se nasc, se desfăşoară, se sting în domeniul
relaţiilor sociale ce ţin de organizarea societăţii în stat şi în cadrul cărora participanţii se manifestă
ca titulari de drepturi şi obligaţii, care le determină condiuta şi comportamentul social.
Raportul juridic este definit ca "acea legătură socială reglementată de norma juridică, conţinînd un
sistem de interacţiune reciprocă între participanţi şi determinaţi, legătură ce este susceptibilă a fi
apărată pe calea coerciţiunii statale
1.2 Clarificarea trăsăturilor raporturilor constituționale și juridice care le deosebesc de alte
raporturi juridice.
 Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară şi se stinge numai
între oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în colective, pe de o parte, şi o autoritate
publică, pe de altă parte.
 Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al raportului de drept
constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine, pe de o parte, atît voinţa autorităţii statale,
exprimată în conţinutul normei de drept constituţional, atît şi voinţa subiecţilor participanţi la
raportul de drept constituţional.
 Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în cadrul unor relaţii sociale
de o importanţă deosebită.
1.3 Dați un exemplu de raport de drept constituțional și descrieți conținutul acestuia.
Un exemplu de raport de drept constituțional și juridic îl poate constitui momentul cînd
poporul în calitate de subiect al raportului de drept constituțional participa la alegeri incredintand
exercițiul lui unor organe alese print vot universal egal,direct,secret si liber exprimat.
În ceea ce privește Constituția Republicii Moldova, un exemplu de astfel de raport ar putea fi un
aviz sau o analiză dată de Curtea Constituțională a Republicii Moldova cu privire la
constituționalitatea unui act normativ sau a unei proceduri.
De exemplu, să presupunem că în Republica Moldova există o lege propusă care ridică întrebări
cu privire la compatibilitatea sa cu prevederile constituționale. În acest caz, Curtea Constituțională
ar putea emite un raport sau o decizie de constituționalitate care să evalueze dacă acea lege
respectă sau nu prevederile Constituției. Aceasta ar include:
Contextul legal: O descriere a legii sau a acțiunii care este supusă analizei și a contextului său
legal.
Dezbateri privind constituționalitatea: Analiza detaliată a prevederilor constituționale relevante și
modul în care acestea se aplică la legea sau acțiunea în cauză.
Argumente pro și contra: Prezentarea argumentelor aduse de părțile implicate, precum și
eventualele puncte de vedere ale altor instituții sau experți în domeniul dreptului constituțional.
Concluzii și decizii: O concluzie clară privind constituționalitatea sau neconstituționalitatea legii
sau a acțiunii, inclusiv motivarea acestei decizii.
Eventuale recomandări: În funcție de concluzii, poate fi inclusă o serie de recomandări sau
observații cu privire la modul în care legea sau acțiunea ar putea fi adusă în conformitate cu
Constituția, în cazul în care este necesar.
Un astfel de raport de drept constituțional emis de Curtea Constituțională are o importanță
deosebită în asigurarea respectării principiilor constituționale și a statului de drept în Republica
Moldova. Este important de menționat că astfel de rapoarte pot avea un impact semnificativ
asupra dezvoltării jurisprudenței și a interpretării constituționale într-o țară.
Subiectul II. Actuala organizare administrativă a Republicii Moldova
2.1 Formulați definiția organizării administrative a teritoriului.
Organizarea administrativ teritoriala reprezinta delimitarea teritoriului și a populației în
vederea conducerii de stat,este delimitarea teritoriului în unități administrativ-teritoriale făcute în
folosul asigurării puterii statului.
2.2 Numiți unitățile administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova.
Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi
administrativ-teritoriale: sate, orașe, raioane și unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe următoarele
niveluri: satele (comunele) și orașele (municipiile) constituie nivelul întâi, raioanele, municipiul
Chișinău și municipiul Bălți constituie nivelul al doilea, iar unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
are un nivel special de administrare.
2.3 Descrieți procedura și condițiile în care are loc formarea, desființarea și
schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în Republica Moldova.
 Formarea,desființarea și schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în RM se
efectuează de către parlament după consultarea cetățenilor odată în 4 ani cu cel puțin 6 luni înainte
de alegerile parlamentare.
Unitatea administrativ-teritoriala de sine stătătoare se formează dacă are o populație de
regulă de cel puțin 1500 de locuitori și dispune de mijloace financiare suficiente pentru
întreținerea aparatului primăriei și instituțiilor sferei sociale.
În cazuri excepționale parlamentul poate stabili prin lege organică formarea unei unități
administrativ-teritoriale de sine stătătoare cu un număr de locuitori mai mic decât cel prevăzut în
lege,modificând anexa respectivă a legii.

TEST NR. 9
Tema I. Organe competente pentru controlul constituţionalităţii legilor
1.1 Enumerați autoritățile competente pentru revizuirea constituționalității legilor bazate pe
practica constituțională a mai multor țări.
Controlul constituţionalităţii legilor poate fi exercitat sub următoarele forme: controlul
exercitat prin opinia publică; controlul prin referendum; controlul printr-un organ politic; controlul
printr-un organ jurisdicţional; controlul printr-un organ unic, special şi [Link]
competentă pentru revizuirea constituționalității legilor este Parlamentul cu hotărârea Curții
Constituționale.
1.2 Explicați diferența dintre controlul jurisdicțional concentrat al constituționalității legilor
și controlul difuz.
Sistemul difuz diferă de sistemul concentrat după modalitatea de declanşare a controlului
constituţionalităţii. În sistemul difuz controlul este iniţiat pe cale de excepţie, iar în sistemul
concentrat pe cale de acţiune.(Este specific controlului printr-un organ jurisdicțional.
1.3 Evaluarea avantajelor și dezavantajelor revizuirii constituționalității legilor prin
referendum.
Dezavantaje:
 Consultarea poporului prin referendum se face mai ales în considerarea unor semnificaţii
politice, iar neconstituţionalitatea este mai mult o problemă de “tehnică juridică”.
 Organizarea referendumurilor devine practic imposibilă atunci când situaţiile de
neconstituţionalitate sunt frecvente.
 Referendumul este în stare să tărăgăneze rezolvarea conflictului apărut între constituţie şi o
lege ordinară.
Avantaje
 Este o modalitate de asociere a poporului la procesul de elaborare a legilor;
 Este forma de control cea mai expresiv democratică.
Subiectul II. Statutul juridic al cetăţenilor Republicii Moldova
2.1 Care sunt principiile care guvernează cetăţenia Republicii Moldova?
 Egalitatea cetăţenilor;
 Plenitudinea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor Republicii Moldova prevăzute de legislaţia
naţională;
 Numai cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să-şi onoreze toate îndatoririle stabilite prin
Constituţie şi alte izvoare de drept;
 Cetăţenia Republicii Molova se dobândeşte, de regulă, în virtutea legăturii de sânge;
 De regulă, persoanele care aparţin statului Republica Moldova au o singură cetăţenie - cetăţenia
Republicii Moldova;
 Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă în mod arbitrar, iar cetăţenii nu pot fi privaţi de
dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

2.2 Numiți documentele care confirmă cetățenia Republicii Moldova.

  Certificatul de naștere,
 Buletinul de identitate,
 Pașaportul.
2.3 Evaluarea drepturilor exclusive ale cetăţenilor Republicii Moldova.
 Dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale statului (art. 38 din Constituţie);
 Dreptul de a domicilia pe teritoriul Republicii Moldova şi de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în
orice localitate din ţară (art. 27 din Constituţie);
 Numai cetăţenii Republicii Moldova au acces la funcţii publice (art. 39 din Constituţie); cetăţenii
Republicii Moldova au dreptul de a nu fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară (art. 17 din Constituţie);
 Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la protecţia statului atât în ţară, cât şi în străinătate (art. 18
din Constituţie).
 Drepturile exclusive oferă cetățenilor RM posibilitatea de a se bucura de universalitatea drepturilor
şi libertăţilor consacrate în Constituţie şi în alte izvoare de drept ale statului nostru. Însăşi denumirea
acestui principiu ne sugerează ideea că persoanele care nu deţin cetăţenia republicii nu se bucură
decât de o parte din drepturile consfinţite în legislaţia internă, ele fiind inaccesibile cetăţenilor străini
şi apatrizilor.

TESTUL Nr. 10
Tema I. Conţinutul normativ al Constituţiei
1.1 Formulați definiția conținutului normativ al constituției și explicați necesitatea definirii
acesteia.
Conţinutul normativ al constituţiei,presupune “materia juridică din care este constituită
aceasta”. Conţinutul normativ al constituţiei exprimă esenţa [Link] conţinutului
normativ al constituţiei prezintă un interes real pentru activitatea de elaborare a proiectelor de
constituţii. În literatura juridică se menţionează caracterul ştiinţific al conţinutului constituţiei care
este indispensabil atât în procesul înlăturării impreciziei la stabilirea deosebirilor faţă de alte legi,
cât şi la explicarea supremaţiei constituţiei.
1.2 Care sunt principalele elemente care determină conținutul normativ al Constituției?
După opinia lui I. Muraru, este condiţionată de trei elemente, şi anume:
a) reguli relative la tehnica guvernamentală (cui aparţine puterea de stat, cum se instituie
guvernanţii);
b) reguli străine organizării puterii (reguli cărora legislatorul doreşte să le dea o anumită
stabilitate, de exemplu, statutul persoanei, al proprietăţii, alte dispoziţii de ordin economic şi
social);
c) declaraţii de drepturi.
1.3 Evaluarea particularităților conținutului normativ al Constituției Republicii Moldova.
Constituţia Republicii Moldova din 1994 a legalizat trecerea de la regimul totalitar sovietic la un
nou regim constituţional şi, proclamând statul de drept, a cosfinţit următoarele:
 suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova (art. 2 alin. (1));
 poporul exercită suveranitatea în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite
de Constituţie (art. 2 alin. (1));
 nicio persoană particulară, nicio parte din popor, niciun grup social, niciun partid politic sau o altă
formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu, iar uzurparea puterii de stat
constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului (art. 2 alin. (2));
 cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse referendumului, iar hotărârile
adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă (art. 75).
Astfel, Constituţia Republicii Moldova din 1994 poate fi considerată ca o expresie a etapei
de tranziţie spre societatea civilă şi statul de drept şi ca un punct de reper al constituţionalismului
contemporan. Principiile consacrate în Constituţie au devenit determinante pentru forţele politice
care pledează pentru democratizarea şi modernizarea societăţii. Procesul de realizare a Constituţiei
a demonstrat că aceasta a devenit un fundament veritabil de conciliere a forţelor politice din ţară, a
 stabilit un echilibru dintre ramurile puterii, ceea ce contribuie la edificarea societăţii civile şi
consolidarea mecanismului de stat, modernizarea radicală a relaţiilor sociale, îmbrăcând astfel o
legitimitate raţională.
Subiectul II. Drepturile politice ale cetăţenilor Republicii Moldova
2.1 Explicați conținutul și esența drepturilor politice ale cetățenilor.
Drepturile politice sunt creaţii atât ale istoriei, cât şi ale moralităţii: ceea ce este îndreptăţit
să aibă un individ în societatea civilă depinde atât de practica, cât şi de justeţea instituţiilor sale
politice. Această categorie include drepturile ale cetăţenilor Republicii Moldova care au ca obiect
de reglementare participarea cetăţenilor la guvernare. În multitudinea de drepturi politice se
evidențiază expres o categorie de drepturi politice, şi anume: drepturile electorale ale cetăţenilor
Republicii Moldova care cuprind dreptul de a alege; dreptul de a fi ales; dreptul de revocare.
2.2 Numiți drepturile politice ale cetățenilor consacrate în Constituția Republicii Moldova.
Libertatea opiniei şi a exprimării;
Libertatea conştiinţei;
Secretul corespondenţei;
Dreptul la informaţie;
Libertatea întrunirilor;
Dreptul la asociere.
2.3 Descrieți condițiile în care este asigurată libertatea de întrunire în Republica Moldova.
Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri (art. 40 din
Constituţie) reprezintă dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a-si exterioriza public concepţiile
și opiniile lor, adunandu-se în locuri publice sau manifestând pe străzile publice. Legislaţia
Republicii Moldova prevede unele restricţii, determinate de interesul securităţii naţionale şi
publice, pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora.Aşadar, toate formele de întrunire, conform
Constituţiei, sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de
arme.

TESTUL Nr. 11
Subiectul I. Forma de guvernare
1.1 Formulați conceptul de monarhie ca formă de guvernare.
Monarhia (în traducere din limba greacă înseamnă din proprie autoritate, sau putere personală) este
forma de guvernământ în cadrul căreia puterea publică este individualizată, fiind prerogativa
excepţională a monarhului. Fiind cea mai matură, monarhia este considerată şi cea mai răspândită
formă de guvernământ. În evoluţia sa monarhia s-a realizat într-o formă sau alta, datorită cărui fapt
astăzi putem discuta despre monarhia absolută şi monarhia limitată.
1.2 Numiți formele de manifestare a monarhiei în diferite școli naționale de drept
constituțional.
 Monarhia absolută se caracterizează prin puterea discreţionară a şefului de stat în persoana
monarhului care, pe lîngă faptul că este unicul legislator, dirijează nemijlocit cu administrarea publică
şi este instanţa judiciară supremă. Fiind prima şi cea mai veche formă de guvernămînt, monarhia
absolută a fost specifică pînă la Revoluţia franceză.
 Monarhia limitată, numită şi constituţională, se caracterizează printr-o limitare a puterii absolute a
monarhului prin dispoziţii normative din Constituţia statului respectiv. În literatura de specialitate
monarhia limitată (constituţională) este divizată, la rîndul său, în - monarhie dualistă şi monarhie
parlamentară.
 Monarhia dualistă este o formă iniţială a monarhiei limitate (constituţionale), în cadrul
căreia puterea de stat se realizează conform principiului separării puterii, mai ales a
puterilor legislative şi executive.
 Monarhia parlamentară este o formă a monarhiei limitate (constituţionale), cu o divizare
expresă a puterilor în stat, divizare care asigură primatul legislativului asupra executivului,
monarhul avînd mai mult un caracter simbolic, exercitând, de regulă, atribuţii de ordin
 protocolar.
1.3 Evaluați circumstanțele care determină forma de guvernare.
Forma de guvernământ, ca noţiune şi mai apoi ca instituţie juridică de drept constituţional,
are o importanță deosebită întru reglementarea normativă a relaţiilor, ce ţin de buna organizare şi
funcţionare a statului. Noţiunea în discuţie ni se prezintă drept un instument efectiv, care ne
permite să pătrundem în esenţa unui sau altui mecanism de stat, consfinţit în constituţiile statelor
respective. În doctrina contemporană a dreptului constituţional forma de guvernămînt este
interpretată сa o modalitate de constituire şi funcţionare a autorităţilor publice legislative şi
executive centrale, vizând în special instituţia şefului de stat în raport cu autoritatea legislativă.
Subiectul II. Orientare socială și tipuri de alegeri

2.1 Formulați definiția alegerilor. Explicați modul în care alegerile diferă de alte moduri
de formare a organelor guvernamentale sau de numire a persoanelor cu responsabilități
publice.
Noţiunea de alegeri semnifică procedura de formare a unui organ de stat sau investirea unei
persoane cu atribuţii publice realizate prin intermediul votului acordat de persoane autorizate în
condiţiile în care pentru obținerea mandatului respectiv sunt înaintate două sau mai multe
candidaturi.
Definiţia de mai sus face posibilă diferenţierea alegerilor de alte modalităţi de formare a
organelor de stat sau investirea persoanelor oficiale cu atribuţii publice, cum ar fi, de exemplu,
numirea în funcţie de către un organ colegial realizată prin intermediul votului exprimat de
persoane competente.
2.2. Imaginează-ți tipurile de alegere cunoscute în practica constituțională.
Doctrina şi practica constituţională cunosc mai multe tipuri de alegeri. Astfel, alegerile pot
fi directe şi indirecte.
Alegerile directe se caracterizează prin aceea că cetățenii își exprimă opţiunile electorale
nemijlocit, fără intermediari;
Pentru alegerile indirecte este caracteristică alegerea organelor reprezentative nu de către
alegători, dar de persoane împuternicite de alegătorii primari (electori, deputaţi).
Alegerile generale se desfăşoară cu participarea tuturor cetățenilor cu drept de vot (alegerile
parlamentare, prezidenţiale).
Alegerile parţiale se desfăşoară în vederea repartizării unor mandate parlamentare în urma
expirării înainte de termen a acestora.
2.3. Descrieți specificul alegerilor ca instrument de instruire pentru autoritățile
publice din Republica Moldova.
Ca instrument de formare a organelor puterii publice, alegerilese caracterizează prin
următoarele trăsături specifice:
1. Alegerile legitimează puterea. Prin intermediul alegerilor poporul îşi selectează
reprezentanţii săi, iar mandatul încredinţat le transmite împuterniciri de realizare a suveranităţii.
Or, „nu exist guvernanţi legitimi, împuterniciţi cu forţa de a comnada, decît cei ieşiţi din alegeri
libere şi democratice”. Alegerile nu sunt numai ceea ce dă viaţă ansamblului instituţional,
Presedinţia Republicii Moldova, Parlamentul, consiliile locale. Ele au o semnificaţie mai largă:
alegerile reprezintă principala formă de participare politică a cetăţenilor, iar în ochii conştiinţei
collective, ele sunt criteriul principal al democrației politice.
2. Alegerile constituie barometrul vieţii politice. În procesul de organizare şi desfăşurare a
alegerilor se confruntă interesele diferitelor viziuni şi programe de guvernare ai căror exponenţi
sunt partidele şi organizaţiile social-politice. Rezultatele alegerilor reflectă măsura de influenţă a
acestor forţe politice şi aspiraţiile alegătorilor. 3. Alegerile sunt un instrument de selectare a
guvernanţ[Link] alegerile creează pentru cetăţeni posibilitatea de a transmite dreptul la
guvernare persoanelor capabile şi demne să guverneze.
 TEST NR 12
Tema I. Conceptul ramurii dreptului constituțional.
1.1 Formulați o definiție completă a ramurii dreptului constituțional.
Dreptul constituţional este ramura fundamentală de drept care reglementează modul de
organizare a societăţii în stat, esenţa, forma şi mecanismul statului, aribuţiile şi responsabilitatea
guvernanţilor, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
1.2. Explicați diferențele dintre definiția materială și cea formală a ramurii dreptului
constituțional.
Şcoala franceză de drept constituţ[Link] susţine că dreptul constituţional poate
avea trei definiţii: definiţia materială a dreptului constituţional, definiţia formală a dreptului
constituţional şi definiţia pedagogică a dreptului constituţional.
Definiţia materială a dreptului constituţional este supusă criticii din următoarele
considerente:
1. Ea nu defineşte dreptul constituţional, ci precizează ce trebuie să cuprindă o constituţie.
2. Ea este o definiţie unilaterală, sprijinindu-se pe conţinutul reglementării şi făcînd abstracţie
de forma reglementării, care îi imprimă acesteia supremaţia.
3. Criteriul material de definire poate fi deformant căci, operînd exclusiv cu acest criteriu, unele
acte normative ale puterii executive ar putea fi considerate, eronat, ca fiind legi numai din
simplul motiv că materia reglementată a dreptului constituţional are ca element de bază
supremaţia normelor constituţionale, iar dreptul constituţional, fiind constituit din norme a
căror supremaţie se impune faţă de toate celelalte, inclusiv faţă de legislator.
Definiţia formală a dreptului constituţional este supusă criticii din următoarele motive: -
este o definiţie unilaterală care face abstracţie de la conţinutul reglementării; - criteriul formal de
definire poate fi şi el deformant, o normă juridică urmînd a fi considerată constituţională numai
pentru că ea a fost adoptată potrivit unei proceduri specifice, chiar dacă obiectul ei nu are o valoare
constituţională, fapt despre care ne vorbeşte conţinutul acestei definiţii.
1.3 Numiți relațiile publice care alcătuiesc obiectul de reglementare al ramurii de drept
constituțional.
Obiectul dreptului constituţional cuprinde 2 categorii de relaţii:
1. Relaţii cu o dublă natură juridică, adică relaţiile care, fiind reglementate şi de alte ramuri de drept,
sunt reglementate în acelaşi timp şi de Constituţii, devenind implicit şi raporturi de drept
constituţional
2. Relaţiile specifice de drept constituţional, care formează obiectul de reglementare numai pentru
normele de drept constituţinal. Astfel, obiectul dreptului constituţional cuprinde relaţiile
sociale care iau naştere în cadrul activităţii de instituire şi organizare a puterii de stat şi care
privesc bazele organizării şi exercitării puterii de stat.
Subiectul II. Drepturile socio-economice și culturale ale cetățenilor Republicii Moldova
2.1 Explicați conținutul și esența drepturilor socio-economice și culturale ale cetățenilor.
Drepturile fundamentale din această categorie sunt acele drepturi cetățenești care asigură
dezvoltarea materială şi culturală a persoanei permițând acesteia să participe la viaţa socială.
2.2 Numiți drepturile socio-economice și culturale ale cetățenilor consacrate în Constituția
Republicii Moldova.
 Dreptul la învăţătură;
 Dreptul la ocrotirea sănătăţii;
 Dreptul la un mediu înconjurător sănătos;
 Libertatea creaţiei;
 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii;
 Dreptul la grevă;
 Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate;
 Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia;
 Dreptul la asistenţă şi protecţie socială;
  Dreptul la familie;
2.3 Descrieți condițiile în care se exercită dreptul la grevă în Republica Moldova.
Înscris în art. 45, este un drept pe care Constituţia 1-a preluat din documentele şi
instrumentele internaţionale referitoare la protecţia drepturilor omului. Dreptul la grevă mai este
considerat şi ca o garanţie a protecţiei sociale a muncii. Dreptul la grevă este circumscris de
constituant apărării intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. Rezultă, aşadar,
că prin acţiunea grevistă nu pot fi promovate interese de altă natură, de pildă, cele politice. Prin
lege sunt stabilite condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare
asigurării acestui drept. Greva trebuie să se declanşeze şi să se desfăşoare în condiţiile şi în limitele
prevăzute de lege. Legea în materie condiţionează exercitarea dreptului la grevă de parcurgerea
unei proceduri prealabile de conciliere a conflictului colectiv de muncă, precum şi răspunderea
pentru declanşarea nelegitimă a grevelor.

Testul NR 13
Tema I. Teritoriul – o condiție a existenței statului.
1.1 Formulați definiția teritoriului - condiția legală de existență a statului.
Teritoriul, ca condiție legală a statului, se presupune acea parte a globului pământesc,
asupra căruia un stat îşi exercită dominaţia sa publică. Acest spaţiu geografic este constituit din
suprafeţe terestre, acvatice şi maritime, din solul, subsolul şi coloana aeriană de deasupra lui. În
lipsa acestui element o comunitate socială, oricât de numeroasă ar fi, n-ar putea constitui un stat.
Totodată acesta poate fi considerat ca un element constitutiv al statului care reprezintă “spaţiul în
care se exercită competenţa statului şi în care se realizează organizarea lui politică şi juridica.
1.2 Explicați diferențele dintre inalienabilitatea și indivizibilitatea teritoriului.
1. Principiul inalienabilităţii teritoriului înseamnă interzicerea înstrăinării lui sub orice formă. Astfel,
abandonarea, pierderea prin prescripţie, cesiunile, donaţiile, vânzările de teritoriu sunt
incompatibile
2. Principiul indivizibilităţii teritoriului presupune imposibilitatea secesionării lui în afara divizării
administrativ-teritoriale. Principiul indivizibilităţii se referă la imposibilitatea divizării
teritoriului decât printr-o formă şi o cale legală. Este de menţionat că unica formă legală a
divizării teritoriului statului este referendumul la nivelul întregului stat, ce urmează a fi realizat
într-un cadru absolut legal, adică în conformitate cu legile statului și, respectiv, prin
organizarea de către organele legale ale acelui stat.
1.3 Descrieți forma frontierei de stat a Republicii Moldova și modalitățile de fixare a
acesteia.
Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova (art.1) stabileşte că frontieră de stat a
Republicii Moldova este linia ce desparte, pe uscat şi pe apă, teritoriul republicii de teritoriile
statelor vecine, iar pe plan vertical delimitează spaţiul aerian şi subsolul statelor vecine. Se
stipulează, totodată, că frontiera de stat stabileşte limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat
a Republicii Moldova. Frontiera de stat se stabileşte în tratatele încheiate de Republica Moldova cu
statele vecine în baza totalurilor activităţii comisiilor bilaterale de delimitare şi demarcare, şi se
marchează pe teren cu semne de frontieră clar vizibile. Frontiera de stat a Republicii Moldova se
trasează: pe uscat – pe liniile distinctive de relief, pe sectoare fluviale – pe linia de mijloc a rîului,
pe calea navigabilă principală sau pe talvegul rîului, pe lacuri şi alte bazinuri de apă. În cazul
schimbării configuraţiei malurilor sau a nivelului apei, chiar şi atunci cînd rîul îşi schimbă cursul,
frontiera de stat a Republicii Moldova, care trece pe rîu, lac sau alt bazin de apă (numite ape de
frontieră), nu se deplasează. Pe podurile şi digurile care trec peste apele de frontieră, frontiera de
stat a Republicii Moldova se stabileşte pe linia de mijloc sau pe axul lor tehnologic, independent de
felul cum este trasată frontiera de stat pe apă.
Subiectul II. Principii generale și metode de obținere a cetățeniei
2.1 Numiți și explicați metodele și principiile generale de obținere a cetățeniei
cunoscute în practica constituțională.
 Sistemele constituţionale din lume cunosc două moduri generale de dobîndire a cetăţeniei,
şi anume:
 Dobândirea cetăţeniei în baza unor efecte de drept.
 Dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic.
1. Dobândirea cetăţeniei în baza efectelor de drept prevede cea mai importantă modalitate
de dobândire a cetăţeniei prin naştere. Acest mod cunoaşte două reguli care sunt aplicate în lume:
 jus sanguinus (dreptul sângelui)-este aplicat pe tot continentul european, inclusiv în
Republica Moldova, Italia, Franţa etc. şi în multe alte state ale lumii care păstrează
tradiţia dreptuui roman, şi prevede ca copilul prin naştere obţine automat cetăţenia
părinţilor sau a unuia dintre părinţi, dacă aceştia au cetăţenie diferită.
 jus soli sau jus loci (dreptul solului, al locului)-prevede acordarea cetăţeniei
persoanei care s-a născut pe teritoriul statului respectiv, indiferent de cetăţenia pe
care o deţin părinţii.
2. Dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic cuprinde mai multe modalităţi:
 prin înfiere;
 prin naturalizare, adică la solicitarea persoanei statul decide să acorde cetăţenie;
 prin opţiune, adică, în virtutea anumitor circumstanţe obiective, persoana este
înzestrată cu dreptul de a-şi alege cetăţenia.
2.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei în baza legii și dobândirea
cetățeniei în baza unui act juridic.
2.3 Descrieți principiile care guvernează cetățenia Republicii Moldova.
 Egalitatea cetăţenilor;
 Plenitudinea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ;
 Numai cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să-şi onoreze toate îndatoririle stabilite prin
Constituţie şi alte izvoare de drept;
 Cetăţenia Republicii Molova se dobândeşte, de regulă, în virtutea legăturii de sânge;
 De regulă, persoanele care aparţin statului Republica Moldova au o singură cetăţenie -
cetăţenia Republicii Moldova;
 Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă în mod arbitrar, iar cetăţenii nu pot fi privaţi
de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

TESTUL NR 14
Tema I. Monarhia.
1.1 Formulați definiția monarhiei ca formă de guvernare și denumiți formele de manifestare a
acesteia.
Monarhia (în traducere din limba greacă înseamnă din proprie autoritate, sau putere personală) este
forma de guvernământ în cadrul căreia puterea publică este individualizată, fiind prerogativa
excepţională a monarhului. Fiind cea mai matură, monarhia este considerată şi cea mai răspândită
formă de guvernământ. În evoluţia sa monarhia s-a realizat într-o formă sau alta, datorită cărui fapt
astăzi putem discuta despre monarhia absolută şi monarhia limitată.
1.2. Explicați diferențele dintre o monarhie dualistă și o monarhie parlamentară.
 Monarhia dualistă este o formă iniţială a monarhiei limitate (constituţionale), în cadrul căreia
puterea de stat se realizează conform principiului separării puterii, mai ales a puterilor legislative şi
executive.
 Monarhia parlamentară este o formă a monarhiei limitate (constituţionale), cu o divizare expresă a
puterilor în stat, divizare care asigură primatul legislativului asupra executivului, monarhul avînd
mai mult un caracter simbolic, exercitând, de regulă, atribuţii de ordin protocolar.
1.3. Evaluați modul în care principiul separării puterilor este realizat în cadrul unei monarhii
parlamentare.
În cadrul monarhiei parlamentare puterea de stat este organizată în baza principiului
separării acesteia, se asigură o poziţie ierarhică superioară a parlamentului, mai ales în raport cu
 executivul. Poziţia de vîrf a parlamentului se explică prin faptul că guvernul (de obicei numit de
către monarh) necesită votul de încredere al parlamentului (uneori a camerei inferioare a acestuia),
iar monarhul este obligat să numească în fruntea guvernului liderul partidului (liderul unui bloc de
partide), care a obţinut majoritatea mandatelor în parlament (sau în camera inferioară a acestuia).
Subiectul II. Drepturile civile ale cetăţenilor Republicii Moldova
2.1 Explicați conținutul și esența drepturilor civile ale cetățenilor.
Drepturile civile sunt drepturile persoanelor de a fi protejate împotriva tratamentului
nedrept bazat pe anumite caracteristici personale precum rasa, sexul, vârsta sau dizabilitatea.
2.2 Numiți drepturile civile ale cetățenilor consacrate în Constituția Republicii Moldova.
 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică;
 Libertatea individuală şi siguranţa persoanei;
 Dreptul la libera circulaţie;
 Dreptul la viaţa intimă, familială şi privată;
 Inviolabilitatea domiciliului;
2.3 Descrieți condițiile în care se realizează în Republica Moldova dreptul la viață și
integritate fizică și sănătate mintală.
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Dreptul la viaţă este cel mai important şi
cel mai natural drept al omului consacrat în Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice (art. 6) şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 2) Acest drept şi-a găsit
reflectare şi în articolul 24 din Constituţia Republicii Moldova., conform căruia dreptul la viaţă al
oricărei persoane este garantat de stat. Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi
condamnat la o asemenea pedeapsa şi nici executat decât numai pentru acte săvârşite în timp de
război sau de pericol iminent de război şi numai în condiţiile legii.

TEST NR 15
Tema I. Caracteristicile unui stat unitar.
1.1 Care sunt principalele caracteristici ale unui stat unitar.
au un sistem de acte normative cu aceeaşi sursă de provenienţă , conţinutul lor normativ fiind în
strictă conformitate cu unica lege fundamentală a statului - Constituţia.
În cadrul lui indivizii pot avea, de regulă, o singură cetăţenie, iar organizarea administrativă
a teritoriului este realizată în aşa mod, încît organele administraţiei publice locale se bucură de
acelaşi statut juridic faţă de autorităţile publice, instituite la nivel naţional.
1.2 Numiți și explicați criteriile folosite pentru a face distincția între desconcentrare și
descentralizare.
Dacă desconcentrarea se explică prin motive de ordin tehnic, descentralizarea se justifică
prin motive politice. Distincţia dintre deconcentrare şi descentralizare este făcută în baza
următoarelor criterii:
1. Coexistenţa personalităţilor juridice distincte de cele de stat (colectivităţile locale dispun de
buget propriu, pot apela la justiţie);
2. Originea democratică a autorităţilor alese în baza votului universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, şi nu desemnate de către autorităţile publice centrale.
3. O oarecare autonomie faţă de puterea centrală, care nu exercită asupra autorităţilor
administraţiei publice locale decît o simplă putere de tutelă.
4. Distincţia dintre afacerile naţionale şi locale.
1.3 Explicați diferențele dintre descentralizarea pur administrativă și descentralizarea
completă într-un stat unitar.
Descentralizarea exclusiv administrativă. Presupune constituirea unor organe locale în
unităţile administrativ-teritoriale, recunoaşterea autonomiei relative ale acestor unităţi în sensul
unei autogestiuni economico - financiare, inclusiv dreptul de decizie în problemele de nivel local,
fără ca aceste prerogative să afecteze interesele naţionale.
Descentralizarea completă. Acordă unităţilor administrativ – teritoriale o autonomie, care
 face ca statul, rămas în principiu unitar, să admită un sistem asemănător statului federativ.
Subiectul II. Sisteme electorale mixte
2.1 Conceptul și varietatea sistemelor electorale mixte.
Sistemele electorale mixte constituie combinarea sistemului majoritar cu cel cu reprezentare
proporţională în scopul obţinerii unor avantaje. Practica constituţională cunoaşte următoarele
variante ale sistemelor electorale mixte:
 Sistemul lui Hare;
 Sistemul votului cumulativ;
 Votul limitat;
 Sistemul “votului unic netransferabil”;
 Sistemul german al buletinului dublu;

2.2 Explicați esența sistemului electoral mixt numit Sistemul german de vot dublu.
Aici scrutinul majoritar şi reprezentarea proporţională se cumulează prin intermediul
votului dublu. Fiecare alegător votează de două ori, într-un singur buletin împărţit în două părţi.
Prima parte include numele candidaţilor din circumscripţia electorală respectivă, desemnaţi
câte unul de fiecare partid,iar a doua - listele de
candidaţi prezentate de fiecare partid în cadrul landului conform sistemului reprezentării
proporţionale.
2.3 Evaluați avantajele și dezavantajele sistemelor electorale mixte.
Dezavantaje
 deşi este posibilă depunerea unor liste de persoane care candidează împreună fără a fi afiliate la
vreo asociaţie electorală, practice nu se poate vorbi de succesul candidaţilor independenţi;
 metoda reprezentării proporţionale are prioritate în raport cu cea majoritară, situaţie urmată de o
legătură slabă între deputaţi şi electorat;
 “votul util” deformează voinţa alegătorului forţându-l pe acesta să-şi exprime opţiunea prin
acordarea votului altei asociaţii electorale decît celei pe care o preferă în realitate.
Avantaje
 Populaţia având posibilitatea ca prin vot să răspundă la o anumită politică elaborată şi promovată
de concurenţi pentru obţinerea mandatelor reprezentative;
 Reprezintă un mod de comunicare între guvernanţi şi guvernaţi;
 Sistemele electorale mixte constituie combinarea sistemului majoritar cu cel cu reprezentare
proporţională în scopul unei desfășurări mai eficiente.

TESTUL NR 16
Tema I. Condiții legale de existență a statului (Elemente componente ale statului)
1.1 Numiți condițiile legale de existență a statului și formulați definiția acestora.
În doctrina dreptului constituţional s-a încetăţenit ideea, că din punct de vedere juridic,
putem vorbi de prezenţa unui stat la reuniunea a trei elemente obligatorii: teritoriul, populaţia şi o
conducere efectivă exercitată în numele statului – puterea sa asupra teritoriului şi populaţiei.
Poporul - este o unitate închegată, care dispune de o psihologie (mentalitate) unică, cultură,
tradiţie, limbă, obiceiuri, teritoriu, relaţii economice comune.
Teritoriul - ca element natural al statului, se recunoaşte acea parte a globului pămîntesc, asupra
căruia un stat îşi exercită dominaţia sa publică.Acest spaţiu geografic este constituit din suprafeţe
terestre, acvatice şi maritime, din solul, subsolul şi coloana aeriană de deasupra lui.
Puterea publică - este o formă a puterii sociale, cu caracter normativ, de continuitate şi
permanenţă, care are drept scop realizarea intereselor întregii societăţi, fiind organizată într-un
mecanism special, numit mecanismul de stat.
1.2 Explicați diferența dintre elementele materiale ale statului și elementele de natură
formală.
 Dacă primele două elemente sînt de natură materială (presupuneri necesare de fapt), al
treilea element este de natură formală şi în virtutea acestui fapt, devine cel mai important. Drept
rezultat, statul ne apare ca o îmbinare a unor elemente de fapt, populaţia şi teritoriul, cu un element
politico – juridic, adică o putere publică reglementată din punct de vedere juridic.
1.3 Descrieți prevederile Constituției Republicii Moldova privind condițiile legale de
existență a statului.
 Constituţia Republicii Moldova inserează faptul că statul are ca fundament unitatea poporului.
Constituţia noastră mai dispune că voinţa poporului constituie baza puterii de stat (art. 38). De
exemplu, Constituţia Republicii Moldova (preambul) consacră: ”Noi, reprezentanţii plenipotenţiari ai
poporului Republicii Moldova, deputaţi în Parlament … Pornind de la aspiraţiile seculare ale poporului
… Avînd în vedere continuitatea statalităţii poporului … adoptăm Constituţia Republicii Moldova …”.
 “teritoriul Republicii Moldova este inalienabil” şi că “frontierele ţării sînt consfinţite prin lege
organică”.
 Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă
formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat
constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.
Subiectul II. Principalele responsabilități ale cetățenilor Republicii Moldova
2.1 Explicați conținutul și esența principalelor responsabilități ale cetățenilor.
Responsabilitățile cetățenilor reprezintă acele obligaţii puse în
sarcina cetăţenilor, esenţiale pentru buna organizare a vieţii sociale, determinate de
scopurile societăţii şi de valorile sociale ocrotite şi promovate de aceasta, consacrate în norme de
drept, care constituie conţinutul normativ al Constituţiei, a căror respectare este asigurată prin forţa
de constrângere a statului atunci când convingerea nu este suficientă.
2.2 Care sunt principalele îndatoriri ale cetățenilor, consacrate în Constituția Republicii
Moldova?
a) exercitarea cu bună - credinţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
b) devotamentul faţă de ţară;
c) apărarea Patriei;
d) prestarea contribuţiilor financiare;
e) protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor.
2.3 Descrieți condițiile în care este îndeplinită principala îndatorire a cetățenilor Republicii
Moldova de a apăra Patria.
Această îndatorire fundamentală are un caracter elementar. Legislatorul constituant a
conturat în conţinutul art. 57 o dublă perspectivă asupra acestei îndatoriri:
a) apărarea Patriei este un drept;
b) apărarea Patriei este o datorie sfântă. Titularii dreptului şi îndatoririi de apărare a Patriei sunt
cetăţenii Republicii Moldova. În acest sens, Constituţia prevede că serviciul militar este satisfăcut
în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice.
Fiind o datorie fundamentală a cetăţenilor Republicii Moldova obligaţiunea militară obligatorie a
cetăţenilor, urmăreşte scopul asigurării completării Forţelor Armate şi pregătirii rezervei necesare.
Obligaţiunea militară poate fi îndeplinită prin serviciul militar în termen sau prin pregătirea
militară obligatorie. Cetăţenii Republicii Moldova de sex masculin care au împlinit vârsta de 18 ani
şi care după starea sănătăţii sunt apţi pentru serviciul militar în timp de pace şi în timp de război se
incorporeaza în serviciul militar în termen. Cetăţenii Republicii Moldova care după starea sănătăţii
sunt apţi numai pentru serviciul militar în timp de război şi cetăţenii care au absolvit instituţii de
învăţământ superior se încorporează pentru pregătirea obligatorie, se efectuează în centrele de
instruire ale Ministerului Apărării sau într-un termen de trei luni, sau în timpul concentrărilor
speciale.
Încorporarea în serviciul militar în termen se efectuează în baza decretului Preşedintelui
Republicii Moldova de două ori pe an în mai şi în noiembrie prin intermediul organelor locale de
conducere militară.Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de amânarea încorporării din motive
familiare, de sănătate, în legătură cu necesitatea continuării studiilor şi alte temeiuri determinate de
legislaţia în vigoare. Termenul serviciului militar în termen în Republica Moldova este de 12 luni.

TESTUL NR 17
Tema I. Modalităţi de adoptare a Constituţiei
1.1 Enumerați modalitățile de adoptare a constituțiilor descrise în literatură. Astfel, într-o
opinie, sunt analizate următoarele forme de adoptare a constituţiei:
- monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei singure
persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a lor;
- mixte, care presupun combinarea formelor monocratice cu cele democratice de adoptare a
constituţiilor.
1.2 În ce mod diferă modalitățile democratice de adoptare a constituțiilor de cele
monocratice?
- monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei singure
persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a lor;
1.3 Cum se adoptă Constituția Republicii Moldova? Discutați răspunsul.
Testul 2, 1.3
Subiectul II. Conceptul și sensul sistemului electoral
2.1 Formulați definiția unui sistem electoral. Care este diferența dintre conceptul de „sistem
electoral” și „sufrage”?
Noţiunea de sistem electoral presupune procedurile utilizate pentru desemnarea de
reprezentanţi ai poporului în organismele puterii centrale şi locale. Sistemul electoral mai poate fi
interpretat şi ca modalitate de repartizare a mandatelor disputate în alegeri în funcţie de rezultatele
alegerilor.
Noțiunea de ,,suffrage,, presupune dreptul de vot acordat tuturor cetățenilor majori a unei țări.
2.2 Numiți și explicați esența tipurilor de sisteme electorale cunoscute în practica
constituțională.
În practica electorală exista două mari categorii de sisteme electorale: sistemul majoritar şi
sistemul electoral al reprezentării proporţionale, toate celelalte tipuri fiind considerate combinaţii în
diverse proporţii ale acestora (sisteme electorale mixte).
 Sistemul electoral majoritar. Sistemul majoritar este o consecinţă directă a principiului
suveranităţii naţionale care cere ca alegerea reprezentanţilor naţiunii să aibă loc cu
majoritatea voturilor alegătorilor.
 Sistemul electoral al reprezentării proporţionale. Presupune un scrutin de listă, fiecare
partid stabilind în acest scop numele candidaţilor care vor figura pe listele înaintate după
procedura prevăzută de legislaţia electorală.
 Sistemele electorale mixte. Constituie combinarea sistemului majoritar cu cel cu
reprezentare proporţională în scopul obţinerii unor avantaje.
2.3 Evaluarea caracteristicilor sistemului electoral din Republica Moldova.
În urma analizei legislaţiei electorale, inclusiv a practicii de aplicare a ei în Republica
Moldova, propunem următoarele etape principale ale procesului electoral: - fixarea alegerilor; -
formarea bazelor organizațional tehnologice ale alegerilor; - desemnarea şi înregistrarea
candidaţilor (listelor de candidaţi); - agitaţia electorală; - votarea; - calcularea voturilor, stabilirea
rezultatelor alegerilor şi validarea lor.
Deopotrivă cu etapele principale, constatăm şi existenţa etapelor facultative ale procesului
electoral, care pot pretinde la o existenţă autonomă numai în cazurile şi în condiţiile expres
determinate de legislaţia electorală. În această ordine de idei în categoria etapelor facultative putem
include: - suspendarea (anularea) alegerilor; - desemnarea suplimentară a candidaţilor; - votarea
repetată.
 TESTUL NR 18
Tema I. Conceptul de știință a dreptului constituțional
1.1 Formulați definiția științei dreptului constituțional.
Știinţa dreptului constituţional este ştiinţa juridică, ce are ca obiect de studiu normele de
drept constituţional şi relaţiile sociale din domeniul instituirii, menţinerii şi exercitării puterii de
stat, reglementate de aceste norme, precum şi concepţiile specialiştilor în materia dreptului
constituţional
1.2. Numiți elementele constitutive ale obiectului de cercetare al științei dreptului
constituțional.
Obiectul de studiu al ştiinţei dreptului constituţional îl constituie cele mai importante relaţii
social-economice şi politice, care sunt reglementate de norme de drept constituţional. Ştiinţa
dreptului constituţional cercetează instituţiile dreptului constituţional şi problemele care se
desprind în legătură cu aceste instituţii, într-o ordine anumită. Această ordine de cercetare este, în
fond, o grupare a cunoştinţelor şi reprezintă însuşi sistemul ştiinţei dreptului constituţional. Prin
urmare, sistemul ştiinţei dreptului constituţional este următorul:
1. Dreptul constituţional ca ramură a dreptului din Republica Moldova (noţiunea, obiectul,
izvoarele).
2. Teoria constituţiei (noţiunea, esenţa şi caracterul constituţiei, apariţia şi dezvoltarea sa
istorică, adoptarea, modificarea şi abrogarea, supremaţia constituţiei).
3. Teoria generală a statului.
4. Forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic din Republica Moldova.
5. Organizarea administrativ - teritorială a republicii.
6. Cetăţenia, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
7. Sistemul electoral.
8. Sistemul autorităţilor publice, formarea şi activitatea lor, actele emise şi
responsabilitatea acestor autorităţi.
1.3 Evaluarea problemelor științei dreptului constituțional în Republica Moldova în
stadiul actual.
Vorbind despre întemeierea dreptului constituţional ca ramură fundamentală în sistemul de
drept din Republica Moldova, trebuie să menţionăm necesitatea argumentării ştiinţifice a ramurii
menţionate. Deoarece dreptul constituţional ocupă un loc de frunte în cadrul sistemului de drept,
datorită rolului crescînd al Constituţiei şi reformelor constituţionale, el capătă o funcţie socială
importantă de reglor al reformelor sociale şi determinant al statutului juridic aparţinînd autorităţilor
publice, partidelor şi organizaţiilor social-politice, altor subiecţi de drept constituţional. În acest
context trebuie să menţionăm principalele probleme de preocupare a ştiinţei dreptului
constituţional. Putem nominaliza următoarele probleme care se află în centrul atenţiei
investigatorilor ştiinţifici:
1. Obiectul dreptului constituţional în diversele sale forme de manifestare.
2. Teoria constituţiei, izvoarele dreptului constituţional.
3. Studierea comparativă a constituţiilor din diferite state.
4. Constituţia în coraport cu sistemul de drept al Republicii Moldova.
5. Bazele constituţionale ale dezvoltării economice şi sociale.
6. Statutul constituţional al omului şi cetăţeanului.
7. Teoria generală a statului şi forma de stat.
8. Organizarea puterii de stat şi autorităţile publice.
9. Autoadministrarea şi instituţiile democraţiei directe.
10. Republica Moldova în cadrul comunităţii internaţ[Link]înd ca obiect de
investigare normele de drept constituţional în vigoare, ştiinţa naţională a dreptului
constituţional necesită a fi analizată în lumina evoluţiei lor, a posibilităţii şi
necesităţii abrogării unor reglementări normative vechi şi a apariţiei altor noi.
 Subiectul II. Conceptul și principiul dreptului electoral
2.1 Formularea definiției legii electorale în Republica Moldova.
Legea electorala a RM reprezinta regula generala in care sunt incluse normele de drept
constituțional care reglementează relațiile sociale privind alegerea deputaților și a șefului de
stat,precum și a altor persoane competente ce apar în procesul instaurării menținerii și exercitării
puterii în stat.
2.2 Numiți și explicați conținutul principiilor de organizare și desfășurare a
alegerilor ca categorie separată de principii electorale.
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de obligativitatea,
periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de alternativă şi competitivitate a
alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme electorale, independenţa organelor electorale,
nefalsificarea alegerilor, distribuirea competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia
desfăşurării concomitente a alegerilor şi a referendumului.
2.3 Evaluează diferența dintre alegerile libere și votul direct ca principiu al
participării cetățenilor la alegeri.
Libertatea alegerilor. Constituţia Republicii Moldova (art. 38) consacră acest principiu.
Libertatea alegerilor în calitatea sa de principiu al sistemului electoral cere ca în procesul de
organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de constrângere în raport cu
participarea cetăţenilor la alegeri, şi la procesul votării nemijlocite. Acest principiu presupune
caracterul liber al alegerilor în cadrul cărora orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală aşa cum
doreşte el, fără a fi supus vreunui control şi fără a fi tras la răsundere în legătură cu modul în care
şi-a exercitat acest drept electoral.
Votarea directă. Acest principiu electoral presupune că cetăţenii Republicii Moldova cu
drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor de orice nivel nemijlocit, fără
intervenţia altor persoane. Deci dreptul de vot trebuie exercitat personal de titular şi nu prin
mandatar, chiar dacă acesta ar fi un membru al familiei. În conformitate cu acest principiu, în
Republica Moldova nu pot fi organizate sub nici un pretext alegeri indirecte sau pe trepte.

TESTUL NR 19
Tema I. Forme de control asupra constituţionalităţii legilor
1.1 Definiți conceptul de control al constituționalității legilor.
Controlul constituţionalităţii legilor, ca rezultat logic al constituţionalismului, este o
activitate organizată de verificare a conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim controlul
constituţionalităţii legilor ca pe o instituţie juridică a dreptului constituţional, constatăm că el
cuprinde ”regulile privitoare la autorităţile competente a face această verificare, procedura de
urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. Prin control al constituţionalităţii
legilor se mai înţelege ”ansamblul dispoziţiilor normative care reglementează activitatea de
verificare a conformităţii legilor şi a altor acte normative cu dispoziţiile legii fundamentale”
1.2 Cum diferă controlul intern de constituționalitate de controlul extern?
În funcţie de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor, el poate fi intern şi
extern. Controlul intern se realizează de către însuşi organul care a emis actul normativ, iar cel
extern - de către o altă autoritate publică.
1.3 Evaluarea principalelor trăsături ale modelului european de verificare a
constituționalității legilor.
La realizarea controlului prealabil al constituţionalităţii legilor, Curtea Constituţională poate
utiliza mai multe criterii de constituţionalitate, printre care:
- corespunderea normelor legii normelor şi principiilor Constituţiei, principiilor dreptului
internațional;
- proporţionalitatea restricţiilor drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, stabilite în lege, altor
valori şi scopuri, aflate sub protecţia Constituţiei şi respectarea limitelor acestor restricţii;
 - certitudinea de drept, care presupune claritatea, exactitatea, caracterul necontradictoriu,
coerenţa logică a normelor legale, posibilitatea aplicării ulterioare uniforme a acestora în practică.
Subiectul II. Asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului și ale civile
2.1 Spune-ne despre caracteristicile generale ale mandatului Ombudsmanului.
Caracteristica generală a mandatului. Parlamentul numeşte doi Avocaţi ai Poporului
autonomi unul faţă de celălalt, dintre care unul este specializat în problemele de protecţie a
drepturilor şi libertăţilor copilului. Ambii sunt numiți în funcţie de Parlament pentru un mandat de
7 ani, care nu poate fi reînnoit. Mandatul începe la data depunerii jurămîntului.
Funcţia de Avocat al Poporului poate fi deţinută de persoana care corespunde următoarelor
cerinţe:
 este cetăţean al Republicii Moldova;
 nu este supusă unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
 deţine diplomă de licenţă sau echivalentul acesteia;
 are o vechime în muncă de cel puţin 10 ani şi o activitate notorie în domeniul
apărării şi promovării drepturilor;
 se bucură de o reputaţie ireproşabilă;
 cunoaşte limba de stat;
 nu are în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională, înscrieri cu
privire la rezultatul negativ al testului de integritate profesională.
2.2 Descrieți procedura de examinare a cererilor avocatului poporului.
După recepționarea cererii Dvs.,, Avocatul Poporului va adopta una din următoarele decizii:
a) Să accepte cererea spre examinare;
b) Să restituie cererea fără examinare;
c) Să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu
prevederile legislației în vigoare.
În decurs de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii în Secretariatul Oficiului
Avocatului Poporului, veți fi informat(ă) despre decizia adoptată de Avocatul Poporului.
Sunt acceptate spre examinare cererile care întrunesc condițiile de admisibilitate. Cererile
acceptate spre examinare sunt investigate în modul stabilit de Legea cu privire la Avocatul
Poporului. Investigarea cererii poate dura mai mult timp, în dependență de complexitatea acesteia.
Cererea care nu corespunde condițiilor de admisibilitate va fi restituită fără examinare. Dvs.
veți fi informat(ă) obligatoriu despre motivele restituirii și despre procedura pe care sunteți în drept
să o folosiți pentru a vă apăra drepturile și libertățile.
Cererea repetată poate fi depusă după înlăturarea cauzelor care au servit temei pentru
restituire. Cererea repetată în privința acelorași persoane și fapte se va accepta spre examinare
numai în cazul apariției unor circumstanțe noi.
Decizia de restituire a cererii nu poate fi atacată.
În unele cazuri examinarea cererii este imposibilă fără divulgarea informațiilor
confidențiale și a datelor cu caracter personal care vă vizează. Dacă nu dați acordul pentru
divulgarea acestora, va fi luată decizia de încetare a examinării cererii.
2.3 Evaluează drepturile și obligațiile avocatului poporului
În exercitarea mandatului său, Avocatul Poporului are dreptul:
 să fie primit în audienţă de către Preşedintele Republicii Moldova, de către Preşedintele Parlamentului
şi de către Prim-ministru atît în cadrul orelor de audienţă, cât şi în afara lor;
 să fie primit imediat şi fără nicio formă de obstrucţiune sau întârziere în audienţă de către conducători
şi alte persoane cu funcţii de răspundere de toate nivelurile ale autorităţilor publice, instituţiilor,
organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare;
 să asiste şi să ia cuvântul la şedinţele Parlamentului, ale Guvernului, ale Curţii Constituţionale, ale
Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al Procurorilor; să prezinte
Parlamentului sau Guvernului recomandări în vederea perfecţionării legislaţiei în domeniul asigurării
drepturilor şi libertăţilor omului;
 să verifice respectarea şi exercitarea conformă de către autorităţile publice, de către organizaţii şi
întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, de către organizaţiile
necomerciale, de către persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile a atribuţiilor acestora
privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului;
 să reprezinte persoanele fizice sau grupurile de persoane fizice în faţa autorităţilor publice şi
instanţelor de judecată în cazurile complexe ce ţin de drepturile şi libertăţile omului sau în cazurile de
interes public, etc.
În același timp, Avocatul Poporului este obligat:
 să apere drepturile şi libertăţile omului în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu legile şi
tratatele internaţionale din domeniul drepturilor şi libertăţilor omului la care Republica Moldova este
parte, să-şi exercite atribuţiile funcţiei în conformitate cu legislaţia;
 să nu divulge secretul de stat şi alte informaţii şi date ocrotite de lege;
 să nu divulge informaţiile confidenţiale, precum şi datele cu caracter personal care i-au fost
comunicate în cadrul activităţii sale, decît cu consimţămîntul persoanei la care acestea se referă;
 să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu statutul pe care îl deţine. În activitatea sa Avocatului
Poporului este asitat de Oficiul Avocatului Poporului care îi acordă asistenţă organizatorică, juridică,
informaţională şi tehnică.

TESTUL NR 20
Tema I. Modalităţi de adoptare a Constituţiei
1.1 Enumerați modalitățile de adoptare a constituțiilor descrise în literatură.
Astfel, într-o opinie, sunt analizate următoarele forme de adoptare a constituţiei: - monarhice, care
se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei singure persoane (monarh sau oricare
alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a lor;
- mixte, care presupun combinarea formelor monocratice cu cele democratice de adoptare a
constituţiilor.
1.2 În ce mod diferă modalitățile democratice de adoptare a constituțiilor de cele
monocratice?
- monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei singure
persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a lor;
1.3 Cum se adoptă Constituția Republicii Moldova? Discutați răspunsul.
Tentativele de reanimare a Constituţiei din 1978 nu erau suficiente pentru rezolvarea noilor sarcini
sociale de unde şi apare nevoia unei noi constituţii. Elaborarea proiectului noii Constituţii a
Republicii Moldova a fost condiţionată şi de necesitatea realizării cadrului juridic al evoluţiei spre
statul de drept, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. În scopul elaborării noii Constituţii, la
19 iunie 1990,
prin hotărârea Sovietului Suprem al RSSM, a fost formată Comisia pentru elaborarea proiectului
noii Constituţii.
La 15 martie 1993 Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova adoptă Hotărârea cu privire la
măsurile în vederea organizării şi desfăşurării discutării proiectului constituţiei de către întregul
popor, care conţinea un program de măsuri tehnico-organizatorice în acest sens. După o serie de
dezbateri asupra proiectului, la 29 iulie 1994, Parlamentul adoptă Constituţia Republicii Moldova.
În aceeaşi zi, Constituţia este promulgată prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova şi intră în
vigoare la 27 august 1994. La aceeaşi dată, Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 este
abrogată în întregime, celelalte legi şi acte normative subordonate legii rămânând în vigoare în
măsura în care nu contravin Constituţiei. Elaborată în aceleaşi condiţii de criză politică ca şi în
celelalte republici socialiste care şi-au declarat independenţa, Constituţia Republicii Moldova a
acceptat un conţinut de compromis. Totodată, adoptarea Constituţiei a satisfăcut aşteptările
societăţii şi a generat o serie de activităţi orientate spre realizarea conceptului statului de drept,
 devenind “factorul consolidării politice a societăţii, orientarea către pacea socială şi spre dezvoltare
în cadrul organizării de stat existente”. Constituţia prevede realizarea categorică a unui echilibru al
puterilor, nesubordonând total o autoritate publică faţă de celelalte. Fiecare dintre cele trei
autorităţi - legislativă, executivă şi judecătorească - dispune de prerogative, care fac posibilă
exercitarea unui control asupra celorlalte, limitarea puterii lor. De asemenea, poporului se rezervă
dreptul de a se exprima prin referendum asupra unor probleme ce creează condiţiile realizării unui
echilibru între autorităţile publice şi cetăţeni. Reforma constituţională din 2000. De la adoptarea
Constituţiei în vigoare au trecut aproape două decenii, durată care s-a soldat cu o serie de tentative
de revizuire a Legii fundamentale care, în viziunea guvernanţilor, sunt condiţionate de unele
„imperfecţiuni ce devin un obstacol serios în procesul de guvernare”.

Subiectul II. Conceptul de drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor Republicii

Moldova și clasificarea acestora
2.1 Explicați conținutul teoriilor despre drepturile și libertățile fundamentale.
Adevărul menţionat în prezenta definiţie expimă ipoteza că orice individ în drept să manifeste o
anumită conduită a constituit şi rămîne în continuare obiectul de studiu pentru mai mulţi gânditori
ai dreptului ale căror concepţii pot fi divizate în două teorii de bază: teoria dreptului natural şi
teoria pozitivismului juridic.
 Teoria dreptului natural. În viziunea adepţilor acestei teorii drepturile subiective reprezintă nucleul
fenomenului juridic, existenţa normelor de drept fiind justificată de necesitatea consacrării şi protejării,
prin intermediul sancţiunilor, a acelor drepturi cu care fiinţa umană este înzestrată de la natură.
 Pozitivismul juridic. Adepţii dreptului pozitiv neagă orice tentativă de justificare a existenţei drepturilor
subiective. Teoriile pozitiviste susţin ideea că în realitate nu poate exista nici un fenomen sau
împrejurare care să servească sursă de existenţă pentru drepturile subiective, decât dreptul cuprins în
normele în vigoare aparţinând statului. Din aceste considerente pozitiviştii socot că este inutil să căutăm
drepturile omului în dreptul natural, deoarece acestea sunt create printr-un act de voinţă ce se produce
în timp şi în spaţiu, prin voinţa unipersonală a conducătorilor sau prin acordul de voinţă a celor ce
elaborează şi adoptă legile.
 Dacă teoriile dreptului natural şi dreptului pozitiv sunt în cea mai mare parte de origine occidentală,
atunci pentru alte zone geografice ale lumii drepturile omului sunt privite prin prisma altor teorii, o
răspândire mai largă obţinând islamul şi budismul.
 Islamul. Promotorii islamului consideră că evoluţia socială nu se realizează prin lupta dintre diferite
categorii sociale şi violenţă, ci prin transformarea “liber consimţită” a societăţii. Recunoscând că
inegalitatea socială este o realitate, se crede că ea va dispărea ca rezultat al unor eforturi individuale
orientate spre realizarea justiţiei sociale.
 Budismul. este o concepţie care își justifică sorgintea în meditaţii. Concepţia recunoaşte interrelaţia
dintre necesităţile omului şi ale animalului, plasând această axiomă în centrul acestui curent.
2.2 Descrieți tradițiile istorice ale instituției drepturilor și libertăților omului în Republica
Moldova.
Un compartiment dedicat “drepturilor şi privilegiilor locuitorilor” conţinea şi „Aşezământul
organizării oblastei Basarabia”. Pe lângă acordarea unor drepturi şi privelegii de ordin economic şi
stabilirea categoriilor sociale pasibile de pedepse corporale, “Aşezământul” reglementa şi
procedura alegerilor în organele elective din provincie. Dreptul de a alege şi de a fi ales era acordat
numai reprezentanţilor nobilimii, în funcţie de censul de proprietate.
Prevederi fragmentare referitoare la o serie de drepturi şi libertăţi au fost incluse, de asemenea, în
diferite Programe de reforme cu caracter social-economic, cum ar fi Proiectul de constituţie al
Republicii Populare Moldoveneşti elaborat după constituirea Sfatului Ţării. Partea a V-a din
Proiect era rezervată totalmente drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. După
anularea tuturor privilegiilor şi deosebirilor de castă, cetăţenii urmau să se bucure de următoarele
drepturi fundamentale: libertatea conştiinţei; dreptul de a fi ascultat de o instanţă judecătorească;
dreptul la proprietate, declarată inviolabilă; dreptul la libera exprimare; dreptul la adunări politice
 “paşnice şi fără arme, atât în localuri închise, cât şi sub cerul liber pentru a discuta orice fel de
problemă fără a cere permisiune prealablă”; dreptul de asociere în obşti în scopuri nepotrivite
legilor penale; dreptul de petiţionare; dreptul de a se uni în “asociaţii muncitoreşti şi să declare
greve”. În acelaşi compartiment erau prevăzute şi o serie de inviolabilităţi, cum ar fi:
inviolabilitatea persoanei; inviolabilitatea domiciliului; secretul corespondenţei; dreptul la libera
circulaţie.
2.3 Numiți una dintre modalitățile de clasificare a drepturilor fundamentale și motivați
alegerea dvs.
Cea mai reuşită clasificare, aplicată şi în dreptul internaţional public, realizată „mai mult din
motive metodologice, de încadrare tipologică” pare a fi divizarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului în:
 drepturi civile;
 drepturile politice;
 drepturile social-economice şi culturale.
Vorbind despre clasificarea drepturilor fundamentale, menţionăm o caracteristică esenţială a
drepturilor fundamentale:
indivizibilitatea lor. Clasificând drepturile fundamentale, trebuie să evităm detaşarea drepturilor,
libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Şi în teorie şi în practică se cere
o atenţie importantă, egală drepturilor politice şi civile, economice şi sociale. Toate drepturile
omului sunt importante şi formează un tot unitar şi numai «garantarea reală a tuturor drepturilor
permite afirmarea plenară a personalităţii şi demnităţii umane».

TESTUL NR 21
Subiectul I. Forma de guvernare
1.1 Formulați conceptul de monarhie ca formă de guvernare.
Monarhia (în traducere din limba greacă înseamnă din proprie autoritate, sau putere personală) este
forma de guvernământ în cadrul căreia puterea publică este individualizată, fiind prerogativa
excepţională a monarhului. Fiind cea mai matură, monarhia este considerată şi cea mai răspândită
formă de guvernământ. În evoluţia sa monarhia s-a realizat într-o formă sau alta, datorită cărui fapt
astăzi putem discuta despre monarhia absolută şi monarhia limitată.
1.2 Numiți formele de manifestare a monarhiei în diferite școli naționale de drept
constituțional.
 Monarhia absolută se caracterizează prin puterea discreţionară a şefului de stat în persoana monarhului
care, pe lîngă faptul că este unicul legislator, dirijează nemijlocit cu administrarea publică şi este
instanţa judiciară supremă. Fiind prima şi cea mai veche formă de guvernămînt, monarhia absolută a
fost specifică pînă la Revoluţia franceză.
 Monarhia limitată, numită şi constituţională, se caracterizează printr-o limitare a puterii absolute a
monarhului prin dispoziţii normative din Constituţia statului respectiv. În literatura de specialitate
monarhia limitată (constituţională) este divizată, la rîndul său, în - monarhie dualistă şi monarhie
parlamentară.
 Monarhia dualistă este o formă iniţială a monarhiei limitate (constituţionale), în cadrul
căreia puterea de stat se realizează conform principiului separării puterii, mai ales a
puterilor legislative şi executive.
 Monarhia parlamentară este o formă a monarhiei limitate (constituţionale), cu o divizare
expresă a puterilor în stat, divizare care asigură primatul legislativului asupra executivului,
monarhul avînd mai mult un caracter simbolic, exercitând, de regulă, atribuţii de ordin
protocolar.
1.3 Evaluați circumstanțele care determină forma de guvernare.
Forma de guvernământ, ca noţiune şi mai apoi ca instituţie juridică de drept constituţional,
are o importanță deosebită întru reglementarea normativă a relaţiilor, ce ţin de buna organizare şi
funcţionare a statului. Noţiunea în discuţie ni se prezintă drept un instument efectiv, care ne
permite să pătrundem în esenţa unui sau altui mecanism de stat, consfinţit în constituţiile statelor
respective.
În doctrina contemporană a dreptului constituţional forma de guvernămînt este interpretată сa o
modalitate de constituire şi funcţionare a autorităţilor publice legislative şi executive centrale,
vizând în special instituţia şefului de stat în raport cu autoritatea legislativă.
Subiectul II. Conceptul și principiile dreptului electoral
2.1 Formularea definiției legii electorale în Republica Moldova.
Legea electorala a RM reprezinta regula generala in care sunt incluse normele de drept
constituțional care reglementează relațiile sociale privind alegerea deputaților și a șefului de
stat,precum și a altor persoane competente ce apar în procesul instaurării menținerii și exercitării
puterii în stat.
2.2. Numiți și explicați conținutul principiilor de organizare și desfășurare a alegerilor ca
categorie separată de principii electorale.
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de
obligativitatea, periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de alternativă şi
competitivitate a alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme electorale, independenţa organelor
electorale, nefalsificarea alegerilor, distribuirea competenţelor între subiecţii procesului electoral,
interdicţia desfăşurării concomitente a alegerilor şi a referendumului.
2.3. Evaluează diferența dintre alegerile libere și votul direct ca principiu al participării
cetățenilor la alegeri.
Libertatea alegerilor în calitatea sa de principiu al sistemului electoral cere ca în procesul de
organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de constrângere în raport cu
participarea cetăţenilor la alegeri, şi la procesul votării nemijlocite. Acest principiu presupune
caracterul liber al alegerilor în cadrul cărora orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală aşa cum
doreşte el, fără a fi supus vreunui control şi fără a fi tras la răsundere în legătură cu modul în care
şi-a exercitat acest drept electoral.
Votarea directă. Acest principiu electoral presupune că cetăţenii Republicii Moldova cu
drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor de orice nivel nemijlocit, fără
intervenţia altor persoane. Deci dreptul de vot trebuie exercitat personal de titular şi nu prin
mandatar, chiar dacă acesta ar fi un membru al familiei. În conformitate cu acest principiu, în
Republica Moldova nu pot fi organizate sub nici un pretext alegeri indirecte sau pe trepte.

TESTUL NR 22
Tema I. Diversitatea formelor constituţiilor
1.1 Numiți criteriile pe baza cărora doctrina dreptului constituțional recurge la
clasificarea constituțiilor.
În doctrina dreptului constituţional se procedează la clasificarea constituţiilor, clasificare
efectuată în baza diferitelor criterii, şi anume:
- În funcţie de forma de exprimare, constituţiile se împart în constituţii scrise şi constituţii
nescrise (cutumiare).
-În funcţie de durata de acţiune a constituţiilor în timp, ultimele se clasifică în provizorii şi
permanente;
- În funcţie de modul în care constituţiile pot fi modificate, se împart în rigide şi flexibile;
- După regimul politic consacrat, constituţiile pot fi clasificate în democratice şi autoritare.
1.2 Numiți și explicați metodele prin care se asigură rigiditatea constituțiilor în
practica constituțională.
Caracterul rigid al constituţiei a fost creat prin mai multe metode. Una dintre ele este
exprimarea opiniilor că o constituţie o dată stabilită nu mai poate fi modificată. Această concepţie
s-a materializat prin Legea constituţională din 14 august 1884 din Franţa, conform căreia forma
republicană de guvernământ ”nu va putea forma obiectul vreunei tendinţe de modificare”.
 Asemenea interdicţii au cuprins şi Constituţia franceză din 5 octombrie 1958, şi Constituţia italiană
din 1948. Pe parcursul anilor instituţia juridică a interdicţiei revizuirii anumitor dispoziţii din
Legea fundamentală a fost contestată.
1.3 Să prezinte o scurtă analiză a Constituției Republicii Moldova, bazată pe
varietatea formelor constituționale existente în lume.
Forma constituţiei este manifestarea exterioară a normelor de drept exprimate în sursele
juridice. Prin forma externă a constituţiei se subînţelege expresia verbală a dispoziţiilor
constituţionale într-un act unitar codificat, iar prin forma internă – modul de organizare, structura
conţinutului ei care asigură coerenţa elementelor structurale ale sale, consecutivitatea amplasării
lor.
Constituția RM face parte din grupul constituțiilor nedesfășurate ceea ce rezultă că
constituția dată constă dintr-un singur act și este monoconstituție,totodată Constituția RM este una
de tip codificată.
Subiectul II. Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova
2.1 Numiți și explicați trăsăturile distinctive ale modului de pierdere a cetățeniei.
1) renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova- este un mod amiabil de rezolvare a unor
probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane la un stat anumit.
2) retragerea cetăţeniei Republicii Moldova- retragerea cetăţeniei Republicii Moldova
apare ca o sancţiune care se aplică unei persoane care: a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în
mod fraudulos, prin informaţie falsă, prin ascunderea unor date pertinente sau în lipsa temeiurilor
prevăzute de legislația în vigoare ori precedentă în materie de cetățenie; s-a înrolat benevol în forţe
armate străine; a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului.
3) în temeiul unui acord internaţional la care Republica Moldova este parte
2.2 Descrieți cazurile în care nu se acceptă renunțarea la cetățenia Republicii
Moldova.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova nu se accepta în cazul în care persoana nu
prezentă adeverinţa privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui alt stat ori garanţiei dobîndirii
cetăţeniei unui alt stat.
2.3 Evaluează condițiile în care legislația națională permite o pluralitate de cetățeni.
În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
 copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetăţenia unui alt stat;
 cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această cetăţenie este dobîndită
automat prin căsătorie;
 copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat în urma adopției;
 dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
 în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau nu poate fi
rezonabil cerută;

TESTUL NR 23
Tema I. Forme de control asupra constituţionalităţii legilor
1.1 Definiți conceptul de control al constituționalității legilor.
Controlul constituţionalităţii legilor, ca rezultat logic al constituţionalismului, este o activitate
organizată de verificare a conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim controlul
constituţionalităţii legilor ca pe o instituţie juridică a dreptului constituţional, constatăm că el
cuprinde ”regulile privitoare la autorităţile competente a face această verificare, procedura de
urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. Prin control al constituţionalităţii
legilor se mai înţelege ”ansamblul dispoziţiilor normative care reglementează activitatea de
verificare a conformităţii legilor şi a altor acte normative cu dispoziţiile legii fundamentale”
1.2 Cum diferă controlul intern de constituționalitate de controlul extern?
În funcţie de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor, el poate fi intern şi extern.
 Controlul intern se realizează de către însuşi organul care a emis actul normativ, iar cel extern - de
către o altă autoritate publică.
1.3 Evaluarea principalelor trăsături ale modelului european de verificare a
constituționalității legilor.
La realizarea controlului prealabil al constituţionalităţii legilor, Curtea Constituţională poate utiliza
mai multe criterii de constituţionalitate, printre care:
 corespunderea normelor legii normelor şi principiilor Constituţiei, principiilor dreptului
internațional;
 proporţionalitatea restricţiilor drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, stabilite în lege, altor valori şi
scopuri, aflate sub protecţia Constituţiei şi respectarea limitelor acestor restricţii; - certitudinea de
drept, care presupune claritatea, exactitatea, caracterul necontradictoriu, coerenţa logică a normelor
legale, posibilitatea aplicării ulterioare uniforme a acestora în practică.
Subiectul II. Problema străinilor în dreptul constituțional
2.1 Definiți conceptul de statut juridic al străinilor.
Conceptul de statut juridic al străinilor presupune persoana care nu are cetăţenia statului în
care se află, dar are dovada apartenenţei sale la un alt stat.
2.2 Care sunt regimurile juridice oferite străinilor.
Actualmente putem vorbi despe următoarele regimuri juridice acordate străinilor:
1. Regimul naţional. Este cea mai democratică formă de tratament a străinilor în condiţiile
căreia străinii, în mare măsură sunt egalaţi în drepturi cu cetăţenii statului respectiv. Străinii
însă pot fi limitaţi, în unele drepturi.
2. Regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate (favorabilităţii majore). Este o formă de
tratament consacrată în tratatele internaţionale, acordă cetăţenilor statului cu care s-a
încheiat tratatul acelaşi regim avantajos de care se bucură cetăţenii unor state terţe.
3. Regimul preferenţial. Se deosebeşte prin acordarea străinilor anumitor privilegii şi priorităţi
în domeniul comerţului şi comunicării populaţiei din preajma frontierei.
4. Regimul special. Constă în înzestrarea unor categorii de străini cu anumite drepturi
prevăzute în legislaţia naţională sau în acordurile internaţionale pentru unele domenii de
activitate.
În literatura de specialitate se mai remarcă “regimul uşilor deschise”, “regimul identităţii”,
“regimul reciproc (mutual)” şi “regimul mixt”, care constituie, în esenţă, o îngemănare a regimului
naţional cu cel al favorabilităţii majore.
2.3 Evaluarea statutului juridic al străinilor în Republica Moldova.
Statutul juridic al cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova este determinat de Constituţie
(art. 19) şi de Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova, dar și de alte legi cum ar fi
Legea privind integrarea străinilor în Republica Moldova. În conformtate cu Legea privind regimul
străinilor în Republica Moldova, sunt recunoscuți cetățeni străini, persoanele care nu deţin
cetăţenia Republicii Moldova sau care sunt [Link] privind regimul străinilor în Republica
Moldova reglementează intrarea, aflarea şi ieşirea străinilor pe/de pe teritoriul Republicii Moldova,
acordarea şi prelungirea dreptului de şedere, repatrierea, documentarea acestora, stipulează măsuri
de constrîngere în caz de nerespectare a regimului de şedere şi măsuri specifice de evidenţă a
imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile asumate de Republica Moldova prin tratatele
internaţionale la care este parte. În dezvoltarea articolului 19 din Constituție, în Republica Moldova
străinii se bucură de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, precum şi de
drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu excepţiile
stabilite de legislaţia în vigoare. Străinii aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova sunt obligaţi să
respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de intrare şi, după caz, dreptul de şedere pe
teritoriul ţării, de asemenea să părăsească teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de
şedere acordat. Pe timpul aflării sau şederii în Republica Moldova, străinii sunt obligaţi să respecte
legislaţia Republicii Moldova şi să se supună, în condiţiile legii, controlului organelor abilitate.
Străinii nu beneficiază de dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele legislative, cele executive
 sau în organele administraţiei publice locale, nici de a participa la referendum. Ei nu pot fi membri
de partid sau ai altor organizaţii social-politice. La fel, străinii nu pot satisface serviciul militar în
forţele armate ale Republicii Moldova.

TESTUL NR 24
Tema I. Procedura de revizuire a Constituţiei
1.1 Definiți conceptul de „revizuire constituțională” și descrieți condițiile care justifică
această procedură.
În viziunea prof. Cr. Ionescu, revizuirea constituţiei ”constă în modificarea acesteia prin
reformularea, abrogarea anumitor articole sau prin adăugarea unui text nou”. Acelaşi autor constată
că revizuirea constituţiei este motivată de:
 producerea unui eveniment politic marcant (adoptarea Declaraţiilor de Suveranitate şi Independenţă
a Republicii Moldova);
 schimbări produse în structura organismelor guvernante (de exemplu, instituirea funcţiei de
Preşedinte a Republicii Moldova în 1991);
 transformarea denumirii unor organisme prin care se exrcită puterea publică (schimbarea denumirii
Sovietului Suprem al Republicii Moldova);
 procedura unor schimbări în organizarea şi funcţionarea unuia sau unora dintre organismele prin care
se exercită guvernarea (reforma constituţională din Republica Moldova din 2000, prin care a fost
modificată procedura de alegere a Preşedintelui republicii).
1.2 Care sunt regulile de procedură pentru revizuirea Constituției? Justificați necesitatea
respectării acestor reguli.
Procedura de revizuire a constituţiei este guvernată de anumite reguli, printre care:
 dreptul de a revizui constituţia trebuie să aparţină autorităţii publice care a adoptat-o;
 autoritatea publică împuternicită să revizuiască constituţia trebuie să fie prevăzută de înseşi normele
constituţionale;
 procedura de revizuire a constituţiei nu trebuie să se deosebească, în principiu, de cea de adoptare.
Este considerat că această regulă implică o procedură complicată de modificare, fiind numită şi
teoria ”paralelismului” sau ”simetriei” formelorSe mai cere ca procedura de revizuire a constituţiei
să fie ”clară şi precisă”, deoarece aceasta asigură buna funcţionare a instituţiilor constituţionale,
asigură încrederea între partidele politice,precum şi încrederea cetăţenilor în instituţiile
constituţionale. În opinia noastră, în categoria acestor reguli ar trebui să includem şi necesitatea
consacrării procedurii de revizuire a constituţiei chiar în textul [Link] şi fixarea în legea
fundamentală a acestei proceduri este una dintre formele juridice de protecţie a constituţiei, destinată
să-i asigure stabilitatea. Normele care stabilesc această procedură asigură protecţia juridică a legii
fundamentale. Ele pot fi definite ca instituţie a autoapărării constituţionale.
1.3 Numiți etapele procesului de revizuire a Constituției Republicii Moldova și explicați
conținutul acestora.
Se consideră că toate constituţiile scrise prevăd o anumită procedură de revizuire care cuprinde trei
etape:
1) iniţiativa de revizuire- Constituţia Republicii Moldova, revizuirea ei poate fi iniţiată de: - un număr de
cel puţin 200 000 de cetăţeni ai republicii cu drept de vot.- un număr de cel puţin o treime din deputaţi
în Parlament; - Guvernul Republicii Moldova.
2) dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea publică competentă;-în Republica Moldova
prerogativa de dezbatere a iniţiativei de revizuire a Constituţiei aparţine Parlamentului, căruia,
conform art.141 din Constituţie, i se prezintă proiectele de legi constituţionale, dar numai după ce
acestea sunt avizate prin hotărârea Curţii Constituţionale, adoptate cu votul a cel puţin patru judecători
3) adoptarea legii de revizuire a constituţiei- Parlamentul Republicii Moldova este în drept să adopte o
lege cu privire la modificarea Constituţiei numai după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei
legislative, cu votul a două treimi din deputaţi. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii
Moldova poate fi considerată nulă dacă Parlamentul nu adoptă legea de modificare a Constituţiei timp
 de un an de la data prezentării iniţiativei respective (art.143 ).
Subiectul II. Principiile votului
2.1 Formularea unei definiții a principiilor dreptului electoral.
Principiile dreptului electoral reprezintă dispoziţii cu caracter general care direcţionează
întregul proces de reglementare normativă a raporturilor electorale. Ele formează conţinutul de
bază al sistemului electoral, asigură mecanismul de reglementare normativă a alegerilor,
îndeplinesc rolul unor criterii de apreciere a legalităţii acţiunilor întreprinse de cetăţeni, blocuri
electorale, comisii electorale, organe de stat, organe de autoadministrare locală, instanţe
judecătoreşti.

2.2 Prin ce diferă principiile de organizare și desfășurare a alegerilor de principiile

participării cetățenilor Republicii Moldova la alegeri?
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de obligativitatea,
periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de alternativă şi competitivitate a
alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme electorale, independenţa organelor electorale,
nefalsificarea alegerilor, distribuirea competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia
desfăşurării concomitente a alegerilor şi a referendumului. În categoria principiilor participării
cetăţenilor Republicii Moldova la alegeri vom include universalitatea şi egalitatea dreptului de a
alege şi de a fi ales, votarea directă, votarea secretă, libertatea exprimării opţiunilor electorale.
2.3 Evaluarea cazurilor de abținere de la vot în Republica Moldova.
1. Forţat. Sistemele electorale actuale nu funcţionează întotdeauna în scopul sporirii participării
individului la viaţa politică a naţiunii. Unele prevederi au chiar efecte opuse, şi aceasta a fost şi
scopul introducerii lor. Aceste restricţii pot fi cu caracter personal.
2. Mnimalizat. Se întâlneşte ân ţările în care dreptul la vot este de mare cinste. Sunt prezente doar
abţinerile forţate, călătorie, boală neprevăzută.
3. Abtenţionismul legat de statutul social. Este determinat de o slabă integrare temporară sau de lungă
durată. El afectează unele categorii sociale bine determinate, tineretul, femeile, persoanele în vîrstă,
populaţia de la sate, fenomen rural, astăzi fenomen al marelor oraşe.
4. Absenteismul politic. Este determinat de modalitatea de scrutin şi orientarea politică. Fenomenul
abstenţionsmului dictează nevoia unei educaţii civice şi electorale chiar şi în democraţiile
consacrate. Cu atît mai mult, o atare educaţie apare necesară în noile democraţii. Numai în rezultatul
unei educaţii temeinice a alegătorilor, în care li se arată buletinul de vot, cum să se orienteze pentru a
găsi partidul pentru lista căruia vrea să voteze, cum să aplice ştampila “Votat”, cum să împatureasca
buletinul şi să-l introducă în una de votare, fără ca acesta să se desfacă, există certitudinea că
alegătorul va participa la alegeri, nu-şi va da votul la întîmplare, caz în care, dacă votul nu este nul,
este cel puţin ineficient.

TESTUL NR 25
Tema I. Concept, esență și tipuri de regimuri politice
1.1 Formulați definiția unui regim politic. Explicați varietatea de opinii pe această temă.
Regimul politic reprezinta forma concreta de organizare si functionare a sistemului politic si
in consecinta, prin regim politic se intelege modul concret de organizare, institutionalizare si
functionare a sistemului politic si de exercitare a puterii politice de catre o forta social-politica in
cadrul unei comunitati sociale sau a unui istem social global; Interesul pe care-l manifestă societatea
faţă de această instituție este determinat de importanţa teoretică şi mai ales practică acordată acestui
element al vieţii statale contemporane.
1.2 Explicați diferența dintre o democrație și un regim politic liberal.
Democraţia reprezintă un sistem de instituţii şi relaţii, prin care membrii societăţii acţionează
fie direct, ca autoritate elaboratoare a deciziilor cu caracter obligatoriu, fie prin intermediul unor
 reprezentanţi, care elaborează aceste decizii în numele celor care i-au ales, ceea ce duce la două
tipuri de regimuri democratice: democraţia directă şi democraţia semi - directă.
Regimul politic liberal. Concepţia liberală a regimului politic este considerată mai superioară şi mai
puţin periculoasă pentru libertate, decît democraţia.
Spre deosebire de susţinătorii democraţiei, liberalii mizează nu pe suveranitatea populară, dar pe
suveranitatea naţională, care îşi are sorgintea în Declaraţia franceză a drepurilor omului şi
cetăţeanului (art.3), în conformitate cu care “principiul oricărei suveranităţi rezidă esenţial în
naţiune.
1.3 Evaluați trăsăturile unui regim totalitar.
Particulariăţile regimului totalitar se exprimă prin următoarele:
a) Dizolvarea unor relaţii specifice societăţii civile prin dezorganizarea sistematică a
multiplelor asociaţii, cluburi, grupuri profesionale sau confesionale;
b) Existenţa monopolului conducerii societăţii de către partidul unic;
c) Fuziunea puterilor prin nerecunoaşterea principiului separării puterilor în stat;
d) Unitatea puterii se identifică cu puterea personală a conducătorului;
e) Centralizarea şi uniformizarea tuturor aspectelor vieţii social-economice şi culturale;
f) Exercitarea controlului maselor printr-o poliţie politică;
g) Realizarea unui consens total în rîndul cetăţenilor care, practic, este echivalent unei supuneri
necondiţionate;
h) “Teatralizarea” la scară naţională a vieţii politice (parade, venerarea conducătorilor,
reconstruirea trecutului glorios).
Subiectul II. Modalități de obținere a cetățeniei în Republica Moldova
2.1 Care sunt condițiile pentru persoanele care doresc să obțină cetățenia Republicii Moldova
prin naturalizare?
Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda prin naturalizare la cererea cetățeanului străin
sau apatridului cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care respectă
prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea nivelului de cunoaştere a limbii de stat și
are surse legale de venit, cu respectarea uneia dintre următoarele condiții:
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani. Pentru apatrizi, refugiaţi şi
beneficiarii de protecție umanitară și azil politic, termenul respectiv este de 8 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii vîrstei de 18 ani;
− este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut domiciliul în mod
continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau la copii (inclusiv părinți
adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii Moldova.
2.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin recunoașterea
restabilirii cetățeniei.
 Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară şi se stinge numai între
oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în colective, pe de o parte, şi o autoritate publică,
pe de altă parte.
 Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al raportului de drept
constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine, pe de o parte, atît voinţa autorităţii statale,
exprimată în conţinutul normei de drept constituţional, atît şi voinţa subiecţilor participanţi la raportul de
drept constituţional.
 Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în cadrul unor relaţii sociale de o
importanţă deosebită.
2.3. Descrieți cazurile de negare a cetățeniei Republicii Moldova.
Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi acordată prin naturalizare la cerere sau redobândită de
persoanei care:
− a săvîrşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
− a fost implicată în activitate teroristă;
 − în perioada de examinare a cererii, execută sau are de executat pedeapsa penală privativă de libertate
în temeiul sentinţei instanţei de judecată, are antecedente penale nestinse sau se află sub urmărire
penală;
− desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea şi moralitatea
populaţiei;
− nu întruneşte integral condiţiile pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, stabilite de
legislație;
− în procesul de acordare sau de redobîndire a cetăţeniei, prezintă informaţii false sau ascunde unele
date pertinente.

TESTUL NR 26

Tema I. Organe competente pentru controlul constituţionalităţii legilor

1.1 Enumerați autoritățile competente pentru revizuirea constituționalității legilor bazate pe
practica constituțională a mai multor țări.
 Controlul constituţionalităţii legilor poate fi exercitat sub următoarele forme: controlul exercitat prin
opinia publică;
 controlul prin referendum;
 controlul printr-un organ politic;
 controlul printr-un organ jurisdicţional;
 controlul printr-un organ unic, special şi [Link] competentă pentru revizuirea
constituționalității legilor este Parlamentul cu hotărârea Curții Constituționale.
1.2 Explicați diferența dintre controlul jurisdicțional concentrat al constituționalității legilor și
controlul difuz.
Sistemul difuz diferă de sistemul concentrat după modalitatea de declanşare a controlului
constituţionalităţii. În sistemul difuz controlul este iniţiat pe cale de excepţie, iar în sistemul
concentrat pe cale de acţiune.(Este specific controlului printr-un organ jurisdicțional.
1.3 Evaluarea avantajelor și dezavantajelor revizuirii constituționalității legilor prin
referendum.
Dezavantaje
a) Consultarea poporului prin referendum se face mai ales în considerarea unor semnificaţii
politice, iar neconstituţionalitatea este mai mult o problemă de “tehnică juridică”.
b) Organizarea referendumurilor devine practic imposibilă atunci când situaţiile de
neconstituţionalitate sunt frecvente.
c) Referendumul este în stare să tărăgăneze rezolvarea conflictului apărut între constituţie şi o
lege ordinară.
Avantaje
Este o modalitate de asociere a poporului la procesul de elaborare a legilor;
Este forma de control cea mai expresiv democratică.
Subiectul II. Conceptul și importanța sistemului electoral
2.1 Formulați definiția unui sistem electoral. Care este diferența dintre conceptul de
„sistem electoral” și „sufrage”?
Noţiunea de sistem electoral presupune procedurile utilizate pentru desemnarea de
reprezentanţi ai poporului în organismele puterii centrale şi locale. Sistemul electoral mai poate fi
interpretat şi ca modalitate de repartizare a mandatelor disputate în alegeri în funcţie de rezultatele
alegerilor.
Noțiunea de ,,suffrage,, presupune dreptul de vot acordat tuturor cetățenilor majori a unei țări.
2.2 Numiți și explicați esența tipurilor de sisteme electorale cunoscute în practica
constituțională.
 În practica electorală exista două mari categorii de sisteme electorale: sistemul majoritar şi
sistemul electoral al reprezentării proporţionale, toate celelalte tipuri fiind considerate combinaţii în
diverse proporţii ale acestora (sisteme electorale mixte).
 Sistemul electoral majoritar. Sistemul majoritar este o consecinţă directă a principiului suveranităţii
naţionale care cere ca alegerea reprezentanţilor naţiunii să aibă loc cu majoritatea voturilor alegătorilor.
 Sistemul electoral al reprezentării proporţionale. Presupune un scrutin de listă, fiecare partid stabilind în
acest scop numele candidaţilor care vor figura pe listele înaintate după procedura prevăzută de legislaţia
electorală.
 Sistemele electorale mixte. Constituie combinarea sistemului majoritar cu cel cu reprezentare
proporţională în scopul obţinerii unor avantaje.
2.3 Evaluarea caracteristicilor sistemului electoral din Republica Moldova.
În urma analizei legislaţiei electorale, inclusiv a practicii de aplicare a ei în Republica
Moldova, propunem următoarele etape principale ale procesului electoral:
- fixarea alegerilor;
- formarea bazelor organizațional tehnologice ale alegerilor;
- desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi);
- agitaţia electorală;
- votarea;
- calcularea voturilor, stabilirea rezultatelor alegerilor şi validarea lor.
Deopotrivă cu etapele principale, constatăm şi existenţa etapelor facultative ale procesului
electoral, care pot pretinde la o existenţă autonomă numai în cazurile şi în condiţiile expres
determinate de legislaţia electorală. În această ordine de idei în categoria etapelor facultative putem
include:
- suspendarea (anularea) alegerilor;
- desemnarea suplimentară a candidaţilor;
- votarea repetată.

TESTUL NR 27
Tema I. Caracteristicile structurii interne a ramurii dreptului constituțional.
1.1 Formulați definiția sistemului intern al ramurii dreptului constituțional.
Noţiunea de sistem cuprinde orice set de elemente ce există într-o anume relaţie modelată
unul faţă de celălalt. Ca ramură a sistemului de drept, dreptul constituţional reprezintă, la rîndul său,
un sistem de norme şi instituţii juridice care, în raport cu sistemul dreptului, apare ca subsistem al
acestuia, ca "parte" a "întregului".
1.2 Numiți elementele constitutive ale sistemului intern al ramurii dreptului constituțional și
explicați esența acestora.
În rezultat, dreptul constituţional reprezintă un sistem complicat care cuprinde un set de
elemente interdependente care-i formează structura internă. S-a constatat deja că elementele
constitutive ale sistemului dreptului constituţional sunt:
 principiile fundamentale ale dreptului constituţional (nişte idei cu caracter de mare generalitate sau
postulate directoare, cuprinse în conţinutul unor norme juridice, care se bucură de forţă juridică
superioară faţă de alte norme juridice),
 instituţiile juridice ale ramurii de drept constituţional (Ea reprezintă un cadru distinct de norme de
drept constituţional, care reglementează relaţii fundamentale cu acelaşi specific.) şi
 normele de drept constituţional. (norma de drept constituţional este considerată acea normă juridică,
care reglementează modul de organizare a societăţii în stat, esenţa, forma şi mecanismul statului,
atribuţiile şi responsabilitatea guvernanţilor, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi
cetăţeanlui).
1.3 Care sunt trăsăturile normelor de drept constituțional? Descrieți garanțiile care
asigură îndeplinirea acestora.
 Concluzionăm cu teza că normele de drept constituţional se deosebesc de toate celelalte
norme de drept:
- prin obiectul lor, deoarece prin intermediul acestora se reglementează relaţii din domeniul
instituirii şi exercitării puterii de stat;
- ele constituie fundamentul juridic al puterii politice. Prin elaborarea şi realizarea normelor
şi principiilor de drept constituţional se înfăptuieşte conducerea societăţii la cel mai înalt nivel.
Subiectul II. Statutul juridic al cetăţenilor Republicii Moldova
2.1 Care sunt principiile care guvernează cetăţenia Republicii Moldova?
 Egalitatea cetăţenilor;
 Plenitudinea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor Republicii Moldova prevăzute de legislaţia naţională;
 Numai cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să-şi onoreze toate îndatoririle stabilite prin
Constituţie şi alte izvoare de drept;
 Cetăţenia Republicii Molova se dobândeşte, de regulă, în virtutea legăturii de sânge; De regulă,
persoanele care aparţin statului Republica Moldova au o singură cetăţenie - cetăţenia Republicii
Moldova;
 Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă în mod arbitrar, iar cetăţenii nu pot fi privaţi de
dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
2.2 Numiți documentele care confirmă cetățenia Republicii Moldova.
Certificatul de naștere,buletinul de identitate,pașaportul.
2.3 Evaluarea drepturilor exclusive ale cetăţenilor Republicii Moldova. Drepturi
exclusive de care se bucură numai cetăţenii Republicii Moldova:
 -dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale statului (art. 38 din Constituţie);
 -dreptul de a domicilia pe teritoriul Republicii Moldova şi de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în
orice localitate din ţară (art. 27 din Constituţie);
 -numai cetăţenii Republicii Moldova au acces la funcţii publice (art. 39 din Constituţie); cetăţenii
Republicii Moldova au dreptul de a nu fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară (art. 17 din Constituţie);
 -cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la protecţia statului atât în ţară, cât şi în străinătate (art. 18 din
Constituţie).
Drepturile exclusive oferă cetățenilor RM posibilitatea de a se bucura de universalitatea
drepturilor şi libertăţilor consacrate în Constituţie şi în alte izvoare de drept ale statului nostru. Însăşi
denumirea acestui principiu ne sugerează ideea că persoanele care nu deţin cetăţenia republicii nu se
bucură decât de o parte din drepturile consfinţite în legislaţia internă, ele fiind inaccesibile
cetăţenilor străini şi apatrizilor.

TESTUL NR 28
Tema I. Supremaţia Constituţiei şi garanţiile legale ale menţinerii acesteia
1.1 Dați o definiție conceptului de supremație a constituției. Explicați în ce măsură
conținutul acestei definiții este reflectat în textul Constituției Republicii Moldova?
Supremaţia Constituţiei ca pe o noţiune complexă al cărei conţinut cuprinde ”trăsături şi
elemente (valori) politice şi juridice, care exprimă poziţia supraordonata a constituţiei nu numai în
sistemul de drept, ci şi în întregul sistem social-politic al unei ţări”.
Pornind de la o asemenea realitate incontestabilă, Constituţia Republicii Moldova inserează
principiul statului de drept, ridicând Constituţia la rangul de lege supremă a statului. Nicio lege,
niciun alt act juridic, ce contravine prevederilor Constituţiei, nu are putere juridică, se consacră în
art. 7 din Legea fundamentală.
1.2 Vă rugăm să furnizați o scurtă analiză a garanțiilor care asigură supremația
Constituției așa cum este prevăzută în doctrina dreptului constituțional.
În ce priveşte garanţiile chemate să asigure supremaţia constituţiei, în literatura de
specialitate sunt evidenţiate trei garanţii juridice specifice, şi anume:
 controlul general al aplicării constituţiei,
 îndatorirea fundamentală de a respecta constituţia şi controlul constituţionalităţii legilor.
 Unii autori menţionează două instituţii juridice ”pentru asigurarea în fapt a supremaţiei
constituţiei”: controlul constituţionalităţii legilor şi contenciosul administrativ.
Alţi autori includ în categoria acestor garanţii şi sistemul jurisdicţional de aplicare a legii,
considerând că respectarea principiilor şi normelor cuprinse în constituţie şi dezvoltate prin legi
organice şi ordinare se asigură şi printr-o ”activitate complexă exercitată de sistemul instituţional al
puterii judecătoreşti”.
1.3 Ce garanții legale asigură supremația Constituției Republicii Moldova?
Determinați eficacitatea acestora.
Controlul constituţionalităţii legilor, ca rezultat logic al constituţionalismului, este o
activitate organizată de verificare a conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim controlul
constituţionalităţii legilor ca pe o instituţie juridică a dreptului constituţional, constatăm că el
cuprinde ”regulile privitoare la autorităţile competente a face această verificare, procedura de urmat
şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. Prin control al constituţionalităţii legilor
se mai înţelege ”ansamblul dispoziţiilor normative care reglementează activitatea de verificare a
conformităţii legilor şi a altor acte normative cu dispoziţiile legii fundamentale”.
Subiectul II. Procedura de organizare și desfășurare a alegerilor
2.1 Formulați o definiție și denumiți etapele procesului electoral.
Evenimentele şi acţiunile ce ţin de organizarea, desfăşurarea şi constatarea rezultatelor
alegerilor constituie etapele unei activităţi complexe cu denumirea de proces electoral. Această
noţiune semnifică şi una din trăsăturile definitorii ale mecanismului de asigurare normativă a
alegerilor reprezentând asocierea eforturilor normelor materiale şi procesuale în activitatea de
reglementare a raporturilor de drept electoral.
 fixarea alegerilor;
 formarea bazelor organizaţional-tehnologice ale alegerilor;
 desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi);
 agitaţia electorală; - votarea; - calcularea voturilor, stabilirea rezultatelor alegerilor şi
validarea lor.
Etape facultative:
 suspendarea (anularea) alegerilor;
 desemnarea suplimentară a candidaţilor;
 votarea repetată.
2.2 Analizați conținutul etapei procesului electoral asociat cu formarea fundamentelor
organizatorice și tehnologice ale alegerilor.
Formarea bazelor organizațional-tehnologice ale alegerilor reprezintă una dintre cele mai
dificile şi bogate în conţinut etape ale procesului electoral. Anume în cadrul acestei etape se
desfăşoară acţiunile pregătitoare de bază, fără de care este imposibilă realizarea drepturilor
electorale ale cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în organele centrale şi organele administraţiei
publice locale. Pornind de la conţinutul de bază a legislaţiei electorale naţionale, considerăm că
formarea bazelor organizaţional-tehnologice ale alegerilor presupune: în primul rând, formarea
circumscripţiilor electorale şi a secţiilor de votare; în al doilea rînd, formarea organelor electorale
sau a unora dintre ele; în al treilea rând, întocmirea listelor electorale.
2.3 Descrieți procedura de desemnare și înregistrare a candidaților pentru alegerile
parlamentare din Moldova.
În procesul de organizare a alegerilor, propunerea candidaţilor este una dintre operaţiile
deosebit de importante, dat fiind că la această etapă se determină corpul de persoane din rândul
cărora urmează să fie aleşi preşedinţii, deputaţii,
senatorii, consilierii în organele administrației publice locale. Importanţa acestei etape
principale a procesului electoral este determinată şi de faptul că anume în cadrul ei îşi ia începutul
realizarea dreptului electoral pasiv al cetăţenilor Republicii Moldova.
În Republica Moldova semnăturile pentru desemnarea candidaţilor pentru alegerea în
Parlament se colectează numai în susţinerea candidatului independent. În cazul alegerilor locale,
semnăturile se colectează numai în circumscripţiile în care candidează candidaţii independenţi.
Dreptul de a colecta semnături se acordă membrilor grupurilor de iniţiativă care desemnează şi/sau
susţin candidaţii independenţi la alegeri, persoanele împuternicite de aceştia, precum şi membrii
grupului de iniţiativă pentru iniţierea referendumului.

TESTUL NR 29
Tema I. Instituţionalizarea (constanţa) autorităţii publice
1.1 Formulați definiția instituționalizării puterii publice ca condiție politică a
existenței statului.
reprezintă rezultatul instituţionalizării puterii – fenomen, care “dă naştere în mod artificial
unei legături normativ-juridice între instituţiile care inserează în sine ideea juridică şi omul care
devine guvernant în virtutea statutului organic al acestei instituţii”. Puterea se instituţionalizează în
toate domeniile vieţii sociale: în familie (pater familias), la întreprindere (consiliul de administraţie);
la şcoală (profesorii); în societate (parlamentul, guvernul).
1.2 Numiți și explicați conținutul procedurilor menite să asigure continuitatea
guvernării
În acest scop, în caz de o eventuală şi imprevizibilă dispariţie a titularilor puterii de stat, au
fost instituite procedee destinate să menţină legătura şi continuitatea. Astfel de procedee servesc: în
regimurile monarhice - regenţa încredinţată mamei viitorului monarh sau unui consiliu pînă cînd
succesorul desemnat va atinge vîrsta de exercitare a atribuţiilor regale (în România regală, în caz de
vacanţă a tronului, camerele Parlamentului puteau numi o "locotenenţă regală" compusă din trei
persoane, care puteau exercita atribuţiile regale pînă la urcarea regelui pe tron. În acelaşi mod se
instituia regenţa şi în caz de minoritate a succesorului, art.79,83 din Constituţia României din 1923),
iar în regimurile democratice este instituit interimatul prezidenţial (interimatul funcţiei de Preşedinte
al Republicii Moldova se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul ministru,
pe parcursul căruia se organizează şi se desfăşoară campania electorală) sau atribuţiile şefului de stat
sînt încredinţate unui vicepreşedinte.
1.3 Descrieți mecanismul prin care se asigură instituționalizarea puterii de stat în
Republica Moldova.
Interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova se asigură, în ordine, de
Preşedintele Parlamentului sau de Primul ministru, pe parcursul căruia se organizează şi se
desfăşoară campania electorală) sau atribuţiile şefului de stat sînt încredinţate unui vicepreşedinte.
Subiectul II. Principii pentru realizarea dreptului la vot
2.1 Formularea unei definiții a principiilor dreptului electoral.
Principiile dreptului electoral reprezintă dispoziţii cu caracter general care direcţionează
întregul proces de reglementare normativă a raporturilor electorale. Ele formează conţinutul de bază
al sistemului electoral, asigură mecanismul de reglementare normativă a alegerilor, îndeplinesc rolul
unor criterii de apreciere a legalităţii acţiunilor întreprinse de cetăţeni, blocuri electorale, comisii
electorale, organe de stat, organe de autoadministrare locală, instanţe judecătoreşti.
2.2 Prin ce diferă principiile de organizare și desfășurare a alegerilor de principiile
participării cetățenilor Republicii Moldova la alegeri?
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de obligativitatea,
periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de alternativă şi competitivitate a
alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme electorale, independenţa organelor electorale,
nefalsificarea alegerilor, distribuirea competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia
desfăşurării concomitente a alegerilor şi a referendumului. În categoria principiilor participării
cetăţenilor Republicii Moldova la alegeri vom include universalitatea şi egalitatea dreptului de a
alege şi de a fi ales, votarea directă, votarea secretă, libertatea exprimării opţiunilor electorale.
2.3 Evaluarea cazurilor de abținere de la vot în Republica Moldova.
 1. Forţat. Sistemele electorale actuale nu funcţionează întotdeauna în scopul sporirii
participării individului la viaţa politică a naţiunii. Unele prevederi au chiar efecte opuse, şi aceasta a
fost şi scopul introducerii lor. Aceste restricţii pot fi cu caracter personal.
2. Mnimalizat. Se întâlneşte ân ţările în care dreptul la vot este de mare cinste. Sunt prezente
doar abţinerile forţate, călătorie, boală neprevăzută.
3. Abtenţionismul legat de statutul social. Este determinat de o slabă integrare temporară sau
de lungă durată. El afectează unele categorii sociale bine determinate, tineretul, femeile, persoanele
în vîrstă, populaţia de la sate, fenomen rural, astăzi fenomen al marelor oraşe.
4. Absenteismul politic. Este determinat de modalitatea de scrutin şi orientarea politică.
Fenomenul abstenţionsmului dictează nevoia unei educaţii civice şi electorale chiar şi în
democraţiile consacrate. Cu atît mai mult, o atare educaţie apare necesară în noile democraţii.
Numai în rezultatul unei educaţii temeinice a alegătorilor, în care li se arată buletinul de vot, cum să
se orienteze pentru a găsi partidul pentru lista căruia vrea să voteze, cum să aplice ştampila “Votat”,
cum să impatureasca buletinul şi să-l introducă în una de votare, fără ca acesta să se desfacă, există
certitudinea că alegătorul va participa la alegeri, nu-şi va da votul la întâmplare, caz în care, dacă
votul nu este nul, este cel puţin ineficient.

TESTUL NR 30
Tema I. Caracteristicile unui stat unitar
1.1 Care sunt principalele caracteristici ale unui stat unitar.
Statul unitar se consideră a fi cea mai răspîndită formă a structurii de stat, se caracterizează
prin existenţa unei singure formaţiuni statale pe teritoriul cuprins de frontierele acestui stat.
Asemenea state au un sistem de acte normative cu aceeaşi sursă de provenienţă , conţinutul lor
normativ fiind în strictă conformitate cu unica lege fundamentală a statului - Constituţia. În cadrul
lui indivizii pot avea, de regulă, o singură cetăţenie, iar organizarea administrativă a teritoriului este
realizată în aşa mod, încît organele administraţiei publice locale se bucură de acelaşi statut juridic
faţă de autorităţile publice, instituite la nivel naţional.
1.2 Numiți și explicați criteriile folosite pentru a face distincția între desconcentrare și
descentralizare.
Dacă desconcentrarea se explică prin motive de ordin tehnic, descentralizarea se justifică
prin motive politice. Distincţia dintre deconcentrare şi descentralizare este făcută în baza
următoarelor criterii:
1. Coexistenţa personalităţilor juridice distincte de cele de stat (colectivităţile locale dispun de
buget propriu, pot apela la justiţie);
2. Originea democratică a autorităţilor alese în baza votului universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat, şi nu desemnate de către autorităţile publice centrale.
3. O oarecare autonomie faţă de puterea centrală, care nu exercită asupra autorităţilor
administraţiei publice locale decît o simplă putere de tutelă.
4. Distincţia dintre afacerile naţionale şi locale.
1.3 Explicați diferențele dintre descentralizarea pur administrativă și descentralizarea
completă într-un stat unitar.
Descentralizarea exclusiv administrativă. Presupune constituirea unor organe locale în
unităţile administrativ-teritoriale, recunoaşterea autonomiei relative ale acestor unităţi în sensul unei
autogestiuni economico - financiare, inclusiv dreptul de decizie în problemele de nivel local, fără ca
aceste prerogative să afecteze interesele naţionale. Descentralizarea completă. Acordă unităţilor
administrativ – teritoriale o autonomie, care face ca statul, rămas în principiu unitar, să admită un
sistem asemănător statului federativ.
Subiectul II. Sistemul autorităților administrației publice locale din Republica Moldova
și modul de formare a acestora
2.1 Desemnarea autorităților administrației publice prin care se exercită autonomia
locală în Republica Moldova.
 Articolul 112
Autorităţile săteşti şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi în
oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi.
(2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative
autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.
(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi a primarilor, precum şi atribuţiile lor, este
stabilit de lege.
2.2 Descrieți procedura de formare a consiliilor locale.
Articolul 11. Numărul de consilieri (1) Consiliile locale sînt compuse din consilieri aleşi în
condiţiile Codului electoral. Numărul de consilieri se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai
unităţii administrativ-teritoriale.
Articolul 13. Constituirea consiliilor locale
(1) Consiliul local este legal constituit dacă sînt validate mandatele a cel puţin două treimi
din numărul de consilieri specificat la art.11
(2) Consiliul local se întruneşte în primă şedinţă în termen de 20 de zile calendaristice de la
data validării mandatelor de consilier. Consilierii din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul
întîi se convoacă în primă şedinţă prin hotărîre a consiliului electoral de circumscripţie. Consiliul
electoral de circumscripţie notifică Comisiei Electorale Centrale prima convocare a consiliului local.
(3) Şedinţa consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din
numărul consilierilor aleşi. În cazul în care nu poate fi asigurată această majoritate, şedinţa se va ţine
peste 3 zile calendaristice, respectîndu-se aceleaşi condiţii. Dacă nici la a doua convocare şedinţa nu
este deliberativă, se va proceda la o nouă convocare, peste 3 zile calendaristice. La această nouă, a
treia, convocare, şedinţa va fi deliberativă dacă se va asigura prezenţa majorităţii consilierilor aleşi.
În situaţia în care, din cauza absenţei nemotivate a consilierilor, consiliul nu se va putea întruni nici
la ultima convocare, el se consideră dizolvat de drept.
(4) Lucrările primei şedinţe sînt conduse de cel mai în vîrstă consilier dintre cei prezenţi la
şedinţă, asistat de unul sau 2 dintre cei mai tineri consilieri dintre cei prezenţi.
2.3 Evaluarea statutului juridic al UAT Găgăuzia.
Articolul 111 Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă
de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi
soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei
Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi
cultural.
(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi
libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.
(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi
executive potrivit legii.
(4) Pămîntul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe
teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului Republicii Moldova şi
constituie totodată baza economică a Găgăuziei.
(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu
normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.
(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială
autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.
(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome
Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.

TESTUL NR 31
Tema I. Conceptul Constituţiei
 1.1 Formulați definiția constituționalismului. Explicați esența modificărilor care au
avut loc în raport cu conținutul acestui concept.
Constituţionalismul sec. al XXI-lea este o mişcare socială, teorie, doctrină şi practică
constituţională corespunzătoare valorilor general umane specifice unei societăţi libere organizate
într-un stat de drept, social şi democratic.
1.2 Explicați diferența dintre „constituție în sens material” și „constituție în sens
formal”.
În sens material, Constituţia reprezintă ansamblul regulilor de drept, indiferent de natura şi
forma lor, ce au ca obiect constituirea, competenţa, funcţionarea şi raporturile principalelor organe
de stat între ele sau dintre ele şi cetăţeni.
În sens formal (organic), constituţia este ansamblul regulilor de drept, indiferent de obiectul
lor, elaborate în scris şi sistematic (într-o formă distinctă), de către un organ de stat, anume constituit
în acest scop
(adunarea constituantă) şi urmând o procedură specifică de elaborare şi modificare.
1.3 Evaluează condițiile care au determinat Constituția ca izvor suprem de drept.
Această calitate, în opinia prof. I. Deleanu, este atribuită constituţiei, deoarece ea: -
legitimează puterea, convertind voinţele individuale sau colective în voinţe de stat; - conferă
autoritate guvernanţilor, îndreptăţindu-le deciziile şi garantându-le aplicarea; - determină funcţiile şi
atribuţiile ce revin autorităţilor publice; - consacrând drepturile şi datoriile fundamentale, diriguieşte
raporturile dintre cetăţeni, dintre ei şi autorităţile publice; - indică sensul sau scopul activităţii
statale, adică valorile politice, ideologice şi morale sub semnul cărora este organizat şi funcţionează
sistemul politic; - reprezintă temeiul fundamental şi garanţia esenţială a ordinii de drept; - este
reperul decisiv pentru aprecierea validităţii tuturor actelor şi faptelor juridice. Cr. Ionescu consideră
că ”justificarea teoretică a supremaţiei constituţiei rezidă chiar în caracterul politic şi juridic al
acesteia”. În opinia autorului menţionat, supremaţia constituţiei este determinată şi de faptul că: - în
textul acesteia îşi găseşte expresia voinţa supremă a poporului în ceea ce priveşte obiectivele şi
instrumentele de exercitare ale puterii politice; - constituţia este sediul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti; - constituţia este factorul structurant al ordinii juridice, căreia îi furnizează principiile
directoare (egalitatea tuturor cetăţenilor, legalitatea, neretroactivitatea legilor etc.); - constituţia nu
are relevanţă numai faţă de celelalte acte normative, activitatea politică, în general a unor forţe
sociale cum ar fi partidele politice, în special trebuind să fie conform cu dispoziţiile constituţional
Subiectul II. Statutul juridic al străinilor în Republica Moldova
2.1 Descrieți statutul juridic al străinilor în Republica Moldova. Care sunt izvoarele
dreptului care îi determină conținutul.
În Republica Moldova se consideră cetăţean străin persoana care nu are cetăţenia statului
nostru, dar are dovada apartenenţei sale la un alt stat. Statutul juridic al cetăţenilor străini pe
teritoriul Republicii Moldova este determinat de Constituţie (art. 19) şi de Legea privind regimul
străinilor în Republica Moldova, dar și de alte legi cum ar fi Legea privind integrarea străinilor în
Republica Moldova. În conformitate cu Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova, sunt
recunoscuți cetățeni străini, persoanele care nu deţin cetăţenia Republicii Moldova sau care sunt
apatrizi.
2.2 Explicați procedura de intrare, ședere și ieșire a străinilor în Republica Moldova.
-(1) Intrarea pe teritoriul Republicii Moldova este permisă străinilor care întrunesc
următoarele condiţii:
a) posedă un document de călătorie valabil, recunoscut sau acceptat de Republica
Moldova, dacă prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu se prevede
altfel;
b) posedă viză acordată în condiţiile prezentei legi sau, după caz, permis de şedere
valabil ori buletin de identitate pentru refugiaţi sau pentru beneficiarii de protecţie umanitară, dacă
prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu s-a stabilit altfel;
 c) prezintă documente care justifică scopul intrării şi fac dovada existenţei unor
mijloace corespunzătoare atît pentru întreţinere pe perioada şederii, cît şi pentru întoarcere în ţara de
origine sau pentru tranzit către un alt stat în care există siguranţa că li se va permite intrarea;
d) prezintă garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie sau că
vor părăsi teritoriul Republicii Moldova, în cazul străinilor aflaţi în tranzit;
e) nu sînt incluşi în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura interdicţiei
de intrare în Republica Moldova conform art.9 sau care au fost declaraţi indezirabili conform art.55;
f) nu prezintă pericol pentru securitatea naţională, ordinea şi sănătatea publică;
g) nu a fost instituit un consemn nominal de nepermitere a intrării în Republica
Moldova.
- acordarea şi prelungirea dreptului de şedere,stipulează măsuri de constrîngere în caz
de nerespectare a regimului de şedere ;
- Ieşirea de pe teritoriul Republicii Moldova
(1) Străinii pot ieşi de pe teritoriul Republicii Moldova în baza unui document de călătorie
valabil în al cărui temei au intrat în ţară.
2.3 Evaluează procedura de expulzare forțată a cetățenilor străini de pe teritoriul
Republicii Moldova
Împotriva străinului care a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune pe teritoriul Republicii
Moldova poate fi dispusă măsura expulzării în condiţiile prevăzute de Codul penal şi de Codul
contravenţional. Străinul nu poate fi expulzat într-un stat dacă există temeri justificate că acolo viaţa
îi va fi pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante. Apatrizii
aflaţi legal pe teritoriul Republicii Moldova nu pot fi expulzaţi, cu excepţia cazului în care există
motive de securitate naţională sau de ordine publică. Măsura expulzării poate fi dispusă numai de
instanţa de judecată.

TESTUL NR 32
Tema I. Conceptul şi elementele de bază ale societăţii moderne.
1.1 Formulați o definiție a societății civile
Societatea civilă este ansamblul formelor de organizare care asigură "o solidaritate și o
capacitate de reacție spontană a indivizilor și a grupurilor de indivizi față de deciziile statului și, mai
în general, față de tot ce se petrece în viața de zi cu zi a țării."
1.2 Numiți și explicați principalele teorii privind structura societății.
Pentru stabilirea modificărilor din cadrul sistemului social, savanţii au elaborat teoria
claselor şi teoria stratificării sociale.
Teoria claselor. Reprezentanţii acestei teorii înaintează, caz elemente de bază ale structurii
sociale înaintează clasele,delimita pe acei care dispuneau de mijloace materiale suficiente pentru a
se echipa ca militari şi făceau astfel parte din “classis”, de cei lipsiţi de aceste mijloace şi care
constituiau o altă categorie socială, numită “infra classem”.
Teoria stratificării sociale. Conform acestei teorii, un element de bază al structurii sociale
este stratul social. Dacă în teoria claselor criteriul de bază a diferenţierii sociale sunt relaţiile de
proprietate, atunci în teoria stratificării diferenţierea societăţii în aşa-numitele straturi sociale se
realizează în baza altor criterii (educaţia, profesia, ocupaţia, venitul, religia, moralitatea, stilul de
viaţă, şcoala copiilor, reputaţia familiei în societate ş.a.).
1.3 Evaluați importanța studierii structurii societății pentru știința dreptului
constituțional
Subiectul II. Suveranitatea puterii
2.1 Formulați definiția suveranității puterii de stat și explicați planurile în care
aceasta se manifestă.
Într-o opinie, suveranitatea statului este calitatea puterii de stat de a fi supremă în raport cu
oricare altă putere socială, existentă în limitele sale teritoriale şi independentă faţă de puterea
oricărui alt stat sau organism internaţional, calitate exprimată în dreptul statului de a-şi stabili în
 mod liber, fără nici o imixtiune din afară, scopul activităţilor sale pe plan intern şi extern, sarcinile
fundamentale pe care le are de îndeplinit şi mijloacele necesare realizării lor, respectînd
suveranitatea altor state şi normele dreptului internaţional. Într-o altă viziune suveranitatea este
recunoscută ca acea trăsătură a puterii de stat, care se exprimă prin dreptul acestei puteri de a se
organiza şi de a se exercita, de a-şi stabili şi rezolva problemele interne şi externe în mod liber şi
conform voinţei sale, fără nici o imixtiune, respectînd suveranitatea altor state, precum şi normele
dreptului internaţional. Generalizînd ambele definiţii putem identifica două planuri în care se
manifestă suveranitatea: intern şi extern. Din aceste considerente unii autori fac deosebire între
"suveranitatea internă" şi "suveranitatea externă".
2.2 Numiți cazurile în care poate exista o amenințare la adresa suveranității statului.
Prin independenţa puterii de stat ca latură a suveranităţii se presupune aptitudinea statului de
a-şi stabili în mod liber şi după bunul său plac, fără intervenţia altor state sau organisme
internaţionale, politica sa internă şi externă. Această independenţă,

însă, nu trebuie să afecteze suveranitatea altor state, de aceea statul este obligat să respecte
drepturile altor state şi normele dreptului internaţional.
2.3 Descrierea simbolurilor de stat ale Republicii Moldova
Suveranitatea oricărui stat este subliniată, într-o măsură oarecare, de simbolurile de stat şi
anume - drapel, stemă şi imn. Ca orice stat suveran Republica Moldova posedă drapel, stemă şi
imnul său de stat (art.12 din Constituţie).
Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor: culorile sînt dispuse vertical,în ordinea
următoare, începînd de la lance:albastru, galben, roşu. în centru, pe fîşia de culoare galbenă, este
imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.
Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală, avînd în partea
superioară cromatica roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu capul de bour, ce poartă între
coarne o stea cu opt raze.
Imnul RM este limba noastră pe versurile lui Alexei Mateevici.

TESTUL NR 33
Tema I. Oamenii în doctrina dreptului constituţional.
1.1 Formulați definiția unui popor ca dimensiune demografică a existenței statului.
Amintiți-vă celelalte denumiri sub care se regăsește această condiție legală de existență a statului.
Termenul popor (în limba greacă: demos) este considerat “o comunitate etnică de un tip
deosebit ce se constituie nu pe baza relaţiilor de înrudire, ca cele precedente, ci pe descompunerea
lor, pe înlocuirea lor cu legături teritorial-economice (ca urmare a migraţiilor şi amestecului de
populaţii)”. POPULAȚIE,NAȚIUNE.
1.2 Explicați relația dintre conceptele de „națiune” și „popor”,acest concept se referă
la toţi oamenii care locuiesc într-o anumită ţară.
Termenii "națiune" și "popor" sunt adesea utilizați în contexte politice și sociale și, deși au
adesea sensuri similare, pot avea și conotații distincte. În ceea ce privește conceptul de "națiune",
acesta se referă la o comunitate de oameni care împărtășesc o identitate comună, adesea bazată pe
elemente precum limbă, cultură, istorie și tradiții. În timp ce termenul "popor" se referă, în general,
la o comunitate mai largă de indivizi care locuiesc într-o anumită țară sau regiune.
 Națiunea ca o formă de identitate: Națiunea se referă la o comunitate de oameni care se identifică unii
cu alții pe baza unor trăsături comune, cum ar fi limba, cultura sau istoria. Aceasta poate depăși
granițele politice și să includă grupuri de oameni care se consideră parte a aceleiași comunități,
indiferent de frontierele naționale.
 Poporul în contextul statului: Termenul "popor" este adesea utilizat pentru a descrie totalitatea
cetățenilor care locuiesc într-o anumită țară sau regiune. El se referă la o comunitate formată din
oameni care împărtășesc același cadru politic și care pot avea sau nu o identitate culturală și
lingvistică comună.
 Națiunea și formarea statului: În multe cazuri, ideea de națiune a jucat un rol important în procesul de
formare a statelor naționale. O națiune poate căuta să-și obțină sau să-și mențină propria entitate
politică în cadrul unui stat suveran.
 Diversitatea în interiorul poporului: Popoarele pot fi extrem de diverse din punct de vedere cultural,
lingvistic și etnic. În cadrul unui popor pot exista mai multe națiuni sau grupuri etnice diferite care
coexistă într-o anumită țară.
1.3 Evaluați corectitudinea autorilor care consideră că anumite criterii cantitative sunt
necesare pentru existența statului.
În opinia lui Rousseau, pentru popoare, ca şi pentru oameni, există ... o perioadă a
maturităţii, care trebuie aşteptată înainte ca ele să fie supuse legilor: dar, consideră el, „maturitatea
unui popor nu este întotdeauna uşor de recunoscut; dacă acţionezi înainte

de vreme, încercarea dă greş”. Potrivit acestuia, unele popoare sunt disciplinate încă de la
naştere, altele însă nici peste zeci de secole. Drept exemplu este invocat cazul ruşilor care, în
viziunea lui, „nu vor avea niciodată cu adevărat o viaţă civică, pentru că au început s-o aibă prea de
timpuriu”. În doctrina dreptului constituţional, poporul este considerat ca una dintre condiţiile
juridice de existenţă a statului (sau element constitutiv al statului), asupra căruia acesta îşi exercită
suveranitatea sa “ratione personae”. Deci, din punct de vedere juridic, indivizii, cu excepţia
apatrizilor, sunt ataşaţi la stat printr-o legătură care implică o serie de consecinţe. Din acest context
se conturează mai multe probleme, printre care una ce ţine de faptul că pentru existenţa acestui
element constitutiv al statului, consideră necesare anumite criterii numerice, adică existenţa unui
minim necesar de indivizi
Subiectul II. Conceptul de drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor Republicii
Moldova și clasificarea acestora
2.1 Explicați conținutul teoriilor despre drepturile și libertățile fundamentale.
Adevărul menţionat în prezenta definiţie expimă ipoteza că orice individ în drept să
manifeste o anumită conduită a constituit şi rămîne în continuare obiectul de studiu pentru mai mulţi
gânditori ai dreptului ale căror concepţii pot fi divizate în două teorii de bază: teoria dreptului
natural şi teoria pozitivismului juridic.
Teoria dreptului natural. În viziunea adepţilor acestei teorii drepturile subiective reprezintă
nucleul fenomenului juridic, existenţa normelor de drept fiind justificată de necesitatea consacrării şi
protejării, prin intermediul sancţiunilor, a acelor drepturi cu care fiinţa umană este înzestrată de la
natură.
Pozitivismul juridic. Adepţii dreptului pozitiv neagă orice tentativă de justificare a existenţei
drepturilor subiective. Teoriile pozitiviste susţin ideea că în realitate nu poate exista nici un fenomen
sau împrejurare care să servească sursă de existenţă pentru drepturile subiective, decât dreptul
cuprins în normele în vigoare aparţinând statului. Din aceste considerente pozitiviştii socot că este
inutil să căutăm drepturile omului în dreptul natural, deoarece acestea sunt create printr-un act de
voinţă ce se produce în timp şi în spaţiu, prin voinţa unipersonală a conducătorilor sau prin acordul
de voinţă a celor ce elaborează şi adoptă legile.
Dacă teoriile dreptului natural şi dreptului pozitiv sunt în cea mai mare parte de origine
occidentală, atunci pentru alte zone geografice ale lumii drepturile omului sunt privite prin prisma
altor teorii, o răspândire mai largă obţinând islamul şi budismul.
Islamul. Promotorii islamului consideră că evoluţia socială nu se realizează prin lupta dintre
diferite categorii sociale şi violenţă, ci prin transformarea “liber consimţită” a societăţii.
Recunoscând că inegalitatea socială este o realitate, se crede că ea va dispărea ca rezultat al unor
eforturi individuale orientate spre realizarea justiţiei sociale.
Budismul. este o concepţie care își justifică sorgintea în meditaţii. Concepţia recunoaşte
interrelaţia dintre necesităţile omului şi ale animalului, plasând această axiomă în centrul acestui
curent.
 2.2 Descrieți tradițiile istorice ale instituției drepturilor și libertăților omului în
Republica Moldova.
Un compartiment dedicat “drepturilor şi privilegiilor locuitorilor” conţinea şi
„Aşezământul organizării oblastei Basarabia”. Pe lângă acordarea unor drepturi şi privelegii
de ordin economic şi stabilirea categoriilor sociale pasibile de pedepse corporale, “Aşezământul”
reglementa şi procedura alegerilor în organele elective din provincie. Dreptul de a alege şi de a fi
ales era acordat numai reprezentanţilor nobilimii, în funcţie de censul de proprietate.
Prevederi fragmentare referitoare la o serie de drepturi şi libertăţi au fost incluse, de
asemenea, în diferite Programe de reforme cu caracter social-economic, cum ar fi Proiectul de
constituţie al Republicii Populare Moldoveneşti elaborat după constituirea Sfatului Ţării. Partea a V-
a din Proiect era rezervată totalmente drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. După
anularea tuturor privilegiilor şi deosebirilor de castă, cetăţenii urmau să se bucure de următoarele
drepturi fundamentale: libertatea conştiinţei; dreptul de a fi ascultat de o instanţă judecătorească;
dreptul la proprietate, declarată inviolabilă; dreptul la libera exprimare; dreptul la adunări politice
“paşnice şi fără arme, atât în localuri închise, cât şi sub cerul liber pentru a discuta orice fel de
problemă fără a cere permisiune prealablă”; dreptul de asociere în obşti în scopuri nepotrivite legilor
penale; dreptul de petiţionare; dreptul de a se uni în “asociaţii muncitoreşti şi să declare greve”. În
acelaşi compartiment erau prevăzute şi o serie de inviolabilităţi, cum ar fi: inviolabilitatea persoanei;
inviolabilitatea domiciliului; secretul corespondenţei; dreptul la libera circulaţie.
2.3 Numiți una dintre modalitățile de clasificare a drepturilor fundamentale și
motivați alegerea dvs.
Cea mai reuşită clasificare, aplicată şi în dreptul internaţional public, realizată „mai mult din
motive metodologice, de încadrare tipologică” pare a fi divizarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului în: drepturi civile; drepturile politice; drepturile social-economice şi
culturale.
Vorbind despre clasificarea drepturilor fundamentale, menţionăm o caracteristică esenţială a
drepturilor fundamentale: indivizibilitatea lor. Clasificând drepturile fundamentale, trebuie să evităm
detaşarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Şi în teorie
şi în practică se cere o atenţie importantă, egală drepturilor politice şi civile, economice şi sociale.
Toate drepturile omului sunt importante şi formează un tot unitar şi numai «garantarea reală a
tuturor drepturilor permite afirmarea plenară a personalităţii şi demnităţii umane».

TESTUL NR 34
Subiectul I. Caracteristicile unui stat federal
1.1 Formulați o definiție și denumiți principalele caracteristici ale unui stat federal. Ce
face un stat federal diferit de asociațiile de țară?
Prin esenţa sa, statul federativ reprezintă o formă mai democratică de organizare a puterii
publice în teritoriu decât statul unitar, de aceea în marea majoritate pentru statele federative este
tradiţională forma republicană de guvernământ. Analizînd raportul dintre statele federate şi statul
federat (federal), putem constata că statul federativ este determinat, în esenţa sa, de următoarele
caracteristici: 1. Instituirea unui cadru dublu de autorităţi publice centrale (legislative, executive,
judecătoreşti), la nivelul statului federativ şi la nivelul fiecărui stat federat. 2. Existenţa unei ordini
constituţionale comune, consacrate prin Constituţia statului federativ şi preluate de statele federate
în constituţiile lor. 3. Existenţa unui sistem integral de drept, constituit din norme juridice, adoptate
de organele cu competenţă normativă de nivel federal, obligatorii pe întreg teritoriul statului
federativ şi din norme emise de organele competente ale statelor federate, obligatorii doar pe
teritoriul statelor respective. 4. Persoanele care alcătuiesc populaţia statului federativ deţin două
cetăţenii: cetăţenia statului federativ şi cetăţenia statului federat. 5. Statele federative sînt subiecte de
drept internaţional, iar statele - membre - doar subiecte de drept intern, cu unele excepţii. 6. Organul
legislativ al statului federativ este de obicei bicameral, deoarece structura bicamerală (o cameră este
constituită din reprezentanţii statelor federate, iar cea de-a doua - din reprezentanţii întregii federaţii)
asigură, în condiţiile determinate de constituţia statului federativ, participarea statelor federate la
stabilirea unei legislaţii comune şi la luarea deciziilor de nivel federativ. Spre deosebire de statele
federative care în esenţa lor sînt uniuni de drept constituţional, asociaţiile de state sînt considerate
uniuni de drept internaţional.
1. 2 Explicați diferența dintre un subiect federal și un teritoriu federal.
Subiectele de federaţie sînt considerate numai statele - membre ale federaţiei, adică statele în
urma unirii cărora a luat naştere federaţia. În afara subiectelor federale, în cadrul statului federativ
mai pot fi întîlnite şi aşa numitele teritorii federale. Teritoriile federale nu se bucură de statutul de
subiecte federale, dar se subordonează nemijlocit autorităţilor publice centrale.
1.3 Evaluați condițiile care justifică structura federală a statului. (Caracteristicile de la
1.1)
Subiectul II. Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova

2.1 Numiți și explicați trăsăturile distinctive ale modului de pierdere a cetățeniei.

1) renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova- este un mod amiabil de rezolvare a unor
probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane la un stat anumit.
2) retragerea cetăţeniei Republicii Moldova- retragerea cetăţeniei Republicii Moldova
apare ca o sancţiune care se aplică unei persoane care: a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în
mod fraudulos, prin informaţie falsă, prin ascunderea unor date pertinente sau în lipsa temeiurilor
prevăzute de legislația în vigoare ori precedentă în materie de cetățenie; s-a înrolat benevol în forţe
armate străine; a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului.
3) în temeiul unui acord internaţional la care Republica Moldova este parte
2.2 Descrieți cazurile în care nu se acceptă renunțarea la cetățenia Republicii
Moldova.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova nu se accepta în cazul în care persoana nu
prezentă adeverinţa privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui alt stat ori garanţiei dobîndirii
cetăţeniei unui alt stat.
2.3 Evaluează condițiile în care legislația națională permite o pluralitate de cetățeni.
În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
 copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetăţenia unui
alt stat;
 cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această cetăţenie este
dobîndită automat prin căsătorie;
 copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat în urma
adopției;
 dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
 în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau nu
poate fi rezonabil cerută

TESTUL NR 35
Tema I. Sistemul electoral majoritar
1.1 Explicați principiile de bază ale sistemului electoral majoritar.
Sistemul majoritar este o consecinţă directă a principiului suveranităţii naţionale care cere ca
alegerea reprezentanţilor naţiunii să aibă loc cu majoritatea voturilor alegătorilor. Fiind primul tip
istoric de sistem electoral,sistemul majoritar este fundamentalizat de principiul majorităţii (dela
franțuzescul majorite) în conformitate cu care sunt declaraţi aleși candidații care au obţinut cel mai
mare număr de voturi.
1.2 Descrieți opțiunile în care poate fi implementat sistemul electoral majoritar. Explicați cum
diferă.
Sistemul electoral majoritar cunoaşte două variante:
 - uninominal;
- de listă
 Sistemul electoral majoritar uninominal. Acest sistem electoral presupune ca alegătorul să voteze
pentruun singur candidat, într-o singură circumscripţie electorală. Acest sistem prevede o organizare
mai simplă şi o dirigare mai simplă. El creează condiţii pentru o alegere mai bună şi mai eficientă,
punînd întrun contact nemijlocit alegătorii şi candidaţii, circumscripţia electorală fiind mică.
 Sistemul electoral majoritar de listă. Acest tip de sistem electoral presupune ca alegătorii să aleagă
mai mulți candidaţi. În scrutinul de listă, fiecare alegător votează un număr de candidaţi egal cu
numărul de mandate de care dispune organul reprezentativ.
1.3 Evaluați avantajele și dezavantajele sistemului electoral majoritar.
Dezavantaje
 este considerată a fi o iluzie ideea ca votul uninominal responsabilizeaza deputaţii şi, implicit,
imbunătăţeşte calitatea demersului democratic;
 graţie efectului de mass media, votanţii cunosc mult mai bine liderii naţionali ai partidelor decît pe
deputaţii din propriile circumscripţii;
 o campanie de vot uninominal nu se câstigă cu moderaţie, profesionism şi aptitudini de
negociator
 ceea ce reclamă acum opinia publică de la parlamentar, ci cu alte calităţi, mai “colorate”şi
mai superficiale;
 pentru electorat este practic imposibil să urmărească toate acţiunile şi luările de poziţie ale fiecărei
persoane alese în parlament (deşi mulţi deputaţi trăiesc cu impresia greşită că cetăţenii le sorb zilnic
cuvintele de pe buze) şi să le sancţioneze ulterior, la urne, inconsecvenţele; - votul uninominal reduce
disciplina de partid, pulverizind formaţiunile politice şi “personalizînd” campaniile electorale.
Avantaje
 diminuarea fragmentării spectrului politic;
 subreprezentarea parlamentară a partidelor extremiste;
 majorităţi confortabile, deci posibilitate de acţiune pentru guvern;
 legatură mai puternica între parlamentar şi circumscripţia lui, acesta devenind mai atent la interesele
locale specifice.
Subiectul II. Legitimitatea puterii de stat
2.1 Formulați definiția legitimității autorității publice - condiția politică de existență a
statului.
Legitimitatea constituie un principiu conform căruia un sistem de guvernare, o putere
politică se exercită pe baza unui drept conferit de guvernaţi, de cetăţeni, pe baza unor întelegeri
legiferate. Prin aceasta cetăţenii recunosc dreptul de guvernare al puterii publice. Legitimitatea este
o caracteristică a puterii specifică statului de drept, în cadrul căruia regulile de comportare sînt nu
numai impuse, dar şi acceptate, în general, de cei cărora le sînt destinate, şi nu sînt bazate pe
absolutism, pe forţă, ca şi în statul poliţienesc
2.2 Numiți și explicați esența formelor de legitimitate a puterii de stat menționate în doctrina
dreptului constituțional.
1. Legitimitatea stabilită pe tradiţii (tradiţională sau istorică).-Presupune că puterea de stat îşi
găseşte şi îşi păstrează legitimitatea continuă în tradiţia perpetuată din generaţie în generaţie în
cadrul unei dinastii, în funcţie de anumite reguli succesorale
2. Legitimitatea bazată pe particularităţile puternice de care dispune conducătorul. - Acest tip
de legitimitate al puterii se face cu concursul şi adeziunea maselor.
3. Legitimitatea fundamentată pe ideea instituirii democratice (raţionale) a puterii
(democratică sau raţională). - se întemeiază pe lege, pe votul universal, pe referendum, care prin
acesta legitimează puterea publică.
2.3 Analiza formelor de legitimitate a autorităţii publice în Republica Moldova.
Îşi are originea în libera alegere a guvernanţilor de către guvernaţi. Această formă de
legitimitate pe care am putea numi-o şi legală a apărut în societatea modernă, odată cu
democratismul politic. Ea se îintemeiază pe lege, pe votul universal, pe referndum, care prin acesta
legitimează puterea publică. Această formă de legitimitate, prin acordul majorităţii, asigură cea mai
mare stabilitate şi dă eficienţa guvernării. Trebuie să reţinem că tipurile de legitimitate nu fiinţează
în stare pura, pe parcursul unui regim politic de la instaurare până la căderea lui, ea se poate
modifica sau în aceeaşi perioadă, pot fiinţa două tipuri de legitimitate: carismatică cu cea legală sau
divină cu carismatică, etc.

TESTUL NR 36
Tema I. Modalităţi de obţinere a cetăţeniei în Republica Moldova
1.1 Care sunt condițiile prevăzute persoanelor care doresc să obțină cetățenia
Republicii Moldova prin naturalizare.
Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda prin naturalizare la cererea cetățeanului străin
sau apatridului cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care respectă
prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea nivelului de cunoaştere a limbii de stat și
are surse legale de venit, cu respectarea uneia dintre următoarele condiții:
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani. Pentru apatrizi,
refugiaţi şi beneficiarii de protecție umanitară și azil politic, termenul respectiv este de 8 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii vîrstei de
18 ani;
− este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut domiciliul în
mod continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau la copii
(inclusiv părinți adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii Moldova.
1.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin
recunoașterea restabilirii cetățeniei.
Dobîndirea cetăţeniei prin recunoaștere,presupune ca pot dobândi calitatea de cetăţeni ai
Republicii Moldova persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei
anterioare, precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia conform prezentei Legi. Sunt recunoscuţi
de asemenea ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care nu deţin cetăţenia unui alt stat, care
şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova, şi anume:
1. Persoanele care au dobîndit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei
anterioare, precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia conform prezentei legi
2. Persoanele care şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova şi
anume:
- persoanele născute în străinătate care au cel puţin unul dintre părinţi, bunici
sau străbunici născut pe teritoriul Republicii Moldova;
- persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul
Bucovinei, în ţinutul Herţa şi în R.A.S.S.M., urmaşii lor;
- persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova
începînd cu 28 iunie 1940, precum şi urmaşii lor;
- persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul
Republicii Moldova şi care continuă să locuiască în prezent.
1.3 Descrieți cazurile de denegare a cetățeniei Republicii Moldova.
Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi acordată prin naturalizare la cerere sau redobândită
de persoanei care:
− a săvîrşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
− a fost implicată în activitate teroristă;
− în perioada de examinare a cererii, execută sau are de executat pedeapsa penală privativă
de libertate în temeiul sentinţei instanţei de judecată, are antecedente penale nestinse sau se află sub
urmărire penală;
 − desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea şi
moralitatea populaţiei;
− nu întruneşte integral condiţiile pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, stabilite
de legislație;
− în procesul de acordare sau de redobîndire a cetăţeniei, prezintă informaţii false sau
ascunde unele date pertinente.
Subiectul II. Drepturile politice ale cetăţenilor Republicii Moldova
2.1 Explicați conținutul și esența drepturilor politice ale cetățenilor.
Drepturile politice sunt creaţii atât ale istoriei, cât şi ale moralităţii: ceea ce este îndreptăţit să
aibă un individ în societatea civilă depinde atât de practica, cât şi de justeţea instituţiilor sale
politice. Această categorie include drepturile ale cetăţenilor Republicii Moldova care au ca obiect de
reglementare participarea cetăţenilor la guvernare. În multitudinea de drepturi politice se evidențiază
expres o categorie de drepturi politice, şi anume: drepturile electorale ale cetăţenilor Republicii
Moldova care cuprind dreptul de a alege; dreptul de a fi ales; dreptul de revocare.

2.2 Numiți drepturile politice ale cetățenilor consacrate în Constituția Republicii

Moldova.
Libertatea opiniei şi a exprimării; Libertatea conştiinţei; Secretul corespondenţei; Dreptul la
informaţie; Libertatea întrunirilor; Dreptul la asociere.
2.3 Descrieți condițiile în care este asigurată libertatea de întrunire în Republica
Moldova.
Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri (art. 40 din
Constituţie) reprezintă dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a-si exterioriza public concepţiile
și opiniile lor, adunandu-se în locuri publice sau manifestând pe străzile publice.
Legislaţia Republicii Moldova prevede unele restricţii, determinate de interesul securităţii
naţionale şi publice, pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora.Aşadar, toate formele de întrunire,
conform Constituţiei, sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel
de arme.

TESTUL NR 37
Tema I. Drepturile socio-economice şi culturale ale cetăţenilor Republicii Moldova
1.1 Explicați conținutul și esența drepturilor socio-economice și culturale ale
cetățenilor.
Drepturile fundamentale din această categorie sunt acele drepturi cetățenești care asigură
dezvoltarea materială şi culturală a persoanei permițând acesteia să participe la viaţa socială.
1.2 Numiți drepturile socio-economice și culturale ale cetățenilor consacrate în
Constituția Republicii Moldova.
Dreptul la învăţătură; Dreptul la ocrotirea sănătăţii; Dreptul la un mediu înconjurător
sănătos; Libertatea creaţiei; Dreptul la muncă şi la protecţia muncii; Dreptul la grevă; Dreptul de a
întemeia şi de a se afilia la sindicate; Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia; Dreptul la
asistenţă şi protecţie socială; Dreptul la familie; Dreptul familiei şi a copiilor orfani la protecţie din
partea statului; Dreptul mamei, copiilor şi a tinerilor la protecţie din partea statului; Dreptul
persoanelor handicapate la protecţie specială.
1.3 Descrieți condițiile în care se realizează dreptul la muncă în Republica Moldova.
Acest drept avînd un conţinut complex este cel mai important drept social-
[Link]ţinutul lui este determinat de art. 43 din Constituția Republicii Moldova şi este
constituit din următoarele elemente: 1) libertatea alegerii muncii, genului de ocupaţie. Această
libertate trebuie însă conştientizată şi aplicată în funcţie de vocaţia, aptitudinile, pregătirea
profesională a cetăţeanului respectiv şi ținând cont de necesităţile sociale; 2) dreptul la condiţii
echitabile şi satisfăcătoare de muncă; 3) dreptul la protecţie împotriva şomajului; 4) dreptul
salariaţilor la protectia împotriva şomajului cu acordarea ajutorului şi sprijinul în caz de şomaj; 5)
dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie a muncii sunt concretizate în primul rînd în
instrumente legislative la care pot fi adăugate hotărîri sau ordonanţe guvernamentale prin care se
reglementează diferite aspecte ale protecţiei propriu-zise. Legiuitorul constituant a prevăzut că
măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă deosebit al femeilor şi
al tinerilor; instituirea unui salariu minim pe economie; repausul săptămânal; concediul de odihnă
plătit; reglementarea prestării muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
Subiectul II. Actuala organizare administrativă a Republicii Moldova
2.1 Formulați definiția organizării administrative a teritoriului.
Organizarea administrativ teritoriala reprezinta delimitarea teritoriului și a populației în
vederea conducerii de stat,este delimitarea teritoriului în unități administrativ-teritoriale făcute în
folosul asigurării puterii statului.
2.2 Numiți unitățile administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova.
Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi
administrativ-teritoriale: sate, orașe, raioane și unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe următoarele
niveluri: satele (comunele) și orașele (municipiile) constituie nivelul întâi, raioanele, municipiul
Chișinău și municipiul Bălți constituie nivelul al doilea, iar unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
are un nivel special de administrare.
2.3 Descrieți procedura și condițiile în care are loc formarea, desființarea și
schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în Republica Moldova.
Formarea,desființarea și schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în RM se
efectuează de către parlament după consultarea cetățenilor odată în 4 ani cu cel puțin 6 luni înainte
de alegerile parlamentare.
Unitatea administrativ-teritoriala de sine stătătoare se formează dacă are o populație de
regulă de cel puțin 1500 de locuitori și dispune de mijloace financiare suficiente pentru întreținerea
aparatului primăriei și instituțiilor sferei sociale.
În cazuri excepționale parlamentul poate stabili prin lege organică formarea unei unități
administrativ-teritoriale de sine stătătoare cu un număr de locuitori mai mic decât cel prevăzut în
lege,modificând anexa respectivă a legii.

TESTUL NR 38
Tema I. Procedura de admitere în cetăţenia Republicii Moldova şi retragere din
aceasta
1.1 Descrieți regulile de aplicare pentru obținerea cetățeniei Republicii Moldova.
Conform legii cetățenie RM adoptata la 2 iunie 2000,dobândirea cetățeniei RM are loc prin
următoarele reguli;
1) naştere-născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii copilului,
este cetăţean al Republicii Moldova;
2) recunoaştere
3) adopție;
4) redobândire;
5) naturalizare.
1.2 Care sunt termenele de examinare a cererilor și propunerilor de cetățenie a
Republicii Moldova? Când pot fi luate în considerare cererile și ofertele repetate?
Termenul de examinare a cererilor privind acordarea, redobîndirea, renunţarea la cetățenie şi
a propunerilor privind retragerea cetăţeniei Republicii Moldova nu poate depăşi un an, iar termenul
de examinare a cererilor privind recunoaşterea cetăţeniei nu poate depăşi 6 luni. În cazul cererilor
privind acordarea cetăţeniei prin naturalizare, termenul de examinare poate fi prelungit cu cel mult 6
[Link] începe să curgă din ziua în care au fost depuse toate documentele necesare pentru
acordarea, recunoașterea, redobîndirea sau renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova.
 Cererea şi propunerile repetate în problema cetăţeniei se examinează numai în cazul
constatării unor circumstanţe esenţiale necunoscute pînă atunci.
1.3. Descrieți procedura de soluționare a litigiilor apărute în procesul de dobândire sau
renunțare la cetățenia Republicii Moldova.
Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale
Refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea
termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei,
precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul
stabilit de lege, în instanţă judecătorească.
Subiectul II. Forma de guvernamant
2.1 Formulați conceptul de republică ca formă de guvernare.
Republica este forma de guvernămînt cu origine etimologică latină (respublica), în cadrul
căreia autorităţile publice centrale (şef de stat, parlament) sînt constituite din funcţionari aleşi pe un
anumit termen de către cetăţenii statului respectiv prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat în
mod direct sau indirect. Datorită procedurii de instituire a acestor autorităţi publice, Republica se
consideră cea mai democratică formă de guvernămînt, deoarece poporul, fiind deţinătorul puterii,
încredinţează exerciţiul acesteia reprezentanţilor aleşi.
2.2 Numiți formele de manifestare a republicii.
În condiţiile actuale această formă de guvernămînt, devenită clasică, poate îmbrăca nişte
forme specifice, care o fac să difere de la stat la stat, ceea ce ne face să distingem: republici
prezidenţiale, republici parlamentare şi republici mixte (numite semiprezidenţiale sau
semiparlamentare).
2.3 Evaluarea formei de guvernare a Republicii Moldova
Potrivit art.1 alin.(2) din Constituţie „Forma de guvernământ a statului este republica”.
Aşadar, suntem în prezenţa republicii. Acum urmează a determina care tip de formă de
guvernământ: prezidenţial sau parlamentar.
Deci, suntem în cadrul republicii semiprezidenţiale ca formă de guvernământ care înglobează
caracteristici specifice atît republicii prezidenţiale, cît şi republicii [Link]ţa de a
desemna şeful de stat – preşedintele îi revine corpului electoral prin exercitarea dreptului exclusiv
politic – dreptul de a alege, exercitând astfel suveranitatea naţională în mod direct.
Generalizând cele studiate, subliniem că la, momentul actual, prezidențialismul este unica
formulă optimă pentru dezvoltarea în continuare a Republicii Moldova în direcția unei reale
democrații constituționale. Chiar dacă nu corespunde soluțiilor teoretice promovate de doctrină (ce
recomandă noilor democrații regimul parlamentar), alegerea acestei direcții de către Republica
Moldova este dictată mai ales de experiența trăită în cei aproape 30 de ani de independență.

TESTUL NR 39
Tema I. Principalele responsabilităţi ale cetăţenilor Republicii Moldova
1.1 Explicați conținutul și esența principalelor responsabilități ale cetățenilor.
Responsabilitățile cetățenilor reprezintă acele obligaţii puse în sarcina cetăţenilor, esenţiale pentru
buna organizare a vieţii sociale, determinate de scopurile societăţii şi de valorile sociale ocrotite şi
promovate de aceasta, consacrate în norme de drept, care constituie conţinutul normativ al
Constituţiei, a căror respectare este asigurată prin forţa de constrângere a statului atunci când
convingerea nu este suficientă.
1.2 Care sunt principalele îndatoriri ale cetățenilor, consacrate în Constituția
Republicii Moldova?
Constituţia Republicii Moldova prevede următoarele îndatoriri fundamentale:
a) exercitarea cu bună - credinţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
b) devotamentul faţă de ţară;
c) apărarea Patriei;
d) prestarea contribuţiilor financiare;
 e) protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor.
1.3 Descrieți condițiile în care este îndeplinită principala îndatorire a cetățenilor
Republicii Moldova de a apăra Patria.
Apărarea Patriei. Această îndatorire fundamentală are un caracter elementar. Legislatorul
constituant a conturat în conţinutul art. 57 o dublă perspectivă asupra acestei îndatoriri: a) apărarea
Patriei este un drept; b) apărarea Patriei este o datorie sfântă. Titularii dreptului şi îndatoririi de
apărare a Patriei sunt cetăţenii Republicii Moldova. În acest sens, Constituţia prevede că serviciul
militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi
menţinerii ordinii publice. Fiind o datorie fundamentală a cetăţenilor Republicii Moldova
obligaţiunea militară obligatorie a cetăţenilor, urmăreşte scopul asigurării completării Forţelor
Armate şi pregătirii rezervei necesare. Obligaţiunea militară poate fi îndeplinită prin serviciul militar
în termen sau prin pregătirea militară obligatorie. Cetăţenii Republicii Moldova de sex masculin
care au împlinit vârsta de 18 ani şi care după starea sănătăţii sunt apţi pentru serviciul militar în timp
de pace şi în timp de război se incorporeaza

Subiectul II. Actuala organizare administrativă a Republicii Moldova

2.1 Formulați definiția organizării administrative a teritoriului.
Organizarea administrativ teritoriala reprezinta delimitarea teritoriului și a populației în
vederea conducerii de stat,este delimitarea teritoriului în unități administrativ-teritoriale făcute în
folosul asigurării puterii statului.
2.2 Numiți unitățile administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova.
Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi
administrativ-teritoriale: sate, orașe, raioane și unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. Organizarea
administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe următoarele niveluri: satele
(comunele) și orașele (municipiile) constituie nivelul întâi, raioanele, municipiul Chișinău și
municipiul Bălți constituie nivelul al doilea, iar unitatea teritorială autonomă Găgăuzia are un nivel
special de administrare.
2.3 Descrieți procedura și condițiile în care are loc formarea, desființarea și
schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în Republica Moldova.
Formarea,desființarea și schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în RM se
efectuează de către parlament după consultarea cetățenilor odată în 4 ani cu cel puțin 6 luni înainte
de alegerile parlamentare.
Unitatea administrativ-teritoriala de sine stătătoare se formează dacă are o populație de
regulă de cel puțin 1500 de locuitori și dispune de mijloace financiare suficiente pentru întreținerea
aparatului primăriei și instituțiilor sferei sociale.
În cazuri excepționale parlamentul poate stabili prin lege organică formarea unei unități
administrativ-teritoriale de sine stătătoare cu un număr de locuitori mai mic decât cel prevăzut în
lege,modificând anexa respectivă a legii.

TEST NR 40
Subiectul I. Forme de control asupra constituţionalităţii legilor
1.1 Definiți conceptul de control al constituționalității legilor.
Controlul constituţionalităţii legilor, ca rezultat logic al constituţionalismului, este o
activitate organizată de verificare a conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim controlul
constituţionalităţii legilor ca pe o instituţie juridică a dreptului constituţional, constatăm că el
cuprinde ”regulile privitoare la autorităţile competente a face această verificare, procedura de urmat
şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. Prin control al constituţionalităţii legilor
se mai înţelege ”ansamblul dispoziţiilor normative care reglementează activitatea de verificare a
conformităţii legilor şi a altor acte normative cu dispoziţiile legii fundamentale”.
1.2 Cum diferă controlul intern de constituționalitate de controlul extern?
 În funcţie de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor, el poate fi intern şi
extern. Controlul intern se realizează de către însuşi organul care a emis actul normativ, iar cel
extern - de către o altă autoritate publică.
1.3 Evaluarea principalelor trăsături ale modelului european de verificare a
constituționalității legilor.
Trăsături ale modelului European de verificare a constituționalității legii:
 corespunderea normelor legii normelor şi principiilor Constituţiei, principiilor dreptului
internaţuional;
 proporţionalitatea restricţiilor drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, stabilite în lege, altor valori şi
scopuri, aflate sub protecţia Constituţiei şi respectarea limitelor acestor restricţii;
 certitudinea de drept, care presupune claritatea, exactitatea, caracterul necontradictoriu, coerenţa
logică a normelor legale, posibilitatea aplicării ulterioare uniforme a acestora în practică.
Subiectul II. Sistemul autorităților administrației publice locale din Republica Moldova
și modul de formare a acestora

2.1 Desemnarea autorităților administrației publice prin care se exercită autonomia

locală în Republica Moldova.
Articolul 112
Autorităţile săteşti şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi
în oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi.
(2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile
legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi
oraşe.
(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi a primarilor, precum şi atribuţiile lor, este
stabilit de lege.
2.2 Descrieți procedura de formare a consiliilor locale.
Articolul 11. Numărul de consilieri
(1) Consiliile locale sînt compuse din consilieri aleşi în condiţiile Codului electoral.
Numărul de consilieri se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai unităţii administrativ-
teritoriale la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile, conform datelor statistice
Articolul 13. Constituirea consiliilor locale
(1) Consiliul local este legal constituit dacă sînt validate mandatele a cel puţin două
treimi din numărul de consilieri specificat la art.11.
(2) Consiliul local se întruneşte în primă şedinţă în termen de 20 de zile calendaristice de
la data validării mandatelor de consilier. Consilierii din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul
întîi se convoacă în primă şedinţă prin hotărîre a consiliului electoral de circumscripţie. Consiliul
electoral de circumscripţie notifică Comisiei Electorale Centrale prima convocare a consiliului local.
(3) Şedinţa consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din
numărul consilierilor aleşi. În cazul în care nu poate fi asigurată această majoritate, şedinţa se va ţine
peste 3 zile calendaristice, respectîndu-se aceleaşi condiţii. Dacă nici la a doua convocare şedinţa nu
este deliberativă, se va proceda la o nouă convocare, peste 3 zile calendaristice. La această nouă, a
treia, convocare, şedinţa va fi deliberativă dacă se va asigura prezenţa majorităţii consilierilor aleşi.
În situaţia în care, din cauza absenţei nemotivate a consilierilor, consiliul nu se va putea întruni nici
la ultima convocare, el se consideră dizolvat de drept.
(4) Lucrările primei şedinţe sînt conduse de cel mai în vîrstă consilier dintre cei prezenţi
la şedinţă, asistat de unul sau 2 dintre cei mai tineri consilieri dintre cei prezenţi.
2.3 Evaluarea statutului juridic al UAT Găgăuzia.
Articolul 111 Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă
de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi
soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei
Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi
cultural.
(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi
libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.
(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi
executive potrivit legii.
(4) Pămîntul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe
teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului Republicii Moldova şi
constituie totodată baza economică a Găgăuziei.
(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu
normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.
6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială
autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.
(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome
Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.

TEST Nr.41
Subiectul I. Conceptul şi principiile dreptului electoral
1.1 Formularea definiției legii electorale în Republica Moldova.
Legea electorala a RM reprezinta regula generala in care sunt incluse normele de drept
constituțional care reglementează relațiile sociale privind alegerea deputaților si a șefului de
stat,precum și a altor persoane competente ce apar in procesul instaurării,menținerii și exercitării
puterii în stat.
1.2 Numiți și explicați conținutul principiilor de organizare și desfășurare a alegerilor
ca categorie separată de principii electorale.
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de obligativitatea,
periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de alternativă şi competitivitate a
alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme electorale, independenţa organelor electorale,
nefalsificarea alegerilor, distribuirea competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia
desfăşurării concomitente a alegerilor şi a referendumului.
1.3 Evaluează diferența dintre alegerile libere și votul direct ca principiu al participării
cetățenilor la alegeri.
Libertatea alegerilor. Constituţia Republicii Moldova (art. 38) consacră acest principiu.
Libertatea alegerilor în calitatea sa de principiu al sistemului electoral cere ca în procesul de
organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de constrângere în raport cu
participarea cetăţenilor la alegeri, şi la procesul votării nemijlocite. Acest principiu presupune
caracterul liber al alegerilor în cadrul cărora orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală aşa cum
doreşte el, fără a fi supus vreunui control şi fără a fi tras la răsundere în legătură cu modul în care şi-
a exercitat acest drept electoral.
Votarea directă. Acest principiu electoral presupune că cetăţenii Republicii Moldova cu
drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor de orice nivel nemijlocit, fără
intervenţia altor persoane. Deci dreptul de vot trebuie exercitat personal de titular şi nu prin
mandatar, chiar dacă acesta ar fi un membru al familiei. În conformitate cu acest principiu, în
Republica Moldova nu pot fi organizate sub nici un pretext alegeri indirecte sau pe trepte.
Subiectul II. Problema străinilor în dreptul constituțional.
2.1 Definiți conceptul de statut juridic al străinilor.
Conceptul de statut juridic al străinilor presupune persoana care nu are cetăţenia statului în
care se află, dar are dovada apartenenţei sale la un alt stat.
2.2 Care sunt regimurile juridice oferite străinilor.
 Regimurile juridice acordate străinilor:
1. Regimul national-este cea mai democratică formă de tratament a străinilor în
condiţiile căreia străinii, în mare măsură sunt egalaţi în drepturi cu cetăţenii statului respectiv.
Străinii însă pot fi limitaţi, în unele drepturi;
2. Regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate (favorabilităţii majore)-este o formă de
tratament consacrată în tratatele internaţionale , acordă cetăţenilor statului cu care s-a încheiat
tratatul acelaşi regim avantajos de care se bucură cetăţenii unor state terţe.
3. Regimul preferential-acordă străinilor anumitor privilegii şi priorităţi în domeniul
comerţului şi comunicării populaţiei din preajma frontierei.
4. Regimul special-constă în înzestrarea unor categorii de străini cu anumite drepturi
prevăzute în legislaţia naţională sau în acordurile internaţionale pentru unele domenii de activitate
În literatura de specialitate se mai remarcă “regimul uşilor deschise”, “regimul identităţii”,
“regimul reciproc (mutual)” şi “regimul mixt”, care constituie, în esenţă, o îngemănare a regimului
naţional cu cel al favorabilităţii majore.
2.3 Evaluarea statutului juridic al străinilor în Republica Moldova.
Statutul juridic al cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova este determinat de
Constituţie (art. 19) şi de Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova, dar și de alte legi
cum ar fi Legea privind integrarea străinilor în Republica Moldova. În conformtate cu Legea privind
regimul străinilor în Republica Moldova, sunt recunoscuți cetățeni străini, persoanele care nu deţin
cetăţenia Republicii Moldova sau care sunt apatrizi.
Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova reglementează intrarea, aflarea şi
ieşirea străinilor pe/de pe teritoriul Republicii Moldova, acordarea şi prelungirea dreptului de şedere,
repatrierea, documentarea acestora, stipulează măsuri de constrîngere în caz de nerespectare a
regimului de şedere şi măsuri specifice de evidenţă a imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile
asumate de Republica Moldova prin tratatele internaţionale la care este parte.
În dezvoltarea articolului 19 din Constituție, în Republica Moldova străinii se bucură de
aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, precum şi de drepturile prevăzute în
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu excepţiile stabilite de legislaţia în
vigoare. Străinii aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li
s-a acordat dreptul de intrare şi, după caz, dreptul de şedere pe teritoriul ţării, de asemenea să
părăsească teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de şedere acordat. Pe timpul aflării
sau şederii în Republica Moldova, străinii sunt obligaţi să respecte legislaţia Republicii Moldova şi
să se supună, în condiţiile legii, controlului organelor abilitate. Străinii nu beneficiază de dreptul de
a alege şi de a fi aleşi în organele legislative, cele executive sau în organele administraţiei publice
locale, nici de a participa la referendum. Ei nu pot fi membri de partid sau ai altor organizaţii social-
politice. La fel, străinii nu pot satisface serviciul militar în forţele armate ale Republicii Moldova.

TEST NR 42
Subiectul I. Conceptul de Constituţie în condiţiile constituţionalismului modern
1.1 Formulați definiția constituționalismului. Explicați esența modificărilor care au
avut loc în raport cu conținutul acestui concept.
Constituţionalismul sec. al XXI-lea este o mişcare socială, teorie, doctrină şi practică
constituţională corespunzătoare valorilor general umane specifice unei societăţi libere organizate
într-un stat de drept, social şi democratic.
1.2 Explicați diferența dintre „constituție în sens material” și „constituție în sens
formal”.
În sens material, Constituţia reprezintă ansamblul regulilor de drept, indiferent de natura şi
forma lor, ce au ca obiect constituirea, competenţa, funcţionarea şi raporturile principalelor organe
de stat între ele sau dintre ele şi cetăţeni.
 În sens formal (organic), constituţia este ansamblul regulilor de drept, indiferent de obiectul
lor, elaborate în scris şi sistematic (într-o formă distinctă), de către un organ de stat, anume constituit
în acest scop (adunarea constituantă) şi urmând o procedură specifică de elaborare şi modificare.
1.3 Evaluează condițiile care au determinat Constituția ca izvor suprem de drept.
Această calitate, în opinia prof. I. Deleanu, este atribuită constituţiei, deoarece ea:
- legitimează puterea, convertind voinţele individuale sau colective în voinţe de stat;
- conferă autoritate guvernanţilor, îndreptăţindu-le deciziile şi garantându-le aplicarea;
- determină funcţiile şi atribuţiile ce revin autorităţilor publice;
- consacrând drepturile şi datoriile fundamentale, diriguieşte raporturile dintre cetăţeni, dintre ei şi
autorităţile publice;
- indică sensul sau scopul activităţii statale, adică valorile politice, ideologice şi morale sub semnul
cărora este organizat şi funcţionează sistemul politic;
- reprezintă temeiul fundamental şi garanţia esenţială a ordinii de drept;
- este reperul decisiv pentru aprecierea validităţii tuturor actelor şi faptelor juridice
Subiectul II. Orientare socială și tipuri de alegeri
2.1 Formulați definiția alegerilor. Explicați modul în care alegerile diferă de alte
moduri de formare a anumitor organisme guvernamentale sau de numire a anumitor persoane
cu puteri publice.
Noţiunea de alegeri semnifică procedura de formare a unui organ de stat sau învestirea unei
persoane cu atribuţii publice realizate prin intermediul votului acordat de persoane autorizate în
condiţiile în care pentru obţinerea mandatului respectiv sunt înaintate două sau mai multe
candidaturi.
Definiţia de mai sus face posibilă diferenţierea alegerilor dealte modalităţi de formare a
organelor de stat sau investireapersoanelor oficiale cu atribuţii publice, cum ar fi, de exemplu,
numirea în funcţie de către un organ colegial realizată prin intermediul votului exprimat de persoane
competente.
2.2 Introduceți tipurile de alegere cunoscute în practica constituțională.
Doctrina şi practica constituţională cunosc mai multe tipuride alegeri.
Astfel, alegerile pot fi directe şi indirecte.
Alegerile directe se caracterizeaza prin aceea că cetăţenii îşi exprimă opţiunile electorale
nemijlocit, fără intermediari. Pentru alegerile indirecte este caracteristică alegerea organelor
reprezentantive nu de către alegători, dar de persoane împuternicite de alegătorii primari (electori,
deputaţi).
Alegerile pot fi generale şi parţiale. Alegerile generale se desfăşoară cu participarea
tuturorcetăţenilor cu drept de vot (alegerile parlamentare, prezidenţiale). Alegerile parţiale se
desfăşoară în vederea repartizării unormandate parlamentare în urma exprirării înainte de termen a
acestora.
Alegerile pot fi naţionale şi regionale (locale).
2.3 Descrieți specificul alegerilor ca instrument de formare a autorităților publice în
Republica Moldova.
Ca instrument de formare a organelor puterii publice, alegerile se caracterizează prin
următoarele trăsături specifice:
1. Alegerile legitimează puterea. Prin intermediul alegerilor poporul îşi selectează
reprezentanţii săi, iar mandatul încredinţat le transmite împuterniciri de realizare a suveranităţii.
Alegerile nu sunt numai ceea ce dă viaţă ansamblului instituţional, Presedinţia Republicii Moldova,
Parlamentul, consiliile locale. Ele au o semnificaţie mai largă: alegerile reprezintă principala formă
de participare politică a cetăţenilor, iar în ochii conştiinţei collective, ele sunt criteriul principal
aldemocraţiei politice.
2. Alegerile constituie barometrul vieţii politice. În procesul de organizare şi
desfăşurare a alegerilor se confruntă interesele diferitelor viziuni şi programe de guvernare ai căror
 exponenţi sunt partidele şi organizaţiile social-politice. Rezultatele alegerilor reflectă măsura de
influenţă aacestor forţe politice şi aspiraţiile alegătorilor.
3. Alegerile sunt un instrument de selectare a guvernanţ[Link] alegerile creează
pentru cetăţeni posibilitatea de atransmite dreptul la guvernare persoanelor capabile şi demne să
guverneze

TEST NR 43
Subiectul I. Relaţii constituţionale şi juridice
1.1 Formulați definiția raporturilor constituționale și juridice.
Raporturile de drept constituţional sînt o categorie a raporturilor juridice voluţionale,
reglementate de normele de drept constituţional care se nasc, se desfăşoară, se sting în domeniul
relaţiilor sociale ce ţin de organizarea societăţii în stat şi în cadrul cărora participanţii se manifestă
ca titulari de drepturi şi obligaţii, care le determină condiutaşi comportamentul social.
Raportul juridic este definit ca "acea legătură socială reglementată de norma juridică,
conţinînd un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi şi determinaţi, legătură ce este
susceptibilă a fi apărată pe calea coerciţiunii statale.
1.2 Clarificați trăsăturile raporturilor constituționale și juridice care le deosebesc de
alte raporturi juridice.
 Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară şi se stinge numai
între oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în colective, pe de o parte, şi o autoritate
publică, pe de altă parte.
 Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al raportului de drept
constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine, pe de o parte, atît voinţa autorităţii statale,
exprimată în conţinutul normei de drept constituţional, atît şi voinţa subiecţilor participanţi la
raportul de drept constituţional.
 Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în cadrul unor relaţii sociale
de o importanţă deosebită.
1.3 Dați un exemplu de raport constituțional și juridic și descrieți conținutul acestuia.
Un raport de drept constituțional si juridic il poate constitui momentul cand poporul în
calitate de subiect al raportului de drept constituțional participa la alegeri încredinţând exerciţiul lui
unor organe alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Subiectul II. Principii generale și metode de obținere a cetățeniei
2.1 Numiți și explicați metodele și principiile generale de
obținere a cetățeniei cunoscute în practica constitutional
Sistemele constituţionale din lume cunosc două moduri generale de dobîndire a cetăţeniei, şi
Sistemele constituţionale din lume cunosc două moduri generale de dobîndire a cetăţeniei, şi anume:
 Dobândirea cetăţeniei în baza unor efecte de drept.
 Dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic.
1. Dobândirea cetăţeniei în baza efectelor de drept prevede cea mai importantă modalitate
de dobândire a cetăţeniei prin naştere. Acest mod cunoaşte două reguli care sunt aplicate în lume:
 jus sanguinus (dreptul sângelui)-este aplicat pe tot continentul european, inclusiv în
Republica Moldova, Italia, Franţa etc. şi în multe alte state ale lumii care păstrează
tradiţia dreptuui roman, şi prevede ca copilul prin naştere obţine automat cetăţenia
părinţilor sau a unuia dintre părinţi, dacă aceştia au cetăţenie diferită.
 jus soli sau jus loci (dreptul solului, al locului)-prevede acordarea cetăţeniei
persoanei care s-a născut pe teritoriul statului respectiv, indiferent de cetăţenia pe
care o deţin părinţii.
2. Dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic cuprinde mai multe modalităţi:
 prin înfiere;
 prin naturalizare, adică la solicitarea persoanei statul decide să acorde cetăţenie;
  prin opţiune, adică, în virtutea anumitor circumstanţe obiective, persoana este
înzestrată cu dreptul de a-şi alege cetăţenia.
2.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei în baza legii și dobândirea
cetățeniei în baza unui act juridic.
2.3 Descrieți principiile care guvernează cetățenia Republicii Moldova.
Principiile care guvernează cetăţenia Republicii Moldova
 Egalitatea cetăţenilor
 Plenitudinea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor Republicii Moldova prevăzute de
legislaţia naţională
 Numai cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să-şi onoreze toate îndatoririle stabilite
prin Constituţie şi alte izvoare de drept
 Cetăţenia Republicii Molova se dobândeşte, de regulă, în virtutea legăturii de sânge
 De regulă, persoanele care aparţin statului Republica Moldova au o singură cetăţenie
 cetăţenia Republicii Moldova
 Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă în mod arbitrar, iar cetăţenii nu pot fi
privaţi de dreptul de a-şi schimba cetăţenia