Sistemul electorl-concept, tipuri de sisteme electorale,

categorii de scrutim

CONCEPT

Între relatiile sociale eglementate de dreptul constituţional figureaza si relaţiile

sociale care privesc alegerea deputaţilor, senatoriilor si a şefului statului,
deoarece apar în procesul instaurării, menţinerii si exercitarii puterii de stat.
În unele sisteme de drept, normele juridice care reglementează aceste relaţii
sociale constituie o instituţie distinctă a dreptului constituţional, ele regasându-se
atât în dispoziţiile constituţionale, cât şi în cele electorale (legi, coduri). Aceste
norme juridice sunt determinate şi norme electorale (Romania).
Sistemul acestor norme formează sistemul electoral, a cǎrei studiere prezintǎ
interes ştinţiific datoritǎ importanţei alegerii autoritatilor respective, prin care
poporul isi exercita suveranitatea si pentru ca el asigura cadrul juridic optim
pentru exercitarea suveranitatii nationale. Alegerea prin vot a reprezentanţilor
( deputaţi, senatori, preşedinte, autoritaţi locale) dã naştere unui sistem de relatii
sociale specific, care datoritã conţinutul lor de relaţii de putere sunt reglementate
de dreptul constituţional.
Reglementarea acestor relatii sociale prin Constituţie si prin legea electorală dǎ
naştere unei institutii distincte a dreptului, sub denumirea de sistem electoral, ca
urmare, sistemul electoral se prezintă sub forma unui ansamblu de norme
juridice regâsite in actul fundamental si in legea electorală, prin care sunt stabilite
drepturile electorale ale cetăţenilor, condiţiile de exercitare a acestora , precum si
garanţiile care asigură suportul practic al exercitarii lor. De asemenea, normele
electorala stabilesc obligaţiile organelor de stat in ce priveste alegerile , regulile
de organizare si desfasurare a acestora, precum si modul de stabilire,
centralizare si comunicare a rezultatelor votării.
La baza sistemul electoral actual in tara noastra stau prevederile constituţionale,
ale Legii nr. 67/2004, completată si modificată, privind alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, Legea nr. 370/2004, completată si modificată,
privind alegerea Presedintelui Romaniei si Legea nr. 35/2008 pentru alegerea
Camerei Deputaţilor si Senatului,
pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 si a
Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Constituţia actuala a ţarii noastre prevede ca votul este universal, egal, direct,
secret, si liber exprimat.
Caracterul universal al votului constă in faptul că cetaţenii români, sub rezerva
vârstei si a aptitudinilor intelectuale sau morale, au dreptul de a vota. Opusul
votului universal este votul selectiv, cenzitar sau capacitar. Votul cenzitar este un
vot condiţionat de avere, completat uneori prin censul de domiciliu, sex, varsta,
profesie, rasa sau nationalitate. Votul capacitar implica un anumit grad de
instrucţie.
Caracterul egal al votului rezulta in mod direct din aplicarea principiul
constituţional al egalitaţii cetăţenilor in drepturi si presupune ca fiecare cetăţean
sa dispuna de un numar egal de voturi pentru alegerea aceluiasi organ de stat,
iar circumscriptiile electorale sa fie egale ca numar de locuitori.
Afectarea caracterului egal al votului se poate produce prin geografi electorala,
colegiile electorale, votul plural sau votul multiplu.
Votul direct presupune ca alegatorii isi exprima direct si personal acordul sau
dezacordul privind candidaţii propuşi. Altfel spus, nu este posibila exprimarea
votului prin reprezentanţi sau delegaţi.
Secretul votului exprima posibilitatea electorilor de a-şi exprima liber vointa cu
privire la candidaţii propuşi, fara ca această manifestare să fie cunoscută altora.
Legea electorală prezintă in acest sens garanţii: uniformitatea buletinelor de vot,
imprimarea pe acestea doar a mentiunilor strict necesare, introducerea
buletinelor de vot in urna in mod personal etc. 1
Votul liber exprimat rezulta din posibilitatea titularului dreptului la vot de a
participa sau nu la alegeri, spre deosebire de votul obligatoriu, anterior practicat
in Romania (Constitutia din 1923) sau astazi unele tari (Belgia, Italia, Grecia).
Dreptul de a fi ales este reglementat de art. 37 din Constitutie, respectiv
prevederile art. 16 alin. 3. Cerintele prevazute in acest sens vizeaza cetatenia si
domiciliul persoanei, capacitatea de asociere in partide politice, limitele minime
de varsta. sistemul electoral, a cărei studiere prezintă interes.

Tipuri de sisteme electorale

SISTEMUL MAJORITAR
Sistemul majoritar este modalitatea de scrutim conform căreia este proclamat
ales candidatul care a obţinut cele mai multe voturi. Acest sistem cunoaşte doua
variante:
a)sistemul majoritar uninominal
b)sistemul majoritar de listă
Ambele variante pot fi organizate cu unul sau două tururi de scruti.
a)Sistemul majoritar uninominal
Acest sistem presupune existenţa unui singur loc pentru care s-au organizat
alegerile, într-o circumscripţie electorală. Un asemenea system are importante
consecinţe în ceea ce priveşte circumscripţiile electorale şi raporturile dintre
alegători sic el ales. Circumscripţia electorală este mai mică decât unitatea
administrative-teritorială pe baya căreia este organizat teritoriul statului, iar
alegătorii votează un candidat. Acest tip de system este folosit pentru alegerea
Camerei Comunelor a Marii Britanii.
b)Sistemul majoritar de listă
Acest sistem, care mai este cunoscut şi sub numele de system plurinominal,
presupune ca alegătorul sa aleagămai mulţi candidaţi pe listă. Consecinţele
privind circumscripţiile se materializează în întinderea lor foarte mare, de regulă
identificându-se cu o unitate administrative-teritoriala. În acest sistem,partidele
politice joacă rolul cel mai important, scrutinul fiind mai mult o obţiune politică o
1 Gheorghe Iancu, Sistemul Electoral, pag. 45
lista de candidaţi, care reprezintă un partid politic, o orientare politica, sin u
pentru o anumită persoană, ca în cazul scrutinului majoritar uninominal.
Acest tip de scrutim cunoaşte o aplicare frecventă în varianta sa cu un tur de
scrutin. Cea mai mare parte a ţărilor anglo-saxone utilizează un asemenea
scrutin, care îşi are originea în Marea Britanie. El a fost utilizat în ţările foste
comuniste, în care cel de-al doilea tur nu avea nici o sentinţă.
REPREZENTAREA PROPORŢIONALĂ 2
Poate fi considerată ca find victoria finală împotriva unanimităţii, ea asigurând
reprezentarea corespunzătoare şi a minorităţii în fiecare circumscripţie
electorală, într-o proporţie exactă cu voturile obţinute. Repreyentarea
proporţională permite atribuirea fiecărui partid, mare sau mic, sau fiecărei coaliţii
a unui număr de mandate proporţional cu forţa sa. Rolul cel mai important îl au
partidele în desemnarea candidaţilor, întru-cât alegerile se desfăşoară pe bază
de liste de candidaţi, propuse de partide sau coaliţii politice. În principiu, ideea de
bază a reprezentării proporţionale este de a se asigura fiecărui partid sau coaliţie
politică o reprezentare corespunzătoare forţei şi justiţiei sale reale. În acest fel,
se tinde spre o justiţie electorală, dându-se o reprezentare mai apropiată stării
opiniilor alegătorilor. În funcţie de cadrul în care se aplică repreyentarea
proporţională ezistă:
1Reprezentare proporională la nivel naţional care constă în stabilirea unei
circumscripţii unice-întreaga ţară, liste electorale naţionale şi un coeficient
electoral naţional. O asemenea metodă prezintă inconveniente, în special cel al
incomodităţii, pentru că partidele trebuie să prezinte liste de multe sute de
candidaţi, ceea ce duce, de fapt, la desemnarea parlamentarilor de către partide
şi nu de alegători, alegerea fiind aproape imposibilă într-o astfel de situaţie.
2Reprezentarea proporţională la nivel de circumscripţie presupune cadrul
restrâns al unor circumscripţii electorale în care se face şi repartizarea resturilor.
Sunt utilizate mai multe sisteme de repartizare a resturilor care sunt urmatoarele:
a)Sistemul celui mai mare rest, folosindu-se acest sistem, resturile se vor aşeza
în mod descrescător.
b)Sistemul celei mai mari medii, in acest sistem repartizarea este mai
complicată, utilizându-se mai multe operaţiuni. Astfel, fiecărui număr de mandate
atribuite pentru fiecare lisă i se adaugă, în mod fictiv, cifra 1, apoi se împarte cifra
obţinută în urma adiţiionării la numărul de voturi obţinute de fiecare listă.
c)Sistemul coeficientului modificat(Hagenbach-Bischof) este utilizat în Elveţia,
are ca scop să se evite obţinerea de resturi prin diminuarea coeficientului
electoral, dacă se constată că acest coeficient este mai mare decât numărul de
voturi obţinute de partide.
3Sistemul d’Hondt- este un sistem independent, care, prin aplicare, dă
rezultate identice cu cele pe care le dă sistemul cele mai mari medii, dar după o
procedură diferită.
Aplicarea repartizării proprţionale a început în Europa iar cauza a fost dorinţa
unei echităţi în reprezentare. Printre ţările care au preluat acest sistem au fost
Germania, Olanda şi Cehia.

2 pentru dezvoltări, Ioan Muraru, Scurtă pledoarie pentru reprezentarea proporţională în sisteme electorale
 Scrutinul majoritar uninominal cu un singur tur

În practica electorală, atât sistemul majoritar uninominal, cât şi sistemul

majoritar pe liste pot fi practicate cu un singur tur de scrutin (majoritate relativă)
sau cu două tururi de scrutin (majoritate absolută). Scrutinul majoritar uninominal
cu un singur tur de scrutin constă în aceea că alegătorul îşi exprimă un singur vot
pentru un singur candidat, iar acela care obţine cele mai multe voturi e declarat
ales. Dacă facem un simplu calcul, se va constata că cel declarat ales are mai
multe voturi împotriva decât pentru. De aceea, acest tip de scrutin duce la
exprimarea de alegători a unui vot „tactic”: alegătorul care consideră că şansele
candidatului său preferat sunt destul de reduse, va vota pentru candidatul care
pentru el e cel mai puţin inacceptabil dintre cei care, în viziunea lui, au cele mai
mari şanse să fie aleşi. Voturile pentru diverşi candidaţi nu mai reflectă
adevăratul suport de care aceştia se bucura. Sistemul majorităţii uninominale cu
un singur tur se practică în special în S.U.A. şi Marea Britanie.

Scrutinul majoritar uninominal cu două tururi

Conform acestui sistem, e declarat ales candidatul care obţine cel puţin o
jumătate din totalul voturilor corect exprimate. În cazul în care niciun candidat nu
obţine după primul tur majoritatea absolută, se organizează un al doilea tur de
scrutin, de regulă între primii doi candidaţi. Acest sistem evită redistribuirea
voturilor către o eventuală listă de rezervă. Scrutinul de listă presupune ca
alegătorul să aleagă mai mulţi candidaţi, să voteze deci pentru o listă de
candidaţi. În această situaţie, circumscripţiile electorale sunt foarte întinse ca
teritoriu, de regulă ele identificându-se cu judeţul. Este sistemul în vigoare la noi
în ţară, dar a cărui aplicabilitate se pare că se apropie de sfârşit, urmând a fi
înlocuit cu sistemul votului uninominal.

Specificul scrutinului de listă

În cadrul scrutinului de listă, partidele politice joacă un rol important şi scrutinul

este mai mult o opţiune politică decât alegerea unui om, alegătorul alege o listă,
şi nu un candidat. În unele state, scrutinul de listă este puţin diferit, prin
acordarea posibilităţii modificării listei de alegător. Modificarea poate consta în
sistemul panaşajului sau în cel al votului preferenţial. Fără a intra în detalii, vom
preciza că panaşajul dă posibilitatea alegătorului de a întocmi lista candidaţilor,
luând candidaţi de pe mai multe liste prezente, iar votul preferenţial dă
alegătorului posibilitatea de a modifica ordinea numelor de pe lista de candidaţi.
Atunci când nu se admite nici panaşajul, nici votul preferenţial, se spune că
suntem în prezenţa unei liste blocate.
 Principiul reprezentării proporţionale

Al doilea tip de sistem electoral este reprezentarea proporţională. Acesta este

sistemul care asigură reprezentarea minorităţilor în fiecare circumscripţie, în
proporţie cu voturile obţinute. Reprezentarea proporţională presupune scrutin de
listă, iar un singur tur de scrutin care permite atribuirea mandatelor atât
majorităţii, cât şi minorităţii. Dacă principiul reprezentării proporţionale este
simplu, aplicarea sa în realitate este, din contră, foarte complicată, de aceea
acest sistem nu este îmbrăţişat de multe state.

Aleşi în fiecare circumscripţie şi pe liste naţionale

Există două categorii de deputaţi: cei aleşi în fiecare circumscripţie şi cei aleşi
pe liste naţionale prezentate de fiecare partid. Această situaţie se aseamănă,
oarecum, cu varianta de vot uninominal ce se prefigurează a fi adoptată la noi în
ţară, cu precizarea că în cazul sistemului german, atât deputaţii aleşi prin vot
uninominal, cât şi cei aleşi pe lista de partid, primesc un vot din partea poporului.
În varianta de vot uninominal propusă spre adoptare la noi, rămâne de rezolvat
problema juridică a parlamentarilor ce vor fi desemnaţi de pe listele de rezervă,
întrucât aceştia, în realitate, nu au primit nici un vot. Or, este împotriva
Constituţiei să devii parlamentar fără să fi fost ales de popor prin vot direct. Din
fericire, se pare că răspunsul la această dilemă juridică îl vom afla destul de
curând, având în vedere apropierea alegerilor locale şi a celor parlamentare.

Sisteme electorale mixte 3

Există şi sisteme electorale mixte, rezultate din combinarea sistemului

majoritar şi a celui cu reprezentare proporţională. Putem aminti: - sistemul
înrudirilor - exprimă alianţa unor partide sau formaţiuni politice care se prezintă
cu liste înrudite. Dacă listele înrudite obţin majoritatea absolută a voturilor, ele
câştigă toate mandatele din Parlament, iar dacă nu întrunesc această majoritate,
locurile vor fi repartizate între liste potrivit principiului reprezentării proporţionale.
Acest sistem s-a folosit în Franţa între anii 1951-1958; - sistemul german al
buletinului dublu – în acest caz, fiecare alegător dispune de două buletine. Cu
primul desemnează prin scrutin uninominal majoritar un deputat pentru
circumscripţia sa; cu cel de-al doilea buletin de vot se pronunţă pentru un partid,
prin sistemul reprezentării proporţionale.

3 Pentru detalii, Florin Bucur Vasilescu, Sisteme electorale mixte

RĂSPUNDREA PREŞEDINTELUI ROMÎNIEI
,,Constituţia din 1991 prevede în art. 84 alin. 2 că Preşedintele României se
bucură de imunitate. Noţiunea de imunitate, în acest cay, prin textul constituţional
din art. 84 alin. 2, care face trimitere la deputaţi şi senatori (art. 70 din
Constituţie), are înţelesul de iresponsabilitate şi inviolabilitate.”

,,Conform art. 95. alin. 1 din Constitutie suspendarea Preşedintelui Romaniei

intervine în cazul săvârşirii, de către acesta a unor fapte grave, prin care se
încalcă prevederile constituţionale. Însă, sintagma, de fapte grave, nu este
lămurită în teztul constituţional, ceea ce înseamnă că înţelesul acesteia este
lăsat la aprecierea, chiar discreţionară, a iniţiatorului propunerii de suspendare.”
BIBLOGRAFIE

1.Gheorghe Iancu, Sisteme electorale

2.Claudia Gilia, Sisteme şi proceduri electorale
3. Florin Bucur Vasilescu, Sisteme electorale mixte
4.Curentul Juridic, Revista Fundatiei ,, PRO IURE’’ anul V, nr. 3-4 (6-7), 2001