UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA”din BRAȘOV

FACULTATEA DE DREPT

SISTEMUL ELECTORAL
-POLITOLOGIE-

Anul I

-2014-
 CUPRINS

1.Definiția și noțiunea sistemului electoral................................ 1

2.Importanța sistemelor electorale.............................................. 2
3.Sistemul majoritar și variantele sale.........................................5
3.1.Scrutinul uninominal..........................................................5
3.2.Scrutinul de listă.................................................................5
4.Reprezentarea proporțională....................................................7
5.Sisteme mixte...........................................................................8
6.Bibliografie.............................................................................. 9
1.Definiția si noțiunea sistemului electoral

Majoritatea celor care abordează tematica electorală, definesc conjunctiv

sistemul, tipurile de scrutin, formulele ori metodele de atribuirea
mandatelor, încât, în cele mai multe cazuri, nu rezultă cu claritate, dacă
se vorbește de unul si același aspect ori dacă se impune un tratament
disjunctiv, în context.

Sistemul electoral poate fi definit ca totalitatea normelor juridice

privitoare la organizarea, desfășurarea si valorificarea rezultatelor
alegerilor. Acesta include un ansamblu de reguli, acte si proceduri în care
se includ si îi dau conținut tipurile de scrutin si metodele de transformare
a voturilor în locuri și de atribuire a mandatelor.

Normele electorale sunt definite de profesorii Ioan Muraru si Elena

Simina Tănăsescu drept:„acele norme juridice care reglementează
relațiile referitoare la alegerea prin vot a deputaților, senatorilor, șefului
de stat si autoritaților locale”. De asemenea, ei precizează că „normele
electorale stabilesc care sunt drepturile electorale, condițiile ce trebuie
îndeplinite de o persoană pentru a fi beneficiarul acestora, precum și
garanțiile ce fac efectivă exercitarea lor...normele juridice electorale
stabilesc obligațiile organelor de stat în legatură cu alegerile, regulile de
organizare si desfașurare a alegerilor, precum si cele de stabilire,
centralizare si comunicare a rezultatelor votarii”.
În concepția profesorului Ion Deleanu, sistemul electoral reprezintă
ansamblu de norme juridice, articulate si ierarhizate, având ca obiect de
reglementare dreptul de a alege si de a fi ales in organele reprezentative
ale puterii, inclusiv dreptul de a revoca pe cei aleși, principiile
sufragiului, modul de organizare si desfașurare a alegerilor și de stabilire
a rezultatului votării.
Sistemul electoral dintr-o ţară este profund influenţat de sistemul de
partide. Din acest motiv, orice discuţie despre numărul, natura şi relaţiile

-1-
dintre partidele existente în viaţa politică a unei ţări trebuie precedată de
înţelegerea principalelor modele de sisteme electorale şi de consecinţele
acestora asupra tipului de selecţie politică practicată. Într-o lucrare de
referinţă pentru ştiinţa politică, Modele ale democraţiei, Arend Lijpart
propune două concepte pentru definirea principalelor tipuri de regimuri
democratice: ,,democraţii majoritariste” (exemple consacrate: SUA şi
Marea Britanie), respectiv ,,democraţii consensualiste” (Germania şi cele
mai multe ţări europene continentale).Se poate trage de aici concluzia ca
fiecare tip de sistem depinde, in mod direct, de către tipul de democrație
prezentă: majoritară ori consensualistă.
Deasemenea, cele doua sisteme electorale au propriile lor caracteristici:
cel majoritar se bazează pe logica deciziei eficiente , iar guvernarea
reprezintă exprimarea voinței majorității. În cadrul unei reprezentări
proporționale, rezultatul alegerilor nu este relevant pentru a arăta
prezența unei majoritați, ci pentru a scoate la iveală opțiunile detaliate
ale alegatorilor, scopul final fiind ca minoritațile semnificative să nu fie
dezavantajate.

2.Importanța sistemelor electorale

Alegerile libere şi periodice, în condiţii de manifestare a pluralismului

politic şi a competitiei dintre partide şi candidaţi, reprezintă elementul
definitoriu al sistemului democratic modern. Prin acest mecanism,
societăţile democratice îşi aleg periodic conducătorii politici şi îi pot
schimba prin proceduri nonviolente.
Acest fapt diferenţiază în mod categoric regimurile democratice de cele
totalitariste, autoritariste sau dictatoriale.
De aceea, orice prezentare a sistemului democratic modern trebuie să
cuprindă, în mod obligatoriu, analiza acestui mecanism al alegerilor
libere şi concurenţiale. Alegerile se desfăşoară într-un cadru bine definit
de reguli şi proceduri ce privesc toate etapele şi operațiunile pe care le
trebuie să le parcurgă acest proces, de la condițiile politice preliminare
până la procedurile tehnice de atribuire a mandatelor şi de validare a
rezultatelor alegerilor.

-2-
Aceste reguli şi proceduri sunt codificate într-un pachet de reglementări
legislative şi procedurale ce poartă denumirea de sistem electoral.
Sistemele electorale reprezintă ansamblul normelor şi procedurilor ce
definesc condiţiile ce trebuie să le îndeplinească un cetăţean pentru a
putea să-şi exercite drepturile politice fundamentale, dreptul de a alege şi
dreptul de a fi ales, garanţiile pe care trebuie să le ofere autorităţile
pentru desfâşurarea corectă a alegerilor, regulile de organizare şi
desfăşurare practică a scrutinului, precum şi principiile şi mecanismele
de atribuire a mandatelor în urma alegerilor. Aşadar, sistemele electorale
definesc condiţiile în care cetăţenii îşi pot exercita dreptul de vot şi
modalitatea de depunerea a candidaturilor, felul în care sunt aleşi
candidaţii pentru funcţiile politice şi mecanismul prin care voturile
obţinute se transformă în mandate reprezentative.
Sistemele electorale au o influenţă majoră asupra vieţii politice deoarece
ele determină în bună măsura configuraţia sistemelor de partide şi
raporturile funcţionale dintre diverse forţe ce se confruntă atât pe
versantul democratiei orizontale, cât şi poziţia de putere pe care o vor
avea diferitele categorii de demnitari (unii aleşi direct de cetăţeni, alţii în
mod indirect) în interiorul structurilor verticale şi ierarhice ale
democraţiei reprezentative.
Pornind de la existenţa mai multor partide în competiţia pentru putere
este important să vedem în ce măsură modalitatea de scrutin influenţează
constituirea, activitatea şi numărul partidelor, precum şi anumite relaţii
funcţionale dintre ele, adică sistemul de partide. Legile care definesc
modalităţile de scrutin, întrucât stabilesc implicit şi modul în care se
distribuie mandatele între partide şi candidaţi în funcţie de voturile
obţinute, stârnesc confruntări politice majore între partide. Poziţia
acestora față de sistemul de scrutin ales diferă în funcţie de ponderea şi
influenţa lor în societate şi de şansele lor într-o conjunctură politică
anumită. Partidele mari sunt favorizate de sistemul majoritar, iar cele
mici de sistemul proporţional, astfel încât este firesc ca ele să militeze
pentru tipuri diferite de scrutin.

-3-
De aceea, preocuparea lor merge adesea până la detalii tehnice, întrucât
ele nu pot fi indiferente faţâ de modul în care sunt delimitate
circumscripţiile electorale, fată de pragul electoral şi nici faţă de modul
în care se redistribuie resturile, la nivel naţional sau lanivel de
circumscripţie, după metoda "celui mai mare rest" sau după metoda
"celei mai mari medii" etc.
Semnificaţia şi importanţa sistemelor electorale şi de scrutin vine din
faptul că ele produc sau favorizează fie concentrarea şi reducerea
numărului de partide (sistemele majoritare), fie fragmentarea spectrului
politic în partide multiple (sistemele proporţionale). În acest fel, tipul de
scrutin influenţează masiv modul de constituire a majorităţilor ce vor
guverna şi chiar modul în care aceste majorităţi vor exercita efectiv
puterea. Modurile de constituire a majorităţii guvernante se răsfrâng şi
asupra modurilor de constituire şi functionare a opoziţiei, care poate fi
concentrată sau dispersată. Astfel, sistemele electorale proiectează
sistemele politice şi modul lor de funcţionare.
Unii teoreticieni consideră că există doar trei mari categorii de
sisteme electorale:
"1) sisteme electorale majoritare cu un singur tur (pluralitare) în
circumscripţii uninominale;
2) sisteme majoritare cu două tururi în circumscripţii uninominale;
3) sisteme de reprezentare proporţională"
În alte clasificări, ce ţin cont tot de modul în care sunt distribuite
mandatele, în raport cu numărul voturilor obţinute de candidaţi şi de
partide, se apreciază că "sistemele electorale au individualizat trei
sisteme diferite de atribuire a mandatelor: sistemul majoritar,
reprezentarea proporţională şi sisteme mixte".Diversele variante şi
combinaţii ale acestor sisteme au avantaje şi dezavantaje, ce pot fi
evaluate în funcţie de caracteristicile sistemelor de partide pe care le
favorizează şi de configuraţia reprezentării politice pe care o determină.

-4-
3.Sistemul majoritar și variantele sale

Este acea formă de scrutin prin care unei cadru de circumscripții este
declarat câștigător candidatul sau liste de candidați care au obținut cele
mai multe voturi cu sau fără majoritatea absolută.
Sistemul majoritar cunoaște 2 variante:
3.1. Scrutinul uninominal: Alegătorul va vota pentru un singur candidat
într-o circumscripție electorală,pentru alegerea președintelui
României,primarului,președintelui consilierului județean.
Avantajul acestui sistem constă în faptul că tranşează direct competiţia
politică dintre candidaţi individuali în funcţie de numărul de voturi
obţinute în circurmscriptia electorală respectivă.
Este sistemul care asigură o strânsă legătură între candidaţi şi masa
alegătorilor dintr-o anumită circumscripţie electorală. Cetăţenii au
posibilitatea de a cunoaşte şi evalua personalitatea candidatilor, de a
cântări activitatea, moralitatea şi potenţialul lor politic, exprimându-şi
opţiunile prin vot în favoarea celor pe care îi apreciază ca fiind cei mai
capabili să le reprezinte interesele şi opiniile.
Totodată, sistemul uninominal are avantajul că este relativ simplu, iar
procesul electoral este mai bine şi mai uşor asimilat de către cetăţeni.
Aceştia au posibilitatea unei mai bune cunoaşteri a candidaţilor şi înţeleg
semnificaţia deosebită a actului de a vota, întrucât votul are consecinje
directe, fără intermedierea unor proceduri complicate de repartizare a
mandatelor. Teritoriul statului este divizat în atâtea circumscripţii
electorale câte mandate sunt de repartizat în cazul alegerilor
parlamentare, în fiecare circumscripţie fiind ales un singur candidat,
anume cel care obţine cele mai multe voturi.
3.2. Scrutinul de listă:presupune ca alegătorul să aleagă mai mulți
candidați înscriși pe o listă de candidați,listă propusă de fiecare partid
sau coaliție înscrisă în curse electorale.

-5-

Scrutinul de listă este de regulă practică sub forma listelor blocate.

Față de listele blocate există si 2 excepții :
1. Votul preferențial: dă posibilitatea alegătorului de a modifica ordinea
de listă de candidați pe care îl optează.
2. Panașaj: Dă posibilitatea alegătorului de a întocmi propria listă de
candidați luând în calcul toate listele de candidați înscrise pe buletinul
de vot.
Scrutine electorale pot fi organizate in 1 sau in 2 tururi. În sistemele
majoritare cu un singur tur (numite şi "pluralitare", întrucât la alegeri se
pot prezenta mai mulţi candidaţi, în funcţie de numărul de partide
semnificative aflate în competiţie) învinge candidatul care în
circumscriptia uninominală obţine cele mai multe voturi, deci
majoritatea relativă.
În sistemele cu două tururi (numite şi "majoritare"), în primul tur învinge
numai candidatul care a obţinut majoritatea absolută a voturilor
exprimate (jumătate plus unul), iar dacă nici unul dintre candidati nu
îndeplineşte acest barem, atunci se organizează al doilea tur de scrutin, în
care este declarat învingător candidatul ce obţine cele mai multe voturi,
iară condiţia de a obţine majoritatea absolută a voturilor. Aşadar, în
sistemul cu un singur tur (precum cel aplicat în Australia, combinat cu
varianta votului preferenţial) se aplică regula majoritătii simple, pe când
în istemul cu două tururi (precum cel din Franţa, dar şi din alte ţări)
principiile se inversează: la primul tur se aplică regula majorităţii
absolute, iar la al doilea tur regula majorităţii simple, după ce au fost
eliminati candidaţii care au obţinut cele mai mici procente.
Candidaţii care au dreptul de a participa la al doilea tur sunt fie primii
doi clasati în primul tur (în sistemul numit "dublul tur închis" sau ulotaj),
fie cei care au depăşit la primul tur un anumit prag, stabilit prin egile
electorale.

-6-
Datorită acestor prevederi şi faptului că cele mai multe mandate se
distribuie abia în al doilea tur, partidele extremiste, cu un electorat captiv
şi imitat, deşi îşi semnalează prezenţa prin atitudini radicale şi fac uneori
mult zgomot mediatic în democratiile occidentale, ajung să fie
reprezentate în structurile parlamentare.
Stabilirea unui prag ridicat de acces în al doilea tur este un factor
deosebit de important pentru atitudinea şi comportamentul candidatilor,
pentru proiectarea strategiilor electorale ale partidelor, precum şi pentru
orientarea intenţiilor de vot ale cetăţenilor. Al doilea tur înlătură
fărâmiţarea sistemului de partide şi duce la concentrarea acestora, la
formarea de coalitii preventive şi, implicit, la scoaterea din competiţie a
partidelor mici şi a celor extremiste. Acestea din urmă sunt eliminate din
cursă fie pentru că nu depăşesc pragul de acces în al doilea tur, fie pentru
că nu găsesc pe scena politică aliati care să-i sprijine în al doilea tur,
întrucât partidele democratice refuză, de obicei, să coopereze cu forţele
extremiste.
Astfel, sistemul majoritar cu două tururi pune în mişcare un mecanism
eficient de selecţie a candidaţilor şi a partidelor, ce funcţionează si ca un
antidot la pluripartidismul excesiv şi anarhic, favorizând partidele mari şi
articularea coalitiilor electorale. Acest mecanism restrânge mult spectrul
politic şi duce, în final, la o regrupare bipolară a sistemului de partide,
astfel încât majoritatea parlamentară ce rezultă în urma alegerilor să fie
una solidă şi să dispună de capacitatea de a forma un guvern stabil.

4.Reprezentarea proporțională

Se întemeiază pe principiul: fiecare partid trebuie să obțină un număr de

mandate corespunzătoare cu ponderea voturilor exprimate în favoarea sa
la nivel național sau în circumscripție. Există numeroase variante de
sisteme electorale proporționale cu mecanisme diferite de atribuire a
mandatelor și mai ales a „resturilor”.
Principiul acestor mecanisme de distribuire este: mandatele parlamentare
se împart candidaților proporțional cu voturile obținute în alegeri astfel
încât,

-7-
există un raport direct proporțional între mandatele obținute de fiecare
partid politic în parte și voturile pe care electoratul le-a dat acestor
partide.
Acest sistem vrea să facă o justiție electorală, adică să reflecte
diversitatea de opinii din societate, ceea ce înseamnă o mare importan ță
politică.
Avantajele acestui sistem constau în tendința de a garanta această
corespondență procentuală încât să permită accesul în structurile
parlamentare atât majorității cât și minorității politice, atât partidelor
mari cât și celor mici până la un anumit prag al voturilor obținute,
oferind șanse diverselor orientări sociale și a opțiunilor politice.
Are la bază suportul teoretic al pluralismului societății civile
(diversistate de opinii, concepții economice etc). Din acest punct de
vedere alegerile sunt privite ca un mecanism democratic prin care se
poate reconstitui în plan politic tabloul mai coerent al voinței generale a
societății.

5.Sisteme mixte

Este o combinaţie a mai multor aspecte ale sistemului majoritar cu unele

elemente ale reprezentării proporţionale, scopul fiind: să depăşească
dezavantajele celor două sisteme.
Sistemele electorele mixte se prezintă sub o varietate de forme şi
proceduri printre care cele mai cunoscute şi utilizate în acelaşi timp, sunt
următoarele:
1. Sistemul votului cumulativ
2. Sistemul votului limitat
3. Sistemul de compensare
4. Sistemul înrudirilor
 -8-

Bibliografie
1.) Gheorghe Iancu: Drept constituțional si instituții
politice,Volum II,Sisteme electorale contemporane
2.) Gilia Claudia: Sisteme și proceduri electorale
3.) Barbu Claudiu: Sisteme electorale- Interacțiuni cu mediul
insituțional
4.) Ioan Muraru: Sisteme electorale contemporane,Regia
Automata "Monitorul Oficial " București,1996
5.) Ioan Muraru: Drept consitutional si institutii politice,
Editura Actani,București,1998
6.) Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu:Drept constituțional și
instituții politice,Editura C.H.Beck,2011
7.) Arend Lijphart:Sisteme electorale și sisteme de
partide,2010,CA PUBLISHING
8.) Constituția României
9.) Oana Șaramet:Instituții politice, curs universitar
-9-