Referatul isi propune enuntarea, explicarea si analizarea sistemelor electorale

corespunzatoare regimurilor democratice. Sistemele electorale constau in: formula

electorala, magnitudinea circumscriptiei, pragul electoral, numarul total de membri ce
urmeaza a fi alesi, influenta alegerilor prezidentiale asupra celor legislative, distributia
inechitabila si legaturile electorale dintre partide. Alegerile libere si periodice, in
conditiile manifestarii pluralismului politic si al competitiei dintre partide si candidati,
reprezinta elementul definitoriu al sistemelui democratic modern. Acestea constituie
principala deosebire fata de regimurile totalitariste, autoritariste sau dictatoriale. In plus,
in functie de sistemul electoral ales de fiecare stat sunt favorizate si politicile conduse de
catre partidele politice.

Definitii - Sistemele electorale

            Sistemul electoral reprezinta un ansamblu de norme si relatii sociale prin care se

aleg organele colegiale si individuale ale statului, prin vot, de catre cetateni. In cadrul
sistemului electoral sunt integrate relatii politice, juridice si, mai ales, politico-juridice,
acestea formand relatiile sociale. Dreptul electoral este institutia care decide normele prin
care sunt reglementate relatiile de selectie a organelor statului si se refera atat la putere,
cat si la drepturile cetatenilor. Acesta se refera, de asemenea, la drepturile electorale ale
cetatenilor, aratand ca sfera lor este mai cuprinzatoare decat cea care rezulta din
Constitutie. Pe langa drepturile fundamentale, de a alege si de a fi ales, mai exista si
drepturi prevazute de Legea electorala cum ar fi dreptul cetatenilor de a verifica
inscrierea in listele electorale, de a face intampinari impotriva omisiunilor si a oricaror
erori, dreptul de a contesta candidatii, etc. Sistemul electoral a devenit, de-a lungul
timpului, o componenta a vietii politice si constitutionale din fiecare stat. In acest fel, se
pot realiza conditiile constituirii si functionarii puterii, dar si a comunicarii dintre
conducatori si condusi, in interiorul regimurilor democratice. Alegerile libere sunt
caracteristica principala a regimurilor democratice moderne si presupun reguli si
proceduri, codificate in pachete de reglementari legislative si procedurale.

Procedura electorala poate cuprinde urmatoarele aspecte:

       -  determinarea circumscriptiilor electorale (procedura premergatoare alegerii);

-  alcatuirea unor liste de alegatori;

-   propunerea candidatilor ;

-   stabilirea birourilor  electorale etc. ;

        -     procedura care presupune alegerile propriu-zise ;

       -     numararea voturilor ;
       -     repartizarea mandatelor in functie de voturile exprimate pentru fiecare
 partid politic;
       -     validarea mandatelor electorale;

                   -     constituirea finala a organelor statului;

        -     rezolvarea contestatiilor si a litigiilor ce pot aparea pe parcursul alegerilor

electorale.

Sistemele electorale definesc conditiile in care le este permis accesul la vot cetatenilor,
cum isi pot exercita dreptul propriu-zis la vot, cum sunt alesi candidatii si felul in care
sunt distribuite mandatele electorale.

Importanta sistemelor electorale

Sistemele electorale determina atat configuratia sistemelor de partide, cat si

distributia de putere, in randurile demnitarilor, alesi de catre cetateni sau indirect, in
cadrul regimurilor democratice. Un factor major de influenta a desfasurarii activitatii
partidelor politice il reprezinta sistemul de scrutin. In functie de legile care constituie
sistemul de scrutin, este stabilit si modul de distributie a mandatelor intre candidati si
partide.

Ca rezultat, sistemele electorale si de scrutin influenteaza concentrarea sau

reducerea numarului de partide, caz in care se formeaza sistemele majoritare, sau
fragmentarea spectrului politic in partide multiple, in cazul sistemelor proportionale.
Astfel, sistemele electorale reprezinta un factor major de decizie in distribuirea puterii
politice. Majoritatile guvernante pot influenta si felul in care este constituita si
functioneaza opozitia, fie ea concentrata sau dispersata. Mai exact, sistemele electorale au
o mare capacitate de influenta asupra sistemelor politice.                                               

Sistemul majoritar

In situatia unui sistem electoral majoritar, candidatii care au obtinut de la inceput

cel mai mare numar de voturi exprimate sunt proclamati alesi. Pe de o parte, acesta
corespunde functiilor pe care le au alegerile de a forma organele stautului si de a le
legitima, insa, pe de alta parte, nu reflecta cu exactitate starea curenta a curentelor politice
si nici vointa tuturor alegatorilor.

In cadrul unui sistem majoritar, M. Duverger distinge intre sistemul majoritar cu

un singur tur (pluralitar)- Legea lui Duverger, care favorizeaza sistemele bipartidiste, si
sistemul majoritatii simple cu doua tururi de scrutin impreuna cu sistemele proportionale,
care favorizeaza multipartitismul - Ipoteza lui Duverger.
 Intr-un sistem majoritar uninominal, cu unu sau doua tururi, este ales in organele
reprezentative (consilii locale, parlament) sau in functii eligibile candidatul care
intruneste cel mai mare numar de voturi valide din partea alegatorilor intr-o
circumscriptie bine delimitata. Acest sistem transeaza direct competitia politica dintre
candidatii individuali in functie de numarul de voturi obtinute in circumscriptia electorala
respectiva. De asemenea, acest sistem stimuleaza participarea politica a cetatenilor si
combate absenteismul electoral. Insa, acest sistem diminueaza influenta partidelor si-i
influenteaza pe candidatii cu o personalitate puternica, astfel incat cel ales nu este nevoit
sa urmeze o anumita ideologie sau directive date de catre partid, ca in cazul scrutinului
majoritar de lista sau in situatia unui scrutin proportional. Cu toate acestea, sistemul
majoritar favorizeaza bipartidismul. Partidele mari sunt avantajate, ele avand un electorat
stabil, cu o traditie politica, iar partidele mici pot fi avantajate numai in circumscriptii
mici, acolo unde pot reusi prin intermediul unor lideri locali bine cunoscuti de catre
electorat. In aceste circumstante, electoratul se poate reorienta catre candidatii cu cele
mai mari sanse de a fi alesi, intre care s-ar putea crea o competitie bipolara, divizandu-i
pe alegatorii din circumscriptii. M. Duverger afirma ca tarile dualiste sunt majoritare iar
tarile majoritare sunt dualiste, exceptiile explicandu-se prin intermediul unor cazuri
particulare.

Sartori afirma ca biparitidismul se mentine numai daca cele doua partide

castigatoare sunt consolidate la nivel national si daca impartirea voturilor este limitata
intre diverse circumscriptii, iar partidele minoritatilor nu sunt concentrate numai in
anumite circumscriptii. Acest sistem detine si dezavantaje, cum ar fi generarea unor
injustitii electorale, ce ar pune la indoialaa principiul reprezentarii. In cazul scrutinului cu
un singur tur, este ales candidatul care a obtinut cele mai multe voturi, prin majoritate
simpla, chiar daca ceilalti candidati au mai multe voturi impreuna decat castigatorul
alegerilor. Partidul pe care il reprezinta acel castigator isi va mari scorul electoral, iar
acest lucru inlatura reprezentarea celorlalte partide in parlament.

In scrutinul uninominal cu doua tururi, un candidat poate fi ales in primul tur daca
obtine majoritatea simpla. In al doilea tur participa, de obicei, primii doi candidati care au
obtinut cele mai multe voturi in primul tur de scrutin, fara a obtine o majoritate absoluta.
In aceste conditii, voturile celorlalti se negociaza, realizandu-se compromisuri si alinate
conjuncturale, pentru a orienta voturile spre unul dintre cei doi candidati aflati in
competitie.

In sistemul majoritar cu scrutin de lista, cu unul sau doua tururi, alegatorii voteaza
nu pentru un anumit candidat, ci pentru una din listele de candidati, liste propuse de catre
partide sau coalitii electorale. In sistemul cu un singur tur se aplica regula majoritatii
simple, pe cand in sistemul cu doua tururi, pricipiile se inverseaza: la primul tur se aplica
regula majoritatii absolute, iar la al doilea tur, regula majoritatii simple, dupa ce au fost
eliminati candidatii care au obtinut cele mai mici procente.
 Sistemul reprezentarii proportionale

Sistemul reprezentarii proportionale urmareste distribuirea locurilor in organele de

stat in functie de voturile exprimate in favoarea unui partid, sau grupari de partide, pe cat
este de exact posibil. Pe langa scopul de a asigura o anumita justitie sociala prin
reflectarea tuturor fortelor politice,a tuturor opiniilor in organele de stat alese,
reprezentarea proportionala urmareste si folosirea deplina a voturilor exprimate.

Toate variantele de sisteme electorale proportionale pornesc de la urmatatorul

principiu: mandatele parlamentare se impart candidatilor proportional cu voturile obtinute
in alegeri, astfel inat exista un raport direct proportional intre mandatele parlamentare
obtinute de fiecare partid politic in parte si voturile pe care electoratul le-a acordat acestor
partide. In cadrul acestui sistem, partidele au o importanta mult mai mare decat in
sistemul majoritar de lista cu doua tururi. Alegerile se desfasoara pe baza listelor de
candidati, liste propuse de fiecare partid sau coalitie electorala in parte, astfel ca, prin
aceasta modalitate de vot, se poate masura audienta pe care o are fiecare formatiune
politica in randurile alegatorilor si se poate verifica gradul in care programele acestora
sunt receptate si acceptate de catre electorat. Astfel, alegatorii nu voteaza candidati, ci
liste intocmite de catre partide, individualizate pentru fiecare circumscriptie.

Acest sistem se desfasoara intr-un singur tur de scrutin, iar atribuirea mandatelor
se face in urma rezultatelor sale, potrivit unor calcule de proportionalitate, eliminand
astfel retragerea unor candidati, transferul de voturi sau aranjamentele conjuncturale
dintre partide. Exista mai multe faze si proceduri de atribuire a mandatelor. Mai intai,
trebuie calculat coeficientul electoral, la nivel national sau de circumscriptie, coeficient
care exprima nmarul de voturi necesar obtinerii unui mandat. Acest coeficient este
rezultatul impartirii numarului total de voturi valabil exprimate la nivel national la
numarul total de circumscriptii, al impartirii numarului de voturi exprimate la numarul de
mandate ce este atribuit circumscriptiei respective. In cazul independentilor, acestia
trebuie sa obtina un numar de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral pentru a putea
obtine un mandat. Urmeaza raportarea coeficientului electoral la numarul de voturi
exprimate pentru fiecare lista, urmand ca fiecare lista sa primeasca atatea mandate de cate
ori cuprinde coeficientul in acest numar. Prin aceasta operatie se atribuie numai o parte
dintre mandate, ramanand atat mandate neatribuite, cat si voturi neutilizate ale partidelor
in diferite circumscriptii. Atribuirea restului de mandate si utilizarea restului de voturi
reprezinta etapa cea mai complicata si mai discutabila a sistemului. De obicei, voturile si
mandatele ramase se redistribuie listelor de partide la nivelul circumscriptiilor, desi exista
si procedura, mai putin utilizata, de a le distribui la nivel national. Cele mai cunoscute
formule de repartizare a acestora sunt: sistemul celor mai mari resturi, metoda celor mai
mari medii, sistemul coeficientului modificat (Handenbach-Bischof), sistemul d’Hondt.
 Sisteme electorale mixte

Sistemele mixte reprezinta o combinatie a unor aspecte ale sistemului majoritar cu

unele elemente ale reprezentarii proportionale, prin care se incearca o depasire a
deficientelor cunoscute ale celor doua sisteme clasice. Sistemul cel mai cunoscut este cel
al “buletinului dublu”, in ciuda faptului ca unii teoreticieni sustin ca acesta este de fapt un
sistem proportional de compensare, fiind considerat din greseala un sistem mixt. Acest
sistem a fost folosit cu succes in Germania si imbina doua modalitati de scrutin, intrucat
alegatorul dispune de doua buletine de vot, pe care le foloseste concomitent pentru a
desemna candidati in organele reprezentative. Cu primul buletin, el desemneaza, intr-o
circumscriptie locala, un deputat din Parlament. Cu al doilea buletin, alegatorul isi
exprima optiunea pentru o lista de candidati dintre cele avansate de partide, conform
reprezentarii proportionale. Sistemul mixt este unul echilibrat, in circumstantele in care
jumatate dintre deputati sunt alesi prin sistemul uninominal majoritar, la nivel de
circumscriptie, iar cealalta jumatate, prin sistemul proportional aplicat la nivel de regiune,
land, departament, etc. Daca numarul mandatelor obtinute intr-o circumscriptie prin
scrutin majoritar sa fie mai mare ca rezultat prin aplicarea proportionale, diferenta
respectiva nu se anuleaza, ci cu valoarea ei se suplimenteaza numarul deputatilor din
Parlament. Alte sisteme sunt preponderent majoritare sau preponderent de reprezentare
proportionala, in functie de numarul de locuri care sunt alocate prin cele doua modalitati
de scrutin. Cele mai multe sisteme mixte imbina scrutinul uninominal cu unul sau doua
tururi cu sistemul proportional de lista.

Concluzii

Orice sistem democratic modern, bazat pe principiul reprezentativitatii, pe

separatia puterilor in stat si pe domnia legii, nu poate functiona fara pluralismul politic,
pluripartidism si mai ales, fara mecanismele alegerilor libere si concurentiale. Alegerile
fac diferenta intre cei care conduc si cei care vor fi condusi, confera sau retrag
legitimitatea puterilor publice, reflecta tendintele politice, le recunosc si, nu in ultimul
rand, asigura comunicarea dintre conducatori si condusi. Sistemele electorale au o
influenta majora asupra modului in care se constituie reprezentanta nationala si asupra
modului in care functioneaza practic institutiile democratice. Astfel, se poate observa ca
scrutinurile de tip majoritar favorizeaza concentrarea partidelor si produc un sistem
bipartidist, pe cand scrutinul de tip proportional favorizeaza multipartidismul, in diferite
variante.