Universitatea ‘Nicolae Titulescu’ din Bucuresti

Facultatea de Drept, specializare Drept, forma de studii ID, anul 1

Referat
Disciplina: Drept constitutional si
Institutii politice
Tema:
‘Tipuri de scrutin

Student: Muscalu Andreea

An universitar: 2017-2018
 1

Cuprins:

1. Introducere
1.1. Scrutinul general
2. Principalele categorii de scrutin
2.1.Scrutin uninorminal
2.2.Avantajele si dezavantajele scrutinului uninominal
2.3. Scrutin de lista
2.4. Avantajele si dezavantajele scrutinului de lista
3.Concluzii
4.Bibiliografie
 2
1.Introducere
Votul ofera stiintei politice o materie abundenta, deoarece el da sens actiunii
partidelor. Cum se explica acest fapt? Asa cum am vazut, partidul este o intentie
moderna, un fragment din istoria parlamentarismului, iar alcatuirea parlamentelor
depinde de vot. Ceea ce este interesant de remarcat de la bun inceput este faptul ca
votul nu a fost intodeauna legat de democratie. Votul a ajuns sa fie asociat cu
democratia abia in ultimele doua secole, iar in aceasta perioada el a evoluat de la
forma sa restransa, cenzitara, la asa-numitul vot universal.
Evolutia a fost lenta si a fost afectata de diviziunea de gen, adica s-a trecut mai intai la
un vot deschis tuturor barbatilor adulti si abia apoi votul a fost accesibil si femeilor.
In Romania, votul universal masculin este instaurat la 1919, dupa o ampla si lenta
evolutie a votului cenzitar, in timp ce femeile voteaza pentru prima data adunarile
legislative in 1946. Ele votasera deja la alegerile locale in 1929.

1.1.Scrutinul general
In orice sistem electoral  se pune problema de a sti cum se repartizeaza
mandatele in Parlament, tinand cont de voturile obtinute. Alegerea modalitatii de
distribuire a mandatelor este plina de semnificatii politice cu consecinte foarte diferite
si nuantate mai ales cat priveste partidele politice. In explicarea acestora notiunea
de scrutin este deosebit de utila. Prin scrutin (de la latinescul scrutinium), se intelege
de fapt modalitatea in care alegatorii desemneaza deputatii, senatorii, consilierii etc.
Astazi in regimurile constitutionale se practica doua tipuri de sisteme electorale,
diferite prin modul de atribuire a mandatelor: sistemul majoritar si sistemul
reprezentarii proportionale.

2. Principalele categorii de scrutin

 Sistemul majoritar este sistemul in care sunt alesi candidatii care au obtinut
cel mai mare numar de voturi. El cunoaste doua variante si anume: uninominal sau
de lista si in unul sau doua tururi.

2.1. Scrutin uninorminal

Presupune ca alegatorul sa voteze pentru un singur candidat, intr-o
circumscriptie electorala. Este practicat in tara noastra la alegerea primarilor
 3
comunelor si oraselor. Teritoriul tarii se organizeaza in atatea circumscriptii electorale
cate   mandate sunt (corespunzator numarului de deputati, senatori). In mod firesc
circumscriptiile electorale sunt mai mici decat unitatile administrativ-teritoriale, iar
alegatorul voteaza un candidat, raportul de reprezentare fiind clar definit sub toate
elementele sale de continut.

2.2. Avantajele si dezavantajele scrutinului uninominal sunt:

- Scrutinul uninominal, prin faptul ca fiecare circumscriptie electorala desemneaza un

singur reprezentant, se caracterizeaza prin simplitate.

- Creeaza posibilitatea unei legaturi stranse intre ales si alegatori. Desigur aceasta
legatura devine si ea discutabila in sistemele fondate pe mandatul reprezentativ.

- Scrutinul uninominal conduce la o majoritate parlamentara stabila, situatie

profitabila tehnicilor de guvernare.

- Datorita numarului mare de circumscriptii electorale, scrutinul uninominal implica

mari cheltuieli cu operatiunile electorale si cu structurile care organizeaza si conduc
aceste operatiuni.

- Scrutinul uninominal implica cheltuieli mari pentru candidati in scopul sustinerii

campaniei electorale, astfel incat in mod cert favorizeaza pe cei care le pot suporta.

- Parlamentul rezultat prin scrutinul uninominal este mai mult un corp de elita,
micsorandu-se evident caracterul politic.

- Scrutinul uninominal nu este procedeul optim pentru exprimarea pluralismului

politic. El poate genera o stare conflictuala extrem de periculoasa prin faptul ca
asigura ca partidul ce are o majoritate relativa a optiunilor sa detina  o majoritate
absoluta a mandatelor.

2.3. Scrutinul de lista               

Presupune ca alegatorul sa aleaga mai multi candidati, sa voteze deci pentru o

          
lista de candidati. In cazul scrutinului de lista, circumscriptiile electorale sunt foarte
intinse teritorial, de regula ele identificandu-se cu unitatile administrative. Este
sistemul adoptat si de legislatia electorala romaneasca. In acest sistem partidele
politice joaca un rol mai important si scrutinul este mai mult o optiune politica decat
alegerea unui om, alegatorul alege o lista si nu un candidat.

          2.4. Avantajele si dezavantajele scrutinului de lista sunt:

- Scrutinul de lista presupune ca propunerile de candidati sa fie facute numai de

partide si formatiuni politice.
 4

- Scrutinul de lista presupune anumite conditionari legate de realizarea unui procent

minim (pragul electoral) ce trebuie intrunit la nivel national. Aceasta inseamna ca
partidele si formatiunile politice cu numar mai mic decat procentul minim nu vor
primi nici un mandat, desi s-ar putea ca ele sa aiba personalitati de prestigiu,
avantajandu-se insa partidele ale caror platforme  sunt mai larg receptate de catre
electorat.

- Scrutinul de lista presupune ruperea legaturii dintre ales si alegatorii sai, acestia din
urma votand o lista cu numeroase persoane si, deci, in final, programul unui partid si
nu un candidat.

- Variantele scrutinului de lista reprezinta numeroase dificultati procedurale,

presupunand o serie de calcule si operatiuni la nivelul local si national, uneori greu de
asimilat de catre electorat, care pot favoriza numeroase contestatii si intampinari din
partea formatiunilor politice ce s-ar considera neindreptatite.

3. Concluzii

Democraţiile reprezentative cele mai vechi au început toate să utilizeze, sub o

formă sau alta, scrutinul majoritar. Aceasta ţine probabil de faptul că, la începutul
secolului al XlX-lea, partidele politice nu erau suficient de dezvoltate şi reprezentarea
era astfel concepută într-un spirit individualist: se alegea un reprezentant, dar nu în
funcţie de o etichetă, ci mai degrabă în raport de notorietatea sa, a calităţilor sale. în
secolul următor, partidele s-au multiplicat şi structurat şi reprezentarea a luat un
caracter mai degrabă ideologic: de acum, se vota mai puţin pentru persoane şi mai
mult pentru programe. Partidele deveneau principalii actori ai vieţii politice şi părea
logic ca cei mai importanţi dintre ei să fie reprezentaţi în parlament. S-a alunecat
astfel către o reprezentare proporţională, cu excepţia ţărilor anglo-saxone, unde
constrângerile scrutinului majoritar erau mai uşor acceptate, pentru că exista o
puternică tradiţie bipartidistă’'.

In noile democraţii ale Europei centrale sau orientale, ieşite din implozia
comunismului, scrutinul majoritar inspira neîncredere, pentru că el evoca monolitul
regimurilor precedente şi pentru că nu garanta reprezentarea minorităţilor etnice. De
aceea, toate au adoptat sisteme de reprezentare proporţională, în toate modalităţile în
care erau adesea favorabile partidelor mici. în Polonia, de exemplu, în Dieta aleasă în
baza legii electorale din 1991, erau 19 partide reprezentate şi era deci foarte dificil a
găsi o majoritate parlamentară coerentă şi stabilă. Şi de aceea, în anumite ţări, fără să
se repună în discuţie reprezentarea proporţională, s-a introdus un prag care tindea să
limiteze numărul partidelor reprezentate. După legea poloneză din 1993, de exemplu,
listele care obţineau mai puţin de 5% din voturi nu sunt reprezentate.
 5

 4. Bibliografie:
1. http://www.stiucum.com
2. http://www.referat.ro
3. https://biblioteca.regielive.ro
4.  Radu, Sorin, Sistemul electoral din România în perioada 1866-1937,   Sibiu, 2003.
5. https://www.edu.ro
6. Drept constitutional si institutii politice,editia a 15a, volumul II,editura C.H
Beck, Bucuresti 2017.
7. https://legeaz.net.

 
6