Victor Ursache, An III, Gr.

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

Alegeri Prezidentiale 1992

1. Sistemul electoral: aspect legislative
Alegerile pentru Preedintele Romaniei din 26 septembrie 11 octombrie 1992 s-au desfurat in conformitate cu dispoziiile Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei. Alegerile prezidentiale se organizeaza si se desfasoara pentru alegerea presedintelui tarii - seful statului. Presedintele tarii este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile legii nr. 370/2004, lege ce a inlocuit legea nr. 69/1992, ce a fost abrogata. Aceasta modalitate de alegere a Presedintelui Romaniei direct de catre corpul electoral, specifica unei republici semi-prezidentiale, este mai adecvata exigentelor democratiei si mai corespunzatoare rolului si functiile institutiei prezidentiale, alegerea Presedintelui de catre Parlament ar avea ca rezultat asezarea lui in campul magnetic al confruntarilor dintre partidele politice, facandu-l, totodata dependent de acestea. In principiu, mai multe operatiuni electorale, privind organizarea si desfasurarea alegerilor prezidentiale sunt aceleasi ca si in cazul organizarii si desfasurarii, alegerilor parlamentare. Organizarea alegerilor prezidentiale se face de catre guvern, ori sub indrumarea acestuia. In functie de opiniile politice nationale, alegerile prezidentiale pot fi concomitent cu cele parlamentare, ori separate de acestea din urma, fiind organizate la o alta data fata de ele. Data alegerilor este adusa la cunostiinta publica de catre Guvern cu cel putin 45 de zile lucratoare, pana in ziua votarii si pana la implinirea a 5 zile de la expirarea mandatului Presedintelui in functie. Aceste au loc numai duminica, intr-o singura zi. Biroul Elctoral Central este cel care vegheaza la respectarea dispozitiilor legale si a prevederilor legii privitore la Alegerea Presedintelui Romaniei, tot aici se rezolva contesatiile trimise de birourile elctorale de crcumscriptie, prin solutii definitive, centralizeaza rezultatele alegerilor, constata candidatul ales si prezinta Curtii Constitutionale documentatia necesara validarii mandatului de Presedinte al Romaniei.

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

Candidaturile pentru alegerea Presedintelui Romaniei se depun la Biroul Electoral Central, cel mai tarziu cu 30 de zile inainte de data alegerilor. Candidaturile se depun in scris si trebuie sa fie insotite de semnatura formatiunii politice din partea careia a fost propus sau, dupa caz de candidatul independent si sunt insotite de declaratia de acceptare a candidaturii de catre candidat, de declaratia de avere si de o declaratie autentica privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, precum si de listele sustinatorilor, al caror numar nu poate fi mai mic de 200.000 de alegatori, in formula noii legi din 20041. Semnele electorale se declara la Biroul Electoral Central o data cu depunerea candidaturii. Legea nr. 69/1992 prevede ca, in cazul campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale, sunt aplicabile dispozitiile referitoare la campania electorala pentru alegerea deputatiilor si senatorilor, daca nu sunt reglementate prevederi specifice2. Dispozitiile specifice sunt urmatoarele:

presedintele in functie poate participa la camapania elctorala a partidului sau a formatiunii politice care l-a propus sau ii sustine candidatura, aparent aceasta dispozitie intra in contradictie cu art. 84(1) din Constitutie, potrivit caruia in timpul mandatului Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid politic si nu poate indeplini nici o functie publica sau privata3;

accesul egal si gratuit al candiatilor la functia de Presedinte al Romaniei la serviciile publice de televiziune si radio; orarul pentru campania electorala si repartizarea timpilor de antena pentru accesul egal si gratuit al candidatiilor se fac, dupa incheierea perioade de depunere a candidaturilor, de birourile permanente reunite ale celor doua Camere parlamentare.

Alegerea Presedintelui Romaniei se poate desfasura in doua tururi de scrutin, daca in primul tur nici unul dintre candidati nu a obtinut majoritatea votului alegatorilor inscrisi in listele electorale. La cel de al doilea tur participa doar primii doi candidati care au obtinut cel mai mare numar de voturi, valabil exprimate pe intreaga tara la primul tur. Acest al doilea scrutin va avea
Legea nr. 370/2004 privind Alegerea Presedintelui Romaniei; Iancu Gheorghe, Sistemul Electoral, Ed. Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 1998, p. 166; 3 Ibidem, p. 167;
2

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

loc la doua saptamani dupa primu tur, in aceleasi sectii de votare si dupa aceleasi liste de alegatori. Confirmarea celor doi se face de catre Curtea Constitutionala, in maxim 24 de ore de la primirea proceselor verbale de la Biroul Electoral Central.

2.

Scena politica: formatiuni politice si candidati

Desfasurata simultan cu campania pentru alegerile parlamentare, campania pentru alegerea Presedintelui Romaniei, a monopolizat atentia electoratului, prin personalitatile care au participat la competitia electorala, personalitati marcante ale principalelor curente politice, de la acea vreme. Faptul ca legea electorala prevedea acordarea de timpi de emisie pentru candidatii la presidentie, a contribuit la consolidarea acestui tip de campanie, ceea ce a determinat partidele politice sa foloseasca sistemul candidat locomotiva pentru partid1 in alegeri. Reusita acestui sistem a depins in mare masura de carisma candidatului si de oamenii ce au fost pusi in miscare de partidul politic in campanie. Rezultatele primelor alegeri locale libere de dupa caderea comunismului, din februarie 1992, au marcat victoria CDR (Conventia Democratica din Romania), in Cpitala si in marile orase din Romania, pe cand FSN si-a pastrat locurile din mediul rural si micile orase. Acesta victorie a CDR a devenit un trend ce va avea sa aduca victoria acestora in 1996 si la locale si la generale, consfintiind astfel preluare puterii de catre opozitie. Alegerile locale nu reprezinta un predicator electoral, dar ofera o perspective asupra spatiului de competitive si a tendintelor elctoratului, astfel dupa alegerile locale din 1992 se vor observa tendintele electoratului catre fosta opozitie. Rezultatele alegerilor locale din 1992, au confirmat erodarea popularitatii FSN in cei doi ani de guvernare si afirmarea Conventiei Democrate ca principal forta de opozitie. Desi sa clasat pe locul al treilea la alegerile locale, PDAR (Partidul Democrat Agrar din Romania) nu a confirmat la alegerile generale deoarece nu a avut un lider ce sa candideze la presidential.

Miclescu Cornel, Cotroceni Gara pentru doi, Ed. Bic All, Bucuresti, 2002, p. 43;

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

Rezultatele alegerilor locale din februarie 1992 (dupa numarul de voturi obtinute, in procente, pentru consilierii judeteni)1: FSN - 40% UDMR - 7% PUNR - 4% MER - 2% PNL-AT - 1%

CDR - 21% PDAR - 12%

Un sondaj IRSOP (Institutul Roman de Sondare a Opiniei Publice) 2, efectuat in perioada preelectorala din 1992, arata ca in timpul trecuta de la alegerile din mai 1990, aproape 70% dintre alegatori isi modificase pereferintele pentru partide. Cele mai stabile formatiuni erau UDMR (Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania) ce isi pastrase 80% din electorat, PUNR (Prtidul Unitatii Nationale a Romanilor) 69%, PNTCD (Partidul National Taranist Crestin-Democrat) 68%, PDAR (Partidul Democrat Agrar din Romania) 55%. Principalele beneficiare ale acestei tendinte au fost partidele nou aparute pe scena politica: FDSN (Frontul Democrat al Salvarii Nationale), care a atras 24% din electoratul FSN (Frontul Salvarii Nationale) si PAC (Partidul Aliantei Civice) care a luat 19% din electoratul PNL, date furnizate de acelasi sondaj IRSOP. Acelasi lucru sa intamplat si in cazul Conventiei Democrate, ce a atras voturile elctoratului de opozitie fata de FSN, s-a manifestat evident prin captarea alegatorilor PNL din 1990 (PNCTD a atras 13% de la liberali, iar PNL-CD aproape 17%). La caderea FSN Roman, au participat si PRM (Partidul Romania Mare) care a atras 6% din cei ce au votat in 90 cu FSN, PUNR 5% si PDAR 5%. Aceste date sunt edificatoare in ceea ce priveste redistribuirea preferintelor elctoratului fata de candidatii la presedintie, astfel optiunile pentru personalitatile aspirante la functia suprema in stat aratau o polarizare intre candidatii FDSN si CDR. Bulversarea scenei politice in urma evolutiilor inregistrate dupa alegerile locale, a prilejuit o lupta apriga asupra datei alegerilor parlamentare si prezidentiale si asupra modalitatilor de finantare a campaniilor electorale si a partidelor. Astfel opozitia, in special CDR, opta pentru decalarea alegerilor parlamentare de cele prezidentiale, in ideea ca in acest fel Ion Iliescu nu ar mai putea trage dupa el FDSN-ul, si Conventia ar fi putut confirma succesul de la alegerile locale.
1 2

Ibidem, p.42; Ibidem, p.44;

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

In cele de urma, FDSN a reusit sa amane desfasurarea alegrilor pana in luna septembrie, pentru a avea timp sa isi definitiveze structurile organizatorice in teritoriu, dupa scindarea FSN in urma Conventiei Nationale din luna martie 92, in urma careia Petre Roman a ramas la conducerea FSN iar Ion Iliescu a fost exclus din partid si ii sa retras sprijinul pentru candidatura la functia suprema in stat. Contracandidatul FSN pentru Ion Iliescu a fost Caius Traian Dragomir, alegerea sa a fost determinata de faptul ca sonadajele preelectorale de la acea vreme aratau o popularitate scazuta pentru presedintele Petre Roman, ceea ce denota o criza de lideri carismatici din interiorul FSN, dupa stabilirea la Cotroceni a lui Ion Iliescu si plecarea sa din partid. Retragerea Partidului National Liberal (PNL) din Conventia Democrata (CDR) si renuntarea la o noua candidatura din partea lui Radu Campeanu, dupa esecul din 1990 (cand a obtinut doar 10% din voturi, pe cand Ion Iliescu 85%)1 au facut necesara alegerea altui candidat, capabil sa constituie o alternative viabila la Ion Iliescu, astfel conducerea liberala a optat pentru o variant surpriza pentru alegerile prezidentiale. Anuntarea candidaturii precoce a Regelui Mihai din partea liberalilor la functia de Presedinte al Romaniei, ce a fost primita cu un raspuns negative din partea acestuia, a dus la absenta unui candidat liberal la alegerile prezidentiale din toamna lui 1992. Opozitia grupata in CDR a prezentat candidature lui Emil Constantinescu, la acea vreme rector al Universitatii Bucuresti, propus de Alianta Civica si sustinut de liderul taranist Corneliu Coposu. Miscarea Ecologista din Romania (MER), la sustinut pe Mircea Druc, fost premier al Republicii Moldova si care obtinuse intre timp cetatenia romana, desi acesta se declarase independent. Au mai prezentat candidati proprii Partidul Unitatii Nationale a Romanilor (PUNR) primarul Clujului, Gheorghe Funar, care va deveni apoi presedintele acestui partid, Partidul Republican Ion Manzatu, presedintele acestui partid, cunoscut din perioada CPUN. Astfel pentru cursa de la Cotroceni au indeplinit conditiile legale domnii Ion Iliescu (FDSN), Emil Constantinescu (CDR), Gheorghe Funar (PUNR), Caius Traian Dragomir (FSN), Ion Manzatu (PR) si Mircea Druc (independent).

Institutul National de Statistica, www.insse.ro, 2012

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

3. Campania electorala
Campania prezidentiala propriu-zisa a debuta la data de 31 august 1992, la TVR, prin emisiunea dedicata acestei actiuni, Candidati la functia de Presedinte al Romaniei in fata electoratului1, programata zilnic de luni pana vineri, pe durata a 18 editii. In durata a celor 40 de minute, in prima faza, candidatii si-au prezentata scurte autobiografii si programe politice, totul desfasurandu-se in prezenta unor redactori ai TVR. Au urmat aparitii ale candidatilor grupati cate doi prin tragere la sorti, fiecare aparand de cate doua ori si exprimandu-si programul propriu. In ultimile doua emisiuni, rezervate campaniei prezidentiale, le-au fost acordate cate 10 minute fiecarui candidat pentru a isi convinge electoratul, apoi in cea de urma emisiune, s-a folosit o formula noua, au fost invitati in studio reprezentanti ai presei ce au adresat intrebari candidatilor, mediator fiind directorul adjunct al TVR. Oameni de presa, ce au fost desemnati prin tragere la sorti din Societatea Ziaristilor din Romania, au atins mai multe puncte nevralgice ale timpului, cum ar fi: necesitatea clarificarii informatiilor in legatura cu evenimentele din decembrie 1989, cele din iunie 1990 si cele din semptembrie 1991, problema unirii cu Republica Moldova, pozitia candidatilor inainte de decembrie 1989 (celebra intrebare ce-ai facut in ultimii cinci ani?), au mai fost intrebari legate de conflictul dintre chiriasi si propietari si cele legate de problema manifestatiilor de strada, ca si cai de contestare a puterii in democratie. In a doua etapa a aceleiasi zile, purtatorul de cuvant al TVR, a adresat candidatilor intrebari din partea publicului, legate de redresarea economica, problemele datorate somajului, cu precadere in randurile tineretului. In urma analizei de continut si a ponderii interventiilor in dezbaterile care au avut loc in turul intai, a rezultat urmatoarea situatie (procente din totalul luarilor de cuvant): Ion Iliescu - 25% Ion Manzatu - 14% Gheorghe Funar - 13% Caius T. Dragomir - 13%

Emil Constatinescu - 19% Mircea Druc - 16%

Naciu Stefan, Jurnal Electoral, Ed. 100+1 Gramar, Bucuresti, 1996, p. 34;

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

In privinta numarului de subiecte abordate total sau partial, Ion Iliescu le-a abordat pe toate, in timp ce Emil Constantinescu nu a abordat 4 subiecte, Mircea Druc, G. Funar si Ion Manzatu cate 6 subiecte fiecare iar C.T. Dragomir 72. O conturare a relatiilor dintre mesajele, sloganurile electorale si afilierea doctrinara a celor 6 candidati, care au aparticipat la primul tur al campaniei prezidentiale arata astfel: Ion Iliescu Am pornit impreuna, continuam impreuna Cred in schimbarea in bine a Romaniei Un om dintre noi, pentru noi - Mesajul electoral are ca esenta continuitatea, iar ca afiliatie doctrinara oscileaza intre socialism si social democratie. Caius Dragomir - Schimbare fara ura si fara razbunare - Mesajul electoral scoate in evidenta necesitatea schimbarii puterii personificate de I. Iliescu, reforma presupunand insa stabilitate sociala, abordare caracteristica social democratiei, care este dublata de unele accente puse pe privatizare, tipice liberalismului. Emil Constantinescu Avem nevoie de credinta, de schimbare, de morala, justitie si bunastare Sa recladim impreuna speranta - Desi candidat al unei coalitii care cuprindea majoritatea doctrinelor politice, mesajul sau electoral poarta aprenta formatiunii majoritare di Conventie, crestin-democratia, prin recursul la credinta si morala ca principali factori ai schimbarii societatii. Ion Manzatu O sansa corecta pentru Romania - Mesajul sau electoral este destinat unui segment redus al electoratului (tineri, pensionari, femei), cu o aprenta de liberalism social dublata de o politica protectionista destinata redresarii economiei nationale. Gheorghe Funar Munca, unitate, credinta in Dumnezeu Un presedinte modern pentru toti romanii Mesajul sau reprezinta nationalismul intr-o varianta nepotrivita cu contextul international, care impinge spre izolationism, in contradictie cu modernitatea asumata de varsta. Mircea Druc - Sunt cel ami bogat om din lume, am recapatat tara Apelul mai tolerant la sentimentul national, venit in contextul declansarii razboiului din Transnistria, a reprezentat latura pozitiva a nationalismului, in contrast cu abordarea lui Funar. Campania electorala prezidentiala de la televiziune a cuprins si difuzarea unro clipuri electorale, majoritate axate pe atacuri la adresa adversarilor si mai putin pe prezentarea identitatii proprii. Dominanta clipurilor candidatului Conventiei a constituit-o alaturarea Iliescu-Ceausescu.

Miclescu Cornel, Cotroceni gara pentru doi, Ed. Bic All, Bucuresti, 2002, p. 50;

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

4. Rezultatele alegerilor
Primul tur al alegerilor prezidentiale a avut loc la 27 septembrie 1992, nici unul dintre candidati nereusind sa obtina majoritatea necesara conform legii electorale. A fost nevoie de un al doilea tur de scrutin pentru desemnarea Presedintelui Romaniei, la care au participat candidatii clasati, in ordine, pe primele doua locuri. Rezultatele definitive publicate de Biroul Electoral Central la 4 octombrie 1992 au fost urmatoarele: din 16.380.663 alegtori cu drept de vot s-au prezentat la urne 12.496.430 (76, 28% din total), 11.898.856 voturi fiind valabil exprimate (597.574 de voturi au fost anulate); rezultatele procentuale au fost: Ion Iliescu - 47,34% Caius Traian Dragomir 4,75% Ion Manzatu Mircea Druc - 3,05% - 2,75%1

Emil Constantinescu - 31,24% Gheorghe Funar - 10,88%

Configuratia zonala a voturilor si repartizarea lor pe judete arata ca Ion Iliescu si-a pastrat electoratul traditional din Moldova, Muntenia si Dobrogea, in timp ce Emil Constantinescu si Gheorghe Funar au obtinut rezultate superioare in Ardeal si partial in Banat, unde si in 1990 Ion Iliescu a obtinut scoruri mai mici. Rezultatele votului din 27 septembrie 1992, aratau un serios avantaj pentru candidatul FDSN, care ar mai fi avut nevoie de doar 3% pentru a castiga primul tur. Ca intotdeauna in astfel de situatii, sprijinul candidatului clasat pe locul 3 avea sa fie decisiv in disputa dintre primii clasati pentru turul doi. Si cum in judetele in care Emil Constantinescu iesise victorios, G. Funar obtinuse scoruri mai mari decat Ion Iliescu, rezulta ca lupta pentru castigarea turului doi urma sa se dea pentru atragerea voturilor alegatorilor din Ardeal. Astfel ajunsi in turul al doilea, din data de 11 octombrie 1992, putem aprecia urmatoarea structura ca fiind valabila prin prisma declaratiilor de sustinere in turul II facute de candidatii din turul I: Ion Iliescu: 47% (turul I) + 11% (G. Funar turul I) +3% (Mircea Druc turul I) = 61%

Ibidem, pp. 48 49;

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

Emil Constantinescu: 31% (turul I) + 5% (Caius Dragomir turul I) + 3% (Ion Mnazatu turul I) = 39%1 Constatam astfel ca pentru atragerea voturilor necesare victoriei in turul II, Ion Iliescu a apelat la electoratul nationalist din Ardeal, mizand si pe faptul ca sprijinul acordat de UDMR (aproximativ 7% din voturi) lui Emil constantinescu va face imposibila obtinerea voturilor PUNR (8%). Analiza datelor statistice referitoare la structura socio-demografica a electoratului celor doi candidati demonstreaza, asa cum au facut-o si sondajele pre-electorale, ca Ion Iliescu si-a pastrat, in mare parte, simpatiile in randul alegatorilor care l-au votat in 1990. El a fost votat preponderent de femei, de persoane cu studii medii, cu varste peste 45 ani si indeosebi de muncitori, tarani si pensionari. Emil Constantinescu a pastrat in mare structura electoratului care votase in 1990 cu Radu Campeanu sau Ion Ratiu, cu deosebirea ca in 1992, o candidatura unica din partea opozitiei grupate in CDR a dus la un rezultat mai strans in alegerile prezidentiale fata de 1990. Candidatul Conventiei a fost votat preponderent de un electorat tanar, urban, cu varste cuprinse mai ales intre 18 45 de ani, cu studii superioare, de elevi si studenti, dar si de noua clasa a patronilor2. In 1992 Emil Constantinescu era totusi un candidat la presedintie prea putin cunoscut, el aparuse de prea putin timp pe scena politica pentru a putea sa se impuna in opinia publica drept un candidat capabil sa ocupe cea mai inalta functie in stat, Ion Iliescu a avut avantajul candidatului mai bine cunoscut de electorat. In 1992 Iliescu a reusit sa minimalizeze efectele inerente ale popularitaii la guvernare in perioade dificile, din cauza transferului nemultumirii populatiei in principal catre FSN-ul condus de Petre Roman. Aparitia FDSN cu putin timp inainte de alegeri, i-a permis presedintelui sa se delimiteze de erorile de guvernare din perioada 1990-1992, de care a fost acuzat aproape in exclusivitate guvernul Roman.

1 2

Ibidem, p.83; Ibidem, p. 87;

Victor Ursache, An III, Gr. I

ALEGERI PREZIDENTIALE 1992

Bibliografie
1. Iancu Gheorghe,

Sistemul Electoral, Ed. Regia Autonoma Monitorul Oficial,

Bucuresti, 1998
2. Miclescu Cornel, Cotroceni Gara pentru doi, Ed. Bic All, Bucuresti, 2002 3. Naciu Stefan, Jurnal Electoral, Ed. 100+1 Gramar, Bucuresti, 1996 4. www.insse.ro, Institutul National de Statistica, 2012 5. Legea nr. 370/2004 privind Alegerea Presedintelui Romaniei