20 - to do

1. Care sunt principalele etape de evoluţie a ştiinţei economice?

Ştiinţa economică are o istorie relativ îndelungată. Ea a evoluat începând din

Antichitate şi până în zilele noastre. Principalele etape de evoluţie a ştiinţei
economice sunt: etapa antica, etapa medievala, etapa mercantilista, etapa fiziocrata,
etapa liberalismuluie economic clasic, etapa naţionalismului economic, etapa
marxista, etapa neoclasica,etapa keynesiană, etapa neoliberala.

2. Ce a adus în plus fiecare etapă comparativ cu cea anterioară?

Etapa antica - Xenofon a fost primul din gânditorii antici, care a introdus
termenul de „economie” ca ştiinţă ce studiază căile de îmbogăţire. Platon a determinat
modelul „statului ideal” şi stuctura lui. Aristotel primul a determinat utilitatea şi
valoarea mărfii şi funţiile banilor.
Etapa medievala - unicul izvor de existenţă este munca personală;
considerată ca muncă sfântă ideea că rezultatele muncii individuale trebuie împărţite
cu cei apropiaţi prin intermediul binefacerii. Ca reprezentant vestit al acestei etape
este considerat Toma d’Aquino, care în lucrarea sa „Suma Teologică” a formulat
conceptele despre proprietatea privată, dobândă, „preţul just”, „salariul just” 
Etapa mercantilistă- la această etapă în anul 1615 a apărut lucrarea
mercantilistului francez Antoine Montchrestien cu titlul „Tratat de Economie
Politică”, în care erau descrise relaţiile de comerţ.
Etapa fiziocrată- a această etapă au fost puse bazele teoriei de reproducţie şi
circuit economic.
Etapa liberalismuluie economic classic- această etapă a fost pusă bazele
analizei categoriilor economice: munca,valoare, preţul, salariul, capitalul, banii,
dobânda, profitul, renta ş.a., care au valoare şi în zilele noastre. 
Etapa naţionalismului economic-  F.List, care în lucrarea „Sistemul naţional
de economie politică”(1841) afirma, că ştiinţa economică trebuie să studieze nu
individul ca atare, ci particularităţile naţionale ale ţării şi pe această bază să propună
sfaturi concrete şi realiste.
   Etapa marxistă -studierea relaţiilor de producţie care apar dintre burghezie şi
proletariat. K.Marx a formulat un set de categorii economice noi, cum ar fi: munca
concretă, munca abstractă, plusvaloare absolută şi relativă, compoziţia organică a
capitalului, preţul de producţie
Etapa neoclasică- Ca obiect al ştiinţei economice era considerat studierea
relaţiilor de circulaţie şi de consum.
Etapa keynesiană,- Teoria generală a ocupării, mânii de lucru a dobânzii şi a
banilor
Etapa neoliberală- a) limtarea intervenţiei statului în activitatea economică;
b) stimularea ofertei pe baza reducerii nivelului de impozitare; c) reglarea sistemului
monetar prin intervenţia Băncii Centrale şi reglarea ratei dobânzii; d) elaborarea
programelor de combatere a inflaţiei şi protecţiei sociale a populaţiei.

3. Ce elemente cuprinde sistemul ştiinţelor economice?

În structura acestuia sunt cuprinse urmatoarele:

a) stiinta economica fundamentala  (economia politica); b) stiintele economice

functionale  (management, marketing, finante-banci etc.); c) stiintele economice

teoretico-aplicative (de ramura); d) stiintele istorice economice si ale gândirii

economice; e) economia mondiala; f) stiintele economice de granita (econometria,

informatica economica, sociologia economica, psihologie economica etc.).

4. Ce reprezintă liberalismul economic?

Liberalism economic e cea mai mare orientare de gândire și practică economică din

ultimele trei secole. Până în perioada interbelică a secolului XX se numește liberalism
economic, iar de atunci e neoliberalism economic. Diferența fundamentală dintre ele
se referă la urmatoarele aspecte: rolul in economie al statului și rolul planificării.
 Teoria liberalismului economic se bazează pe două concepte centrale(
proprietatea privată si contractele individuale. )
Iniţial, teoria se baza pe a"ioma conform căreia acţiunile economiceindividuale se
întemeiază pe interesul egoist, personal, şi că permiţ!nd indivizilor să acţioneze
fărărestricţii se obţin cele mai bune rezultate, cu condiţia ca să fie asigurate cel puţin
standardele minime aleinformării publice şi legale, cum ar fi interdicţia oricărei
persoane de a fura sau de a ameninţa.

5. Ce reprezintă legile economice?

Legea economică reflectă legăturile generale, esenţiale, necesare, repetabile şi relativ

stabile ale fenomenelor şi proceselor economice.
Legile economice se deosebesc şi de legile naturii: a) legile economice funcţionează
numai prin intermediul activităţii oamenilor; b) legile economice au
caracter istoric.pe cind legile naturii au caracter universal si etern.
Legile economice se deosebesc de legile juridice cu caracter economic. Legile
economice au caracter obiectiv, iar cele juridice – subiectiv.

6. Care sunt principalele elemente ale activităţii economice?

Activitatea economică ca latură fundamentală a activităţii practice reprezintă procesul

complex prin care oamenii, folosind diverse mijloace materiale exterioare (resurse,
bunuri) şi în conformitate cu principiul minimului de efort, transformă natura
obţinând bunurile necesare traiului, satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor.

7. Care sunt categoriile de riscuri ce pot perturba activitatea economică a

unei societăţi.
Categoriile de riscuri ce pot perturba activitatea economică a unei societăţi:
Risc generat de incertitudini privind condiţiile pieţei ;
Riscul datorat schimbărilor de tehnologie şi implicit concurenţe ;
Risc financiar, juridic şi politic

 
 8. Explicaţi diferenţa între doctrina mercantilistă şi cea fiziocrată.
 
Diferența între doctrina mercantilista și cea fiziocrată este reprezentată de
viziunile diferiteasupra economiei și impactul acesteia asupra statului. În timp ce
Mercantilismul avea în centrul atenţiei ideea că aurul şi argintul reprezintă principala
bogăţie atât pentru individ cât şi pentru stat, la polul opus se situau fiziocra ții.
Doctrina lor plasa agricultura ca fiind singura ramură productivă, în care se
creează produs net. Ei acordă o atenţie sporită ordinii naturale dinsocietate,
încurajează proprietatea privată, liberul schimb şi impozitul unic pe produsul net
creatîn agricultură.

9. În funcţie de ce factori a fost definită ştiinţa economică de-a lungul istoriei?

Știința economică a fost definită, de-a lungul timpului, în funcție de următorii

factorii: producţia, repartiţia, schimbul şi consumul de bunuri ş i servicii.

10. Ce elemente cuprinde sistemul ştiinţelor economice?

 
 Sistemul ştiinţelor economice integrează: ştiinţe economice general teoretice şi
istorice (economie politică, istoria gândirii economice, istoria economiei naţionale);
ştiinţe economice teoretico-aplicative (finanţe, monedă, bănci, economia muncii,
industriei sau agriculturii); ştiinţede măsurare şi funcţionale (statistică, management,
marketing, sociologie sau ciberneticăeconomică).

11. În ce constă diferenţa dintre macroeconomie şi mondoeconomie?

Microeconomia studiază comportamentul individual al unităţilor economice,

clasificate încategorii de agenţi economici (întreprinderi, societăţi financiar bancare,
companii de asigurări,administraţia publică şi restul lumii). Macroeconomia
reprezintă ansamblul formelor deeconomie din cadrul unei ţări, privite în unitatea şi
interdependenţa l
or cu procesele microeconomice. Mondoeconomia studiază economiile naţionale în
context global.

12. Stabiliţi legătura între nevoi umane şi resurse economice.

 Nevoile (trebuinţele) umane constituie punctul de pornire, impulsul oricărei
activităţi umane.
  Ele pun în evidenţă ceea ce resimt oamenii ca fiindu-le necesar pentru
existenţă, pentru formarea şidezvoltarea lor şi a societăţii în care trăiesc. Nevoile
umane reprezintă un şir nesfârşit de cerinţeobiectiv necesare vieţii umane, ale
existenţei şi dezvoltării purtătorilor lor –  oamenii, grupurile sociale, colectivităţile
naţional-statale şi societatea în ansamblul ei. Nevoile umane au o latură obiectivă,
care se referă la conştientizarea acestora de către oameni şila corelarea lor cu
posibilităţile materiale ale societăţii şi ale fiecărui individ. Ele apar astfel canevoi
efective, reale, însă în acelaşi timp, se manifestă şi o latură subiectivă a nevoilor, ce
puneîn evidenţă dorinţele oamenilor, de multe ori necorelate cu posibilităţile efective
de acoperire alor. Multe dintre ele, datorită acestui fapt, rămân simple doleanţe, nevoi
nesatisfăcute.

13 . Evidenţiaţi diferenţele existente între capitalul fix şi cel circulant.

Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic, format din bunuri de
lungă durată (clădiri,utilaje, instalaţii, maşini, mijloace de transport etc.), care
participă la mai multe cicluri (acte) de producţie, consumându-se treptat şi înlocuindu-
se după mai mulţi ani de utilizare (respectiv dupăun număr de cicluri de producţie).  
Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale,
combustibili,semifabricate etc., de care dispun agenţii economici. Aceste elemente ale
capitalului real au uncomportament diferit de capitalul fix. Elementele capitalului
circulant sunt consumate sau sunt profund transformate în cursul unui singur ciclu
(act) de producţie, fapt ce face ca preţul sausuma care s-a plătit pentru cumpărarea lor
să se transmită integral asupra produselor la a cărorfabricaţie participă. Consumându
-se într-un singur ciclu de producţie, capitalul circulant seregăseşte integral în costul
producţiei respective. Reluarea producţiei, începerea unui nou ciclu,impune pentru f 
iecare întreprindere procurarea unei noi cantităţi de elemente ale capitalului circulant.

14.Definiţi structura economiei naţionale şi enumeraţi tipurile de structuri

cunoscute.
Structura economiei naţionale reflectă elementele ei componente, natura şi
însuşirile acestora, poziţia lor în cadrul întregului şi rolul pe care îl joacă fiecare
element, precum şi legăturile şiinteracţiunile lor reciproce.
 Din punct de vedere al sistemului de factori de producţie dar şi a
evoluţiei istorice, sistemul economiei naţionale cuprinde următoarele tipuri de
structuri: structura materială, structura tehnică, structura,structura
organizaţională,structura teritorială, structura de proprietate.

15. Comentaţi structura de proprietate a economiei naţionale.

Structura de proprietate pune în evidenţă componenţa, alcătuirea internă a

economiei din punctde vedere al proprietăţii. Ea se referă în mod concret la relaţia
dintre individ şi rezultatele munciilui, la relaţia dintre membrii societăţii şi bogăţia
acesteia. Ea poate să apară sub forma proprietăţii private a fiecărui individ din
societate proprietate privată individuală), sub forma proprietăţii asociate, a mai multor
indivizi care s-au asociat, fiecare păstrându-şi controlul asupracotei părţi adusă la
asociere sau renunţând la acest control (sunt diferite combinaţii de
asociere, principalul este să nu se piardă din vedere esenţialul, şi anume că asocierea
nu neagă caracterul privat al proprietăţii), sub forma proprietăţii mixte, ca proprietate
colectivă a unor indiviziasociaţi, pe de o parte şi a statului, pe de altă parte, care
reprezintă interesele publice şi participă cu o cotă la realizarea şi exploatarea
unor obiective economice, sub forma proprietăţii publicegestionate de stat, în calitate
de agent economic şi purtător al intereselor naţionale. Pot exista şi alte forme – mintea
omului a fost şi este foarte inventivă, atunci când intervine interesul personal.
În conformitate cu reglementările actuale, în România, proprietatea este
structurată înfelul următor: proprietate individuală (privată); proprietate de stat;
proprietate mixtă (capital destat şi privat); proprietate cooperatistă; proprietate
obştească.
Pluralismul formelor de proprietate constituie premiza manifestării libertăţii agenţilor
economici. Structura de proprietate pune,aşadar, în evidenţă formele de proprietate
existente în economie, ponderea fiecărei forme înansamblul proprietăţii, precum şi
modul de organizare a proprietăţii în cadrul fiecărei forme.

 
16.Definiţi întreprinderea şi apreciaţi principalele dimensiuni ale acesteia.
 Întreprinderea, ca unitate economică de bază a economiei naţionale, este
rezultatul procesuluidiviziunii muncii şi al autonomizării proprietăţii. De aceea, ea
poate fi privită ca spaţiul în care sereunesc şi se combinăfactorii de producţie, se
desfăşoarăprocesul de producţie, se produc bunurieconomice şi se creeazăvaloare
nouă, pe baza diviziunii sociale a muncii şi acooperăriidirecte şi indirecte, între toţi
cei care o compun şi o reprezintă.

17.Clasificaţi întreprinderile după forma de proprietate.

După forma de constituire şi organizare a afacerilor, în marea majoritate a

ţărilor dezvoltate,întâlnim următoarele tipuri de întreprinderi:o întreprinderi personale
sunt acelea în care un singur proprietar înfiinţează, organizează şiconduce activitatea
unităţii. Avantajul acestor întreprinderi este că se organizează rapid, necesităinvestiţii
relativ mici, intră rapid în activitate, se pot adapta repede la cerinţele pieţei. Au
dezavantaje determinate de dimensiunea relativ redusă a capacităţii, care generează
greutăţi în obţinereacreditelor şi implicit în dezvoltarea întreprinderii şi în tipul de
răspundere. Răspunderea estenelimitată, ceea ce înseamnă că proprietarul răspunde cu
întreaga sa proprietate, nu numai cucapitalul investit,o întreprinderi asociate (asociaţii
de forme diferite) sunt constituite atunci când se asociază douăsau mai multe
persoane, convenind să-şi aducă contribuţia (în bani sau natură), pentru a constitui
un capital social menit să servească la înfăptuirea unor activităţi aducătoare de câştig,
în scopulde a împărţi între ele beneficiile realizate. Se întâlnesc variate forme de
asociere, cunoscute cu denumiri diferite şi care au caracteristici diferite. Marea
majoritate a lor sunt forme simple de asociere, în care răspunderea este nelimitată şi
solidară. Formele superioare de asociere secreează, de regulă, atunci când volumul
activităţilor propuse a se organiza este mare şi foartemare, fapt ce necesită un volum
sporit de capital. La aceste forme întâlnim atât răspundereanelimitată şi solidară, cât şi
răspunderea limitată la aportul social subscris;o corporaţiile (societăţile pe acţiuni)
constituie, de fapt, forme superioare de asociere acapitalurilor. Cotele de particip
are ale asociaţiilor sunt reprezentate prin titluri numite acţiuni.Obligaţiile corporaţiei
(societăţii pe acţiuni) sunt garantate numai prin patrimoniul ei social,membrii asociaţi
având fiecare îndatorirea de a depune cota parte subscrisă şi de a răspunde faţăde toţi
numai în limitele aportului lor (adică, fiecare cu suma) ce s-a obligat să o aducă
însocietate, sau cu valoarea acţiunilor sale. Principalul avantaj al corporaţiei ca formă
deorganizare a afacerilor este limitarea răspunderii proprietarilor.

18.Definiţi întreprinderile funcţie de criteriul dimensional.

Întreprinderea, ca celulă de bază a activităţii de producţie şi de comercializare, este

definită, celmai adesea, ca „unitate economică autonomă, organizată pentru a pune în
funcţiune un ansamblu de factori de producţie, în vederea producerii de bunuri sau
servicii pentru piaţă”.

19.Definiţi concurenţa şi subliniaţi rolul acesteia în viaţa economică

contemporană.

Concurenţa este o trăsătură esenţială a pieţei, ea este o componentă importantă a

mecanismuluiacesteia. Concurenţa se desfăşoară după anumite reguli care asigură
libertatea de acţiune atuturor agenţilor economici.Concurenţa reprezintă o confruntare
dintre agenţii economici în vederea obţinerii unor condiţiimai bune de producţie,
desfacere, de efectuare a operaţiunilor băneşti sau a altor activităţi economice, în
scopul obţinerii de cât mai multe avantaje. Concurenţa are loc între agenţii
economici, pentru atragerea de partea lor a clientelei şi pentru a avea acces, în
condiţiiavantajoase, la factorii de producţie. Concurenţa este de fapt o luptă,
o competiţie între agenţiieconomici, din care ies învingători cei mai buni. Ea exprimă
relaţiile dintre agenţii economici care acţionează în funcţie de interese lor în condiţiile
liberei iniţiative, fiind o rivalitate deschisăşi loială care duce la dezvoltarea producţiei
şi la îmbunătăţirea gradului de servire acumpărătorului.

20. Ce este cartelul?

Cartelul este un acord de înţelegere prin care un grup de firme producătoare sau
distribuitoare aleaceluiaşi produs fixează anumite preţuri sau îşi împart piaţa. Obiectul
cartelului constă încreşterea preţului prin înlăturarea concurenţei. Astfel, se reduc
cantităţile de produse vândute,cresc preţurile, profiturile se maximizează, ca şi cum ar
fi vorba de monopol.