"Votul este o datorie sacra a fiecarui om.

"

Theodore Hesburgh

Votul reprezintă exprimarea opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu

alegerea reprezentanților lor în organele de conducere sau opinia exprimată de
membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau
cu o hotărâre. Precum afirma Theodor Hesburgh, votul este o datorie a fiecărui
cetățean față de sine însuși. În opinia mea, singurul motiv pentru care este
important ca orice persoană să voteze este că votul este o modalitate de a ne
demonstra angajamentul față de democrația în care locuim. Votul dă voce fiecărui
cetățean și îi oferă oportunitatea de a-și expima propriile viziuni . Deciziile și
alegerile lor decid soarta țării lor. Importanța votului trebuie să fie realizată de
fiecare cetățean, astfel încât să-și urmeze ritual responsabilitățile față de țara lor.

Alegerile care aveau ca scop stabilirea şi consolidarea unei forme de

guvernare, au fost prezente încă de la începutul istoriei. În Grecia Antică, în Roma
Antică, precum şi în Evul Mediu, votarea liberă era un fenomen neaşteptat pentru
acele vremuri, dar prezent în rândul societăţilor umane. Astfel, pentru alegerea
stăpânitorilor Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, sau pentru alegerea
papilor din conducerea Bisericii Catolice, votarea era imperios necesară.

În India anului 920 după Hristos, tamilii din sudul subcontinentului votau
deja pe frunze de palmier. În Arabia străveche, liderii erau de asemenea aleşi prin
vot, cum a fost şi cazul califilor Uthman şi Ali din cadrul califatului rashidin.

Primele forme clare de democraţie au apărut în Grecia Antică, mai precis în

oraşul-stat Atena. Însă acolo, doar bărbaţii atenieni care îşi terminaseră pregătirea
militară aveau dreptul de a vota. Procentajul populaţiei ateniene care vota liber în
acele timpuri varia între 10-20 % dintre toţi locuitorii cetăţii. Femeile aveau
drepturi şi privilegii limitate şi erau cu greu considerate cetăţeni.

Primele alegeri în care aveau dreptul să voteze toţi cetăţenii indiferent de

sex, orientare politică, clasă socială sau religie au avut loc de abia în Perioada
Modernă.

Votul liber, aşa cum îl considerăm după standardele prezentului, a apărut

aproape concomitent în regatul Angliei şi în Statele Unite, undeva la sfârşitul
secolului 19.

Nu mai departe de secolul XIX ar fi fost de neconceput să te gândești la

participarea femeilor în viața publică. Anglia a introdus dreptul de vot pentru femei
abia în 1918, iar SUA în 1920, dar și atunci numai pentru acele femei care nu erau
de culoare. Măsura s-a generalizat atunci în Statele Unite pentru femeile albe, dupa
ce, pe plan local, fusese adoptat experimental mai demult în statele Wyoning
(1869) și Utah (1870).

Pe teritoriul României, primele manifestări în desemnarea şi atragerea unor

reprezentanţi la conducerea destinelor maselor s-a înregistrat odată cu instituirea
uniunilor de obşti, de bază fiind sistemul cenzitar, între care censul de vârstă şi cel
de avere dominau – ca o dovadă certă de înţelepciune şi putere. Votul în sine se
efectua în mod nemijlocit (direct) sau prin reprezentanţi (indirect), cum era în cazul
păturilor sărace. Istoria electorală mai înregistrează şi censul de sex, în virtutea
căruia se restricţiona participarea femeilor la vot şi dreptul de a fi alese, iar în ceea
ce priveşte gradul de instruire sau chiar de vârstă se apelează, la ceea ce specialiştii
definesc votul capacitar. în acelaşi scop, istoria electorală mai reţine şi censul
profesional, cu referire la cei care, anterior, au avut o anume funcţie, mai ales de pe
vremea când activau ca oşteni. Treptat, censul de vârstă a involuat de la vârsta de
30 de ani, către vârsta de 25 de ani, odată cu Convenţia de la Paris din 1858, când
s-a introdus şi votul universal. Prin Legea electorală din 1864 se pun bazele
moderne ale alegerilor în România, determinând creşterea numărului de alegători şi
gruparea acestora în doua categorii: alegători primari, care votau prin delegaţie şi
alegători direcţi, care votau nemijlocit, la sorgintea reprezentării fiind tot raţiuni de
ordin censitar. Primele alegeri pentru Adunarea Deputaţilor pe baza acestei nou
adoptate legi electorale au avut loc doi ani mai târziu, după abdicarea domnitorului
Alexandru Ioan Cuza, in 1866. Potrivit Constituţiei din 1866, dreptul de vot a fost
condiţionat de un cens de avere şi mai mare, însuşi corpul electoral fiind împărţit in
4 colegii, după avere si proprietăţi.

În iarna anului 1994 au fost organizate primele alegeri democratice în

Republica Moldova, un stat independent. La 12 octombrie 1993, deputații au decis să
dizolve Parlamentul de legislatura a XII-a pentru a forma un Legislativ profesionist pe
bază de pluripartitism. Data alegerilor anticipate a fost stabilită 27 februarie
1994.Noul Parlament l-au format atunci 101 deputați reprezentanți ai patru concurenți
electorali: Partidul Democrat Agrar din Moldova (43.18% voturi, 56 mandate), Blocul
electoral „Partidul Socialist şi Mişcarea Unitate-Единство” (22%, 28 mandate),
Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor (9.21%, 11 mandate) şi Alianţa Frontului Popular
Creştin Democrat (7.53%, 9 mandate) . Conform legislaţiei electorale, începînd cu
anul 1994, alegerile parlamentare se desfăşoară în baza sistemului proporțional, întreg
teritoriul ţării constituind o circumscripţie electorală, în care se aleg cei 101 deputaţi.
Alegerile se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la
dizolvarea Parlamentului precedent. Rezultatele alegerilor parlamentare sînt
confirmate de Curtea Constituţională a Republicii Moldova.

În opinia mea, dreptul de vot este un drept fundamental pentru toți cetățenii
care trăiesc într-o națiune democratică. Oamenii s-au luptat pentru acest drept de mulți
ani și au câștigat-o. Acest lucru ar trebui respectat și dreptul ar trebui să fie folosit cu
orice preț. Dacă nu reușim să votăm, denotă că nu ne respectăm întregul sistem. Mai
mult decât atât, votul ne oferă oportunitatea de a ne exprima opțiunea. Această alegere
ar trebui făcută cu înțelepciune. Votul solicită, în principiu, dorința noastră și ar trebui
să optăm pentru cel mai bun lucru pentru țara noastră și pentru cetățenii săi. Astfel
încât de alegerea noastră depinde viitorul poporului, trebuie să alegem candidatul
potrivit, care nu este corupt și nu-și va exploata puterea. Din timpul democratiei
ateniene si pana astazi, cred ca nimic nu a fost si nu este mai important intr-o
societate decat modul in care fiecare membru al ei se preocupa si se implica in
mersul societății. O societate, in care fiecare se intereseaza doar de propriile lui
probleme, dezinteresându-se și desolidarizându-se de problemele societății, este
sortita destramarii. A renunța la dreptul tău la vot înseamnă sa renunți la calitatea
ta de cetățean, de membru al societății. Nu există motiv sau scuză pentru o astfel de
atitudine decât atunci când deja nu te mai interesează nici țara și nici poporul tău.

În concluzie, vreau să menționez că votul este instrumentul prin care fiecare

dintre noi își poate exprima propria părere și dorința de mai bine, indiferent de ceea
ce votează. Într-o democrație, cetățenii nu numai ca au dreptul, dar au chiar
obligația de a gândi singuri, cu mintea lor, de a hotărî ce cred ei că este mai bine
pentru societate si de a-și exprima, în funcție de această judecată, votul în
conformitate strict cu această judecată proprie.
Liceul Teoretic Mihai Eminescu

De ce să mergem la vot?

Eleva: Țurcan Daniela, clasa XI-B

Profesor: Dinte Maria