Glucoza este compusul organic,

aparținând clasei zaharidelor, care Proprietăţile fizice. Obţinerea şi răspândirea în natură.

are formula chimică C6H12O6. Deși are
aceeași formulă chimică, fructoza este
diferită față de glucoză prin modul de
legare a atomilor. Astfel, glucoza are o
singură grupare de alcool primar.
Glucoza este o substanţă
cristalină, incoloră, dulce la gust,
bine solubilă în apă. Solubilitatea
ei se datorează grupelor OH, care
asigură prezenţa legăturilor de
hidrogen.
GLUCOZA
Glucoza se obţine în natură prin fotosinteză.
Ecuaţia sumară este:
6 CO2+6 H2O→C6H12O6+6 O2
În natură, glucoza este răspândită în toate
organele regnului vegetal: rădăcini, tulpini,
frunze, fructe. Cantităţi apreciabile de glucoză
conţin strugurii, fructele. Extragerea glucozei
din sucuri este nerentabilă. În industrie, ea se
obţine prin hidroliza amidonului şi a celulozei,
care sunt compuşi acromoleculari, formaţi din
resturi de glucoză.

C6H12O6

Utilizare:
Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, Proprietăţile chimice.
dintre care cele mai importante sunt: Glucoza are funcţie duală (de alcool polihidroxilic şi de aldehidă).Ca aldehidă, glucoza manifestă
 sirop de glucoză - conține glucoză în concentrație de 32,40%; proprietăţi de reducător şi de oxidant. Ea se oxidează, în condiţii blânde, transformându-se în
 glucoza tehnică - cu o concentrație de 75%; acid gluconic:
 glucoza cristalizată (tablete) - concentrație de 99%.
În medicină este folosită mai ales sub formă de soluții apoase
perfuzabile. În funcție de concentrațiile lor, acestea au acțiuni și
indicații diferite. Soluțiile sub 5 % sunt utilizate pentru diluarea Reducerea glucozei dă un alcool hexahidroxilic – sorbitolul:
unor medicamente, pentru hidratare sau ca substituent
energetic. Soluția de glucoză 5 % este izotonă și are aceleași
utilizări, fiind folosită cel mai adesea. Soluțiile de concentrații
mai mari de 5 % (10, 20, 33, 40 %) sunt hipertonice și își găsesc
utilitatea ca diuretice osmotice (realizează deshidratare tisulară,
Importante sunt transformările fermentative ale glucozei. Există mai multe tipuri de
foarte utilă în edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale
fermentări (alcoolică, lactică, butirică, citric ş.a.), care decurg sub acţiunea enzimelor
hiperglicemiei, de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i se adaugă
insulină.
specifice. Fermentare alcoolică: