Topala Geanina Stefania

Drept 4, zi
AVOCATUL POPORULUI IN FRANTA

1.Generalitati
Mediatorul Republicii (Mediateur de la Republique) a fost o „autoritate
administrativă independentă” care a existat între 1973 și 2011. Mediatorul
Republicii a fost responsabil pentru îmbunătățirea relațiilor cetățenilor cu
administrația. El a intervenit în disputele dintre ei încercând să propună soluții.
Mediatorul Republicii era o autoritate administrativă independentă specială.
Inspirat de Ombudsmanul suedez și de comisarul parlamentar britanic , rolul
său a fost să denunțe eșecurile administrației .
Competența sa a fost foarte largă și a inclus activitatea administrațiilor de stat,
a comunităților locale, a instituțiilor publice și a organismelor însărcinate cu o
misiune de servi cetatenii. Din 2011, aceste competențe au fost exercitate de
Apărătorul drepturilor (Defenseur des droits).
În Franța , Apărătorul drepturilor este o autoritate administrativă independentă,
creată prin revizuirea constituțională din 23 iulie 2008 și instituită prin legea
organică din 29 martie 2011.
Apărătorul drepturilor este numit de Președintele Republicii, după consultarea
cu comisiile permanente competente ale adunărilor parlamentare, pentru un
termen care nu poate fi reînnoit de șase ani, este o autoritate administrativă
independentă responsabilă de asigurarea protecției drepturilor și libertăților și
promovarea legalitatii. Apărătorul drepturilor este responsabil pentru apărarea
drepturilor cetățenilor nu numai față de administrații (ombudsman), dar are și
prerogative specifice în ceea ce privește promovarea drepturilor omului si
copilului, lupta împotriva discriminării si asigura respectarea eticii activităților
de securitate.
Înscrisă în Constituție de la legea constituțională din 23 iulie 2008, această
instituție a succedat Mediatorului Republicii, Ombudsmanului pentru copii,
Înaltei Autorități pentru Combaterea Discriminării și pentru Egalitate (HALDE)
și Comisiei Naționale a eticii securității (CNDS). Misiunile și puterile sale sunt
definite de legile organice (nr. 2011-333) și ordinare (nr. 2011-334) din 29
martie 2011.
Apărătorul drepturilor raportează despre activitatea sa președintelui Republicii
și Parlamentului. Primii titulari sunt Dominique Baudis, apoi Jacques Toubon.
Aceasta functie este ocupata din 22 Iulie 2020 de catre Claire Hédon.
2.Statutul Aparatorului drepturilor
Apărătorul drepturilor este numit de președintele Republicii în aplicarea
procedurii prevăzute la articolul 13 ultimul paragraf din Constituție . Această
procedură necesită o opinie publică din partea comitetului permanent
competent al fiecărei adunări, iar președintele Republicii nu poate continua cu
numirea atunci când adăugarea voturilor negative în fiecare comisie reprezintă
cel puțin trei cincimi din voturile exprimate în cele două comisii.
Odată desemnat, funcțiile apărătorului drepturilor pot fi încetate numai la
cererea acestuia sau în cazul unui impediment observat de un colegiu format
din vicepreședintele Consiliului de stat și primii președinți ai Curții de Casație
și a Curții de Conturi.
Apărătorul drepturilor nu primește și nu solicită nicio instrucțiune în
exercitarea puterilor sale. Nu poate fi urmărit, cercetat, arestat, reținut sau
judecat cu ocazia opiniilor pe care le exprimă sau a faptelor pe care le
îndeplinește în exercitarea funcțiilor sale.
Misiunile sale sunt incompatibile cu funcțiile de membru al Guvernului, ale
Consiliului Constituțional, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale
Consiliului Economic, Social și de Mediu precum și cu un mandat electiv, o
altă funcție publică, o activitate profesională sau orice funcție a managementul
afacerilor.
Apărătorul drepturilor și serviciile sale intră sub statutul general al autorităților
administrative independente, definit de legile organice (nr. 2017-54) și ordinare
(nr. 2017-55) din 20 ianuarie 2017. Ca atare, Apărătorul drepturilor este
ordonatorul de credite al cheltuielilor autorității, care este exclusiv supus
controlului a posteriori de către Curtea de Conturi.

3.Organizarea si functionarea institutiei

Apărătorul drepturilor este asistat de un colegiu format din personalități
calificate în domeniul respectiv și de un adjunct, vicepreședinte al colegiului
corespunzător atribuțiilor sale.
Asistenții sunt plasați cu Apărătorul drepturilor și sub autoritatea sa. Numiți de
prim-ministru la propunerea apărătorului drepturilor, aceștia sunt supuși
acelorași reguli de incompatibilitate ca apărătorul. Încetarea mandatului
apărătorului drepturilor, indiferent de cauză, implică în toate cazurile aceea a
mandatului deputaților.
Legea organică prevede numirea obligatorie a unui vicepreședinte adjunct al
colegiului responsabil cu apărarea și promovarea drepturilor copilului care
păstrează titlul de Ombudsman pentru copii, a unui vicepreședinte adjunct al
colegiului responsabil cu etică în domeniul securității și un vicepreședinte
adjunct al colegiului responsabil pentru combaterea discriminării și promovarea
egalității.
Colegiul de etică al securității este alcătuit, pe lângă vicepreședinte, din:
 trei personalități calificate numite de Președintele Senatului ;
 trei personalități calificate numite de Președintele Adunării Naționale ;
un membru sau fost membru al Consiliului de stat numit de vicepreședintele
Consiliului de stat;
 un membru sau fost membru al Curții de Casație numit în comun de
primul președinte al Curții de Casație și de Procurorul General de pe
langa Curtea menționată.
Colegiul pentru apărarea și promovarea drepturilor copilului este compus, pe
lângă vicepreședinte, din
 două personalități calificate numite de președintele Senatului;
două personalități calificate numite de președintele Adunării Naționale;
 o persoană calificată numită de președintele Consiliului Economic, Social
și de Mediu ;
 un membru sau fost membru al Curții de Casație numit în comun de
primul președinte al Curții Supreme și de Procurorul General
Colegiul pentru combaterea discriminării și promovarea egalității este alcătuit,
pe lângă vicepreședinte, din
 trei personalități calificate numite de președintele Senatului;
 trei personalități calificate numite de președintele Adunării Naționale;
 o persoană calificată numită de vicepreședintele Consiliului de stat;
 un membru sau fost membru al Curții de Casație numit în comun de
primul președinte al Curții de Casație și de Procurorul General la curtea
menționată
Apărătorul drepturilor poate convoca o reuniune comună a mai multor colegii și
a asistenților săi pentru a le consulta cu privire la reclamații sau întrebări care
privesc mai multe domenii de competență ale sale sau care prezintă o anumită
dificultate.
Apărătorul drepturilor poate solicita explicații oricărei persoane fizice sau
juridice puse în discuție în fața sa și îi poate cere să comunice documente utile
pentru exercitarea misiunii sale. El poate auzi orice persoană a cărei asistență i
se pare utilă. Persoanele acuzate pot fi asistate de avocatul ales de ei.
Secretul profesional nu poate fi opus apărătorului drepturilor.
Atunci când cererile sale nu sunt urmărite, Apărătorul drepturilor poate notifica
părților interesate să îi răspundă în termenul stabilit de acesta. Atunci când
notificarea formală nu este urmărită, acesta poate înainta o cerere motivată
judecătorului pentru măsuri provizorii în vederea ordonării oricărei măsuri pe
care acesta din urmă o consideră utilă.
În cazul unei anchete preliminare sau a unei anchete flagrante delict deschise
asupra faptelor de care a fost confiscat, Apărătorul drepturilor trebuie, pentru
exercitarea anumitor puteri, să obțină acordul prealabil al instanțelor sesizate.
sau procurorul.
Poate efectua verificări la fața locului. Cu toate acestea, în cazul spațiilor
administrative, autoritatea competentă se poate opune acestuia din motive
serioase și imperioase legate de apărarea națională sau securitatea publică.
Vizita poate avea loc apoi numai cu autorizarea judecătorului sumar.
În cazul spațiilor private și cu excepția cazului de urgență, responsabilul cu
aceste
spații este informat în prealabil cu privire la dreptul său de a obiecta la vizită
sau la verificarea la fața locului. Verificarea la fața locului poate avea loc
numai după autorizarea judecătorului pentru libertăți și detenție.
În cazul în care apărătorul drepturilor solicită acest lucru, miniștrii instruiesc
organele de control să efectueze, în cadrul competenței lor, toate verificările
sau investigațiile. Ei îl informează cu privire la urmărirea acordată acestor
cereri.

4.Responsabilitati
Apărătorul drepturilor este responsabil pentru cinci misiuni principale
enumerate de legea organică din 29 martie 2011:
- apărarea drepturilor și libertăților în contextul relațiilor cu administrațiile de
stat, autoritățile locale, instituțiile publice și organismele cu misiune de serviciu
public;
- să apere și să promoveze interesul superior și drepturile copilului consacrate
de lege sau printr-un angajament internațional ratificat sau aprobat în mod
regulat de Franța;
- lupta împotriva discriminării, directe sau indirecte, interzise de lege sau
printr-un angajament internațional ratificat sau aprobat în mod regulat de
Franța, precum și promovarea egalității;
- să asigure respectarea eticii de către persoanele care desfășoară activități de
securitate pe teritoriul Republicii;
- direcționarea oricărui denunțător către autoritățile competente, în sensul legii
(nr. 2016-1691) din 9 decembrie 2016 și asigurarea drepturilor și libertăților
acestei persoane.
Dispozițiile care tind să încredințeze apărătorului drepturilor sarcina de a oferi
asistență financiară denunțătorilor au fost, pe de altă parte, cenzurate de
Consiliul constituțional (decizia nr. 2016-740 DC din 8 decembrie 2016).
Trăgând consecințele înlocuirii lor cu Apărătorul drepturilor, legea ordinară din
29 martie 2011 a abrogat textele legislative care stabiliseră Mediatorul
Republicii (legea din 3 ianuarie 1973), Apărătorul copiilor (legea din 6 martie
2000), Comisia de etică a securității naționale (legea din 6 iunie 2000) și Înalta
Autoritate pentru Combaterea Discriminării și pentru Egalitate (Legea din 30
decembrie 2004).

5.Sesizare
Pentru fiecare dintre misiunile sale, Apărătorul drepturilor este contactat direct
de persoana fizică sau juridică care se consideră vătămată sau care solicită
protecție.
Când sunt în joc interesele unui copil, persoanele autorizate să sesizeze
apărătorul drepturilor sunt: copilul sau minorul sub 18 ani, reprezentantul legal
al acestora, un membru al familiei lor, un serviciu medical sau social sau o
asociație pentru apărarea drepturilor copilului declarată în mod regulat timp de
cel puțin cinci ani.
În materie de mediere cu serviciile publice, trimiterea către apărătorul
drepturilor este precedată de pași preliminari cu persoanele publice sau
organizațiile implicate.
În toate cazurile, sesizarea este gratuită, iar Apărătorul drepturilor poate
confisca din oficiu sau poate fi confiscat de către beneficiarii persoanei ale
cărei drepturi și libertăți sunt în cauză. În cazul unei auto-sesizări sau sesizări
de către o altă persoană decât persoana în cauză, Apărătorul nu poate interveni
decât cu condiția ca acesta din urmă (sau, după caz, beneficiarii săi) să fi fost
notificat și nu nu s-a opus intervenției sale.
Trimiterea poate fi făcută electronic, prin poștă sau prin intermediul unuia
dintre reprezentanții Apărătorului Drepturilor prezenți în prefecturi,
subprefecturi și case de justiție și drept.
El poate fi contactat prin intermediul asistenților săi.
O plângere poate fi adresată unui deputat, unui senator sau unui reprezentant
francez în Parlamentul European, care o transmite Apărătorului Drepturilor
dacă consideră că solicită intervenție.
Apărătorul drepturilor informează deputatul, senatorul sau reprezentantul
francez la Parlamentul European cu privire la urmărirea dată acestei transmisii.
La cererea uneia dintre comisiile permanente ale adunării sale, președintele
Adunării Naționale sau a Senatului poate transmite Apărătorului Drepturilor, în
domeniile competenței sale, orice petiție care a fost înaintată adunării.
Apărătorul drepturilor examinează, de asemenea, plângerile care îi sunt
transmise de Ombudsmanul European sau de un omolog străin și care i se par a
fi de competența sa și solicită intervenția sa.
Trimiterea către apărătorul drepturilor nu întrerupe sau suspendă în sine
termenele de prescripție pentru acțiuni în materie civilă, administrativă sau
penală și nici cele referitoare la exercitarea căilor de atac administrative sau
legale.

6.Puteri
Apărătorul drepturilor nu poate urmări o sesizare: trebuie să indice motivele
deciziei sale.
El poate propune autorului plângerii o tranzacție cu persoana acuzată. În
materie de discriminare pedepsită de codul penal, tranzacția poate consta în
plata unei amenzi pentru tranzacție.
El are puterea de a face recomandări pentru a garanta respectarea drepturilor și
libertăților părții vătămate și pentru a rezolva dificultățile ridicate în fața sa sau
pentru a preveni reapariția acestora. În special, el poate recomanda
administrației să soluționeze situația persoanei sesizate în mod echitabil.
În cazul în care recomandarea nu a fost respectată, Apărătorul drepturilor poate
ordona persoanei acuzate să ia măsurile necesare într-un termen specificat.
Când ordinul său nu a fost urmărit, Apărătorul drepturilor întocmește un raport
special, care este comunicat persoanei acuzate. Acest raport este făcut public,
precum și, după caz, răspunsul persoanei acuzate, în conformitate cu
procedurile stabilite de apărător.
Cu excepția magistraților, Apărătorul drepturilor poate pune mâna pe
autoritatea învestită cu puterea de a iniția proceduri disciplinare pentru fapte de
care are cunoștință și care i se pare că justifică o sancțiune.
Apărătorul drepturilor poate cere vicepreședintelui Consiliului de stat sau
primului președinte al Curții de Conturi să efectueze toate studiile.
Atunci când Apărătorul drepturilor primește o plângere, care nu este depusă la
o autoritate judiciară, care ridică o întrebare cu privire la interpretarea sau
domeniul de aplicare al unei dispoziții legislative sau de reglementare, el poate
consulta Consiliul de stat și public opinia sa.
Poate recomanda efectuarea oricăror modificări legislative sau de reglementare
pe care le consideră utile. Acesta poate fi consultat de prim-ministru cu privire
la orice proiect de lege care intră în domeniul său de competență. De asemenea,
poate fi consultat de prim-ministru, președintele Adunării Naționale sau
președintele Senatului cu privire la orice problemă care intră în sfera sa de
competență .
 BIBLIOGRAFIE

1. http://www2.assemblee-nationale.fr/decouvrir-l-assemblee/role-et-pouvoirs-
de-l-assemblee-nationale/les-institutions-francaises-generalites/le-defenseur-des-
droits
2. https://www.defenseurdesdroits.fr/fr/institution/organisation/defenseur
3. https://fr.wikipedia.org/wiki/D%C3%A9fenseur_des_droits
4. https://www.juripole.fr/Mediateur/1989/institution.html