DREPT CONSTITUȚIONAL

ȘI INSTITUȚII POLITICE
 TEST NR 1

Tema I. Subiecte ale raporturilor constituționale și juridice

1.1 Descrieți trăsăturile subiectelor de drept constituțional.

-Subiecţi ai raporturilor de drept constituţional sunt oamenii luaţi individual sau grupaţi în colective.-
Unul din subiectele raporturilor este totdeauna fie deţinătorul puterii de stat, fie statul, fie un organ de
stat şi aceste subiecte acţionează în mod necesar într-un raport juridic, apărut în activitatea de
instituire, menţinere şi exercitare a puterii de stat. (poporul,statul,organele statului,partidele și
organizațiile social-politice,cetățenii RM,străinii și apatrizii.)

1.2 Numiți condițiile în care organele statului dobândesc statutul de subiect de drept constituțional.

Organele statului. Organele legislative apar întotdeauna ca subiect al raporturilor de drept

constituţional, pe când celelalte organe (executive, judecătoreşti, etc…) pot fi subiecte de drept
constituţional numai dacă participă la un raport juridic în care celălalt subiect este poporul, statul sau
organele legislative, şi dacă raportul se naşte în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.
Organele interne ale Parlamentului (Comisiile permanente) sunt subiecte ale dreptului constituţional
atunci, cînd îndeplinesc atribuţiile de avizare şi control.

1.3 Selectați unul dintre subiectele de drept constituțional din Republica Moldova și evaluați statutul
său juridic.

Cetăţenii Republicii Moldova. Se pot manifesta în calitate de subiecţi de drept constituţional în trei
cazuri: ca persoane fizice, ca persoane învestite cu anumite funcţii într-un organ de stat, organizaţi pe
circumscripţii electorale într-un corp electoral.
Cetățenii RM spre deosebire de alți subiecți de drept constituțional beneficiază de o plenitudine de
drepturi și îndatoriri și de un statut special,intrucat acestea pot participa la viata publica a statului,la
luarea deciziilor de ordin national cât și la administrarea acestuia.

Subiectul II. Sistemul electoral de reprezentare proporţională

2.1 Descrieți natura și conținutul sistemului de reprezentare proporțională electorală.

Tendinţele care au dat naştere reprezentării minorităţilor au adus pe unii cugetători la ideea
reprezentării proporţionale. Ca şi reprezentarea minorităţilor, reprezentarea proporţională se bazează
pe principiul echităţii sociale. Reprezentarea proporţională are scop în teorie de a determina aritmetic
raportul dintre forţa numerică şi puterea politică, de a restaura proporţia dintre reprezentanţi şi
reprezentaţi. Mecanismul reprezentării proporţionale presupune un scrutin de listă, fiecare partid
stabilind în acest scop numele candidaţilor care vor figura pe listele înaintate după procedura
prevăzută de legislaţia electorală. Repartizarea mandatelor în Parlament are loc în urma unor calcule
complicate, stabilite deseori, în mod diferit, în funcţie de sistemul constituţional sau momentul istoric.

2.2 Numiți sistemele de reprezentare proporțională cunoscute în practica constituțională și descrieți

esența acestora.

in Republica Moldova evoluţia constituţionalismuluieste marcată odată cu adoptarea unor acte de

importanţă istorică - Declaraţia cu privire la suveranitate, Declaraţia cu privire la independenţă etc, care
au influenţat forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic şi care au contribuit la 6
adoptareaConstituţiei Republicii Moldova la 29 iulie 1994.
 Sistemul câtului rectificat- Acest sistem are ca scop reducerea pe cât este posibil a resturilor
uşurând împărţirea mandatelor. El tinde să favorizeze minorităţile, micşorând câtul electoral
prin adăugirea unei unităţi la divizor.
Sistemul celor mai mari resturi- Este aplicat în unele cantoane elveţiene Acest sistem atribuie
mandatele rămase listelor care au cele mai mari resturi şi în ordinea importanţei resturilor. El
favorizează minorităţile, dar poate da rezultate imprecise în circumscripţiile mici.
Sistemul concurenţei listelor şi al dublului vot simultan- În acest sistem se votează simultan şi
listele, şi persoanele cu un dublu vot simultan.
Sistemul proiectului Briand- n cadrul acestui sistem se împarte numărul de alegători înscriși la
numărul de deputaţi care urmează să fie aleşi, pentru a obţine câtul electoral. Se împarte apoi
totalul voturilor fiecărei liste la acest cât şi se atribuie atâtea mandate de câte ori totalul
voturilor sale cuprinde câtul. Acest sistem protejează majoritatea.
Sistemul divizorului comun- În cadrul acestui sistem se stabileşte o unitate de măsură, un prag
electoral fix, acelaşi pentru toate listele dintr-o circumscripţie, ce se obţine împărţind numărul
total de voturi întrunit în fiecare listă la 1, 2, 3, 4..., câte mandate sunt în circumscripţie.
Sistemul van de Walle -Este considerat foarte complicat, dar, în acelaşi timp şi ingenios.
Grupează circumscripţiile pe regiuni sau provincii şi utilizează resturile din circumscripţiile
unei regiuni pentru atribuirea mandatelor nedistribuite în toată regiunea.
Sistemul grupării listelor - A fost adoptat în 1912 de Camera franceză, dar, respins de Senat,
nu s-a mai [Link] sistem favorizează foarte mult majoritatea şi presupune coaliţii
electorale imorale.
Sistemului numărului unic- În acest sistem se împarte numărul total al alegătorilor din toată
ţara la numărul total de mandate de care dispune legislativul, obţinându-se astfel un cât numit
divizorul electoral uniform. Acest sistem este foarte complicat.

2.3 Evaluați avantajele și dezavantajele unui sistem electoral proporțional.

Avantaje- Sistemul reprezentării proporţionale asigură o rată înaltă de participare la vot şi o bună
disciplină de partid;
Reprezentarea proporţională are scop traducerea în lege a voinţei exprimate în anumită direcţie, prin
alegeri, de popor;
Reprezentarea proporţională duce la o fidelă reprezentare a segmentelor de electorat, inclusiv a
minorităţilor, ceea ce consolidează legitimitatea parlamentului.

Dezavantaje- fragmentarea spectrului parlamentar, procedurile greoaie de funcţionare a camerelor,

corupţia, lipsa de interes a parlamentarului pentru preocupările concrete ale electoratului din
circumscripţie, lipsa de cooperare legislativ/executiv, calitatea slabă a clasei politice.
 TEST NR 2

Tema I. Procedura de adoptare a Constituţiei

1.1 Care sunt elementele constitutive ale procesului de adoptare constituțională?

- Iniţiativa adoptării constituţiei. - Organul competent să adopte constituţia. -

Modurile de adoptare a constituţiei.

1.2 Oferiți o analiză motivată a diferitelor forme de constituții, începând cu modul

în care sunt adoptate.
După modul de adoptare a constituțiilor
-Acordată-Numită și charta concedată este adoptată de către monarh ca stăpân absolut
ce-şi exercită puterea sa.
-Statut-Constituția care se votează pe cale plebiscitară,fiind considerată mai
progresivă ca cea acordată.
-Pact-Adoptată prin intermediul încheierii unui pact (contract) între popor şi rege.
Poporul este reprezentat de parlament.
-Convenție-Adoptată de către o adunare denumită convenţie,care se alegea cu scopul
de a adopta constituţia.
-Referendară-Adoptată de parlament prin: inițiativa constituțională,elaborarea
proiectului constituției,discutarea publică a proiectului și adoptarea prin referendum.

1.3 Descrieți procedura de adoptare a Constituției Republicii Moldova, începând cu

cerințele pentru procesul de adoptare a constituțiilor.

Subiectul II. Conceptul și evoluția istorică a instituției cetățeniei

2.1 Formulați definiția cetățeniei.

Cetăţenia este o stare de fapt care rezultă din legătura principală şi stabilă între stat şi
o persoană fizică, în baza căreia aceasta participă la diferite proceduri legale prin care
se realizează suveranitatea naţională şi beneficiază de drepturile şi libertăţile
fundamentale recunoscute şi garantate de statul repectiv, care, în acelaşi timp, îi
impune şi o serie de îndatoriri fundamentale.
2.2 Numiți și explicați teoriile care reflectă natura juridică a cetățeniei.
Teoria contractuală- cetăţenia este rezultatul unui“raport contractual”, ceea ce
ar însemna că ea se naşte numai dintr-un acord de voinţă aparţinând statului şi
persoanei fizice.
 Teoria manifestării unilaterale a voinţei de către stat-ei consideră că în cazul
dobândirii cetăţeniei prin naştere, dar mai ales la dobândirea cetăţeniei prin
cerere, statul îşi manifestă în mod unilateral voinţa sa, astfel încît naturalizarea
devenind nu altceva “decât un act unilateral de putere publică”.
Teoria condiţiei juridice- cetăţenia este definită ca apartenenţă a persoanei la
stat în virtutea căreia persoana are faţă de stat drepturile stabilite prin lege,
precum şi obligaţiile corespunzătoare.
Teoria statutului juridic- Cei ce împărtăşesc această viziune consideră că
cetăţenia statului este un “statut personal” cum ar fi clasa socială, vârsta, sexul,
conesiunea religioasă.
Teoria raportului juridic- cetăţenia este un raport politic şi juridic de
“dominaţiune şi supuşenie” din care izvorăsc drepturi şi obligaţii, reciproce
între individ şi stat.
Teoria cetăţeniei – element al capacităţii juridice- este o componenţă, un
element al capacităţii juridice, care este o prerogativă a subiectelor de drept.
Teoria legăturii de apartenenţă statului-cetăţenia exprimă legatura ce uneşte un
individ, un grup de indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat.
Teoria cetăţeniei - element constitutiv al statului-cetăţenia este pur şi simplu un
element constitutiv al statului.
2.3 Descrieți procesul de evoluție istorică a instituției cetățeniei în Republica
Moldova.

În legislaţia Republicii Moldova noţiunea de cetăţenie a fost interpretată pentru prima

dată în anul 1991 în Legea cu privire la cetăţenia Republicii Moldova. Chiar în
articolul 1 din această Lege cetăţenia era definită în felul următor: “Cetăţenia
Republicii Moldova determină relaţiile politice şi juridice permanente dintre o
persoană fizică şi statul Republicii Moldova, care îşi găsesc expresia în drepturile şi
obligaţiile lor reciproce”. Legea cetăţeniei în vigoare (art. 3) determină că “Cetăţenia
Republicii Moldova stabileşte între persoana fizică şi Republica Moldova o legătura
juridico-politică permanentă, care generează drepturi şi obligaţii reciproce între stat şi
persoană”. Lucrul important pe care trebuie să-l înţelegem este că: cetăţenia
Republicii Moldova reprezintă expresia relaţiilor social-economice, politice şi juridice
dintre indivizi şi statul Republicii Moldova; cetăţenia înseamnă apartenenţa
persoanelor fizice la patria sa – Republica Moldova; ea implică pentru cetăţeni atât
drepturi cât şi obligaţii.
 TEST NR. 3

Tema I. Conceptul şi caracteristicile izvoarelor dreptului constituţional

1.1 Formulați definiția izvoarelor formale ale dreptului constituțional.

Izvoarele formale de drept (numite în literatura recentă şi izvoare de drept în

sens juridic) sunt formele de exprimare a normelor juridice, care fac parte din
sistemul de drept în cadrul unui stat, determinate de modul de adoptare ori
sancţionare a lor de către autorităţile competente ale statului.
1.2 Care sunt izvoarele formale ale dreptului constituțional caracteristic
familiei romano-germanice?
Obiceiul juridic, precedentul judiciar şi practica judecătorească, doctrina
juridică, contractul normativ şi actul normativ.
1.3 Descrieți condițiile în care un contract internațional poate fi recunoscut
ca izvor formal de drept constituțional în Republica Moldova
Contractele (tratatele) internaţionale sunt recunoscute ca izvoare de drept
constituţional, dacă îndeplinesc următoarele condiţii: - este de aplicaţie directă;
- este ratificat conform dispoziţiilor constituţionale; - reglementează relaţii care
fac parte din obiectul de reglementare a dreptului constituţional.

Subiectul II. Procedura de organizare și desfășurare a

alegerilor

2.1 Formulați o definiție și denumiți etapele procesului electoral.

Evenimentele şi acţiunile ce ţin de organizarea, desfăşurarea şi constatarea
rezultatelor alegerilor constituie etapele unei activităţi complexe cu denumirea
de proces electoral. Această noţiune semnifică şi una din trăsăturile definitorii
ale mecanismului de asigurare normativă a alegerilor reprezentînd asocierea
eforturilor normelor materiale şi procesuale în activitatea de reglementare a
raporturilor de drept electoral.
- fixarea alegerilor;
- - formarea bazelor organizaţional-tehnologice ale alegerilor;
- desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi);
- - agitaţia electorală;
- - votarea; -
- calcularea voturilor, stabilirea rezultatelor alegerilor şi validarea lor.
Etape facultative-
- suspendarea (anularea) alegerilor;
- desemnarea suplimentară a candidaţilor;
- votarea repetată.

2.2 Analizați conținutul etapei procesului electoral asociat cu formarea

fundamentelor organizatorice și tehnologice ale alegerilor.
Formarea bazelor organizațional-tehnologice ale alegerilorAnume în cadrul
acestei etape se desfăşoară acţiunile pregătitoare de bază, considerăm că
formarea bazelor organizaţional-tehnologice ale alegerilor presupune: în primul
rând, formarea circumscripţiilor electorale şi a secţiilor de votare; în al doilea
rînd, formarea oranelor electorale sau a unora dintre ele; în al treilea rând,
întocmirea listelor electorale

2.3 Descrieți procedura de desemnare și înregistrare a candidaților pentru

alegerile parlamentare din Moldova.

În procesul de organizare a alegerilor, propunerea candidaţilor este una dintre

operaţiile deosebit de importante, dat fiind că la această etapă se determină
corpul de persoane din rândul cărora urmează să fie aleşi preşedinţii, deputaţii,
senatorii, consilierii în organele adiminstraţiei publice locale. Importanţa acestei
etape principale a procesului electoral este determinată şi de faptul că anume în
cadrul ei îşi ia începutul realizarea dreptului electoral pasiv al cetăţenilor
Republicii Moldova.
În Republica Moldova semnăturile pentru desemnarea candidaţilor pentru
alegerea în Parlament se colectează numai în susţinerea candidatului
independent. În cazul alegerilor locale, semnăturile se colectează numai în
circumscripţiile în care candidează candidaţii independenţi. Dreptul de a colecta
semnături se acordă membrilor grupurilor de iniţiativă care desemnează şi/sau
susţin candidaţii independenţi la alegeri, persoanele împuternicite de aceştia,
precum şi membrii grupului de iniţiativă pentru iniţierea referendumului.
 TEST NR 4

Tema I. Modalităţi de adoptare a Constituţiei

1.1 Enumerați modalitățile de adoptare a constituțiilor descrise în literatură.

Astfel, într-o opinie, sunt analizate următoarele forme de adoptare a constituţiei:
- monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei
singure persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de
adoptare a lor;
- mixte, care presupun combinarea formelor monocratice cu cele democratice
de adoptare a constituţiilor.

1.2 În ce mod diferă modalitățile democratice de adoptare a constituțiilor de cele

monocratice?
- monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei
singure persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de
adoptare a lor;

1.3 Cum se adoptă Constituția Republicii Moldova? Argumentează-ți răspunsul.

Subiectul II. Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova

2.1 Numiți și explicați trăsăturile distinctive ale modului de pierdere a

cetățeniei.
1) renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova- este un mod amiabil de rezolvare
a unor probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane la un stat anumit.
2) retragerea cetăţeniei Republicii Moldova- retragerea cetăţeniei Republicii
Moldova apare ca o sancţiune care se aplică unei persoane care: a dobîndit
cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă, prin
ascunderea unor date pertinente sau în lipsa temeiurilor prevăzute de legislația
în vigoare ori precedentă în materie de cetățenie; s-a înrolat benevol în forţe
armate străine; a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii
esenţiale statului.
3) în temeiul unui acord internaţional la care Republica Moldova este parte
2.2 Descrieți cazurile în care nu se acceptă renunțarea la cetățenia Republicii
Moldova.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova nu se accepta în cazul în care
persoana nu prezentă adeverinţa privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui
alt stat ori garanţiei dobîndirii cetăţeniei unui alt stat.

2.3 Evaluează condițiile în care legislația națională permite o pluralitate de

cetățeni.
În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
- copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi
cetăţenia unui alt stat;
- cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această
cetăţenie este dobîndită automat prin căsătorie;
- copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat
în urma adopției;
-dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte;
-în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este
posibilă sau nu poate fi rezonabil cerută;

TEST NR 5

I. Relaţii constituţionale şi juridice

1.1 Formulați definiția raporturilor constituționale și juridice.

Raporturile de drept constituţional sînt o categorie a raporturilor juridice voluţionale,

reglementate de normele de drept constituţional care se nasc, se desfăşoară, se sting în
domeniul relaţiilor sociale ce ţin de organizarea societăţii în stat şi în cadrul cărora
participanţii se manifestă ca titulari de drepturi şi obligaţii, care le determină condiuta
şi comportamentul social.
Raportul juridic este definit ca "acea legătură socială reglementată de norma juridică,
conţinînd un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi şi determinaţi, legătură
ce este susceptibilă a fi apărată pe calea coerciţiunii statale
1.2 Clarificați trăsăturile raporturilor constituționale și juridice care le deosebesc de
alte raporturi juridice.

-Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară şi se

stinge numai între oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în colective,
pe de o parte, şi o autoritate publică, pe de altă parte.
- Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al
raportului de drept constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine, pe de o
parte, atît voinţa autorităţii statale, exprimată în conţinutul normei de drept
constituţional, atît şi voinţa subiecţilor participanţi la raportul de drept constituţional.
- Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în cadrul
unor relaţii sociale de o importanţă deosebită.

1.3 Dați un exemplu de raport constituțional și juridic și descrieți conținutul acestuia.

Un exemplu de raport de drept constituțional și juridic îl poate constitui momentul

cînd poporul în calitate de subiect al raportului de drept constituțional participa la
alegeri incredintand exercițiul lui unor organe alese print vot universal
egal,direct,secret si liber exprimat.

Subiectul II. Modalitati de obtinere a cetateniei in Republica Moldova

2.1 Care sunt condițiile pentru persoanele care doresc să obțină cetățenia Republicii
Moldova prin naturalizare?

Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda prin naturalizare la cererea cetățeanului

străin sau apatridului cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova,
care respectă prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea nivelului de
cunoaştere a limbii de stat și are surse legale de venit, cu respectarea uneia dintre
următoarele condiții:
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani. Pentru
apatrizi, refugiaţi şi beneficiarii de protecție umanitară și azil politic, termenul
respectiv este de 8 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii
vîrstei de 18 ani;
− este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut
domiciliul în mod continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau la copii
(inclusiv părinți adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii Moldova.

2.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin
recunoașterea restabilirii cetățeniei.
Dobîndirea cetăţeniei prin recunoaștere,presupune ca pot dobândi calitatea de cetăţeni
ai Republicii Moldova persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie
potrivit legislaţiei anterioare, precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia conform
prezentei Legi. Sunt recunoscuţi de asemenea ca cetăţeni ai Republicii Moldova
persoanele care nu deţin cetăţenia unui alt stat, care şi-au exprimat dorinţa de a deveni
cetăţeni ai Republicii Moldova, şi anume:
1. Persoanele care au dobîndit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei
anterioare, precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia conform prezentei legi
2. Persoanele care şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova
şi anume:
- persoanele născute în străinătate care au cel puţin unul dintre părinţi, bunici sau
străbunici născut pe teritoriul Republicii Moldova;
- persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în
ţinutul Herţa şi în R.A.S.S.M., urmaşii lor;
- persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începînd cu
28 iunie 1940, precum şi urmaşii lor;
- persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul
Republicii Moldova şi care continuă să locuiască în prezent.

2.3 Descrieți cazurile în care cetățenia Republicii Moldova nu se acordă prin

naturalizare.

Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi acordată prin naturalizare la cerere sau

redobândită de persoanei care:
− a săvârșit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
− a fost implicată în activitate teroristă;
− în perioada de examinare a cererii, execută sau are de executat pedeapsa penală
privativă de libertate în temeiul sentinţei instanţei de judecată, are antecedente penale
nestinse sau se află sub urmărire penală;
− desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea
şi moralitatea populaţiei;
− nu întruneşte integral condiţiile pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova,
stabilite de legislație;
− în procesul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei, prezintă informaţii false sau
ascunde unele date pertinente.
 TEST NR 6

Tema I. Conceptul şi principiile dreptului electoral

1.1 Formularea definiției legii electorale în Republica Moldova.

Legea electorala a RM reprezinta regula generala in care sunt incluse normele

de drept constituțional care reglementează relațiile sociale privind alegerea
deputaților și a șefului de stat,precum și a altor persoane competente ce apar în
procesul instaurării menținerii și exercitării puterii în stat.

1.2Numiți și explicați conținutul principiilor de organizare și desfășurare a

alegerilor ca categorie separată de principii electorale.

Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de

principii care reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale
ce ţin de

obligativitatea, periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de

alternativă şi competitivitate a alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme
electorale, independenţa organelor electorale, nefalsificarea alegerilor,
distribuirea competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia
desfăşurării concomitente a alegerilor şi a referendumului.

1.3Evaluează diferența dintre alegerile libere și votul direct ca principiu al

participării cetățenilor la alegeri.

Libertatea alegerilor în calitatea sa de principiu al sistemului electoral cere ca în

procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de
constrângere în raport cu participarea cetăţenilor la alegeri, şi la procesul votării
nemijlocite. Acest principiu presupune caracterul liber al alegerilor în cadrul
cărora orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală aşa cum doreşte el, fără a fi
supus vreunui control şi fără a fi tras la răsundere în legătură cu modul în care
şi-a exercitat acest drept electoral.
Votarea directă. Acest principiu electoral presupune că cetăţenii Republicii
Moldova cu drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor
de orice nivel nemijlocit, fără intervenţia altor persoane. Deci dreptul de vot
trebuie exercitat personal de titular şi nu prin mandatar, chiar dacă acesta ar fi
un membru al familiei. În conformitate cu acest principiu, în Republica
Moldova nu pot fi organizate sub nici un pretext alegeri indirecte sau pe trepte.
Subiectul II. Procedura de revizuire a Constituției

2.1 Definiți conceptul de „revizuire constituțională” și descrieți condițiile care

justifică această procedură.

În viziunea prof. Cr. Ionescu, revizuirea constituţiei ”constă în modificarea

acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor articole sau prin adăugarea unui
text nou”. Acelaşi autor constată că revizuirea constituţiei este motivată de:
- producerea unui eveniment politic marcant (adoptarea Declaraţiilor de
Suveranitate şi Independenţă a Republicii Moldova);
- schimbări produse în structura organismelor guvernante (de exemplu,
instituirea funcţiei de
Preşedinte a Republicii Moldova în 1991);
- transformarea denumirii unor organisme prin care se exrcită puterea publică
(schimbarea denumirii Sovietului Suprem al Republicii Moldova);
- procedura unor schimbări în organizarea şi funcţionarea unuia sau unora
dintre organismele prin care se exercită guvernarea (reforma constituţională din
Republica Moldova din 2000, prin care a fost modificată procedura de alegere a
Preşedintelui republicii).

2.2Care sunt regulile de procedură pentru revizuirea Constituției?

Justificați necesitatea respectării acestor reguli.
Procedura de revizuire a constituţiei este guvernată de anumite reguli,
printre care:
- dreptul de a revizui constituţia trebuie să aparţină autorităţii publice
care a adoptat-o;
- autoritatea publică împuternicită să revizuiască constituţia trebuie să
fie prevăzută de înseşi normele constituţionale;
- procedura de revizuire a constituţiei nu trebuie să se deosebească, în
principiu, de cea de adoptare. Este considerat că această regulă
implică o procedură complicată de modificare, fiind numită şi teoria
”paralelismului” sau ”simetriei” formelorSe mai cere ca procedura de
revizuire a constituţiei să fie ”clară şi precisă”, deoarece aceasta
asigură buna funcţionare a instituţiilor constituţionale, asigură
încrederea între partidele politice,precum şi încrederea cetăţenilor în
instituţiile constituţionale. În opinia noastră, în categoria acestor
reguli ar trebui să includem şi necesitatea consacrării procedurii de
revizuire a constituţiei chiar în textul [Link] şi fixarea în
legea fundamentală a acestei proceduri este una dintre formele
juridice de protecţie a constituţiei, destinată să-i asigure stabilitatea.
Normele care stabilesc această procedură asigură protecţia juridică a
legii fundamentale. Ele pot fi definite ca instituţie a autoapărării
constituţionale
.
Numiți etapele procesului de revizuire a Constituției Republicii
2.3
Moldova și explicați conținutul acestora.
Se consideră că toate constituţiile scrise prevăd o anumită procedură
de revizuire care cuprinde trei etape:
1) iniţiativa de revizuire-Constituţia Republicii Moldova, revizuirea ei
poate fi iniţiată de: - un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai
republicii cu drept de vot.- un număr de cel puţin o treime din deputaţi
în Parlament; - Guvernul Republicii Moldova.
2) dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea publică
competentă;-în Republica Moldova prerogativa de dezbatere a
iniţiativei de revizuire a Constituţiei aparţine Parlamentului, căruia,
conform art.141 din Constituţie, i se prezintă proiectele de legi
constituţionale, dar numai după ce acestea sunt avizate prin hotărârea
Curţii Constituţionale, adoptate cu votul a cel puţin patru judecători
3) adoptarea legii de revizuire a constituţiei-Parlamentul Republicii
Moldova este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea
Constituţiei numai după cel puţin 6 luni de la data prezentării
iniţiativei legislative, cu votul a două treimi din deputaţi. Iniţiativa de
revizuire a Constituţiei Republicii Moldova poate fi considerată nulă
dacă Parlamentul nu adoptă legea de modificare a Constituţiei timp de
un an de la data prezentării iniţiativei respective (art.143 ).
 TEST NR 7

Tema I. Procedura de admitere în cetăţenia Republicii Moldova şi retragere

din aceasta

1.1 Descrieți regulile de aplicare pentru obținerea cetățeniei Republicii

Moldova.
Conform legii cetățenie RM adoptata la 2 iunie 2000,dobândirea cetățeniei RM
are loc prin următoarele reguli;
1) naştere-născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii
copilului, este cetăţean al Republicii Moldova;
2) recunoaştere
3) adopție;
4) redobândire;
5) naturalizare.

1.2 Care sunt termenele de examinare a cererilor și propunerilor de cetățenie a

Republicii Moldova? Când pot fi luate în considerare cererile și ofertele
repetate?
Termenul de examinare a cererilor privind acordarea, redobîndirea, renunţarea
la cetățenie şi a propunerilor privind retragerea cetăţeniei Republicii Moldova
nu poate depăşi un an, iar termenul de examinare a cererilor privind
recunoaşterea cetăţeniei nu poate depăşi 6 luni. În cazul cererilor privind
acordarea cetăţeniei prin naturalizare, termenul de examinare poate fi prelungit
cu cel mult 6 [Link] începe să curgă din ziua în care au fost depuse toate
documentele necesare pentru acordarea, recunoașterea, redobîndirea sau
renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova.
Cererea şi propunerile repetate în problema cetăţeniei se examinează numai în
cazul constatării unor circumstanţe esenţiale necunoscute pînă atunci.
1.3. Descrieți procedura de soluționare a litigiilor apărute în procesul de
dobândire sau renunțare la cetățenia Republicii Moldova.
Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale
Refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii
Moldova, încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi
de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul
acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi
atacate, în modul stabilit de lege, în instanţă judecătorească.

Subiectul II. Normele dreptului constituțional și trăsăturile acestora

2.1 Definiți conceptul de normă de drept constituțional.
Norma de drept constituţional este considerată acea normă juridică, care
reglementează modul de organizare a societăţii în stat, esenţa, forma şi
mecanismul statului, atribuţiile şi responsabilitatea guvernanţilor, drepturile şi
îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanlui.
2.2 Explicați diferențele dintre structura logico-juridică și tehnico-juridică a
dreptului constituțional? Cum se deosebesc normele dreptului constituțional de
alte norme juridice în ceea ce privește structura lor internă?
Structura logico-juridică a normei este partea statică, internă şi stabilă a
normei. Ea conţine trei elemente: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea.
Structura tehnico-legislativă reprezintă partea externă a normei juridice. Este
determinată de modul de exprimarea normei în cadrul legislativ, adică modul de
aşezare a normei juridice în articole, paragrafe, aliniate şi teze.
Concluzionăm cu teza că normele de drept constituţional se deosebesc de toate
celelalte norme de drept: - prin obiectul lor, deoarece prin intermediul acestora
se reglementează relaţii din domeniul instituirii şi exercitării puterii de stat; - ele
constituie fundamentul juridic al puterii politice.
2.3 Explicați cu exemple din legislația națională diferența dintre normele
constituționale de fond și normele constituționale procedurale.
Normele constituționale de fond stabilesc drepturile și îndatoririle subiectiilor
de drept constitutional ,iar normele constituționale procedurale stabilesc formele
procesuale de realizare a normelor de fond.

TEST NR 8

Tema I. Relaţii constituţionale şi juridice

1.1 Formulați definiția raporturilor constituționale și juridice.

Raporturile de drept constituţional sînt o categorie a raporturilor juridice
voluţionale, reglementate de normele de drept constituţional care se nasc, se
desfăşoară, se sting în domeniul relaţiilor sociale ce ţin de organizarea societăţii
în stat şi în cadrul cărora participanţii se manifestă ca titulari de drepturi şi
obligaţii, care le determină condiuta şi comportamentul social.
Raportul juridic este definit ca "acea legătură socială reglementată de norma
juridică, conţinînd un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi şi
determinaţi, legătură ce este susceptibilă a fi apărată pe calea coerciţiunii statale
1.2 Clarificarea trăsăturilor raporturilor constituționale și juridice care le
deosebesc de alte raporturi juridice.
-Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară
şi se stinge numai între oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în
colective, pe de o parte, şi o autoritate publică, pe de altă parte.
- Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional
al raportului de drept constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine,
pe de o parte, atît voinţa autorităţii statale, exprimată în conţinutul normei de
drept constituţional, atît şi voinţa subiecţilor participanţi la raportul de drept
constituţional.
- Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în
cadrul unor relaţii sociale de o importanţă deosebită.

1.3 Dați un exemplu de raport de drept constituțional și descrieți conținutul

acestuia.

Un exemplu de raport de drept constituțional și juridic îl poate constitui

momentul cînd poporul în calitate de subiect al raportului de drept constituțional
participa la alegeri incredintand exercițiul lui unor organe alese print vot
universal egal,direct,secret si liber exprimat.

Subiectul II. Actuala organizare administrativă a Republicii Moldova

2.1 Formulați definiția organizării administrative a teritoriului.

Organizarea administrativ teritoriala reprezinta delimitarea teritoriului și a
populației în vederea conducerii de stat,este delimitarea teritoriului în unități
administrativ-teritoriale făcute în folosul asigurării puterii statului.
2.2 Numiți unitățile administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova.
Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi
administrativ-teritoriale: sate, orașe, raioane și unitatea teritorială autonomă
Găgăuzia.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe
următoarele niveluri: satele (comunele) și orașele (municipiile) constituie nivelul
întâi, raioanele, municipiul Chișinău și municipiul Bălți constituie nivelul al
doilea, iar unitatea teritorială autonomă Găgăuzia are un nivel special de
administrare.
2.3 Descrieți procedura și condițiile în care are loc formarea, desființarea și
schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în Republica
Moldova.
Formarea,desființarea și schimbarea statutului unei unități administrativ-
teritoriale în RM se efectuează de către parlament după consultarea cetățenilor
odată în 4 ani cu cel puțin 6 luni înainte de alegerile parlamentare.
Unitatea administrativ-teritoriala de sine stătătoare se formează dacă are o
populație de regulă de cel puțin 1500 de locuitori și dispune de mijloace
financiare suficiente pentru întreținerea aparatului primăriei și instituțiilor sferei
sociale.
În cazuri excepționale parlamentul poate stabili prin lege organică formarea
unei unități administrativ-teritoriale de sine stătătoare cu un număr de locuitori
mai mic decât cel prevăzut în lege,modificând anexa respectivă a legii.
 TEST Nr. 9

Tema I. Organe competente pentru controlul constituţionalităţii

legilor

1.1Enumerați autoritățile competente pentru revizuirea

constituționalității legilor bazate pe practica constituțională a mai
multor țări.

Controlul constituţionalităţii legilor poate fi exercitat sub

următoarele forme: controlul exercitat prin opinia publică; controlul
prin referendum; controlul printr-un organ politic; controlul printr-un
organ jurisdicţional; controlul printr-un organ unic, special şi
[Link] competentă pentru revizuirea
constituționalității legilor este Parlamentul cu hotărârea Curții
Constituționale.

1.2Explicați diferența dintre controlul jurisdicțional concentrat al

constituționalității legilor și controlul difuz.

Sistemul difuz diferă de sistemul concentrat după modalitatea de

declanşare a controlului constituţionalităţii. În sistemul difuz
controlul este iniţiat pe cale de excepţie, iar în sistemul concentrat pe
cale de acţiune.(Este specific controlului printr-un organ
jurisdicțional.

1.3 Evaluarea avantajelor și dezavantajelor revizuirii

constituționalității legilor prin referendum.
Dezavantaje-a) Consultarea poporului prin referendum se face mai
ales în considerarea unor semnificaţii politice, iar
neconstituţionalitatea este mai mult o problemă de “tehnică juridică”.
b) Organizarea referendumurilor devine practic imposibilă atunci
când situaţiile de neconstituţionalitate sunt frecvente. c)
Referendumul este în stare să tărăgăneze rezolvarea conflictului
apărut între constituţie şi o lege ordinară.
Avantaje-Este o modalitate de asociere a poporului la procesul de
elaborare a legilor; Este forma de control cea mai expresiv
democratică.

Subiectul II. Statutul juridic al cetăţenilor Republicii Moldova

2.1 Care sunt principiile care guvernează cetăţenia Republicii Moldova?

Egalitatea cetăţenilor;
Plenitudinea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor Republicii Moldova
prevăzute de legislaţia naţională;
Numai cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să-şi onoreze toate
îndatoririle stabilite prin Constituţie şi alte izvoare de drept;
Cetăţenia Republicii Molova se dobândeşte, de regulă, în virtutea
legăturii de sânge;
De regulă, persoanele care aparţin statului Republica Moldova au o
singură cetăţenie - cetăţenia Republicii Moldova;
Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă în mod arbitrar, iar
cetăţenii nu pot fi privaţi de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
2.2 Numiți documentele care confirmă cetățenia
Republicii Moldova.
Certificatul de naștere,
buletinul de identitate,
pașaportul.

2.3 Evaluarea drepturilor exclusive ale cetăţenilor Republicii Moldova.

Drepturi exclusive de care se bucură numai cetăţenii Republicii
Moldova:
-dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale statului
(art. 38 din Constituţie);
-dreptul de a domicilia pe teritoriul Republicii Moldova şi de a-şi
stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară (art. 27 din
Constituţie);
-numai cetăţenii Republicii Moldova au acces la funcţii publice (art.
39 din Constituţie); cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a nu fi
extrădaţi sau expulzaţi din ţară (art. 17 din Constituţie);
-cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la protecţia statului atât în
ţară, cât şi în străinătate (art. 18 din Constituţie).
Drepturile exclusive oferă cetățenilor RM posibilitatea de a se bucura
de universalitatea drepturilor şi libertăţilor consacrate în Constituţie
şi în alte izvoare de drept ale statului nostru. Însăşi denumirea acestui
principiu ne sugerează ideea că persoanele care nu deţin cetăţenia
republicii nu se bucură decât de o parte din drepturile consfinţite în
legislaţia internă, ele fiind inaccesibile cetăţenilor străini şi apatrizilor.

TESTUL Nr. 10

Tema I. Conţinutul normativ al Constituţiei

1.1 Formulați definiția conținutului normativ al constituției și explicați

necesitatea definirii acesteia.
Conţinutul normativ al constituţiei,presupune “materia juridică din
care este constituită aceasta”.Conţinutul normativ al constituţiei
exprimă esenţa [Link] conţinutului normativ al
constituţiei prezintă un interes real pentru activitatea de elaborare a
proiectelor de constituţii. În literatura juridică se menţionează
caracterul ştiinţific al conţinutului constituţiei care este indispensabil
atât în procesul înlăturării impreciziei la stabilirea deosebirilor faţă de
alte legi, cât şi la explicarea supremaţiei constituţiei.
1.2 Care sunt principalele elemente care determină conținutul
normativ al Constituției? După opinia lui I. Muraru, este
condiţionată de trei elemente, şi anume:
a) reguli relative la tehnica guvernamentală (cui aparţine puterea de
stat, cum se instituie guvernanţii);
b) reguli străine organizării puterii (reguli cărora legislatorul doreşte
să le dea o anumită stabilitate, de exemplu, statutul persoanei, al
proprietăţii, alte dispoziţii de ordin economic şi social);
c) declaraţii de drepturi.

1.3 Evaluarea particularităților conținutului normativ al Constituției

Republicii Moldova.
Constituţia Republicii Moldova din 1994 a legalizat trecerea de la
regimul totalitar sovietic la un nou regim constituţional şi,
proclamând statul de drept, a cosfinţit următoarele:
- suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova (art. 2
alin. (1));
- poporul exercită suveranitatea în mod direct şi prin organele sale
reprezentative, în formele stabilite de Constituţie (art. 2 alin. (1));
- nicio persoană particulară, nicio parte din popor, niciun grup social,
niciun partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita
puterea de stat în nume propriu, iar uzurparea puterii de stat constituie
cea mai gravă crimă împotriva poporului (art. 2 alin. (2));
- cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse
referendumului, iar hotărârile adoptate potrivit rezultatelor
referendumului republican au putere juridică supremă (art. 75).
Astfel, Constituţia Republicii Moldova din 1994 poate fi considerată
ca o expresie a etapei de tranziţie spre societatea civilă şi statul de
drept şi ca un punct de reper al constituţionalismului contemporan.
Principiile consacrate în Constituţie au devenit determinante pentru
forţele politice care pledează pentru democratizarea şi modernizarea
societăţii. Procesul de realizare a Constituţiei a demonstrat că aceasta
a devenit un fundament veritabil de conciliere a forţelor politice din
ţară, a stabilit un echilibru dintre ramurile puterii, ceea ce contribuie la
edificarea societăţii civile şi consolidarea mecanismului de stat,
modernizarea radicală a relaţiilor sociale, îmbrăcând astfel o
legitimitate raţională.

Subiectul II. Drepturile politice ale cetăţenilor Republicii Moldova

2.1 Explicațiconținutul și esența drepturilor politice ale cetățenilor.

Drepturile politice sunt creaţii atât ale istoriei, cât şi ale moralităţii:
ceea ce este îndreptăţit să aibă un individ în societatea civilă depinde
atât de practica, cât şi de justeţea instituţiilor sale politice. Această
categorie include drepturile ale cetăţenilor Republicii Moldova care
au ca obiect de reglementare participarea cetăţenilor la guvernare. În
multitudinea de drepturi politice se evidențiază expres o categorie de
drepturi politice, şi anume: drepturile electorale ale cetăţenilor
Republicii Moldova care cuprind dreptul de a alege; dreptul de a fi
ales; dreptul de revocare.

2.2 Numiți drepturile politice ale cetățenilor consacrate în Constituția

Republicii Moldova. Libertatea opiniei şi a exprimării; Libertatea
conştiinţei; Secretul corespondenţei; Dreptul la informaţie; Libertatea
întrunirilor; Dreptul la asociere.

2.3 Descrieți condițiile în care este asigurată libertatea de întrunire în

Republica Moldova.
Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice
alte întruniri (art. 40 din Constituţie) reprezintă dreptul cetăţenilor
Republicii Moldova de a-si exterioriza public concepţiile și opiniile
lor, adunandu-se în locuri publice sau manifestând pe străzile publice.
Legislaţia Republicii Moldova prevede unele restricţii, determinate
de interesul securităţii naţionale şi publice, pentru a ocroti drepturile
şi libertăţile altora.Aşadar, toate formele de întrunire, conform
Constituţiei, sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în
mod paşnic, fără nici un fel de arme.
 TESTUL Nr. 11

Subiectul I. Forma de guvernare

1.1 Formulați conceptul de monarhie ca formă de guvernare.

Monarhia. Monarhia (în traducere din limba greacă înseamnă din

proprie autoritate, sau putere personală) este forma de guvernământ în
cadrul căreia puterea publică este individualizată, fiind prerogativa
excepţională a monarhului. Fiind cea mai matură, monarhia este
considerată şi cea mai răspândită formă de guvernământ. În evoluţia
sa monarhia s-a realizat într-o formă sau alta, datorită cărui fapt astăzi
putem discuta despre monarhia absolută şi monarhia limitată.

1.2 Numiți formele de manifestare a monarhiei în diferite școli

naționale de drept constituțional.
Monarhia s-a manifestat în două forme.
Monarhia absolută se caracterizează prin puterea discreţionară a
şefului de stat în persoana monarhului care, pe lîngă faptul că este
unicul legislator, dirijează nemijlocit cu administrarea publică şi este
instanţa judiciară supremă. Fiind prima şi cea mai veche formă de
guvernămînt, monarhia absolută a fost specifică pînă la Revoluţia
franceză.
Monarhia limitată, numită şi constituţională, se caracterizează
printr-o limitare a puterii absolute a monarhului prin dispoziţii
normative din Constituţia statului respectiv. În literatura de
specialitate monarhia limitată (constituţională) este divizată, la rîndul
său, în - monarhie dualistă şi monarhie parlamentară.
-Monarhia dualistă este o formă iniţială a monarhiei limitate
(constituţionale), în cadrul căreia puterea de stat se realizează
conform principiului separării puterii, mai ales a puterilor legislative
şi executive.
-Monarhia parlamentară este o formă a monarhiei limitate
(constituţionale), cu o divizare expresă a puterilor în stat, divizare
care asigură primatul legislativului asupra executivului, monarhul
avînd mai mult un caracter simbolic, exercitând, de regulă, atribuţii de
ordin protocolar.

1.3 Evaluați circumstanțele care determină forma de guvernare.

Forma de guvernământ, ca noţiune şi mai apoi ca instituţie juridică

de drept constituţional, are o importanță deosebită întru reglementarea
normativă a relaţiilor, ce ţin de buna organizare şi funcţionare a
statului. Noţiunea în discuţie ni se prezintă drept un instument efectiv,
care ne permite să pătrundem în esenţa unui sau altui mecanism de
stat, consfinţit în constituţiile statelor respective.
În doctrina contemporană a dreptului constituţional forma de
guvernămînt este interpretată сa o modalitate de constituire şi
funcţionare a autorităţilor publice legislative şi executive centrale,
vizând în special instituţia şefului de stat în raport cu autoritatea
legislativă.

Subiectul II. Orientare socială și tipuri de alegeri

2.1 Formulați definiția alegerilor. Explicați modul în care alegerile

diferă de alte moduri de formare a organelor guvernamentale sau de
numire a persoanelor cu responsabilități publice.

Noţiunea de alegeri semnifică procedura de formare a unui organ de

stat sau investirea unei persoane cu atribuţii publice realizate prin
intermediul votului acordat de persoane autorizate în condiţiile în care
pentru obținerea mandatului respectiv sunt înaintate două sau mai
multe candidaturi.
Definiţia de mai sus face posibilă diferenţierea alegerilor de alte
modalităţi de formare a organelor de stat sau investirea persoanelor
oficiale cu atribuţii publice, cum ar fi, de exemplu, numirea în funcţie
de către un organ colegial realizată prin intermediul votului exprimat
de persoane competente.

2.2. Imaginează-ți tipurile de alegere cunoscute în practica

constituțională.
Doctrina şi practica constituţională cunosc mai multe tipuri de
alegeri. Astfel, alegerile pot fi directe şi indirecte.
Alegerile directe se caracterizează prin aceea că cetățenii își exprimă
opţiunile electorale nemijlocit, fără intermediari;
Pentru alegerile indirecte este caracteristică alegerea organelor
reprezentative nu de către alegători, dar de persoane împuternicite de
alegătorii primari (electori, deputaţi).
Alegerile generale se desfăşoară cu participarea tuturor cetățenilor
cu drept de vot (alegerile parlamentare, prezidenţiale).
Alegerile parţiale se desfăşoară în vederea repartizării unor
mandate parlamentare în urma expirării înainte de termen a acestora.

2.3. Descrieți specificul alegerilor ca instrument de instruire pentru

autoritățile publice din Republica Moldova.
Ca instrument de formare a organelor puterii publice, alegerilese
caracterizează prin următoarele trăsături specifice: 1. Alegerile
legitimează puterea. Prin intermediul alegerilor poporul îşi selectează
reprezentanţii săi, iar mandatul încredinţat le transmite împuterniciri
de realizare a suveranităţii. Or, „nu exist guvernanţi legitimi,
împuterniciţi cu forţa de a comnada, decît cei ieşiţi din alegeri libere
şi democratice”. Alegerile nu sunt numai ceea ce dă viaţă ansamblului
instituţional, Presedinţia Republicii Moldova, Parlamentul, consiliile
locale. Ele au o semnificaţie mai largă: alegerile reprezintă principala
formă de participare politică a cetăţenilor, iar în ochii conştiinţei
collective, ele sunt criteriul principal al democrației politice. 2.
Alegerile constituie barometrul vieţii politice. În procesul de
organizare şi desfăşurare a alegerilor se confruntă interesele diferitelor
viziuni şi programe de guvernare ai căror exponenţi sunt partidele şi
organizaţiile social-politice. Rezultatele alegerilor reflectă măsura de
influenţă a acestor forţe politice şi aspiraţiile alegătorilor. 3. Alegerile
sunt un instrument de selectare a guvernanţ[Link] alegerile
creează pentru cetăţeni posibilitatea de a transmite dreptul la
guvernare persoanelor capabile şi demne să guverneze.
 TEST NR 12

Tema I. Conceptul ramurii dreptului constituțional.

1.1 Formulați o definiție completă a ramurii dreptului constituțional.

Dreptul constituţional este ramura fundamentală de drept care
reglementează modul de organizare a societăţii în stat, esenţa, forma
şi mecanismul statului, aribuţiile şi responsabilitatea guvernanţilor,
drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

1.2. Explicați diferențele dintre definiția materială și cea formală a

ramurii dreptului constituțional.
Şcoala franceză de drept constituţ[Link] susţine că dreptul
constituţional poate avea trei definiţii: definiţia materială a dreptului
constituţional, definiţia formală a dreptului constituţional şi definiţia
pedagogică a dreptului constituţional.
Definiţia materială a dreptului constituţional este supusă criticii din
următoarele considerente:
1. Ea nu defineşte dreptul constituţional, ci precizează ce trebuie să
cuprindă o constituţie.
2. Ea este o definiţie unilaterală, sprijinindu-se pe conţinutul
reglementării şi făcînd abstracţie de forma reglementării, care îi
imprimă acesteia supremaţia.
3. Criteriul material de definire poate fi deformant căci, operînd
exclusiv cu acest criteriu, unele acte normative ale puterii executive ar
putea fi considerate, eronat, ca fiind legi numai din simplul motiv că
materia reglementată a dreptului constituţional are ca element de bază
supremaţia normelor constituţionale, iar dreptul constituţional, fiind
constituit din norme a căror supremaţie se impune faţă de toate
celelalte, inclusiv faţă de legislator.
Definiţia formală a dreptului constituţional este supusă criticii din
următoarele motive: - este o definiţie unilaterală care face abstracţie de
la conţinutul reglementării; - criteriul formal de definire poate fi şi el
deformant, o normă juridică urmînd a fi considerată constituţională
numai pentru că ea a fost adoptată potrivit unei proceduri specifice,
chiar dacă obiectul ei nu are o valoare constituţională, fapt despre care
ne vorbeşte conţinutul acestei definiţii.

1.3 Numiți relațiile publice care alcătuiesc obiectul de reglementare al

ramurii de drept constituțional.
Obiectul dreptului constituţional cuprinde 2 categorii de relaţii:
1. Relaţii cu o dublă natură juridică, adică relaţiile care, fiind
reglementate şi de alte ramuri de drept, sunt reglementate în acelaşi
timp şi de Constituţii, devenind implicit şi raporturi de drept
constituţional
2. Relaţiile specifice de drept constituţional, care formează obiectul
de reglementare numai pentru normele de drept constituţinal. Astfel,
obiectul dreptului constituţional cuprinde
relaţiile sociale care iau naştere în cadrul activităţii de instituire şi
organizare a puterii de stat şi care privesc bazele organizării şi
exercitării puterii de stat.

Subiectul II. Drepturile socio-economice și culturale ale

cetățenilor Republicii Moldova

2.1 Explicați conținutul și esența drepturilor socio-economice și

culturale ale cetățenilor.
Drepturile fundamentale din această categorie sunt acele drepturi
cetățenești care asigură dezvoltarea materială şi culturală a persoanei
permițând acesteia să participe la viaţa socială.

2.2Numiți drepturile socio-economice și culturale ale cetățenilor

consacrate în Constituția Republicii Moldova.
Dreptul la învăţătură;
Dreptul la ocrotirea sănătăţii;
Dreptul la un mediu înconjurător sănătos;
Libertatea creaţiei;
Dreptul la muncă şi la protecţia muncii;
Dreptul la grevă;
Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate;
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia;
Dreptul la asistenţă şi protecţie socială;
Dreptul la familie;
Dreptul familiei şi a copiilor orfani la protecţie din partea statului;
Dreptul mamei, copiilor şi a tinerilor la protecţie din partea statului;
Dreptul persoanelor handicapate la protecţie specială.

2.3 Descrieți condițiile în care se exercită dreptul la grevă în Republica

Moldova.
Înscris în art. 45, este un drept pe care Constituţia 1-a preluat din
documentele şi instrumentele internaţionale referitoare la protecţia
drepturilor omului. Dreptul la grevă mai este considerat şi ca o
garanţie a protecţiei sociale a muncii. Dreptul la grevă este
circumscris de constituant apărării intereselor profesionale,
economice şi sociale ale salariaţilor. Rezultă, aşadar, că prin acţiunea
grevistă nu pot fi promovate interese de altă natură, de pildă, cele
politice. Prin lege sunt stabilite condiţiile şi limitele exercitării acestui
drept, precum şi garanţiile necesare asigurării acestui drept. Greva
trebuie să se declanşeze şi să se desfăşoare în condiţiile şi în limitele
prevăzute de lege. Legea în materie condiţionează exercitarea
dreptului la grevă de parcurgerea unei proceduri prealabile de
conciliere a conflictului colectiv de muncă, precum şi răspunderea
pentru declanşarea nelegitimă a grevelor.

Testul NR 13

Tema I. Teritoriul – o condiție a existenței statului.

1.1 Formulați definiția teritoriului - condiția legală de existență a

statului.

Teritoriul, ca condiție legală a statului, se presupune acea parte a

globului pământesc, asupra căruia un stat îşi exercită dominaţia sa
publică. Acest spaţiu geografic este constituit din suprafeţe terestre,
acvatice şi maritime, din solul, subsolul şi coloana aeriană de
deasupra lui.
În lipsa acestui element o comunitate socială, oricât de numeroasă ar
fi, n-ar putea constitui un stat. Totodată acesta poate fi considerat ca
un element constitutiv al statului care reprezintă “spaţiul în care se
exercită competenţa statului şi în care se realizează organizarea lui
politică şi juridica.

1.2 Explicați diferențele dintre inalienabilitatea și indivizibilitatea

teritoriului.
1. Principiul inalienabilităţii teritoriului înseamnă interzicerea
înstrăinării lui sub orice formă. Astfel, abandonarea, pierderea prin
prescripţie, cesiunile, donaţiile, vânzările de teritoriu sunt
incompatibile
2. Principiul indivizibilităţii teritoriului presupune imposibilitatea
secesionării lui în afara divizării administrativ-teritoriale. Principiul
indivizibilităţii se referă la imposibilitatea divizării teritoriului decât
printr-o formă şi o cale legală. Este de menţionat că unica formă
legală a divizării teritoriului statului este referendumul la nivelul
întregului stat, ce urmează a fi realizat într-un cadru absolut legal,
adică în conformitate cu legile statului și, respectiv, prin organizarea
de către organele legale ale acelui stat.

1.3 Descrieți forma frontierei de stat a Republicii Moldova și

modalitățile de fixare a acesteia.

Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova (art.1) stabileşte

că frontieră de stat a Republicii Moldova este linia ce desparte, pe
uscat şi pe apă, teritoriul republicii de teritoriile statelor vecine, iar pe
plan vertical delimitează spaţiul aerian şi subsolul statelor vecine. Se
stipulează, totodată, că frontiera de stat stabileşte limitele spaţiale de
acţiune a suveranităţii de stat a Republicii Moldova. Frontiera de stat
se stabileşte în tratatele încheiate de Republica Moldova cu statele
vecine în baza totalurilor activităţii comisiilor bilaterale de delimitare
şi demarcare, şi se marchează pe teren cu semne de frontieră clar
vizibile. Frontiera de stat a Republicii Moldova se trasează: pe uscat
– pe liniile distinctive de relief, pe sectoare fluviale
– pe linia de mijloc a rîului, pe calea navigabilă principală sau pe
talvegul rîului, pe lacuri şi alte bazinuri de apă. În cazul schimbării
configuraţiei malurilor sau a nivelului apei, chiar şi atunci cînd rîul îşi
schimbă cursul, frontiera de stat a Republicii Moldova, care trece pe
rîu, lac sau alt bazin de apă (numite ape de frontieră), nu se
deplasează. Pe podurile şi digurile care trec peste apele de frontieră,
frontiera de stat a Republicii Moldova se stabileşte pe linia de mijloc
sau pe axul lor tehnologic, independent de felul cum este trasată
frontiera de stat pe apă.

Subiectul II. Principii generale și metode de obținere a cetățeniei

2.1Numiți și explicați metodele și principiile generale de obținere a

cetățeniei cunoscute în practica constituțională.
Sistemele constituţionale din lume cunosc două moduri generale de
dobîndire a cetăţeniei, şi anume:
1. Dobândirea cetăţeniei în baza unor efecte de drept.
2. Dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic.
1. Dobândirea cetăţeniei în baza efectelor de drept prevede cea mai
importantă modalitate de dobândire a cetăţeniei prin naştere. Acest
mod cunoaşte două reguli care sunt aplicate în lume:
2. a. jus sanguinus (dreptul sângelui)-este aplicat pe tot continentul
european, inclusiv în Republica Moldova, Italia, Franţa etc. şi în
multe alte state ale lumii care păstrează tradiţia dreptuui roman, şi
prevede ca copilul prin naştere obţine automat cetăţenia părinţilor sau
a unuia dintre părinţi, dacă aceştia au cetăţenie diferită.
b. jus soli sau jus loci (dreptul solului, al locului)-prevede acordarea
cetăţeniei persoanei care s-a născut pe teritoriul statului respectiv,
indiferent de cetăţenia pe care o deţin părinţii.
3. Dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic cuprinde mai
multe modalităţi:
a) prin înfiere;
b) prin naturalizare, adică la solicitarea persoanei statul decide să
acorde cetăţenie;
c) prin opţiune, adică, în virtutea anumitor circumstanţe obiective,
persoana este înzestrată cu dreptul de a-şi alege cetăţenia.

2.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei în baza legii și

dobândirea cetățeniei în baza unui act juridic.
—---------(DE SUS)
2.3 Descrieți principiile care guvernează cetățenia Republicii Moldova.

Egalitatea cetăţenilor;
Plenitudinea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ;
Numai cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să-şi onoreze toate
îndatoririle stabilite prin Constituţie şi alte izvoare de drept;
Cetăţenia Republicii Molova se dobândeşte, de regulă, în virtutea
legăturii de sânge;
De regulă, persoanele care aparţin statului Republica Moldova au o
singură cetăţenie - cetăţenia Republicii Moldova;
Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă în mod arbitrar, iar
cetăţenii nu pot fi privaţi de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
 TESTUL NR 14

Tema I. Monarhia.

1.1 Formulați definiția monarhiei ca formă de guvernare și denumiți formele de

manifestare a acesteia.

Monarhia. Monarhia (în traducere din limba greacă înseamnă din proprie
autoritate, sau putere personală) este forma de guvernământ în cadrul căreia
puterea publică este individualizată, fiind prerogativa excepţională a
monarhului. Fiind cea mai matură, monarhia este considerată şi cea mai
răspândită formă de guvernământ. În evoluţia sa monarhia s-a realizat într-o
formă sau alta, datorită cărui fapt astăzi putem discuta despre monarhia absolută
şi monarhia limitată.
1.2. Explicați diferențele dintre o monarhie dualistă și o monarhie parlamentară.
-Monarhia dualistă este o formă iniţială a monarhiei limitate (constituţionale),
în cadrul căreia puterea de stat se realizează conform principiului separării
puterii, mai ales a puterilor legislative şi executive.
-Monarhia parlamentară este o formă a monarhiei limitate (constituţionale), cu
o divizare expresă a puterilor în stat, divizare care asigură primatul legislativului
asupra executivului, monarhul avînd mai mult un caracter simbolic, exercitând,
de regulă, atribuţii de ordin protocolar.
1.3. Evaluați modul în care principiul separării puterilor este realizat în cadrul
unei monarhii parlamentare.
În cadrul monarhiei parlamentare puterea de stat este organizată în baza
principiului separării acesteia, se asigură o poziţie ierarhică superioară a
parlamentului, mai ales în raport cu executivul. Poziţia de vîrf a parlamentului
se explică prin faptul că guvernul (de obicei numit de către monarh) necesită
votul de încredere al parlamentului (uneori a camerei inferioare a acestuia), iar
monarhul este obligat să numească în fruntea guvernului liderul partidului
(liderul unui bloc de partide), care a obţinut majoritatea mandatelor în parlament
(sau în camera inferioară a acestuia).

Subiectul II. Drepturile civile ale cetăţenilor Republicii Moldova

2.1 Explicați conținutul și esența drepturilor civile ale cetățenilor.

Drepturile civile sunt drepturile persoanelor de a fi protejate împotriva
tratamentului nedrept bazat pe anumite caracteristici personale precum rasa,
sexul, vârsta sau dizabilitatea.

2.2 Numiți drepturile civile ale cetățenilor consacrate în Constituția Republicii

Moldova.
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică;
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei;
Dreptul la libera circulaţie;
Dreptul la viaţa intimă, familială şi privată;
Inviolabilitatea domiciliului;
2.3 Descrieți condițiile în care se realizează în Republica Moldova dreptul la
viață și integritate fizică și sănătate mintală.
Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Dreptul la viaţă este cel mai
important şi cel mai natural drept al omului consacrat în Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice (art. 6) şi în Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului (art. 2) Acest drept şi-a găsit reflectare şi în articolul 24 din
Constituţia Republicii Moldova., conform căruia dreptul la viaţă al oricărei
persoane este garantat de stat. Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu
poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa şi nici executat decât numai pentru
acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război şi numai în
condiţiile legii.

TEST NR 15

Tema I. Caracteristicile unui stat unitar .

1.1 Care sunt principalele caracteristici ale unui stat unitar.

-au un sistem de acte normative cu

aceeaşi sursă de provenienţă , conţinutul lor normativ fiind în strictă
conformitate cu unica lege fundamentală a statului - Constituţia.
În cadrul lui indivizii pot avea, de regulă, o singură cetăţenie, iar organizarea
administrativă ateritoriului este realizată în aşa mod, încît organele administraţiei
publice locale se bucură de acelaşi statut juridic faţă de autorităţile publice,
instituite la nivel naţional.
1.2 Numiți și explicați criteriile folosite pentru a face distincția între
desconcentrare și descentralizare.
Dacă desconcentrarea se explică prin motive de ordin tehnic, descentralizarea se
justifică prin motive politice. Distincţia dintre deconcentrare şi descentralizare
este făcută în baza următoarelor criterii:
1. Coexistenţa personalităţilor juridice distincte de cele de stat (colectivităţile
locale dispun de buget propriu, pot apela la justiţie);
2. Originea democratică a autorităţilor alese în baza votului universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat, şi nu desemnate de către autorităţile publice
centrale.
3. O oarecare autonomie faţă de puterea centrală, care nu exercită asupra
autorităţilor administraţiei publice locale decît o simplă putere de tutelă.
4. Distincţia dintre afacerile naţionale şi locale.

1.3 Explicați diferențele dintre descentralizarea pur administrativă și

descentralizarea completă într-un stat unitar.
Descentralizarea exclusiv administrativă. Presupune constituirea unor organe
locale în unităţile administrativ-teritoriale, recunoaşterea autonomiei relative ale
acestor unităţi în sensul unei autogestiuni economico - financiare, inclusiv
dreptul de decizie în problemele de nivel local, fără ca aceste prerogative să
afecteze interesele naţionale. Descentralizarea completă. Acordă unităţilor
administrativ – teritoriale o autonomie, care face ca statul, rămas în principiu
unitar, să admită un sistem asemănător statului federativ.

Subiectul II. Sisteme electorale mixte

2.1 Conceptul și varietatea sistemelor electorale mixte.

Sistemele electorale mixte constituie combinarea sistemului majoritar cu cel cu
reprezentare proporţională în scopul obţinerii unor avantaje.
Practica constituţională cunoaşte următoarele variante ale sistemelor
electorale mixte: Sistemul lui Hare;
Sistemul votului cumulativ;
Votul limitat;
Sistemul “votului unic netransferabil”;
Sistemul german al buletinului dublu;
2.2 Explicați esența sistemului electoral mixt numit Sistemul german de vot
dublu.

Aici scrutinul majoritar şi reprezentarea proporţională se cumulează prin

intermediul votului dublu. Fiecare alegător votează de două ori, într-un singur
buletin împărţit în două părţi. Prima parte include numele candidaţilor din
circumscripţia electorală respectivă, desemnaţi câte unul de fiecare partid,iar a
doua - listele de candidaţi prezentate de fiecare partid în cadrul landului
conform sistemului reprezentării proporţionale.
2.3 Evaluați avantajele și dezavantajele sistemelor electorale mixte.
Dezavantaje- - deşi este posibilă depunerea unor liste de persoane care
candidează împreună fără a fi afiliate la vreo asociaţie electorală, practice nu se
poate vorbi de succesul candidaţilor independenţi;
- metoda reprezentării proporţionale are prioritate în raport cu cea majoritară,
situaţie urmată de o legătură slabă între deputaţi şi electorat;
- “votul util” deformează voinţa alegătorului forţându-l pe acesta să-şi exprime
opţiunea prin acordarea votului altei asociaţii electorale decît celei pe care o
preferă în realitate.
Avantaje - Populaţia având posibilitatea ca prin vot să răspundă la o anumită
politică elaborată şi promovată de concurenţi pentru obţinerea mandatelor
reprezentative; Reprezintă un mod de comunicare între guvernanţi şi guvernaţi;
Sistemele electorale mixte constituie combinarea sistemului majoritar cu cel cu
reprezentare proporţională în scopul unei desfășurări mai eficiente.
 TESTUL NR 16

Tema I. Condiții legale de existență a statului (Elemente componente ale

statului)

1.1 Numiți condițiile legale de existență a statului și formulați definiția acestora.

În doctrina dreptului constituţional s-a încetăţenit ideea, că din punct de vedere

juridic, putem vorbi de prezenţa unui stat la reuniunea a trei elemente
obligatorii: teritoriul, populaţia şi o conducere efectivă exercitată în numele
statului – puterea sa asupra teritoriului şi populaţiei.

Poporul- este o unitate închegată, care dispune de o psihologie (mentalitate)

unică, cultură, tradiţie, limbă, obiceiuri, teritoriu, relaţii economice comune.

Teritoriul-ca element natural al statului, se recunoaşte acea parte a globului

pămîntesc, asupra căruia un stat îşi exercită dominaţia sa publică.Acest spaţiu
geografic este constituit din suprafeţe terestre, acvatice şi maritime, din solul,
subsolul şi coloana aeriană de deasupra lui.

Puterea publică-este o formă a puterii sociale, cu caracter normativ, de

continuitate şi permanenţă, care are drept scop realizarea intereselor întregii
societăţi, fiind organizată într-un mecanism special, numit mecanismul de stat.
1.2 Explicați diferența dintre elementele materiale ale statului și elementele de
natură formală.
Dacă primele două elemente sînt de natură materială (presupuneri necesare de
fapt), al treilea element este de natură formală şi în virtutea acestui fapt, devine
cel mai important. Drept rezultat, statul ne apare ca o îmbinare a unor elemente
de fapt, populaţia şi teritoriul, cu un element politico – juridic, adică o putere
publică reglementată din punct de vedere juridic.
1.3 Descrieți prevederile Constituției Republicii Moldova privind condițiile
legale de existență a statului.

-Constituţia Republicii Moldova inserează faptul că statul are ca fundament

unitatea poporului. Constituţia noastră mai dispune că voinţa poporului
constituie baza puterii de stat (art. 38). De exemplu, Constituţia Republicii
Moldova (preambul) consacră: ”Noi, reprezentanţii plenipotenţiari ai poporului
Republicii Moldova, deputaţi în Parlament … Pornind de la aspiraţiile seculare
ale poporului … Avînd în vedere continuitatea statalităţii poporului … adoptăm
Constituţia Republicii Moldova …”.
- “teritoriul Republicii Moldova este inalienabil” şi că “frontierele ţării sînt
consfinţite prin lege organică”.
- Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un
partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat
în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă
împotriva poporului.

Subiectul II. Principalele responsabilități ale cetățenilor Republicii

Moldova

2.1 Explicați conținutul și esența principalelor responsabilități ale cetățenilor.

Responsabilitățile cetățenilor reprezintă acele obligaţii puse în sarcina
cetăţenilor, esenţiale pentru buna organizare a vieţii sociale, determinate de
scopurile societăţii şi de valorile sociale ocrotite şi promovate de aceasta,
consacrate în norme de drept, care constituie conţinutul normativ al Constituţiei,
a căror respectare este asigurată prin forţa de constrângere a statului atunci când
convingerea nu este suficientă.
2.2 Care sunt principalele îndatoriri ale cetățenilor, consacrate în Constituția
Republicii Moldova?
a)exercitarea cu bună - credinţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
b)devotamentul faţă de ţară;
c) apărarea Patriei;
d) prestarea contribuţiilor financiare;
e) protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor.
2.3 Descrieți condițiile în care este îndeplinită principala îndatorire a cetățenilor
Republicii Moldova de a apăra Patria.
Apărarea Patriei. Această îndatorire fundamentală are un caracter elementar.
Legislatorul constituant a conturat în conţinutul art. 57 o dublă perspectivă
asupra acestei îndatoriri:
a) apărarea Patriei este un drept;
b) apărarea Patriei este o datorie sfântă. Titularii dreptului şi îndatoririi de
apărare a Patriei sunt cetăţenii Republicii Moldova. În acest sens, Constituţia
prevede că serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate
apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice. Fiind o datorie
fundamentală a cetăţenilor Republicii Moldova obligaţiunea militară obligatorie
a cetăţenilor, urmăreşte scopul asigurării completării Forţelor Armate şi
pregătirii rezervei necesare.
Obligaţiunea militară poate fi îndeplinită prin serviciul militar întermen sau prin
pregătirea militară obligatorie. Cetăţenii Republicii Moldova de sex masculin
care au împlinit vârsta de 18 ani şi care după starea sănătăţii sunt apţi pentru
serviciul militar în timp de pace şi în timp de război se incorporeaza
în serviciul militar în termen. Cetăţenii Republicii Moldova care după starea
sănătăţii sunt apţi numai pentru serviciul militar în timp de război şi cetăţenii
care au absolvit instituţii de învăţământ superior se încorporează pentru
pregătirea obligatorie, se efectuează în centrele de instruire ale Ministerului
Apărării sau într-un termen de trei luni, sau în timpul concentrărilor speciale.
Încorporarea în serviciul militar în termen se efectuează în baza decretului
Preşedintelui Republicii Moldova de două ori pe an în mai şi în noiembrie prin
intermediul organelor locale de conducere militară.Cetăţenii Republicii
Moldova beneficiază de amânarea încorporării din motive familiare, de sănătate,
în legătură cu necesitatea continuării studiilor şi alte temeiuri determinate de
legislaţia în vigoare. Termenul serviciului militar în termen în Republica
Moldova este de 12 luni.

TESTUL NR 17

Tema I. Modalităţi de adoptare a Constituţiei

1.1 Enumerați modalitățile de adoptare a constituțiilor descrise în literatură.

Astfel, într-o opinie, sunt
1.2 analizate următoarele forme de adoptare a constituţiei:
- monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei
singure persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de
adoptare a lor;
- mixte, care presupun combinarea formelor monocratice cu cele democratice
de adoptare a constituţiilor.

1.3 În ce mod diferă modalitățile democratice de adoptare a constituțiilor de cele

monocratice?
- monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei
singure persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de
adoptare a lor;

1.4 Cum se adoptă Constituția Republicii Moldova? Discutați răspunsul.

Subiectul II. Conceptul și sensul sistemului electoral

2.1 Formulați definiția unui sistem electoral. Care este diferența dintre
conceptul de „sistem electoral” și „sufrage”?
Noţiunea de sistem electoral presupune procedurile utilizate pentru desemnarea
de reprezentanţi ai poporului în organismele puterii centrale şi locale. Sistemul
electoral mai poate fi interpretat şi ca modalitate de repartizare a mandatelor
disputate în alegeri în funcţie de rezultatele alegerilor.
Noțiunea de ,,suffrage,, presupune dreptul de vot acordat tuturor cetățenilor
majori a unei țări.
2.2 Numiți și explicați esența tipurilor de sisteme electorale cunoscute în
practica constituțională.
În practica electorală exista două mari categorii de sisteme electorale: sistemul
majoritar şi sistemul electoral al reprezentării proporţionale, toate celelalte tipuri
fiind considerate combinaţii în diverse proporţii ale acestora (sisteme electorale
mixte).
-Sistemul electoral majoritar. Sistemul majoritar este o consecinţă directă a
principiului suveranităţii naţionale care cere ca alegerea reprezentanţilor naţiunii
să aibă loc cu majoritatea voturilor alegătorilor.
-Sistemul electoral al reprezentării proporţionale. Presupune un scrutin de
listă, fiecare partid stabilind în acest scop numele candidaţilor care vor figura pe
listele înaintate după procedura prevăzută de legislaţia electorală.
-Sistemele electorale mixte. Constituie combinarea sistemului majoritar cu cel
cu reprezentare proporţională în scopul obţinerii unor avantaje.
2.3 Evaluarea caracteristicilor sistemului electoral din Republica Moldova.
În urma analizei legislaţiei electorale, inclusiv a practicii de aplicare a ei în
Republica Moldova, propunem următoarele etape principale ale procesului
electoral: - fixarea alegerilor; - formarea bazelor organizațional tehnologice ale
alegerilor; - desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi); -
agitaţia electorală; - votarea; - calcularea voturilor, stabilirea rezultatelor
alegerilor şi validarea lor.
Deopotrivă cu etapele principale, constatăm şi existenţa etapelor facultative ale
procesului electoral, care pot pretinde la o existenţă autonomă numai în cazurile
şi în condiţiile expres determinate de legislaţia electorală. În această ordine de
idei în categoria etapelor facultative putem include: - suspendarea (anularea)
alegerilor; - desemnarea suplimentară a candidaţilor; - votarea repetată.
 TESTUL NR 18

Tema I. Conceptul de știință a dreptului constituțional

1.1 Formulați definiția științei dreptului constituțional.

Știinţa dreptului constituţional este ştiinţa juridică, ce are ca obiect de studiu
normele de drept constituţional şi relaţiile sociale din domeniul instituirii, menţinerii şi
exercitării puterii de stat, reglementate de aceste norme, precum şi concepţiile
specialiştilor în materia dreptului constituţional
1.2. Numiți elementele constitutive ale obiectului de cercetare al științei dreptului
constituțional.
Obiectul de studiu al ştiinţei dreptului constituţional îl constituie cele mai importante
relaţii social-economice şi politice, care sunt reglementate de norme de drept
constituţional. Ştiinţa dreptului constituţional cercetează instituţiile dreptului
constituţional şi problemele care se desprind în legătură cu aceste instituţii, într-o
ordine anumită. Această ordine de cercetare este, în fond, o grupare a cunoştinţelor şi
reprezintă însuşi sistemul ştiinţei dreptului constituţional. Prin urmare, sistemul
ştiinţei dreptului constituţional este următorul:
1. Dreptul constituţional ca ramură a dreptului din Republica Moldova (noţiunea,
obiectul, izvoarele).
2. Teoria constituţiei (noţiunea, esenţa şi caracterul constituţiei, apariţia şi dezvoltarea
sa istorică, adoptarea, modificarea şi abrogarea, supremaţia constituţiei).
3. Teoria generală a statului.
4. Forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic din Republica Moldova.
5. Organizarea administrativ - teritorială a republicii.
6. Cetăţenia, drepturileşi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
7. Sistemul electoral.
8. Sistemul autorităţilor publice, formarea şi activitatea lor, actele emise şi
responsabilitatea acestor autorităţi.
1.3 Evaluarea problemelor științei dreptului constituțional în Republica Moldova în
stadiul actual.
Vorbind despre întemeierea dreptului constituţional ca ramură fundamentală în
sistemul de drept din Republica Moldova, trebuie să menţionăm necesitatea
argumentării ştiinţifice a ramurii menţionate. Deoarece dreptul constituţional ocupă un
loc de frunte în cadrul sistemului de drept, datorită rolului crescînd al Constituţiei şi
reformelor constituţionale, el capătă o funcţie socială importantă de reglor al
reformelor sociale şi determinant al statutului juridic aparţinînd autorităţilor publice,
partidelor şi organizaţiilor social-politice, altor subiecţi de drept constituţional. În
acest context trebuie să menţionăm principalele probleme de preocupare a ştiinţei
dreptului constituţional. Putem nominaliza următoarele probleme care se află în
centrul atenţiei investigatorilor ştiinţifici:
1. Obiectul dreptului constituţional în diversele sale forme de manifestare
. 2. Teoria constituţiei, izvoarele dreptului constituţional.
3. Studierea comparativă a constituţiilor din diferite state.
4. Constituţiaîn coraport cu sistemul de drept al Republicii Moldova.
5. Bazele constituţionale ale dezvoltării economice şi sociale.
6. Statutul constituţional al omului şi cetăţeanului.
7. Teoria generală a statului şi forma de stat.
8. Organizarea puterii de stat şi autorităţile publice.
9. Autoadministrarea şi instituţiile democraţiei directe.
10. Republica Moldova în cadrul comunităţii internaţ[Link]înd ca obiect de
investigare normele
de drept constituţional în vigoare, ştiinţa naţională a dreptului constituţional necesită a
fi analizată în lumina evoluţiei lor, a posibilităţii şi necesităţii abrogării unor
reglementări normative vechi şi a apariţiei altor noi.

Subiectul II. Conceptul și principiul dreptului electoral

2.1 Formularea definiției legii electorale în Republica Moldova.

Legea electorala a RM reprezinta regula generala in care sunt incluse normele de drept
constituțional care reglementează relațiile sociale privind alegerea deputaților și a
șefului de stat,precum și a altor persoane competente ce apar în procesul instaurării
menținerii și exercitării puterii în stat.

2.2 Numiți și explicați conținutul principiilor de organizare și desfășurare a alegerilor

ca categorie separată de principii electorale.
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de
obligativitatea, periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de
alternativă şi competitivitate a alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme
electorale, independenţa organelor electorale, nefalsificarea alegerilor, distribuirea
competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia desfăşurării concomitente
a alegerilor şi a referendumului.

2.3 Evaluează diferența dintre alegerile libere și votul direct ca principiu al participării
cetățenilor la alegeri.
Libertatea alegerilor. Constituţia Republicii Moldova (art. 38) consacră acest
principiu. Libertatea alegerilor în calitatea sa de principiu al sistemului electoral cere
ca în procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de
constrângere în raport cu participarea cetăţenilor la alegeri, şi la procesul votării
nemijlocite. Acest principiu presupune caracterul liber al alegerilor în cadrul cărora
orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală aşa cum doreşte el, fără a fi supus
vreunui control şi fără a fi tras la răsundere în legătură cu modul în care şi-a exercitat
acest drept electoral.
Votarea directă. Acest principiu electoral presupune că cetăţenii Republicii Moldova
cu drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor de orice nivel
nemijlocit, fără intervenţia altor persoane. Deci dreptul de vot trebuie exercitat
personal de titular şi nu prin mandatar, chiar dacă acesta ar fi un membru al familiei.
În conformitate cu acest principiu, în Republica Moldova nu pot fi organizate sub nici
un pretext alegeri indirecte sau pe trepte.
TESTUL NR 19

Tema I. Forme de control asupra constituţionalităţii legilor

1.1 Definiți conceptul de control al constituționalității legilor.

Controlul constituţionalităţii legilor, ca rezultat logic al constituţionalismului, este o
activitate organizată de verificare a conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim controlul
constituţionalităţii legilor ca pe o instituţie juridică a dreptului constituţional, constatăm că el
cuprinde ”regulile privitoare la autorităţile competente a face această verificare, procedura de
urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. Prin control al
constituţionalităţii legilor se mai înţelege ”ansamblul dispoziţiilor normative care
reglementează activitatea de verificare a conformităţii legilor şi a altor acte normative cu
dispoziţiile legii fundamentale”

1.2 Cum diferă controlul intern de constituționalitate de controlul extern?

În funcţie de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor, el poate fi intern şi
extern. Controlul intern se realizează de către însuşi organul care a emis actul normativ, iar
cel extern - de către o altă autoritate publică.

1.3 Evaluarea principalelor trăsături ale modelului european de verificare a constituționalității

legilor.
La realizarea controlului prealabil al constituţionalităţii legilor, Curtea Constituţională poate
utiliza mai multe criterii de constituţionalitate, printre care:
- corespunderea normelor legii normelor şi principiilor Constituţiei, principiilor dreptului
internațional;
- proporţionalitatea restricţiilor drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, stabilite în lege, altor
valori şi scopuri, aflate sub protecţia Constituţiei şi respectarea limitelor acestor restricţii;
- certitudinea de drept, care presupune claritatea, exactitatea, caracterul necontradictoriu,
coerenţa logică a normelor legale, posibilitatea aplicării ulterioare uniforme a acestora în
practică.

Subiectul II. Asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului și ale

civile

2.1 Spune-ne despre caracteristicile generale ale mandatului Ombudsmanului.

Caracteristica generală a mandatului. Parlamentul numeşte doi Avocaţi ai Poporului
autonomi unul faţă de celălalt, dintre care unul este specializat în problemele de protecţie a
drepturilor şi libertăţilor copilului. Ambii sunt numiți în funcţie de Parlament pentru un
mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit. Mandatul începe la data depunerii jurămîntului.
Funcţia de Avocat al Poporului poate fi deţinută de persoana care corespunde următoarelor
cerinţe:
este cetăţean al Republicii Moldova;
nu este supusă unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
deţine diplomă de licenţă sau echivalentul acesteia;
are o vechime în muncă de cel puţin 10 ani şi o activitate notorie în domeniul apărării şi
promovării drepturilor;
se bucură de o reputaţie ireproşabilă;
cunoaşte limba de stat;
nu are în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională, înscrieri cu privire la
rezultatul negativ al testului de integritate profesională.
2.2Descrieți procedura de examinare a cererilor avocatului poporului.
După recepționarea cererii Dvs.,, Avocatul Poporului va adopta una din următoarele decizii:
a) Să accepte cererea spre examinare;
b) Să restituie cererea fără examinare;
c) Să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în conformitate cu
prevederile legislației în vigoare.
În decurs de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii în Secretariatul Oficiului
Avocatului Poporului, veți fi informat(ă) despre decizia adoptată de Avocatul Poporului.
Sunt acceptate spre examinare cererile care întrunesc condițiile de admisibilitate. Cererile
acceptate spre examinare sunt investigate în modul stabilit de Legea cu privire la Avocatul
Poporului. Investigarea cererii poate dura mai mult timp, în dependență de complexitatea
acesteia.
Cererea care nu corespunde condițiilor de admisibilitate va fi restituită fără examinare. Dvs.
veți fi informat(ă) obligatoriu despre motivele restituirii și despre procedura pe care sunteți în
drept să o folosiți pentru a vă apăra drepturile și libertățile.
Cererea repetată poate fi depusă după înlăturarea cauzelor care au servit temei pentru
restituire. Cererea repetată în privința acelorași persoane și fapte se va accepta spre
examinare numai în cazul apariției unor circumstanțe noi.
Decizia de restituire a cererii nu poate fi atacată.
În unele cazuri examinarea cererii este imposibilă fără divulgarea informațiilor confidențiale
și a datelor cu caracter personal care vă vizează. Dacă nu dați acordul pentru divulgarea
acestora, va fi luată decizia de încetare a examinării cererii.

2.3 Evaluează drepturile și obligațiile avocatului poporului

În exercitarea mandatului său, Avocatul Poporului are dreptul:
să fie primit în audienţă de către Preşedintele Republicii Moldova, de către Preşedintele
Parlamentului şi de către Prim-ministru atît în cadrul orelor de audienţă, cât şi în afara lor;

să fie primit imediat şi fără nicio formă de obstrucţiune sau întârziere în audienţă de către
conducători şi alte persoane cu funcţii de răspundere de toate nivelurile ale autorităţilor
publice, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare;

să asiste şi să ia cuvântul la şedinţele Parlamentului, ale Guvernului, ale Curţii

Constituţionale, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al
Procurorilor; să prezinte Parlamentului sau Guvernului recomandări în vederea perfecţionării
legislaţiei în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului;

să verifice respectarea şi exercitarea conformă de către autorităţile publice, de către

organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
de către organizaţiile necomerciale, de către persoanele cu funcţii de răspundere de toate
nivelurile a atribuţiilor acestora privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului;

să reprezinte persoanele fizice sau grupurile de persoane fizice în faţa autorităţilor publice şi
instanţelor de judecată în cazurile complexe ce ţin de drepturile şi libertăţile omului sau în
cazurile de interes public, etc.
În același timp, Avocatul Poporului este obligat:
-să apere drepturile şi libertăţile omului în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova,
cu legile şi tratatele internaţionale din domeniul drepturilor şi libertăţilor omului la care
Republica Moldova este parte, să-şi exercite atribuţiile funcţiei în conformitate cu legislaţia;
-să nu divulge secretul de stat şi alte informaţii şi date ocrotite de lege;
- să nu divulge informaţiile confidenţiale, precum şi datele cu caracter personal care i-au fost
comunicate în cadrul activităţii sale, decît cu consimţămîntul persoanei la care acestea se
referă;
- să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu statutul pe care îl deţine. În activitatea sa
Avocatului Poporului este asitat de Oficiul Avocatului Poporului care îi acordă asistenţă
organizatorică, juridică, informaţională şi tehnică.

TESTUL NR 20

Tema I. Modalităţi de adoptare a Constituţiei

1.1 Enumerați modalitățile de adoptare a constituțiilor descrise în literatură.

Astfel, într-o opinie, sunt analizate următoarele forme de adoptare a constituţiei: - monarhice,
care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei singure persoane (monarh
sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a lor;
- mixte, care presupun combinarea formelor monocratice cu cele democratice de adoptare a
constituţiilor.

1.2 În ce mod diferă modalitățile democratice de adoptare a constituțiilor de cele

monocratice?
- monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă voinţa emanatorie a unei singure
persoane (monarh sau oricare alt şef de stat);
- democratice, care asigură participarea efectivă a poporului la opera de adoptare a lor;

1.3 Cum se adoptă Constituția Republicii Moldova? Discutați răspunsul.

Tentativele de reanimare a Constituţiei din 1978 nu erau suficiente pentru rezolvarea noilor sarcini
sociale de unde şi apare nevoia unei noi constituţii. Elaborarea proiectului noii Constituţii a Republicii
Moldova a fost condiţionată şi de necesitatea realizării cadrului juridic al evoluţiei spre statul de
drept, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. În scopul elaborării noii Constituţii, la 19 iunie
1990,
prin hotărârea Sovietului Suprem al RSSM, a fost formată Comisia pentru elaborarea proiectului noii
Constituţii.
La 15 martie 1993 Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova adoptă Hotărârea cu privire la
măsurile în vederea organizării şi desfăşurării discutării proiectului constituţiei de către întregul
popor, care conţinea un program de măsuri tehnico-organizatorice în acest sens. După o serie de
dezbateri asupra proiectului, la 29 iulie 1994, Parlamentul adoptă Constituţia Republicii Moldova. În
aceeaşi zi, Constituţia este promulgată prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova şi intră în
vigoare la 27 august 1994. La aceeaşi dată, Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 este
abrogată în întregime, celelalte legi şi acte normative subordonate legii rămânând în vigoare în
măsura în care nu contravin Constituţiei. Elaborată în aceleaşi condiţii de criză politică ca şi în
celelalte republici socialiste care şi-au declarat
independenţa, Constituţia Republicii Moldova a acceptat un conţinut de compromis. Totodată,
adoptarea Constituţiei a satisfăcut aşteptările societăţii şi a generat o serie de activităţi orientate spre
realizarea conceptului statului de drept, devenind “factorul consolidării politice a societăţii, orientarea
către pacea socială şi spre dezvoltare în cadrul organizării de stat existente”. Constituţia prevede
realizarea categorică a unui echilibru al puterilor, nesubordonând total o autoritate publică faţă de
celelalte. Fiecare dintre cele trei autorităţi - legislativă, executivă şi judecătorească - dispune de
prerogative, care fac posibilă exercitarea unui control asupra celorlalte, limitarea puterii lor. De
asemenea, poporului se rezervă dreptul de a se exprima prin referendum asupra unor probleme ce
creează condiţiile realizării unui echilibru între autorităţile publice şi cetăţeni. Reforma constituţională
din 2000. De la adoptarea Constituţiei în vigoare au trecut aproape două decenii, durată care s-a soldat
cu o serie de tentative de revizuire a Legii fundamentale care, în viziunea guvernanţilor, sunt
condiţionate de unele „imperfecţiuni ce devin un obstacol serios în procesul de guvernare”.

Subiectul II. Conceptul de drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor Republicii

Moldova și clasificarea acestora

2.1 Explicați conținutul teoriilor despre drepturile și libertățile fundamentale.

Adevărul menţionat în prezenta definiţie expimă ipoteza că orice individ în drept să
manifeste o anumită conduită a constituit şi rămîne în continuare obiectul de studiu pentru
mai mulţi gânditori ai dreptului ale căror concepţii pot fi divizate în două teorii de bază:
teoria dreptului natural şi teoria pozitivismului juridic.
Teoria dreptului natural. În viziunea adepţilor acestei teorii drepturile subiective reprezintă
nucleul fenomenului juridic, existenţa normelor de drept fiind justificată de necesitatea
consacrării şi protejării, prin intermediul sancţiunilor, a acelor drepturi cu care fiinţa umană
este înzestrată de la natură.
Pozitivismul juridic. Adepţii dreptului pozitiv neagă orice tentativă de justificare a
existenţei drepturilor subiective. Teoriile pozitiviste susţin ideea că în realitate nu poate
exista nici un fenomen sau împrejurare care să servească sursă de existenţă pentru drepturile
subiective, decât dreptul cuprins în normele în vigoare aparţinând statului. Din aceste
considerente pozitiviştii socot că este inutil să căutăm drepturile omului în dreptul natural,
deoarece acestea sunt create printr-un act de voinţă ce se produce în timp şi în spaţiu, prin
voinţa unipersonală a conducătorilor sau prin acordul de voinţă a celor ce elaborează şi
adoptă legile.
Dacă teoriile dreptului natural şi dreptului pozitiv sunt în cea mai mare parte de origine
occidentală, atunci pentru alte zone geografice ale lumii drepturile omului sunt privite prin
prisma altor teorii, o răspândire mai largă obţinând islamul şi budismul.
Islamul. Promotorii islamului consideră că evoluţia socială nu se realizează prin lupta dintre
diferite categorii sociale şi violenţă, ci prin transformarea “liber consimţită” a societăţii.
Recunoscând că inegalitatea socială este o realitate, se crede că ea va dispărea ca rezultat al
unor eforturi individuale orientate spre realizarea justiţiei sociale.
Budismul. este o concepţie care își justifică sorgintea în meditaţii. Concepţia recunoaşte
interrelaţia dintre necesităţile omului şi ale animalului, plasând această axiomă în centrul
acestui curent.
2.2 Descrieți tradițiile istorice ale instituției drepturilor și libertăților omului în Republica
Moldova.
Un compartiment dedicat “drepturilor şi privilegiilor locuitorilor” conţinea şi „Aşezământul
organizării oblastei Basarabia”. Pe lângă acordarea unor drepturi şi privelegii de ordin
economic şi stabilirea categoriilor sociale pasibile de pedepse corporale, “Aşezământul”
reglementa şi procedura alegerilor în organele elective din provincie. Dreptul de a alege şi de
a fi ales era acordat numai reprezentanţilor nobilimii, în funcţie de censul de proprietate.
Prevederi fragmentare referitoare la o serie de drepturi şi libertăţi au fost incluse, de
asemenea, în diferite Programe de reforme cu caracter social-economic, cum ar fi Proiectul
de constituţie al Republicii Populare Moldoveneşti elaborat după constituirea Sfatului Ţării.
Partea a V-a din Proiect era rezervată totalmente drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor. După anularea tuturor privilegiilor şi deosebirilor de castă, cetăţenii urmau să se
bucure de următoarele drepturi fundamentale: libertatea conştiinţei; dreptul de a fi ascultat de
o instanţă judecătorească; dreptul la proprietate, declarată inviolabilă; dreptul la libera
exprimare; dreptul la adunări politice “paşnice şi fără arme, atât în localuri închise, cât şi sub
cerul liber pentru a discuta orice fel de problemă fără a cere permisiune prealablă”; dreptul de
asociere în obşti în scopuri nepotrivite legilor penale; dreptul de petiţionare; dreptul de a se
uni în “asociaţii muncitoreşti şi să declare greve”. În acelaşi compartiment erau prevăzute şi o
serie de inviolabilităţi, cum ar fi: inviolabilitatea persoanei; inviolabilitatea domiciliului;
secretul corespondenţei; dreptul la libera circulaţie.

2.3 Numiți una dintre modalitățile de clasificare a drepturilor fundamentale și motivați

alegerea dvs.

Cea mai reuşită clasificare, aplicată şi în dreptul internaţional public, realizată „mai mult din
motive metodologice, de încadrare tipologică” pare a fi divizarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului în:
drepturi civile;
drepturile politice;
drepturile social-economice şi culturale.

Vorbind despre clasificarea drepturilor fundamentale, menţionăm o caracteristică esenţială a

drepturilor fundamentale:
indivizibilitatea lor. Clasificând drepturile fundamentale, trebuie să evităm detaşarea
drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Şi în teorie şi
în practică se cere o atenţie importantă, egală drepturilor politice şi civile, economice şi
sociale. Toate drepturile omului sunt importante şi formează un tot unitar şi numai
«garantarea reală a tuturor drepturilor permite afirmarea plenară a personalităţii şi demnităţii
umane».
 TESTUL NR 21

Subiectul I. Forma de guvernare

1.1 Formulați conceptul de monarhie ca formă de guvernare.

Monarhia. Monarhia (în traducere din limba greacă înseamnă din proprie autoritate,
sau putere personală) este forma de guvernământ în cadrul căreia puterea publică este
individualizată, fiind prerogativa excepţională a monarhului. Fiind cea mai matură,
monarhia este considerată şi cea mai răspândită formă de guvernământ. În evoluţia sa
monarhia s-a realizat într-o formă sau alta, datorită cărui fapt astăzi putem discuta
despre monarhia absolută şi monarhia limitată.

1.2 Numiți formele de manifestare a monarhiei în diferite școli naționale de drept

constituțional.
Monarhia s-a manifestat în două forme.
Monarhia absolută se caracterizează prin puterea discreţionară a şefului de stat în
persoana monarhului care, pe lîngă faptul că este unicul legislator, dirijează nemijlocit
cu administrarea publică şi este instanţa judiciară supremă. Fiind prima şi cea mai
veche formă de guvernămînt, monarhia absolută a fost specifică pînă la Revoluţia
franceză.
Monarhia limitată, numită şi constituţională, se caracterizează printr-o limitare a
puterii absolute a monarhului prin dispoziţii normative din Constituţia statului
respectiv. În literatura de specialitate monarhia limitată (constituţională) este divizată,
la rîndul său, în - monarhie dualistă şi monarhie parlamentară.
-Monarhia dualistă este o formă iniţială a monarhiei limitate (constituţionale), în
cadrul căreia puterea de stat se realizează conform principiului separării puterii, mai
ales a puterilor legislative şi executive.
-Monarhia parlamentară este o formă a monarhiei limitate (constituţionale), cu o
divizare expresă a puterilor în stat, divizare care asigură primatul legislativului asupra
executivului, monarhul avînd mai mult un caracter simbolic, exercitând, de regulă,
atribuţii de ordin protocolar.

1.3 Evaluați circumstanțele care determină forma de guvernare.

Forma de guvernământ, ca noţiune şi mai apoi ca instituţie juridică de drept
constituţional, are o importanță deosebită întru reglementarea normativă a relaţiilor, ce
ţin de buna organizare şi funcţionare a statului. Noţiunea în discuţie ni se prezintă
drept un instument efectiv, care ne permite să pătrundem în esenţa unui sau altui
mecanism de stat, consfinţit în constituţiile statelor respective.
În doctrina contemporană a dreptului constituţional forma de guvernămînt este
interpretată сa o modalitate de constituire şi funcţionare a autorităţilor publice
legislative şi executive centrale, vizând în special instituţia şefului de stat în raport cu
autoritatea legislativă.

Subiectul II. Conceptul și principiile dreptului electoral

1.4 Formularea definiției legii electorale în Republica Moldova.

Legea electorala a RM reprezinta regula generala in care sunt incluse normele

de drept constituțional care reglementează relațiile sociale privind alegerea
deputaților și a șefului de stat,precum și a altor persoane competente ce apar în
procesul instaurării menținerii și exercitării puterii în stat.

1.5Numiți și explicați conținutul principiilor de organizare și desfășurare a

alegerilor ca categorie separată de principii electorale.

Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de

principii care reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale
ce ţin de

obligativitatea, periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de

alternativă şi competitivitate a alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme
electorale, independenţa organelor electorale, nefalsificarea alegerilor,
distribuirea competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia
desfăşurării concomitente a alegerilor şi a referendumului.

1.6Evaluează diferența dintre alegerile libere și votul direct ca principiu al

participării cetățenilor la alegeri.

Libertatea alegerilor în calitatea sa de principiu al sistemului electoral cere ca în

procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de
constrângere în raport cu participarea cetăţenilor la alegeri, şi la procesul votării
nemijlocite. Acest principiu presupune caracterul liber al alegerilor în cadrul
cărora orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală aşa cum doreşte el, fără a fi
supus vreunui control şi fără a fi tras la răsundere în legătură cu modul în care
şi-a exercitat acest drept electoral.
Votarea directă. Acest principiu electoral presupune că cetăţenii Republicii
Moldova cu drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor
de orice nivel nemijlocit, fără intervenţia altor persoane. Deci dreptul de vot
trebuie exercitat personal de titular şi nu prin mandatar, chiar dacă acesta ar fi
un membru al familiei. În conformitate cu acest principiu, în Republica
Moldova nu pot fi organizate sub nici un pretext alegeri indirecte sau pe trepte.
 TESTUL NR 22

Tema I. Diversitatea formelor constituţiilor

1.1 Numiți criteriile pe baza cărora doctrina dreptului constituțional recurge la

clasificarea constituțiilor.
În doctrina dreptului constituţional se procedează la clasificarea constituţiilor,
clasificare efectuată în baza diferitelor criterii, şi anume:
- În funcţie de forma de exprimare, constituţiile se împart în constituţii scrise şi
constituţii nescrise(cutumiare).
-În funcţie de durata de acţiune a constituţiilor în timp, ultimele se clasifică în
provizorii şi permanente;
- În funcţie de modul în care constituţiile pot fi modificate, se împart în rigide şi
flexibile;
- După regimul politic consacrat, constituţiile pot fi clasificate în democratice şi
autoritare.

1.2 Numiți și explicați metodele prin care se asigură rigiditatea constituțiilor în

practica constituțională.
Caracterul rigid al constituţiei a fost creat prin mai multe metode. Una dintre ele este
exprimarea opiniilor că o constituţie o dată stabilită nu mai poate fi modificată.
Această concepţie s-a materializat prin Legea constituţională din 14 august 1884 din
Franţa, conform căreia forma republicană de guvernământ ”nu va putea forma obiectul
vreunei tendinţe de modificare”. Asemenea interdicţii au cuprins şi Constituţia
franceză din 5 octombrie 1958, şi Constituţia italiană din 1948. Pe parcursul anilor
instituţia juridică a interdicţiei revizuirii anumitor dispoziţii din Legea fundamentală a
fost contestată.

1.3 Să prezinte o scurtă analiză a Constituției Republicii Moldova, bazată pe

varietateaformelor constituționale existente în lume.
Forma constituţiei este manifestarea exterioară a normelor de drept exprimate în
sursele juridice. Prin forma externă a constituţiei se subînţelege expresia verbală a
dispoziţiilor constituţionale într-un act unitar codificat, iar prin forma internă – modul
de organizare, structura conţinutului ei care asigură coerenţa elementelor structurale
ale sale, consecutivitatea amplasării lor.
Constituția RM face parte din grupul constituțiilor nedesfășurate ceea ce rezultă că
constituția dată constă dintr-un singur act și este monoconstituție,totodată Constituția
RM este una de tip codificată .

Subiectul II. Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova

2.1 Numiți și explicați trăsăturile distinctive ale modului de pierdere a cetățeniei.

1) renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova- este un mod amiabil de rezolvare a
unor probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane la un stat anumit.
2) retragerea cetăţeniei Republicii Moldova- retragerea cetăţeniei Republicii Moldova
apare ca o sancţiune care se aplică unei persoane care: a dobîndit cetăţenia Republicii
Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă, prin ascunderea unor date pertinente
sau în lipsa temeiurilor prevăzute de legislația în vigoare ori precedentă în materie de
cetățenie; s-a înrolat benevol în forţe armate străine; a săvîrşit fapte deosebit de grave
prin care se aduc prejudicii esenţiale statului.
3) în temeiul unui acord internaţional la care Republica Moldova este parte

2.2 Descrieți cazurile în care nu se acceptă renunțarea la cetățenia Republicii

Moldova.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova nu se accepta în cazul în care persoana nu
prezentă adeverinţa privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui alt stat ori
garanţiei dobîndirii cetăţeniei unui alt stat.

2.3 Evaluează condițiile în care legislația națională permite o pluralitate de cetățeni.

În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
- copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetăţenia
unui alt stat;
- cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această cetăţenie
este dobîndită automat prin căsătorie;
- copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat în
urma adopției;
-dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte;
-în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau
nu poate fi rezonabil cerută;

TESTUL NR 23

Tema I. Forme de control asupra constituţionalităţii legilor

1.1 Definiți conceptul de control al constituționalității legilor.
Controlul constituţionalităţii legilor, ca rezultat logic al constituţionalismului, este o
activitate organizată de verificare a conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim
controlul constituţionalităţii legilor ca pe o instituţie juridică a dreptului constituţional,
constatăm că el cuprinde ”regulile privitoare la autorităţile competente a face această
verificare, procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei
proceduri. Prin control al constituţionalităţii legilor se mai înţelege ”ansamblul
dispoziţiilor normative care reglementează activitatea de verificare a conformităţii
legilor şi a altor acte normative cu dispoziţiile legii fundamentale”

1.2 Cum diferă controlul intern de constituționalitate de controlul extern?

În funcţie de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor, el poate fi
intern şi extern. Controlul intern se realizează de către însuşi organul care a emis actul
normativ, iar cel extern - de către o altă autoritate publică.

1.3 Evaluarea principalelor trăsături ale modelului european de verificare a

constituționalității legilor.
La realizarea controlului prealabil al constituţionalităţii legilor, Curtea Constituţională
poate utiliza mai multe criterii de constituţionalitate, printre care: - corespunderea
normelor legii normelor şi principiilor Constituţiei, principiilor dreptului internațional;
- proporţionalitatea restricţiilor drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, stabilite în lege,
altor valori şi scopuri, aflate sub protecţia Constituţiei şi respectarea limitelor acestor
restricţii; - certitudinea de drept, care presupune claritatea, exactitatea, caracterul
necontradictoriu, coerenţa logică a normelor legale, posibilitatea aplicării ulterioare
uniforme a acestora în practică.

Subiectul II. Problema străinilor în dreptul constituțional

2.1 Definiți conceptul de statut juridic al străinilor.
Conceptul de statut juridic al străinilor presupune persoana care nu are cetăţenia
statului în care se află, dar are dovada apartenenţei sale la un alt stat.
2.2 Care sunt regimurile juridice oferite străinilor.
Actualmente putem vorbi despe următoarele regimuri juridice acordate străinilor:
[Link] naţional. . Este cea mai democratică formă de tratament a străinilor în
condiţiile căreia străinii, în mare măsură sunt egalaţi în drepturi cu cetăţenii statului
respectiv. Străinii însă pot fi limitaţi, în unele drepturi.
2. Regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate (favorabilităţii majore). Este o
formă de tratament consacrată în tratatele internaţionale, acordă cetăţenilor statului cu
care s-a încheiat tratatul acelaşi regim avantajos de care se bucură cetăţenii unor state
terţe.
3. Regimul preferenţial. Se deosebeşte prin acordarea străinilor anumitor privilegii
şi priorităţi în domeniul comerţului şi comunicării populaţiei din preajma frontierei.
4. Regimul special. Constă în înzestrarea unor categorii de străini cu anumite drepturi
prevăzute în legislaţia naţională sau în acordurile internaţionale pentru unele domenii
de activitate.
În literatura de specialitate se mai remarcă “regimul uşilor deschise”, “regimul
identităţii”, “regimul reciproc (mutual)” şi “regimul mixt”, care constituie, în
esenţă, o îngemănare a regimului naţional cu cel al favorabilităţii majore.

2.3 Evaluarea statutului juridic al străinilor în Republica Moldova.

Statutul juridic al cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova este determinat

de Constituţie (art. 19) şi de Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova,
dar și de alte legi cum ar fi Legea privind integrarea străinilor în Republica Moldova.
În conformtate cu Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova, sunt
recunoscuți cetățeni străini, persoanele care nu deţin cetăţenia Republicii Moldova sau
care sunt [Link] privind regimul străinilor în Republica Moldova
reglementează intrarea, aflarea şi ieşirea străinilor pe/de pe teritoriul Republicii
Moldova, acordarea şi prelungirea dreptului de şedere, repatrierea, documentarea
acestora, stipulează măsuri de constrîngere în caz de nerespectare a regimului de
şedere şi măsuri specifice de evidenţă a imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile
asumate de Republica Moldova prin tratatele internaţionale la care este parte. În
dezvoltarea articolului 19 din Constituție, în Republica Moldova străinii se bucură de
aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, precum şi de drepturile
prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu
excepţiile stabilite de legislaţia în vigoare. Străinii aflaţi pe teritoriul Republicii
Moldova sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de intrare
şi, după caz, dreptul de şedere pe teritoriul ţării, de asemenea să părăsească teritoriul
Republicii Moldova la expirarea termenului de şedere acordat. Pe timpul aflării sau
şederii în Republica Moldova, străinii sunt obligaţi să respecte legislaţia Republicii
Moldova şi să se supună, în condiţiile legii, controlului organelor abilitate. Străinii nu
beneficiază de dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele legislative, cele executive
sau în organele administraţiei publice locale, nici de a participa la referendum. Ei nu
pot fi membri de partid sau ai altor organizaţii social-politice. La fel, străinii nu pot
satisface serviciul militar în forţele armate ale Republicii Moldova.
TESTUL NR 24

Tema I. Procedura de revizuire a Constituţiei

1.1 Definiți conceptul de „revizuire constituțională” și descrieți condițiile care

justifică această procedură.
În viziunea prof. Cr. Ionescu, revizuirea constituţiei ”constă în modificarea acesteia
prin reformularea, abrogarea anumitor articole sau prin adăugarea unui text nou”.
Acelaşi autor constată că revizuirea constituţiei este motivată de:
- producerea unui eveniment politic marcant (adoptarea Declaraţiilor de Suveranitate
şi Independenţă a Republicii Moldova);
- schimbări produse în structura organismelor guvernante (de exemplu, instituirea
funcţiei de Preşedinte a Republicii Moldova în 1991);
- transformarea denumirii unor organisme prin care se exrcită puterea publică
(schimbarea denumirii Sovietului Suprem al Republicii Moldova);
- procedura unor schimbări în organizarea şi funcţionarea unuia sau unora dintre
organismele prin care se exercită guvernarea (reforma constituţională din Republica
Moldova din 2000, prin care a fost modificată procedura de alegere a Preşedintelui
republicii).

1.2 Care sunt regulile de procedură pentru revizuirea Constituției? Justificați

necesitatea respectării acestor reguli.
Procedura de revizuire a constituţiei este guvernată de anumite reguli, printre care:
- dreptul de a revizui constituţia trebuie să aparţină autorităţii publice care a adoptat-o;
- autoritatea publică împuternicită să revizuiască constituţia trebuie să fie prevăzută
de înseşi normele constituţionale;
- procedura de revizuire a constituţiei nu trebuie să se deosebească, în principiu, de
cea de adoptare. Este considerat că această regulă implică o procedură complicată de
modificare, fiind numită şi teoria ”paralelismului” sau ”simetriei” formelorSe mai cere
ca procedura de revizuire a constituţiei să fie ”clară şi precisă”, deoarece aceasta
asigură buna funcţionare a instituţiilor constituţionale, asigură încrederea între
partidele politice,precum şi încrederea cetăţenilor în instituţiile constituţionale. În
opinia noastră, în categoria acestor reguli ar trebui să includem şi necesitatea
consacrării procedurii de revizuire a constituţiei chiar în textul [Link] şi
fixarea în legea fundamentală a acestei proceduri este una dintre formele juridice de
protecţie a constituţiei, destinată să-i asigure stabilitatea. Normele care stabilesc
această procedură asigură protecţia juridică a legii fundamentale. Ele pot fi definite ca
instituţie a autoapărării constituţionale.
1.3 Numiți etapele procesului de revizuire a Constituției Republicii Moldova și
explicați conținutul acestora.
Se consideră că toate constituţiile scrise prevăd o anumită procedură de revizuire care
cuprinde trei etape:
1) iniţiativa de revizuire- Constituţia Republicii Moldova, revizuirea ei poate fi
iniţiată de: - un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai republicii cu drept de
vot.- un număr de cel puţin o treime din deputaţi în Parlament; - Guvernul Republicii
Moldova.
2) dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea publică competentă;-în
Republica Moldova prerogativa de dezbatere a iniţiativei de revizuire a Constituţiei
aparţine Parlamentului, căruia, conform art.141 din Constituţie, i se prezintă proiectele
de legi constituţionale, dar numai după ce acestea sunt avizate prin hotărârea Curţii
Constituţionale, adoptate cu votul a cel puţin patru judecători
3) adoptarea legii de revizuire a constituţiei- Parlamentul Republicii Moldova este în
drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei numai după cel puţin 6
luni de la data prezentării iniţiativei legislative, cu votul a două treimi din deputaţi.
Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova poate fi considerată nulă dacă
Parlamentul nu adoptă legea de modificare a Constituţiei timp de un an de la data
prezentării iniţiativei respective (art.143 ).

Subiectul II. Principiile votului

2.1 Formularea unei definiții a principiilor dreptului electoral.

Principiile dreptului electoral reprezintă dispoziţii cu caracter general care
direcţionează întregul proces de reglementare normativă a raporturilor electorale. Ele
formează conţinutul de bază al sistemului electoral, asigură mecanismul de
reglementare normativă a alegerilor, îndeplinesc rolul unor criterii de apreciere a
legalităţii acţiunilor întreprinse de cetăţeni, blocuri electorale, comisii electorale,
organe de stat, organe de autoadministrare locală, instanţe judecătoreşti.

2.2 Prin ce diferă principiile de organizare și desfășurare a alegerilor de principiile

participării cetățenilor Republicii Moldova la alegeri?
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de
obligativitatea, periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de
alternativă şi competitivitate a alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme
electorale, independenţa organelor electorale, nefalsificarea alegerilor, distribuirea
competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia desfăşurării concomitente
a alegerilor şi a referendumului. În categoria principiilor participării cetăţenilor
Republicii Moldova la alegeri vom include universalitatea şi egalitatea dreptului de a
alege şi de a fi ales, votarea directă, votarea secretă, libertatea exprimării opţiunilor
electorale.

2.3 Evaluarea cazurilor de abținere de la vot în Republica Moldova.

1. Forţat. Sistemele electorale actuale nu funcţionează întotdeauna în scopul sporirii
participării individului la viaţa politică a naţiunii. Unele prevederi au chiar efecte
opuse, şi aceasta a fost şi scopul introducerii lor. Aceste restricţii pot fi cu caracter
personal.

2. Mnimalizat. Se întâlneşte ân ţările în care dreptul la vot este de mare cinste. Sunt
prezente doar abţinerile forţate, călătorie, boală neprevăzută.
3. Abtenţionismul legat de statutul social. Este determinat de o slabă integrare
temporarăsau de lungă durată. El afectează unele categorii sociale bine determinate,
tineretul, femeile, persoanele în vîrstă, populaţia de la sate, fenomen rural, astăzi
fenomen al marelor oraşe.
4. Absenteismul politic. Este determinat de modalitatea de scrutin şi orientarea
politică.
Fenomenul abstenţionsmului dictează nevoia unei educaţii civice şi electorale chiar şi
în democraţiile consacrate. Cu atît mai mult, o atare educaţie apare necesară în noile
democraţii. Numai în rezultatul unei educaţii temeinice a alegătorilor, în care li se
arată buletinul de vot, cum să se orienteze pentru a găsi partidul pentru lista căruia
vrea să voteze, cum să aplice ştampila “Votat”, cum să împatureasca buletinul şi să-l
introducă în una de votare, fără ca acesta să se desfacă, există certitudinea că
alegătorul va participa la alegeri, nu-şi va da votul la întîmplare, caz în care, dacă
votul nu este nul, este cel puţin ineficient.

TESTUL NR 25

Tema I. Concept, esență și tipuri de regimuri politice

1.1 Formulați definiția unui regim politic. Explicați varietatea de opinii pe această
temă.
- Regimul politic reprezinta forma concreta de organizare si functionare a sistemului
politic si in consecinta, prin regim politic se intelege modul concret de organizare,
institutionalizare si functionare a sistemului politic si de exercitare a puterii politice de
catre o forta social-politica in cadrul unei comunitati sociale sau a unui istem social
global; Interesul pe care-l manifestă societatea faţă de această instituție este
determinat de importanţa teoretică şi mai ales practică acordată acestui element al
vieţii statale contemporane.
1.2 Explicați diferența dintre o democrație și un regim politic liberal.
Democraţia reprezintă un sistem de instituţii şi relaţii, prin care membrii societăţii
acţionează fie direct, ca autoritate elaboratoare a deciziilor cu caracter obligatoriu, fie
prin intermediul unor reprezentanţi, care elaborează aceste decizii în numele celor care
i-au ales, ceea ce duce la două tipuri de regimuri democratice: democraţia directă şi
democraţia semi - directă.
Regimul politic liberal. Concepţia liberală a regimului politic este considerată mai
superioară şi mai puţin periculoasă pentru libertate, decît democraţia.
Spre deosebire de susţinătorii democraţiei, liberalii mizează nu pe suveranitatea
populară, dar pe suveranitatea naţională, care îşi are sorgintea în Declaraţia franceză a
drepurilor omului şi cetăţeanului (art.3), în conformitate cu care “principiul oricărei
suveranităţi rezidă esenţial în naţiune.

1.3 Evaluați trăsăturile unui regim totalitar.

Particulariăţile regimului totalitar se exprimă prin următoarele:
a) Dizolvarea unor relaţii specifice societăţii civile prin dezorganizarea sistematică a
multiplelor asociaţii,cluburi, grupuri profesionale sau confesionale;
b) Existenţa monopolului conducerii societăţii de către partidul unic;
c) Fuziunea puterilor prin nerecunoaşterea principiuluiseparării puterilor în stat;
d) Unitatea puterii se identifică cu puterea personală a conducătorului;
e) Centralizarea şi uniformizarea tuturor aspectelor vieţii social-economice şi
culturale;
f) Exercitarea controlului maselor printr-o poliţie politică;
g) Realizarea unui consens total în rîndul cetăţenilor care, practic, este echivalent unei
supuneri necondiţionate;
h) “Teatralizarea” la scară naţională a vieţii politice (parade, venerarea
conducătorilor, reconstruirea trecutului glorios).

Subiectul II. Modalități de obținere a cetățeniei în Republica Moldova

2.1 Care sunt condițiile pentru persoanele care doresc să obțină cetățenia Republicii
Moldova prin naturalizare?
Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda prin naturalizare la cererea cetățeanului
străin sau apatridului cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova,
care respectă prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea nivelului de
cunoaştere a limbii de stat și are surse legale de venit, cu respectarea uneia dintre
următoarele condiții:
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani. Pentru
apatrizi, refugiaţi şi beneficiarii de protecție umanitară și azil politic, termenul
respectiv este de 8 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii
vîrstei de 18 ani;
− este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut
domiciliul în mod continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau la copii
(inclusiv părinți adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii Moldova.

2.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin
recunoașterea restabilirii cetățeniei.
-Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară şi se
stinge numai între oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în colective,
pe de o parte, şi o autoritate publică, pe de altă parte.
- Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al
raportului de drept constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine, pe de o
parte, atît voinţa autorităţii statale, exprimată în conţinutul normei de drept
constituţional, atît şi voinţa subiecţilor participanţi la raportul de drept constituţional.
- Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în cadrul
unor relaţii sociale de o importanţă deosebită.

2.3. Descrieți cazurile de negare a cetățeniei Republicii Moldova.

Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi acordată prin naturalizare la cerere sau
redobândită de persoanei care:
− a săvîrşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
− a fost implicată în activitate teroristă;
− în perioada de examinare a cererii, execută sau are de executat pedeapsa penală
privativă de libertate în temeiul sentinţei instanţei de judecată, are antecedente penale
nestinse sau se află sub urmărire penală;
− desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea
şi moralitatea populaţiei;
− nu întruneşte integral condiţiile pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova,
stabilite de legislație;
− în procesul de acordare sau de redobîndire a cetăţeniei, prezintă informaţii false sau
ascunde unele date pertinente.
 TESTUL NR 26

Tema I. Organe competente pentru controlul constituţionalităţii legilor

1.1 Enumerați autoritățile competente pentru revizuirea constituționalității legilor

bazate pe practica constituțională a mai multor țări.

Controlul constituţionalităţii legilor poate fi exercitat sub următoarele forme:

controlul exercitat prin opinia publică;
controlul prin referendum;
controlul printr-un organ politic;
controlul printr-un organ jurisdicţional;

controlul printr-un organ unic, special şi [Link] competentă pentru

revizuirea constituționalității legilor este Parlamentul cu hotărârea Curții
Constituționale.

1.2 Explicați diferența dintre controlul jurisdicțional concentrat al constituționalității

legilor și controlul difuz.

Sistemul difuz diferă de sistemul concentrat după modalitatea de declanşare a

controlului constituţionalităţii. În sistemul difuz controlul este iniţiat pe cale de
excepţie, iar în sistemul concentrat pe cale de acţiune.(Este specific controlului printr-
un organ jurisdicțional.

1.3 Evaluarea avantajelor și dezavantajelor revizuirii constituționalității legilor prin

referendum.
Dezavantaje-
a) Consultarea poporului prin referendum se face mai ales în considerarea unor
semnificaţii politice, iar neconstituţionalitatea este mai mult o problemă de “tehnică
juridică”.
b) Organizarea referendumurilor devine practic imposibilă atunci când situaţiile de
neconstituţionalitate sunt frecvente.
c) Referendumul este în stare să tărăgăneze rezolvarea conflictului apărut între
constituţie şi o lege ordinară.
Avantaje-Este o modalitate de asociere a poporului la procesul de elaborare a legilor;
Este forma de control cea mai expresiv democratică.

Subiectul II. Conceptul și importanța sistemului electoral

2.1 Formulați definiția unui sistem electoral. Care este diferența dintre conceptul de
„sistem electoral” și „sufrage”?
Noţiunea de sistem electoral presupune procedurile utilizate pentru desemnarea de
reprezentanţi ai poporului în organismele puterii centrale şi locale. Sistemul electoral
mai poate fi interpretat şi ca modalitate de repartizare a mandatelor disputate în alegeri
în funcţie de rezultatele alegerilor.
Noțiunea de ,,suffrage,, presupune dreptul de vot acordat tuturor cetățenilor majori a
unei țări.
2.2 Numiți și explicați esența tipurilor de sisteme electorale cunoscute în practica
constituțională.
În practica electorală exista două mari categorii de sisteme electorale: sistemul
majoritar şi sistemul electoral al reprezentării proporţionale, toate celelalte tipuri fiind
considerate combinaţii în diverse proporţii ale acestora (sisteme electorale mixte).
-Sistemul electoral majoritar. Sistemul majoritar este o consecinţă directă a
principiului suveranităţii naţionale care cere ca alegerea reprezentanţilor naţiunii să
aibă loc cu majoritatea voturilor alegătorilor.
-Sistemul electoral al reprezentării proporţionale. Presupune un scrutin de listă,
fiecare partid stabilind în acest scop numele candidaţilor care vor figura pe listele
înaintate după procedura prevăzută de legislaţia electorală.
-Sistemele electorale mixte. Constituie combinarea sistemului majoritar cu cel cu
reprezentare proporţională în scopul obţinerii unor avantaje.
2.3 Evaluarea caracteristicilor sistemului electoral din Republica Moldova.
În urma analizei legislaţiei electorale, inclusiv a practicii de aplicare a ei în Republica
Moldova, propunem următoarele etape principale ale procesului electoral:

- fixarea alegerilor;
- formarea bazelor organizațional tehnologice ale alegerilor;
- desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi);
- agitaţia electorală;
- votarea;
- calcularea voturilor, stabilirea rezultatelor alegerilor şi validarea lor.
Deopotrivă cu etapele principale, constatăm şi existenţa etapelor facultative ale
procesului electoral, care pot pretinde la o existenţă autonomă numai în cazurile şi în
condiţiile expres determinate de legislaţia electorală. În această ordine de idei în
categoria etapelor facultative putem include:
- suspendarea (anularea) alegerilor;
- desemnarea suplimentară a candidaţilor;
- votarea repetată.

TESTUL NR 27

Tema I. Caracteristicile structurii interne a ramurii dreptului constituțional.

1.1 Formulați definiția sistemului intern al ramurii dreptului constituțional.

Noţiunea de sistem cuprinde orice set de elemente ce există într-o anume relaţie
modelată unul faţă de celălalt. Ca ramură a sistemului de drept, dreptul constituţional
reprezintă, la rîndul său, un sistem de norme şi instituţii juridice care, în raport cu
sistemul dreptului, apare ca subsistem al acestuia, ca "parte" a "întregului".

1.2 Numiți elementele constitutive ale sistemului intern al ramurii dreptului

constituțional și explicați esența acestora.
În rezultat, dreptul constituţional reprezintă un sistem complicat care cuprinde un set
de elemente interdependente care-i formează structura internă. S-a constatat deja că
elementele constitutive ale sistemului dreptului constituţional sunt;
principiile fundamentale ale dreptului constituţional (nişte idei cu caracter de mare
generalitate sau postulate directoare, cuprinse în conţinutul unor norme juridice, care se
bucură de forţă juridică superioară faţă de alte norme juridice),
instituţiile juridice ale ramurii de drept constituţional (Ea reprezintă un cadru
distinct de norme de drept constituţional, care reglementează relaţii fundamentale cu
acelaşi specific.) şi
normele de drept constituţional. (norma de drept constituţional este considerată acea
normă juridică, care reglementează modul de organizare a societăţii în stat, esenţa,
forma şi mecanismul statului, atribuţiile şi responsabilitatea guvernanţilor, drepturile
şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanlui).

1.3 Care sunt trăsăturile normelor de drept constituțional? Descrieți garanțiile

care asigură îndeplinirea acestora.
Concluzionăm cu teza că normele de drept constituţional se deosebesc de toate
celelalte norme de drept:
- prin obiectul lor, deoarece prin intermediul acestora se reglementează relaţii din
domeniul instituirii şi exercitării puterii de stat;
- ele constituie fundamentul juridic al puterii politice. Prin elaborarea şi realizarea
normelor şi principiilor de drept constituţional se înfăptuieşte conducerea societăţii la
cel mai înalt nivel.

Subiectul II. Statutul juridic al cetăţenilor Republicii Moldova

2.1 Care sunt principiile care guvernează cetăţenia Republicii Moldova?
Egalitatea cetăţenilor;
Plenitudinea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor Republicii Moldova prevăzute de
legislaţia naţională;
Numai cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să-şi onoreze toate îndatoririle
stabilite prin Constituţie şi alte izvoare de drept;
Cetăţenia Republicii Molova se dobândeşte, de regulă, în virtutea legăturii de sânge;
De regulă, persoanele care aparţin statului Republica Moldova au o singură cetăţenie -
cetăţenia Republicii Moldova;
Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă în mod arbitrar, iar cetăţenii nu pot fi
privaţi de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

2.2 Numiți documentele care confirmă cetățenia Republicii Moldova.

Certificatul de naștere,buletinul de identitate,pașaportul.

2.3 Evaluarea drepturilor exclusive ale cetăţenilor Republicii Moldova.

Drepturi exclusive de care se bucură numai cetăţenii Republicii Moldova:
-dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale statului (art. 38 din
Constituţie);
-dreptul de a domicilia pe teritoriul Republicii Moldova şi de a-şi stabili domiciliul
sau reşedinţa în orice localitate din ţară (art. 27 din Constituţie);
-numai cetăţenii Republicii Moldova au acces la funcţii publice (art. 39 din
Constituţie); cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a nu fi extrădaţi sau expulzaţi
din ţară (art. 17 din Constituţie);
-cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la protecţia statului atât în ţară, cât şi în
străinătate (art. 18 din Constituţie).
Drepturile exclusive oferă cetățenilor RM posibilitatea de a se bucura de
universalitatea drepturilor şi libertăţilor consacrate în Constituţie şi în alte izvoare de
drept ale statului nostru. Însăşi denumirea acestui principiu ne sugerează ideea că
persoanele care nu deţin cetăţenia republicii nu se bucură decât de o parte din
drepturile consfinţite în legislaţia internă, ele fiind inaccesibile cetăţenilor străini şi
apatrizilor.

TESTUL NR 28

Tema I. Supremaţia Constituţiei şi garanţiile legale ale menţinerii acesteia

1.1 Dați o definiție conceptului de supremație a constituției. Explicați în ce măsură

conținutul acestei definiții este reflectat în textul Constituției Republicii Moldova?
Supremaţia Constituţiei ca pe o noţiune complexă al cărei conţinut cuprinde
”trăsături şi elemente (valori) politice şi juridice, care exprimă poziţia supraordonata a
constituţiei nu numai în sistemul de drept, ci şi în întregul sistem social-politic al unei
ţări”.
Pornind de la o asemenea realitate incontestabilă, Constituţia Republicii Moldova
inserează principiul statului de drept, ridicând Constituţia la rangul de lege supremă a
statului. Nicio lege, niciun alt act juridic, ce contravine prevederilor Constituţiei, nu
are putere juridică, se consacră în art. 7 din Legea fundamentală.

1.2 Vă rugăm să furnizați o scurtă analiză a garanțiilor care asigură supremația

Constituției așa cum este prevăzută în doctrina dreptului constituțional.
În ce priveşte garanţiile chemate să asigure supremaţia constituţiei, în literatura de
specialitate sunt evidenţiate trei garanţii juridice specifice, şi anume:
controlul general al aplicării constituţiei,
îndatorirea fundamentală de a respecta constituţia şi controlul constituţionalităţii
legilor.
Unii autori menţionează două instituţii juridice ”pentru asigurarea în fapt a
supremaţiei constituţiei”: controlul constituţionalităţii legilor şi contenciosul
administrativ.
Alţi autori includ în categoria acestor garanţii şi sistemul jurisdicţional de aplicare a
legii, considerând că respectarea principiilor şi normelor cuprinse în constituţie şi
dezvoltate prin legi organice şi ordinare se asigură şi printr-o ”activitate complexă
exercitată de sistemul instituţional al puterii judecătoreşti”.
1.3 Ce garanții legale asigură supremația Constituției Republicii
Moldova? Determinați eficacitatea acestora.
Controlul constituţionalităţii legilor, ca rezultat logic al constituţionalismului, este o
activitate organizată de verificare a conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim
controlul constituţionalităţii legilor ca pe o instituţie juridică a dreptului constituţional,
constatăm că el cuprinde ”regulile privitoare la autorităţile competente a face această
verificare, procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei
proceduri. Prin control al constituţionalităţii legilor se mai înţelege ”ansamblul
dispoziţiilor normative care reglementează activitatea de verificare a conformităţii
legilor şi a altor acte normative cu dispoziţiile legii fundamentale”.

Subiectul II. Procedura de organizare și desfășurare a

alegerilor

2.1 Formulați o definiție și denumiți etapele procesului electoral.

Evenimentele şi acţiunile ce ţin de organizarea, desfăşurarea şi constatarea
rezultatelor alegerilor constituie etapele unei activităţi complexe cu denumirea de
proces electoral. Această noţiune semnifică şi una din trăsăturile definitorii ale
mecanismului de asigurare normativă a alegerilor reprezentând asocierea eforturilor
normelor materiale şi procesuale în activitatea de reglementare a raporturilor de drept
electoral.
- fixarea alegerilor; - formarea bazelor organizaţional-tehnologice ale alegerilor; -
desemnarea şi înregistrarea candidaţilor (listelor de candidaţi); - agitaţia electorală; -
votarea; - calcularea voturilor, stabilirea rezultatelor alegerilor şi validarea lor.
Etape facultative-- suspendarea (anularea) alegerilor; - desemnarea suplimentară a
candidaţilor; - votarea repetată.

2.2 Analizați conținutul etapei procesului electoral asociat cu formarea fundamentelor

organizatorice și tehnologice ale alegerilor.
Formarea bazelor organizațional-tehnologice ale alegerilor reprezintă una dintre
cele mai dificile şi bogate în conţinut etape ale procesului electoral. Anume în cadrul
acestei etape se desfăşoară acţiunile pregătitoare de bază, fără de care este imposibilă
realizarea drepturilor electorale ale cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în organele
centrale şi organele administraţiei publice locale. Pornind de la conţinutul de bază a
legislaţiei electorale naţionale, considerăm că formarea bazelor organizaţional-
tehnologice ale alegerilor presupune: în primul rând, formarea circumscripţiilor
electorale şi a secţiilor de votare; în al doilea rînd, formarea organelor electorale sau a
unora dintre ele; în al treilea rând, întocmirea listelor electorale.

2.3 Descrieți procedura de desemnare și înregistrare a candidaților pentru alegerile

parlamentare din Moldova.
În procesul de organizare a alegerilor, propunerea candidaţilor este una dintre
operaţiile deosebit de importante, dat fiind că la această etapă se determină corpul de
persoane din rândul cărora urmează să fie aleşi preşedinţii, deputaţii,
senatorii, consilierii în organele administrației publice locale. Importanţa acestei etape
principale a procesului electoral este determinată şi de faptul că anume în cadrul ei îşi
ia începutul realizarea dreptului electoral pasiv al cetăţenilor Republicii Moldova.
În Republica Moldova semnăturile pentru desemnarea candidaţilor pentru alegerea în
Parlament se colectează numai în susţinerea candidatului independent. În cazul
alegerilor locale, semnăturile se colectează numai în circumscripţiile în care
candidează candidaţii independenţi. Dreptul de a colecta semnături se acordă
membrilor grupurilor de iniţiativă care desemnează şi/sau susţin candidaţii
independenţi la alegeri, persoanele împuternicite de aceştia, precum şi membrii
grupului de iniţiativă pentru iniţierea referendumului.

TESTUL NR 29

Tema I. Instituţionalizarea (constanţa) autorităţii publice

1.1 Formulați definiția instituționalizării puterii publice ca condiție politică a

existenței statului.
reprezintă rezultatul instituţionalizării puterii – fenomen, care “dă naştere în mod
artificial unei legături normativ-juridice între instituţiile care inserează în sine ideea
juridică şi omul care devine guvernant în virtutea statutului organic al acestei
instituţii”. Puterea se instituţionalizează în toate domeniile vieţii sociale: în familie
(pater familias), la întreprindere (consiliul de administraţie); la şcoală (profesorii); în
societate (parlamentul, guvernul).

1.2 Numiți și explicați conținutul procedurilor menite să asigure continuitatea

guvernării
În acest scop, în caz de o eventuală şi imprevizibilă dispariţie a titularilor puterii de
stat, au fost instituite procedee destinate să menţină legătura şi continuitatea. Astfel de
procedee servesc: în regimurile monarhice - regenţa încredinţată mamei viitorului
monarh sau unui consiliu pînă cînd succesorul desemnat va atinge vîrsta de exercitare
a atribuţiilor regale (în România regală, în caz de vacanţă a tronului, camerele
Parlamentului puteau numi o "locotenenţă regală" compusă din trei persoane, care
puteau exercita atribuţiile regale pînă la urcarea regelui pe tron. În acelaşi mod se
instituia regenţa şi în caz de minoritate a succesorului, art.79,83 din Constituţia
României din 1923), iar în regimurile democratice este instituit interimatul
prezidenţial (interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova se asigură, în
ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul ministru, pe parcursul căruia se
organizează şi se desfăşoară campania electorală) sau atribuţiile şefului de stat sînt
încredinţate unui vicepreşedinte.

1.3 Descrieți mecanismul prin care se asigură instituționalizarea puterii de stat în

Republica Moldova.
Interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova se asigură, în ordine, de
Preşedintele Parlamentului sau de Primul ministru, pe parcursul căruia se organizează
şi se desfăşoară campania electorală) sau atribuţiile şefului de stat sînt încredinţate
unui vicepreşedinte.

Subiectul II. Principii pentru realizarea dreptului la vot

2.1 Formularea unei definiții a principiilor dreptului electoral.
Principiile dreptului electoral reprezintă dispoziţii cu caracter general care
direcţionează întregul proces de reglementare normativă a raporturilor electorale. Ele
formează conţinutul de bază al sistemului electoral, asigură mecanismul de
reglementare normativă a alegerilor, îndeplinesc rolul unor criterii de apreciere a
legalităţii acţiunilor întreprinse de cetăţeni, blocuri electorale, comisii electorale,
organe de stat, organe de autoadministrare locală, instanţe judecătoreşti.

2.2 Prin ce diferă principiile de organizare și desfășurare a alegerilor de principiile

participării cetățenilor Republicii Moldova la alegeri?
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de
obligativitatea, periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de
alternativă şi competitivitate a alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme
electorale, independenţa organelor electorale, nefalsificarea alegerilor, distribuirea
competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia desfăşurării concomitente
a alegerilor şi a referendumului. În categoria principiilor participării cetăţenilor
Republicii Moldova la alegeri vom include universalitatea şi egalitatea dreptului de a
alege şi de a fi ales, votarea directă, votarea secretă, libertatea exprimării opţiunilor
electorale.

2.3 Evaluarea cazurilor de abținere de la vot în Republica Moldova.

1. Forţat. Sistemele electorale actuale nu funcţionează întotdeauna în scopul sporirii
participării individului la viaţa politică a naţiunii. Unele prevederi au chiar efecte
opuse, şi aceasta a fost şi scopul introducerii lor. Aceste restricţii pot fi cu caracter
personal. 2. Mnimalizat. Se întâlneşte ân ţările în care dreptul la vot este de mare
cinste. Sunt prezente doar abţinerile forţate, călătorie, boală neprevăzută. 3.
Abtenţionismul legat de statutul social. Este determinat de o slabă integrare temporară
sau de lungă durată. El afectează unele categorii sociale bine determinate, tineretul,
femeile, persoanele în vîrstă, populaţia de la sate, fenomen rural, astăzi fenomen al
marelor oraşe. 4. Absenteismul politic. Este determinat de modalitatea de scrutin şi
orientarea politică.
Fenomenul abstenţionsmului dictează nevoia unei educaţii civice şi electorale chiar şi
în democraţiile consacrate. Cu atît mai mult, o atare educaţie apare necesară în noile
democraţii. Numai în rezultatul unei educaţii temeinice a alegătorilor, în care li se
arată buletinul de vot, cum să se orienteze pentru a găsi partidul pentru lista căruia
vrea să voteze, cum să aplice ştampila “Votat”, cum să impatureasca buletinul şi să-l
introducă în una de votare, fără ca acesta să se desfacă, există certitudinea că
alegătorul va participa la alegeri, nu-şi va da votul la întâmplare, caz în care, dacă
votul nu este nul, este cel puţin ineficient.

TESTUL NR 30

Tema I. Caracteristicile unui stat unitar

1.1 Care sunt principalele caracteristici ale unui stat unitar.

Statul unitar se consideră a fi cea mai răspîndită formă a structurii de stat, se

caracterizează prin existenţa unei singure formaţiuni statale pe teritoriul cuprins de
frontierele acestui stat. Asemenea state au un sistem de acte normative cu aceeaşi
sursă de provenienţă , conţinutul lor normativ fiind în strictă conformitate cu unica
lege fundamentală a statului - Constituţia. În cadrul lui indivizii pot avea, de regulă, o
singură cetăţenie, iar organizarea administrativă a teritoriului este realizată în aşa mod,
încît organele administraţiei publice locale se bucură de acelaşi statut juridic faţă de
autorităţile publice, instituite la nivel naţional.

1.2 Numiți și explicați criteriile folosite pentru a face distincția între desconcentrare și
descentralizare.
Dacă desconcentrarea se explică prin motive de ordin tehnic, descentralizarea se
justifică prin motive politice. Distincţia dintre deconcentrare şi descentralizare este
făcută în baza următoarelor criterii:
1. Coexistenţa personalităţilor juridice distincte de cele de stat (colectivităţile locale
dispun de buget propriu, pot apela la justiţie);
2. Originea democratică a autorităţilor alese în baza votului universal, egal, direct,
secret şi liber exprimat, şi nu desemnate de către autorităţile publice centrale.
3. O oarecare autonomie faţă de puterea centrală, care nu exercită asupra autorităţilor
administraţiei publice locale decît o simplă putere de tutelă.
4. Distincţia dintre afacerile naţionale şi locale.
1.3 Explicați diferențele dintre descentralizarea pur administrativă și descentralizarea
completă într-un stat unitar.
Descentralizarea exclusiv administrativă. Presupune constituirea unor organe locale
în unităţile administrativ-teritoriale, recunoaşterea autonomiei relative ale acestor
unităţi în sensul unei autogestiuni economico - financiare, inclusiv dreptul de decizie
în problemele de nivel local, fără ca aceste prerogative să afecteze interesele naţionale.
Descentralizarea completă. Acordă unităţilor administrativ – teritoriale o autonomie,
care face ca statul, rămas în principiu unitar, să admită un sistem asemănător statului
federativ.

Subiectul II. Sistemul autorităților administrației publice locale din Republica

Moldova și modul de formare a acestora

2.1 Desemnarea autorităților administrației publice prin care se exercită autonomia

locală în Republica Moldova.
Articolul 112
Autorităţile săteşti şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în
sate şi în oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi.
(2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi
administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.
(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi a primarilor, precum şi atribuţiile lor,
este stabilit de lege.

2.2 Descrieți procedura de formare a consiliilor locale.

Articolul 11. Numărul de consilieri (1) Consiliile locale sînt compuse din consilieri
aleşi în condiţiile Codului electoral. Numărul de consilieri se stabileşte în funcţie de
numărul de locuitori ai unităţii administrativ-teritoriale.
Articolul 13. Constituirea consiliilor locale
(1) Consiliul local este legal constituit dacă sînt validate mandatele a cel puţin două
treimi din numărul de consilieri specificat la art.11
(2) Consiliul local se întruneşte în primă şedinţă în termen de 20 de zile
calendaristice de la data validării mandatelor de consilier. Consilierii din unităţile
administrativ-teritoriale de nivelul întîi se convoacă în primă şedinţă prin hotărîre a
consiliului electoral de circumscripţie. Consiliul electoral de circumscripţie notifică
Comisiei Electorale Centrale prima convocare a consiliului local.
(3) Şedinţa consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din
numărul consilierilor aleşi. În cazul în care nu poate fi asigurată această majoritate,
şedinţa se va ţine peste 3 zile calendaristice, respectîndu-se aceleaşi condiţii. Dacă nici
la a doua convocare şedinţa nu este deliberativă, se va proceda la o nouă convocare,
peste 3 zile calendaristice. La această nouă, a treia, convocare, şedinţa va fi
deliberativă dacă se va asigura prezenţa majorităţii consilierilor aleşi. În situaţia în
care, din cauza absenţei nemotivate a consilierilor, consiliul nu se va putea întruni nici
la ultima convocare, el se consideră dizolvat de drept.
(4) Lucrările primei şedinţe sînt conduse de cel mai în
vîrstă consilier dintre cei prezenţi la şedinţă, asistat de unul sau 2 dintre cei mai tineri
consilieri dintre cei prezenţi.

2.3 Evaluarea statutului juridic al UAT Găgăuzia.

Articolul 111 Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o
formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a
Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale,
potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii,
problemele cu caracter politic, economic şi cultural.
(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate
drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.
(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi
executive potrivit legii.
(4) Pămîntul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale
aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului
Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.
(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate
cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.
(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea
teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.
(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor
aleşi în Parlament.

TESTUL NR 31

Tema I. Conceptul Constituţiei

1.1 Formulați definiția constituționalismului. Explicați esența modificărilor care au

avut loc în raport cu conținutul acestui concept.
Constituţionalismul sec. al XXI-lea este o mişcare socială, teorie, doctrină şi practică
constituţională corespunzătoare valorilor general umane specifice unei societăţi libere
organizate într-un stat de drept, social şi democratic.
1.2 Explicați diferența dintre „constituție în sens material” și „constituție în sens
formal”.
În sens material, Constituţia reprezintă ansamblul regulilor de drept, indiferent de
natura şi forma lor, ce au
ca obiect constituirea, competenţa, funcţionarea şi raporturile principalelor organe de
stat între ele sau
dintre ele şi cetăţeni.
În sens formal (organic), constituţia este ansamblul regulilor de drept, indiferent de
obiectul lor, elaborate
în scris şi sistematic (într-o formă distinctă), de către un organ de stat, anume
constituit în acest scop
(adunarea constituantă) şi urmând o procedură specifică de elaborare şi modificare.
1.3 Evaluează condițiile care au determinat Constituția ca izvor suprem de drept.
Această calitate, în opinia prof. I. Deleanu, este atribuită constituţiei, deoarece ea: -
legitimează puterea, convertind voinţele individuale sau colective în voinţe de stat; -
conferă autoritate guvernanţilor, îndreptăţindu-le deciziile şi garantându-le aplicarea; -
determină funcţiile şi atribuţiile ce revin autorităţilor publice; - consacrând drepturile
şi datoriile fundamentale, diriguieşte raporturile dintre cetăţeni, dintre ei şi autorităţile
publice; - indică sensul sau scopul activităţii statale, adică valorile politice, ideologice
şi morale sub semnul cărora este organizat şi funcţionează sistemul politic; -
reprezintă temeiul fundamental şi garanţia esenţială a ordinii de drept; - este reperul
decisiv pentru aprecierea validităţii tuturor actelor şi faptelor juridice. Cr. Ionescu
consideră că ”justificarea teoretică a supremaţiei constituţiei rezidă chiar în caracterul
politic şi juridic al acesteia”. În opinia autorului menţionat, supremaţia constituţiei
este determinată şi de faptul că: - în textul acesteia îşi găseşte expresia voinţa supremă
a poporului în ceea ce priveşte obiectivele şi instrumentele de exercitare ale puterii
politice; - constituţia este sediul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; - constituţia este
factorul structurant al ordinii juridice, căreia îi furnizează principiile directoare
(egalitatea tuturor cetăţenilor, legalitatea, neretroactivitatea legilor etc.); - constituţia
nu are relevanţă numai faţă de celelalte acte normative, activitatea politică, în general
a unor forţe sociale cum ar fi partidele politice, în special trebuind să fie conform cu
dispoziţiile constituţional

Subiectul II. Statutul juridic al străinilor în Republica Moldova

2.1 Descrieți statutul juridic al străinilor în Republica Moldova. Care sunt izvoarele
dreptului care îi determină conținutul.
În Republica Moldova se consideră cetăţean străin persoana care nu are cetăţenia
statului nostru, dar are dovada apartenenţei sale la un alt stat. Statutul juridic al
cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova este determinat de Constituţie (art.
19) şi de Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova, dar și de alte legi
cum ar fi Legea privind integrarea străinilor în Republica Moldova. În conformitate cu
Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova, sunt recunoscuți cetățeni
străini, persoanele care nu deţin cetăţenia Republicii Moldova sau care sunt apatrizi.

2.2 Explicați procedura de intrare, ședere și ieșire a străinilor în Republica Moldova.

-(1) Intrarea pe teritoriul Republicii Moldova este permisă străinilor care
întrunesc următoarele condiţii:
a) posedă un document de călătorie valabil, recunoscut sau acceptat de Republica
Moldova, dacă prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu se
prevede altfel;
 b) posedă viză acordată în condiţiile prezentei legi sau, după caz, permis de
şedere valabil ori buletin de identitate pentru refugiaţi sau pentru beneficiarii de
protecţie umanitară, dacă prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte nu s-a stabilit altfel;
c) prezintă documente care justifică scopul intrării şi fac dovada existenţei unor
mijloace corespunzătoare atît pentru întreţinere pe perioada şederii, cît şi pentru
întoarcere în ţara de origine sau pentru tranzit către un alt stat în care există siguranţa
că li se va permite intrarea;
d) prezintă garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie
sau că vor părăsi teritoriul Republicii Moldova, în cazul străinilor aflaţi în tranzit;
e) nu sînt incluşi în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura
interdicţiei de intrare în Republica Moldova conform art.9 sau care au fost declaraţi
indezirabili conform art.55;
f) nu prezintă pericol pentru securitatea naţională, ordinea şi sănătatea publică;
g) nu a fost instituit un consemn nominal de nepermitere a intrării în Republica
Moldova.
- acordarea şi prelungirea dreptului de şedere,stipulează măsuri de constrîngere în caz
de nerespectare a regimului de şedere ;
- Ieşirea de pe teritoriul Republicii Moldova
(1) Străinii pot ieşi de pe teritoriul Republicii Moldova în baza unui document de
călătorie valabil în al cărui temei au intrat în ţară.

2.3 Evaluează procedura de expulzare forțată a cetățenilor străini de pe teritoriul

Republicii Moldova
Expulzarea. Împotriva străinului care a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune pe
teritoriul Republicii Moldova poate fi dispusă măsura expulzării în condiţiile
prevăzute de Codul penal şi de Codul contravenţional. Străinul nu poate fi expulzat
într-un stat dacă există temeri justificate că acolo viaţa îi va fi pusă în pericol ori că va
fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante. Apatrizii aflaţi legal pe
teritoriul Republicii Moldova nu pot fi expulzaţi, cu excepţia cazului în care există
motive de securitate naţională sau de ordine publică. Măsura expulzării poate fi
dispusă numai de instanţa de judecată.

TESTUL NR 32

Tema I. Conceptul şi elementele de bază ale societăţii moderne.

1.1 Formulați o definiție a societății civile

Societatea civilă este ansamblul formelor de organizare care asigură "o solidaritate și
o capacitate de reacție spontană a indivizilor și a grupurilor de indivizi față de
deciziile statului și, mai în general, față de tot ce se petrece în viața de zi cu zi a țării."

1.2 Numiți și explicați principalele teorii privind structura societății.

Pentru stabilirea modificărilor din cadrul sistemului social, savanţii au elaborat teoria
claselor şi teoria stratificării sociale.
Teoria claselor. Reprezentanţii acestei teorii înaintează, caz elemente de bază ale
structurii sociale înaintează clasele,delimita pe acei care dispuneau de mijloace
materiale suficiente pentru a se echipa ca militari şi făceau astfel parte din “classis”,
de cei lipsiţi de aceste mijloace şi care constituiau o altă categorie socială, numită
“infra classem”.
Teoria stratificării sociale. Conform acestei teorii, un element de bază al structurii
sociale este stratul social. Dacă în teoria claselor criteriul de bază a diferenţierii
sociale sunt relaţiile de proprietate, atunci în teoria stratificării diferenţierea societăţii
în aşa-numitele straturi sociale se realizează în baza altor criterii (educaţia, profesia,
ocupaţia, venitul, religia, moralitatea, stilul de viaţă, şcoala copiilor, reputaţia familiei
în societate ş.a.).

1.3 Evaluați importanța studierii structurii societății pentru știința dreptului

constituțional

Subiectul II. Suveranitatea puterii

2.1 Formulați definiția suveranității puterii de stat și explicați planurile în care aceasta
se manifestă.
Într-o opinie, suveranitatea statului este calitatea puterii de stat de a fi supremă în
raport cu oricare altă putere socială, existentă în limitele sale teritoriale şi
independentă faţă de puterea oricărui alt stat sau organism internaţional, calitate
exprimată în dreptul statului de a-şi stabili în mod liber, fără nici o imixtiune din afară,
scopul activităţilor sale pe plan intern şi extern, sarcinile fundamentale pe care le are
de îndeplinit şi mijloacele necesare realizării lor, respectînd suveranitatea altor state şi
normele dreptului internaţional. Într-o altă viziune suveranitatea este recunoscută ca
acea trăsătură a puterii de stat, care se exprimă prin dreptul acestei puteri de a se
organiza şi de a se exercita, de a-şi stabili şi rezolva problemele interne şi externe în
mod liber şi conform voinţei sale, fără nici o imixtiune, respectînd suveranitatea altor
state, precum şi normele dreptului internaţional. Generalizînd ambele definiţii putem
identifica două planuri în care se manifestă suveranitatea: intern şi extern. Din aceste
considerente unii autori fac deosebire între "suveranitatea internă" şi "suveranitatea
externă".

2.2 Numiți cazurile în care poate exista o amenințare la adresa suveranității statului.
Prin independenţa puterii de stat ca latură a suveranităţii se presupune aptitudinea
statului de a-şi stabili în mod liber şi după bunul său plac, fără intervenţia altor state
sau organisme internaţionale, politica sa internă şi externă. Această independenţă,
însă, nu trebuie să afecteze suveranitatea altor state, de aceea statul este obligat să
respecte drepturile altor state şi normele dreptului internaţional.

2.3 Descrierea simbolurilor de stat ale Republicii Moldova

Suveranitatea oricărui stat este subliniată, într-o măsură oarecare, de simbolurile de
stat şi anume - drapel, stemă şi imn. Ca orice stat suveran Republica Moldova posedă
drapel, stemă şi imnul său de stat (art.12 din Constituţie).
Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor: culorile sînt dispuse vertical,în
ordinea următoare, începînd de la lance:albastru, galben, roşu. în centru, pe fîşia de
culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.
Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală, avînd în
partea superioară cromatica roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu capul de
bour, ce poartă între coarne o stea cu opt raze.
Imnul RM este limba noastră pe versurile lui Alexei Mateevici.

TESTUL NR 33

Tema I. Oamenii în doctrina dreptului constituţional.

1.1 Formulați definiția unui popor ca dimensiune demografică a existenței

statului. Amintiți-vă celelalte denumiri sub care se regăsește această condiție legală de
existență a statului.

Termenul popor (în limba greacă: demos) este considerat “o comunitate etnică de un
tip deosebit ce se constituie nu pe baza relaţiilor de înrudire, ca cele precedente, ci pe
descompunerea lor, pe înlocuirea lor cu legături teritorial-economice (ca urmare a
migraţiilor şi amestecului de populaţii)”. POPULAȚIE,NAȚIUNE.

1.2 Explicați relația dintre conceptele de „națiune” și „popor”,acest concept se referă

la toţi oamenii care locuiesc într-o anumită ţară.
—---
1.3 Evaluați corectitudinea autorilor care consideră că anumite criterii cantitative sunt
necesare pentru existența statului.
În opinia lui Rousseau, pentru popoare, ca şi pentru oameni, există ... o perioadă a
maturităţii, care trebuie aşteptată înainte ca ele să fie supuse legilor: dar, consideră el,
„maturitatea unui popor nu este întotdeauna uşor de recunoscut; dacă acţionezi înainte
de vreme, încercarea dă greş”. Potrivit acestuia, unele popoare sunt disciplinate încă
de la naştere, altele însă nici peste zeci de secole. Drept exemplu este invocat cazul
ruşilor care, în viziunea lui, „nu vor avea niciodată cu adevărat o viaţă civică, pentru
că au început s-o aibă prea de timpuriu”. În doctrina dreptului constituţional, poporul
este considerat ca una dintre condiţiile juridice de existenţă a statului (sau element
constitutiv al statului), asupra căruia acesta îşi exercită suveranitatea sa “ratione
personae”. Deci, din punct de vedere juridic, indivizii, cu excepţia apatrizilor, sunt
ataşaţi la stat printr-o legătură care implică o serie de consecinţe. Din acest context se
conturează mai multe probleme, printre care una ce ţine de faptul că pentru existenţa
acestui element constitutiv al statului, consideră necesare anumite criterii numerice,
adică existenţa unui minim necesar de indivizi

Subiectul II. Conceptul de drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor

Republicii Moldova și clasificarea acestora
2.1 Explicați conținutul teoriilor despre drepturile și libertățile fundamentale.
Adevărul menţionat în prezenta definiţie expimă ipoteza că orice individ în drept să
manifeste o anumită conduită a constituit şi rămîne în continuare obiectul de studiu
pentru mai mulţi gânditori ai dreptului ale căror concepţii pot fi divizate în două teorii
de bază: teoria dreptului natural şi teoria pozitivismului juridic.
Teoria dreptului natural. În viziunea adepţilor acestei teorii drepturile subiective
reprezintă nucleul fenomenului juridic, existenţa normelor de drept fiind justificată de
necesitatea consacrării şi protejării, prin intermediul sancţiunilor, a acelor drepturi cu
care fiinţa umană este înzestrată de la natură.
Pozitivismul juridic. Adepţii dreptului pozitiv neagă orice tentativă de justificare a
existenţei drepturilor subiective. Teoriile pozitiviste susţin ideea că în realitate nu
poate exista nici un fenomen sau împrejurare care să servească sursă de existenţă
pentru drepturile subiective, decât dreptul cuprins în normele în vigoare aparţinând
statului. Din aceste considerente pozitiviştii socot că este inutil să căutăm drepturile
omului în dreptul natural, deoarece acestea sunt create printr-un act de voinţă ce se
produce în timp şi în spaţiu, prin voinţa unipersonală a conducătorilor sau prin acordul
de voinţă a celor ce elaborează şi adoptă legile.
Dacă teoriile dreptului natural şi dreptului pozitiv sunt în cea mai mare parte de
origine occidentală, atunci pentru alte zone geografice ale lumii drepturile omului sunt
privite prin prisma altor teorii, o răspândire mai largă obţinând islamul şi budismul.
Islamul. Promotorii islamului consideră că evoluţia socială nu se realizează prin lupta
dintre diferite categorii sociale şi violenţă, ci prin transformarea “liber consimţită” a
societăţii. Recunoscând că inegalitatea socială este o realitate, se crede că ea va
dispărea ca rezultat al unor eforturi individuale orientate spre realizarea justiţiei
sociale.
Budismul. este o concepţie care își justifică sorgintea în meditaţii. Concepţia
recunoaşte interrelaţia dintre necesităţile omului şi ale animalului, plasând această
axiomă în centrul acestui curent.
2.2 Descrieți tradițiile istorice ale instituției drepturilor și libertăților omului în
Republica Moldova.
Un compartiment dedicat “drepturilor şi privilegiilor locuitorilor” conţinea şi
„Aşezământul organizării oblastei Basarabia”. Pe lângă acordarea unor drepturi şi
privelegii de ordin economic şi stabilirea categoriilor sociale pasibile de pedepse
corporale, “Aşezământul” reglementa şi procedura alegerilor în organele elective din
provincie. Dreptul de a alege şi de a fi ales era acordat numai reprezentanţilor
nobilimii, în funcţie de censul de proprietate.
Prevederi fragmentare referitoare la o serie de drepturi şi libertăţi au fost incluse, de
asemenea, în diferite Programe de reforme cu caracter social-economic, cum ar fi
Proiectul de constituţie al Republicii Populare Moldoveneşti elaborat după
constituirea Sfatului Ţării. Partea a V-a din Proiect era rezervată totalmente drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. După anularea tuturor privilegiilor şi
deosebirilor de castă, cetăţenii urmau să se bucure de următoarele drepturi
fundamentale: libertatea conştiinţei; dreptul de a fi ascultat de o instanţă
judecătorească; dreptul la proprietate, declarată inviolabilă; dreptul la libera
exprimare; dreptul la adunări politice “paşnice şi fără arme, atât în localuri închise, cât
şi sub cerul liber pentru a discuta orice fel de problemă fără a cere permisiune
prealablă”; dreptul de asociere în obşti în scopuri nepotrivite legilor penale; dreptul de
petiţionare; dreptul de a se uni în “asociaţii muncitoreşti şi să declare greve”. În
acelaşi compartiment erau prevăzute şi o serie de inviolabilităţi, cum ar fi:
inviolabilitatea persoanei; inviolabilitatea domiciliului; secretul corespondenţei;
dreptul la libera circulaţie.

2.3 Numiți una dintre modalitățile de clasificare a drepturilor fundamentale și motivați

alegerea dvs.

Cea mai reuşită clasificare, aplicată şi în dreptul internaţional public, realizată „mai
mult din motive metodologice, de încadrare tipologică” pare a fi divizarea drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale omului în: drepturi civile; drepturile politice;
drepturile social-economice şi culturale.
Vorbind despre clasificarea drepturilor fundamentale, menţionăm o caracteristică
esenţială a drepturilor fundamentale: indivizibilitatea lor. Clasificând drepturile
fundamentale, trebuie să evităm detaşarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor
fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Şi în teorie şi în practică se cere o atenţie
importantă, egală drepturilor politice şi civile, economice şi sociale. Toate drepturile
omului sunt importante şi formează un tot unitar şi numai «garantarea reală a tuturor
drepturilor permite afirmarea plenară a personalităţii şi demnităţii umane».

TESTUL NR 34

Subiectul II. Caracteristicile unui stat federal

1.1 Formulați o definiție și denumiți principalele caracteristici ale unui stat federal. Ce
face un stat federal diferit de asociațiile de țară?
Prin esenţa sa, statul federativ reprezintă o formă mai democratică de organizare a
puterii publice în teritoriu decât statul unitar, de aceea în marea majoritate pentru
statele federative este tradiţională forma republicană de guvernământ. Analizînd
raportul dintre statele federate şi statul federat (federal), putem constata că statul
federativ este determinat, în esenţa sa, de următoarele caracteristici: 1. Instituirea unui
cadru dublu de autorităţi publice centrale (legislative, executive, judecătoreşti), la
nivelul statului federativ şi la nivelul fiecărui stat federat. 2. Existenţa unei ordini
constituţionale comune, consacrate prin Constituţia statului federativ şi preluate de
statele federate în constituţiile lor. 3. Existenţa unui sistem integral de drept, constituit
din norme juridice, adoptate de organele cu competenţă normativă de nivel federal,
obligatorii pe întreg teritoriul statului federativ şi din norme emise de organele
competente ale statelor federate, obligatorii doar pe teritoriul statelor respective. 4.
Persoanele care alcătuiesc populaţia statului federativ deţin două cetăţenii: cetăţenia
statului federativ şi cetăţenia statului federat. 5. Statele federative sînt subiecte de
drept internaţional, iar statele - membre - doar subiecte de drept intern, cu unele
excepţii. 6. Organul legislativ al statului federativ este de obicei bicameral, deoarece
structura bicamerală (o cameră este constituită din reprezentanţii statelor federate, iar
cea de-a doua - din reprezentanţii întregii federaţii) asigură, în condiţiile determinate
de constituţia statului federativ, participarea statelor federate la stabilirea unei
legislaţii comune şi la luarea deciziilor de nivel federativ. Spre deosebire de statele
federative care în esenţa lor sînt uniuni de drept constituţional, asociaţiile de state sînt
considerate uniuni de drept internaţional.

1. 2 Explicați diferența dintre un subiect federal și un teritoriu federal.

Subiectele de federaţie sînt considerate numai statele - membre ale federaţiei, adică
statele în urma unirii cărora a luat naştere federaţia. În afara subiectelor federale, în
cadrul statului federativ mai pot fi întîlnite şi aşa numitele teritorii federale. Teritoriile
federale nu se bucură de statutul de subiecte federale, dar se subordonează nemijlocit
autorităţilor publice centrale.

1.3 Evaluați condițiile care justifică structura federală a statului.

(Caracteristicile de la 1.1)

Subiectul II. Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova

2.1 Numiți și explicați trăsăturile distinctive ale modului de pierdere a cetățeniei.
1) renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova- este un mod amiabil de rezolvare a
unor probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane la un stat anumit.
2) retragerea cetăţeniei Republicii Moldova- retragerea cetăţeniei Republicii Moldova
apare ca o sancţiune care se aplică unei persoane care: a dobîndit cetăţenia Republicii
Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă, prin ascunderea unor date pertinente
sau în lipsa temeiurilor prevăzute de legislația în vigoare ori precedentă în materie de
cetățenie; s-a înrolat benevol în forţe armate străine; a săvîrşit fapte deosebit de grave
prin care se aduc prejudicii esenţiale statului.
3) în temeiul unui acord internaţional la care Republica Moldova este parte

2.2 Descrieți cazurile în care nu se acceptă renunțarea la cetățenia Republicii

Moldova.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova nu se accepta în cazul în care persoana nu
prezentă adeverinţa privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui alt stat ori
garanţiei dobîndirii cetăţeniei unui alt stat.

2.3 Evaluează condițiile în care legislația națională permite o pluralitate de cetățeni.

În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
- copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetăţenia
unui alt stat;
- cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această cetăţenie
este dobîndită automat prin căsătorie;
- copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat în
urma adopției;
-dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte;
-în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau
nu poate fi rezonabil cerută;

TESTUL NR 35

Tema I. Sistemul electoral majoritar

1.1 Explicați principiile de bază ale sistemului electoral majoritar.

Sistemul majoritar este o consecinţă directă a principiului suveranităţii naţionale
care cere ca alegerea reprezentanţilor naţiunii să aibă loc cu majoritatea
voturilor alegătorilor. Fiind primul tip istoric de sistem electoral,sistemul
majoritar este fundamentalizat de principiul majorităţii (dela franțuzescul
majorite) în conformitate cu care sunt declaraţi aleși candidații care au obţinut
cel mai mare număr de voturi.
1.2 Descrieți opțiunile în care poate fi implementat sistemul electoral
majoritar. Explicați cum diferă.
Sistemul electoral majoritar cunoaşte două variante: - uninominal; - de listă
- Sistemul electoral majoritar uninominal. Acest sistem electoral
presupune ca alegătorul să voteze pentruun singur candidat, într-o singură
circumscripţie electorală. Acest sistem prevede o organizare mai simplă şi
o dirigare mai simplă. El creează condiţii pentru o alegere mai bună şi
mai eficientă, punînd întrun contact nemijlocit alegătorii şi candidaţii,
circumscripţia electorală fiind mică.
- Sistemul electoral majoritar de listă.Acest tip de sistem electoral
presupune ca alegătorii să aleagă mai mulți candidaţi. În scrutinul de listă,
fiecare alegător votează un număr de candidaţi egal cu numărul de
mandate de care dispune organul reprezentativ.

1.3 Evaluați avantajele și dezavantajele sistemului electoral majoritar.

DEZAVANTAJE - este considerată a fi o iluzie ideea ca votul uninominal
responsabilizeaza deputaţii şi, implicit, imbunătăţeşte calitatea demersului
democratic;

- graţie efectului de mass media, votanţii cunosc mult mai bineliderii

naţionali ai partidelor decît pe deputaţii din propriile circumscripţii;
- o campanie de vot uninominal nu se câstigă cu moderaţie, profesionism şi
aptitudini de negociator
- ceea ce reclamă acum opinia publică de laparlamentar,
ci cu alte calităţi, mai “colorate”şi mai superficiale;
- pentru electorat este practic imposibil să urmărească toate acţiunile şi luările
de poziţie ale fiecărei persoane alese în parlament (deşi mulţi deputaţi trăiesc cu
impresiagreşită că cetăţenii le sorb zilnic cuvintele de pe buze) şi să le
sancţionezeulterior, la urne, inconsecvenţele; - votul uninominal reduce
disciplina de partid,pulverizind formaţiunile politice şi “personalizînd”
campaniile electorale. AVANTAJE - diminuarea fragmentării spectrului
politic; - subreprezentarea parlamentară a partidelor extremiste; - majorităţi
confortabile, deci posibilitate de acţiune pentru guvern; - o legatură mai
puternica între parlamentar şicircumscripţia lui, acesta devenind mai atent la
interesele locale specifice.
Subiectul II. Legitimitatea puterii de stat

2.1 Formulați definiția legitimității autorității publice - condiția politică de

existență a statului.
Legitimitatea constituie un principiu conform căruia un sistem de guvernare, o
putere politică se exercită pe baza unui drept conferit de guvernaţi, de cetăţeni,
pe baza unor întelegeri legiferate. Prin aceasta cetăţenii recunosc dreptul de
guvernare al puterii publice. Legitimitatea este o caracteristică a puterii
specifică statului de drept, în cadrul căruia regulile de comportare sînt nu numai
impuse, dar şi acceptate, în general, de cei cărora le sînt destinate, şi nu sînt
bazate pe absolutism, pe forţă, ca şi în statul poliţienesc

2.2 Numiți și explicați esența formelor de legitimitate a puterii de stat

menționate în doctrina dreptului constituțional.
De-a lungul istoriei s-au inregistrat trei forme de manifestare a legitimitatii
politice.
1. Legitimitatea stabilită pe tradiţii (tradiţională sau istorică).-Presupune că
puterea de stat îşi găseşte şi îşi păstrează legitimitatea continuă în tradiţia
perpetuată din generaţie în generaţie în cadrul unei dinastii, în funcţie de
anumite reguli succesorale
[Link] bazată pe particularităţile puternice de care dispune
conducătorul. - Acest tip de legitimitate al puterii se face cu concursul şi
adeziunea maselor.
[Link] fundamentată pe ideea instituirii democratice (raţionale) a
puterii (democratică sau raţională). - se întemeiază pe lege, pe votul
universal, pe referendum, care prin acesta legitimează puterea publică.

2.3 Analiza formelor de legitimitate a autorităţii publice în Republica Moldova.

Îşi are originea în libera alegere a guvernanţilor de către guvernaţi. Această
formă de legitimitate pe care am putea numi-o şi legală a apărut în societatea
modernă, odată cu democratismul politic. Ea se îintemeiază pe lege, pe votul
universal, pe referndum, care prin acesta legitimează puterea publică. Această
formă de legitimitate, prin acordul majorităţii, asigură cea mai mare stabilitate şi
dă eficienţa guvernării. Trebuie să reţinem că tipurile de legitimitate nu fiinţează
în stare pura, pe parcursul unui regim politic de la instaurare până la căderea lui,
ea se poate modifica sau în aceeaşi perioadă, pot fiinţa două tipuri de
legitimitate: carismatică cu cea legală sau divină cu carismatică, etc.
 TESTUL NR 36

Tema I. Modalităţi de obţinere a cetăţeniei în Republica Moldova

1.1 Care sunt condițiile prevăzute persoanelor care doresc să obțină cetățenia
Republicii Moldova prin naturalizare.
Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda prin naturalizare la cererea cetățeanului
străin sau apatridului cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova,
care respectă prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea nivelului de
cunoaştere a limbii de stat și are surse legale de venit, cu respectarea uneia dintre
următoarele condiții:
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani. Pentru
apatrizi, refugiaţi şi beneficiarii de protecție umanitară și azil politic, termenul
respectiv este de 8 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii
vîrstei de 18 ani;
− este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut
domiciliul în mod continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
− are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau la copii
(inclusiv părinți adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii Moldova.

1.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei Republicii Moldova prin
recunoașterea restabilirii cetățeniei.
Dobîndirea cetăţeniei prin recunoaștere,presupune ca pot dobândi calitatea de cetăţeni
ai Republicii Moldova persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie
potrivit legislaţiei anterioare, precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia conform
prezentei Legi. Sunt recunoscuţi de asemenea ca cetăţeni ai Republicii Moldova
persoanele care nu deţin cetăţenia unui alt stat, care şi-au exprimat dorinţa de a deveni
cetăţeni ai Republicii Moldova, şi anume:
1. Persoanele care au dobîndit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei
anterioare, precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia conform prezentei legi
2. Persoanele care şi-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova
şi anume:
- persoanele născute în străinătate care au cel puţin unul dintre părinţi, bunici sau
străbunici născut pe teritoriul Republicii Moldova;
- persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în
ţinutul Herţa şi în R.A.S.S.M., urmaşii lor;
- persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începînd cu
28 iunie 1940, precum şi urmaşii lor;
- persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul
Republicii Moldova şi care continuă să locuiască în prezent.

1.3 Descrieți cazurile de denegare a cetățeniei Republicii Moldova.

Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi acordată prin naturalizare la cerere sau
redobândită de persoanei care:
− a săvîrşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
− a fost implicată în activitate teroristă;
− în perioada de examinare a cererii, execută sau are de executat pedeapsa penală
privativă de libertate în temeiul sentinţei instanţei de judecată, are antecedente penale
nestinse sau se află sub urmărire penală;
− desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea
şi moralitatea populaţiei;
− nu întruneşte integral condiţiile pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova,
stabilite de legislație;
− în procesul de acordare sau de redobîndire a cetăţeniei, prezintă informaţii false sau
ascunde unele date pertinente.

Subiectul II. Drepturile politice ale cetăţenilor Republicii Moldova

2.1 Explicați conținutul și esența drepturilor politice ale cetățenilor.

Drepturile politice sunt creaţii atât ale istoriei, cât şi ale moralităţii: ceea ce este
îndreptăţit să aibă un individ în societatea civilă depinde atât de practica, cât şi de
justeţea instituţiilor sale politice. Această categorie include drepturile ale cetăţenilor
Republicii Moldova care au ca obiect de reglementare participarea cetăţenilor la
guvernare. În multitudinea de drepturi politice se evidențiază expres o categorie de
drepturi politice, şi anume: drepturile electorale ale cetăţenilor Republicii Moldova
care cuprind dreptul de a alege; dreptul de a fi ales; dreptul de revocare.

2.2 Numiți drepturile politice ale cetățenilor consacrate în Constituția Republicii

Moldova.
Libertatea opiniei şi a exprimării; Libertatea conştiinţei; Secretul corespondenţei;
Dreptul la informaţie; Libertatea întrunirilor; Dreptul la asociere.

2.3 Descrieți condițiile în care este asigurată libertatea de întrunire în Republica

Moldova.
Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri (art. 40
din Constituţie) reprezintă dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a-si exterioriza
public concepţiile și opiniile lor, adunandu-se în locuri publice sau manifestând pe
străzile publice.
Legislaţia Republicii Moldova prevede unele restricţii, determinate de interesul
securităţii naţionale şi publice, pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora.Aşadar,
toate formele de întrunire, conform Constituţiei, sunt libere şi se pot organiza şi
desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

TESTUL NR 37

Tema I. Drepturile socio-economice şi culturale ale cetăţenilor Republicii

Moldova

2.1 Explicați conținutul și esența drepturilor socio-economice și culturale ale

cetățenilor.
Drepturile fundamentale din această categorie sunt acele drepturi cetățenești
care asigură dezvoltarea materială şi culturală a persoanei permițând acesteia să
participe la viaţa socială.

2.2 Numiți drepturile socio-economice și culturale ale cetățenilor consacrate în

Constituția Republicii Moldova.
Dreptul la învăţătură; Dreptul la ocrotirea sănătăţii; Dreptul la un mediu
înconjurător sănătos; Libertatea creaţiei; Dreptul la muncă şi la protecţia
muncii; Dreptul la grevă; Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate;
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia; Dreptul la asistenţă şi
protecţie socială; Dreptul la familie; Dreptul familiei şi a copiilor orfani la
protecţie din partea statului; Dreptul mamei, copiilor şi a tinerilor la protecţie
din partea statului; Dreptul persoanelor handicapate la protecţie specială.

1.3 Descrieți condițiile în care se realizează dreptul la muncă în Republica

Moldova.
. Acest drept avînd un conţinut complex este cel mai important drept social-
[Link]ţinutul lui este determinat de art. 43 din Constituția Republicii
Moldova şi este constituit din următoarele elemente: 1) libertatea alegerii
muncii, genului de ocupaţie. Această libertate trebuie însă conştientizată şi
aplicată în funcţie de vocaţia, aptitudinile, pregătirea profesională a cetăţeanului
respectiv şi ținând cont de necesităţile sociale; 2) dreptul la condiţii echitabile şi
satisfăcătoare de muncă; 3) dreptul la protecţie împotriva şomajului; 4) dreptul
salariaţilor la protectia împotriva şomajului cu acordarea ajutorului şi sprijinul
în caz de şomaj; 5) dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie a muncii
sunt concretizate în primul rînd în instrumente legislative la care pot fi adăugate
hotărîri sau ordonanţe guvernamentale prin care se reglementează diferite
aspecte ale protecţiei propriu-zise. Legiuitorul constituant a prevăzut că
măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă
deosebit al femeilor şi al tinerilor; instituirea unui
salariu minim pe economie; repausul săptămânal; concediul de odihnă plătit;
reglementarea prestării muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

Subiectul II. Actuala organizare administrativă a Republicii Moldova

2.1 Formulați definiția organizării administrative a teritoriului.

Organizarea administrativ teritoriala reprezinta delimitarea teritoriului și a
populației în vederea conducerii de stat,este delimitarea teritoriului în unități
administrativ-teritoriale făcute în folosul asigurării puterii statului.

2.2 Numiți unitățile administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova.

Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi
administrativ-teritoriale: sate, orașe, raioane și unitatea teritorială autonomă
Găgăuzia.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe
următoarele niveluri: satele (comunele) și orașele (municipiile) constituie
nivelul întâi, raioanele, municipiul Chișinău și municipiul Bălți constituie
nivelul al doilea, iar unitatea teritorială autonomă Găgăuzia are un nivel special
de administrare.

2.3 Descrieți procedura și condițiile în care are loc formarea, desființarea și

schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în Republica
Moldova.
Formarea,desființarea și schimbarea statutului unei unități administrativ-
teritoriale în RM se efectuează de către parlament după consultarea cetățenilor
odată în 4 ani cu cel puțin 6 luni înainte de alegerile parlamentare.
Unitatea administrativ-teritoriala de sine stătătoare se formează dacă are o
populație de regulă de cel puțin 1500 de locuitori și dispune de mijloace
financiare suficiente pentru întreținerea aparatului primăriei și instituțiilor sferei
sociale.
În cazuri excepționale parlamentul poate stabili prin lege organică formarea unei
unități administrativ-teritoriale de sine stătătoare cu un număr de locuitori mai
mic decât cel prevăzut în lege,modificând anexa respectivă a legii.

TESTUL NR 38

Tema I. Procedura de admitere în cetăţenia Republicii Moldova şi retragere din

aceasta
1.1 Descrieți regulile de aplicare pentru obținerea cetățeniei Republicii Moldova.
Conform legii cetățenie RM adoptata la 2 iunie 2000,dobândirea cetățeniei RM are loc
prin următoarele reguli;
1) naştere-născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii
copilului, este cetăţean al Republicii Moldova;
2) recunoaştere
3) adopție;
4) 4) redobândire;
5) 5) naturalizare.

1.2 Care sunt termenele de examinare a cererilor și propunerilor de cetățenie a

Republicii Moldova? Când pot fi luate în considerare cererile și ofertele repetate?
Termenul de examinare a cererilor privind acordarea, redobîndirea, renunţarea la
cetățenie şi a propunerilor privind retragerea cetăţeniei Republicii Moldova nu poate
depăşi un an, iar termenul de examinare a cererilor privind recunoaşterea cetăţeniei nu
poate depăşi 6 luni. În cazul cererilor privind acordarea cetăţeniei prin naturalizare,
termenul de examinare poate fi prelungit cu cel mult 6 [Link] începe să curgă
din ziua în care au fost depuse toate documentele necesare pentru acordarea,
recunoașterea, redobîndirea sau renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova.
Cererea şi propunerile repetate în problema cetăţeniei se examinează numai în cazul
constatării unor circumstanţe esenţiale necunoscute pînă atunci.

1.3. Descrieți procedura de soluționare a litigiilor apărute în procesul de dobândire sau

renunțare la cetățenia Republicii Moldova.
Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale
Refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii Moldova,
încălcarea termenelor, a modului de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în
problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării cetăţeniei şi alte acţiuni ale
persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţă judecătorească.

Subiectul II. Forma de guvernamant

2.1 Formulați conceptul de republică ca formă de guvernare.

Republica este forma de guvernămînt cu origine etimologică latină (respublica), în
cadrul căreia autorităţile publice centrale (şef de stat, parlament) sînt constituite din
funcţionari aleşi pe un anumit termen de către cetăţenii statului respectiv prin vot
universal, egal, secret şi liber exprimat în mod direct sau indirect. Datorită procedurii
de instituire a acestor autorităţi publice, Republica se consideră cea mai democratică
formă de guvernămînt, deoarece poporul, fiind deţinătorul puterii, încredinţează
exerciţiul acesteia reprezentanţilor aleşi.

2.2 Numiți formele de manifestare a republicii.

În condiţiile actuale această formă de guvernămînt, devenită clasică, poate îmbrăca
nişte forme specifice, care o fac să difere de la stat la stat, ceea ce ne face să
distingem: republici prezidenţiale, republici parlamentare şi republici mixte (numite
semiprezidenţiale sau semiparlamentare).

2.3 Evaluarea formei de guvernare a Republicii Moldova

Potrivit art.1 alin.(2) din Constituţie „Forma de guvernământ a statului este

republica”. Aşadar, suntem în prezenţa republicii. Acum urmează a determina care tip
de formă de guvernământ: prezidenţial sau parlamentar.
Deci, suntem în cadrul republicii semiprezidenţiale ca formă de guvernământ care
înglobează caracteristici specifice atît republicii prezidenţiale, cît şi republicii
[Link]ţa de a desemna şeful de stat – preşedintele îi revine corpului
electoral prin exercitarea dreptului exclusiv politic – dreptul de a alege, exercitând
astfel suveranitatea naţională în mod direct.
Generalizând cele studiate, subliniem că la, momentul actual, prezidențialismul este
unica formulă optimă pentru dezvoltarea în continuare a Republicii Moldova în
direcția unei reale democrații constituționale. Chiar dacă nu corespunde soluțiilor
teoretice promovate de doctrină (ce recomandă noilor democrații regimul
parlamentar), alegerea acestei direcții de către Republica Moldova este dictată mai
ales de experiența trăită în cei aproape 30 de ani de independență.

TESTUL NR 39

Tema I. Principalele responsabilităţi ale cetăţenilor Republicii Moldova

1.1 Explicați conținutul și esența principalelor responsabilități ale cetățenilor.

Responsabilitățile cetățenilor reprezintă acele obligaţii puse în sarcina cetăţenilor,
esenţiale pentru buna organizare a vieţii sociale, determinate de scopurile societăţii şi
de valorile sociale ocrotite şi promovate de aceasta, consacrate în norme de drept, care
constituie conţinutul normativ al Constituţiei, a căror respectare este asigurată prin
forţa de constrângere a statului atunci când convingerea nu este suficientă.

1.2 Care sunt principalele îndatoriri ale cetățenilor, consacrate în Constituția

Republicii Moldova?
Constituţia Republicii Moldova prevede următoarele îndatoriri fundamentale: a)
exercitarea cu bună - credinţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale; b)
devotamentul faţă de ţară; c) apărarea Patriei; d) prestarea contribuţiilor financiare; e)
protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor.
1.3 Descrieți condițiile în care este îndeplinită principala îndatorire a cetățenilor
Republicii Moldova de a apăra Patria.
Apărarea Patriei. Această îndatorire fundamentală are un caracter elementar.
Legislatorul constituant a conturat în conţinutul art. 57 o dublă perspectivă asupra
acestei îndatoriri: a) apărarea Patriei este un drept; b) apărarea Patriei este o datorie
sfântă. Titularii dreptului şi îndatoririi de apărare a Patriei sunt cetăţenii Republicii
Moldova. În acest sens, Constituţia prevede că serviciul militar este satisfăcut în
cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii
ordinii publice. Fiind o datorie fundamentală a cetăţenilor Republicii Moldova
obligaţiunea militară obligatorie a cetăţenilor, urmăreşte scopul asigurării completării
Forţelor Armate şi pregătirii rezervei necesare. Obligaţiunea militară poate fi
îndeplinită prin serviciul militar în termen sau prin pregătirea militară obligatorie.
Cetăţenii Republicii Moldova de sex masculin care au împlinit vârsta de 18 ani şi care
după starea sănătăţii sunt apţi pentru serviciul militar în timp de pace şi în timp de
război se incorporeaza

Subiectul II. Actuala organizare administrativă a Republicii Moldova

2.1 Formulați definiția organizării administrative a teritoriului.

Organizarea administrativ teritoriala reprezinta delimitarea teritoriului și a
populației în vederea conducerii de stat,este delimitarea teritoriului în unități
administrativ-teritoriale făcute în folosul asigurării puterii statului.

2.2 Numiți unitățile administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova.

Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi
administrativ-teritoriale: sate, orașe, raioane și unitatea teritorială autonomă Găgăuzia.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe
următoarele niveluri: satele (comunele) și orașele (municipiile) constituie nivelul întâi,
raioanele, municipiul Chișinău și municipiul Bălți constituie nivelul al doilea, iar
unitatea teritorială autonomă Găgăuzia are un nivel special de administrare.

2.3 Descrieți procedura și condițiile în care are loc formarea, desființarea și

schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în Republica Moldova.
Formarea,desființarea și schimbarea statutului unei unități administrativ-teritoriale în
RM se efectuează de către parlament după consultarea cetățenilor odată în 4 ani cu cel
puțin 6 luni înainte de alegerile parlamentare.
Unitatea administrativ-teritoriala de sine stătătoare se formează dacă are o populație
de regulă de cel puțin 1500 de locuitori și dispune de mijloace financiare suficiente
pentru întreținerea aparatului primăriei și instituțiilor sferei sociale.
În cazuri excepționale parlamentul poate stabili prin lege organică formarea unei
unități administrativ-teritoriale de sine stătătoare cu un număr de locuitori mai mic
decât cel prevăzut în lege,modificând anexa respectivă a legii.
 TEST NR 40

Subiectul I. Forme de control asupra constituţionalităţii legilor

1.1 Definiți conceptul de control al constituționalității legilor.
Controlul constituţionalităţii legilor, ca rezultat logic al constituţionalismului, este o
activitate organizată de verificare a conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim
controlul constituţionalităţii legilor ca pe o instituţie juridică a dreptului constituţional,
constatăm că el cuprinde ”regulile privitoare la autorităţile competente a face această
verificare, procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei
proceduri. Prin control al constituţionalităţii legilor se mai înţelege ”ansamblul
dispoziţiilor normative care reglementează activitatea de verificare a conformităţii
legilor şi a altor acte normative cu dispoziţiile legii fundamentale”.

1.2 Cum diferă controlul intern de constituționalitate de controlul extern?

În funcţie de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor, el poate fi
intern şi extern. Controlul intern se realizează de către însuşi organul care a emis actul
normativ, iar cel extern - de către o altă autoritate publică.

1.3 Evaluarea principalelor trăsături ale modelului european de verificare a

constituționalității legilor.
Trăsături ale modelului European de verificare a constituționalității legii:
- corespunderea normelor legii normelor şi principiilor Constituţiei, principiilor
dreptului internaţuional;
- proporţionalitatea restricţiilor drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, stabilite în lege,
altor valori şi scopuri, aflate sub protecţia Constituţiei şi respectarea limitelor acestor
restricţii;
- certitudinea de drept, care presupune claritatea, exactitatea, caracterul
necontradictoriu, coerenţa logică a normelor legale, posibilitatea aplicării ulterioare
uniforme a acestora în practică.

Subiectul II. Sistemul autorităților administrației publice locale din Republica

Moldova și modul de formare a acestora

2.1 Desemnarea autorităților administrației publice prin care se exercită autonomia

locală în Republica Moldova.
Articolul 112
Autorităţile săteşti şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi
în oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi.
(2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi
administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.
(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi a primarilor, precum şi atribuţiile lor, este
stabilit de lege.

2.2 Descrieți procedura de formare a consiliilor locale.

Articolul 11. Numărul de consilieri
(1) Consiliile locale sînt compuse din consilieri aleşi în condiţiile Codului electoral.
Numărul de consilieri se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai unităţii
administrativ-teritoriale la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile, conform
datelor statistice
Articolul 13. Constituirea consiliilor locale
(1) Consiliul local este legal constituit dacă sînt validate mandatele a cel puţin două
treimi din numărul de consilieri specificat la art.11.
(2) Consiliul local se întruneşte în primă şedinţă în termen de 20 de zile calendaristice
de la data validării mandatelor de consilier. Consilierii din unităţile administrativ-
teritoriale de nivelul întîi se convoacă în primă şedinţă prin hotărîre a consiliului
electoral de circumscripţie. Consiliul electoral de circumscripţie notifică Comisiei
Electorale Centrale prima convocare a consiliului local.
(3) Şedinţa consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din
numărul consilierilor aleşi. În cazul în care nu poate fi asigurată această majoritate,
şedinţa se va ţine peste 3 zile calendaristice, respectîndu-se aceleaşi condiţii. Dacă nici
la a doua convocare şedinţa nu este deliberativă, se va proceda la o nouă convocare,
peste 3 zile calendaristice. La această nouă, a treia, convocare, şedinţa va fi
deliberativă dacă se va asigura prezenţa majorităţii consilierilor aleşi. În situaţia în
care, din cauza absenţei nemotivate a consilierilor, consiliul nu se va putea întruni nici
la ultima convocare, el se consideră dizolvat de drept.
(4) Lucrările primei şedinţe sînt conduse de cel mai în vîrstă consilier dintre cei
prezenţi la şedinţă, asistat de unul sau 2 dintre cei mai tineri consilieri dintre cei
prezenţi.

2.3 Evaluarea statutului juridic al UAT Găgăuzia.

Articolul 111 Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia
(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă
de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii
Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit
prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii,
problemele cu caracter politic, economic şi cultural.
(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi
libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.
(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi
executive potrivit legii.
(4) Pămîntul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate
pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului
Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.
(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu
normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.
6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială
autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.
(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome
Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în
Parlament.

TEST Nr.41

Subiectul I. Conceptul şi principiile dreptului electoral

1.1 Formularea definiției legii electorale în Republica Moldova.
Legea electorala a RM reprezinta regula generala in care sunt incluse normele de drept
constituțional care reglementează relațiile sociale privind alegerea deputaților si a
șefului de stat,precum și a altor persoane competente ce apar in procesul
instaurării,menținerii și exercitării puterii în stat.

1.2 Numiți și explicați conținutul principiilor de organizare și desfășurare a

alegerilor ca categorie separată de principii electorale.
Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reprezintă o categorie de principii care
reflectă condiţiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale ce ţin de
obligativitatea, periodicitatea, oportunitatea fixării, libertăţii, caracterului de
alternativă şi competitivitate a alegerilor şi admisibilitatea diferitelor sisteme
electorale, independenţa organelor electorale, nefalsificarea alegerilor, distribuirea
competenţelor între subiecţii procesului electoral, interdicţia desfăşurării concomitente
a alegerilor şi a referendumului.

1.3 Evaluează diferența dintre alegerile libere și votul direct ca principiu al

participării cetățenilor la alegeri.
Libertatea alegerilor. Constituţia Republicii Moldova (art. 38) consacră acest
principiu. Libertatea alegerilor în calitatea sa de principiu al sistemului electoral cere
ca în procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor să se excludă orice formă de
constrângere în raport cu participarea cetăţenilor la alegeri, şi la procesul votării
nemijlocite. Acest principiu presupune caracterul liber al alegerilor în cadrul cărora
orice cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală aşa cum doreşte el, fără a fi supus
vreunui control şi fără a fi tras la răsundere în legătură cu modul în care şi-a exercitat
acest drept electoral.
Votarea directă. Acest principiu electoral presupune că cetăţenii Republicii Moldova
cu drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul alegerilor de orice nivel
nemijlocit, fără intervenţia altor persoane. Deci dreptul de vot trebuie exercitat
personal de titular şi nu prin mandatar, chiar dacă acesta ar fi un membru al familiei.
În conformitate cu acest principiu, în Republica Moldova nu pot fi organizate sub nici
un pretext alegeri indirecte sau pe trepte.

Subiectul II. Problema străinilor în dreptul constituțional.

2.1 Definiți conceptul de statut juridic al străinilor.
Conceptul de statut juridic al străinilor presupune persoana care nu are cetăţenia
statului în care se află, dar are dovada apartenenţei sale la un alt stat.

2.2 Care sunt regimurile juridice oferite străinilor.

Regimurile juridice acordate străinilor:
1. Regimul national-este cea mai democratică formă de tratament a străinilor în
condiţiile căreia străinii, în mare măsură sunt egalaţi în drepturi cu cetăţenii statului
respectiv. Străinii însă pot fi limitaţi, în unele drepturi;
2. Regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate (favorabilităţii majore)-este o formă
de tratament consacrată în tratatele internaţionale , acordă cetăţenilor statului cu care
s-a încheiat tratatul acelaşi regim avantajos de care se bucură cetăţenii unor state terţe.
3. Regimul preferential-acordă străinilor anumitor privilegii şi priorităţi în domeniul
comerţului şi comunicării populaţiei din preajma frontierei.
4. Regimul special-constă în înzestrarea unor categorii de străini cu anumite drepturi
prevăzute în legislaţia naţională sau în acordurile internaţionale pentru unele domenii
de activitate
În literatura de specialitate se mai remarcă “regimul uşilor deschise”, “regimul
identităţii”, “regimul reciproc (mutual)” şi “regimul mixt”, care constituie, în esenţă, o
îngemănare a regimului naţional cu cel al favorabilităţii majore.

2.3 Evaluarea statutului juridic al străinilor în Republica Moldova.

Statutul juridic al cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova este determinat
de Constituţie (art. 19) şi de Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova,
dar și de alte legi cum ar fi Legea privind integrarea străinilor în Republica Moldova.
În conformtate cu Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova, sunt
recunoscuți cetățeni străini, persoanele care nu deţin cetăţenia Republicii Moldova sau
care sunt apatrizi.
Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova reglementează intrarea, aflarea
şi ieşirea străinilor pe/de pe teritoriul Republicii Moldova, acordarea şi prelungirea
dreptului de şedere, repatrierea, documentarea acestora, stipulează măsuri de
constrîngere în caz de nerespectare a regimului de şedere şi măsuri specifice de
evidenţă a imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile asumate de Republica Moldova
prin tratatele internaţionale la care este parte.
În dezvoltarea articolului 19 din Constituție, în Republica Moldova străinii se bucură
de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, precum şi de
drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte,
cu excepţiile stabilite de legislaţia în vigoare. Străinii aflaţi pe teritoriul Republicii
Moldova sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de intrare
şi, după caz, dreptul de şedere pe teritoriul ţării, de asemenea să părăsească teritoriul
Republicii Moldova la expirarea termenului de şedere acordat. Pe timpul aflării sau
şederii în Republica Moldova, străinii sunt obligaţi să respecte legislaţia Republicii
Moldova şi să se supună, în condiţiile legii, controlului organelor abilitate. Străinii nu
beneficiază de dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele legislative, cele executive
sau în organele administraţiei publice locale, nici de a participa la referendum. Ei nu
pot fi membri de partid sau ai altor organizaţii social-politice. La fel, străinii nu pot
satisface serviciul militar în forţele armate ale Republicii Moldova.

TEST NR 42

Subiectul I. Conceptul de Constituţie în condiţiile constituţionalismului modern

1.1 Formulați definiția constituționalismului. Explicați esența modificărilor care au

avut loc în raport cu conținutul acestui concept.
Constituţionalismul sec. al XXI-lea este o mişcare socială, teorie, doctrină şi practică
constituţională corespunzătoare valorilor general umane specifice unei societăţi libere
organizate într-un stat de drept, social şi democratic.
1.2 Explicați diferența dintre „constituție în sens material” și „constituție în sens
formal”.
În sens material, Constituţia reprezintă ansamblul regulilor de drept, indiferent de
natura şi forma lor, ce au ca obiect constituirea, competenţa, funcţionarea şi raporturile
principalelor organe de stat între ele sau dintre ele şi cetăţeni.
În sens formal (organic), constituţia este ansamblul regulilor de drept, indiferent de
obiectul lor, elaborate în scris şi sistematic (într-o formă distinctă), de către un organ
de stat, anume constituit în acest scop (adunarea constituantă) şi urmând o procedură
specifică de elaborare şi modificare.
1.3 Evaluează condițiile care au determinat Constituția ca izvor suprem de drept.
Această calitate, în opinia prof. I. Deleanu, este atribuită constituţiei, deoarece ea:
- legitimează puterea, convertind voinţele individuale sau colective în voinţe de stat;
- conferă autoritate guvernanţilor, îndreptăţindu-le deciziile şi garantându-le aplicarea;
- determină funcţiile şi atribuţiile ce revin autorităţilor publice;
- consacrând drepturile şi datoriile fundamentale, diriguieşte raporturile dintre
cetăţeni, dintre ei şi autorităţile publice;
- indică sensul sau scopul activităţii statale, adică valorile politice, ideologice şi
morale sub semnul cărora este organizat şi funcţionează sistemul politic;
- reprezintă temeiul fundamental şi garanţia esenţială a ordinii de drept;
- este reperul decisiv pentru aprecierea validităţii tuturor actelor şi faptelor juridice
Subiectul

Subiectul II. Orientare socială și tipuri de alegeri

2.1 Formulați definiția alegerilor. Explicați modul în care alegerile diferă de alte
moduri de formare a anumitor organisme guvernamentale sau de numire a
anumitor persoane cu puteri publice.
Noţiunea de alegeri semnifică procedura de formare a unui organ de stat sau învestirea
unei persoane cu atribuţii publice realizate prin intermediul votului acordat de
persoane autorizate în condiţiile în care pentru obţinerea mandatului respectiv sunt
înaintate două sau mai multe candidaturi.
Definiţia de mai sus face posibilă diferenţierea alegerilor dealte modalităţi de formare
a organelor de stat sau investireapersoanelor oficiale cu atribuţii publice, cum ar fi, de
exemplu, numirea în funcţie de către un organ colegial realizată prin intermediul
votului exprimat de persoane competente.

2.2 Introduceți tipurile de alegere cunoscute în practica constituțională.

Doctrina şi practica constituţională cunosc mai multe tipuride alegeri.
Astfel, alegerile pot fi directe şi indirecte.
Alegerile directe se caracterizeaza prin aceea că cetăţenii îşi exprimă opţiunile
electorale nemijlocit, fără intermediari. Pentru
alegerile indirecte este caracteristică alegerea organelor reprezentantive nu de către
alegători, dar de persoane împuternicite de alegătorii primari (electori, deputaţi).
Alegerile pot fi generale şi parţiale. Alegerile generale se desfăşoară cu participarea
tuturorcetăţenilor cu drept de vot (alegerile parlamentare, prezidenţiale). Alegerile
parţiale se desfăşoară în vederea repartizării unormandate parlamentare în urma
exprirării înainte de termen a acestora.
Alegerile pot fi naţionale şi regionale (locale).

2.3 Descrieți specificul alegerilor ca instrument de formare a autorităților publice în

Republica Moldova.
Ca instrument de formare a organelor puterii publice, alegerile se caracterizează prin
următoarele trăsături specifice:
1. Alegerile legitimează puterea. Prin intermediul alegerilor poporul îşi selectează
reprezentanţii săi, iar mandatul încredinţat le transmite împuterniciri de realizare a
suveranităţii. Alegerile nu sunt numai ceea ce dă viaţă ansamblului instituţional,
Presedinţia Republicii Moldova, Parlamentul, consiliile locale. Ele au o semnificaţie
mai largă: alegerile reprezintă principala formă de participare politică a cetăţenilor, iar
în ochii conştiinţei collective, ele sunt criteriul principal aldemocraţiei politice.
2. Alegerile constituie barometrul vieţii politice. În procesul de organizare şi
desfăşurare a alegerilor se confruntă interesele diferitelor viziuni şi programe de
guvernare ai căror exponenţi sunt partidele şi organizaţiile social-politice. Rezultatele
alegerilor reflectă măsura de influenţă aacestor forţe politice şi aspiraţiile alegătorilor.
3. Alegerile sunt un instrument de selectare a guvernanţ[Link] alegerile creează
pentru cetăţeni posibilitatea de atransmite dreptul la guvernare persoanelor capabile şi
demne să guverneze .

TEST NR 43

Subiectul I. Relaţii constituţionale şi juridice

1.1 Formulați definiția raporturilor constituționale și juridice.

Raporturile de drept constituţional sînt o categorie a raporturilor juridice voluţionale,
reglementate de normele de drept constituţional care se nasc, se desfăşoară, se sting în
domeniul relaţiilor sociale ce ţin de organizarea societăţii în stat şi în cadrul cărora
participanţii se manifestă ca titulari de drepturi şi obligaţii, care le determină condiuta
şi comportamentul social.
Raportul juridic este definit ca "acea legătură socială reglementată de norma juridică,
conţinînd un sistem de interacţiune reciprocă între participanţi şi determinaţi, legătură
ce este susceptibilă a fi apărată pe calea coerciţiunii statale.

1.2 Clarificați trăsăturile raporturilor constituționale și juridice care le deosebesc de

alte raporturi juridice.
-Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară şi se
stinge numai între oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în colective,
pe de o parte, şi o autoritate publică, pe de altă parte.
- Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al
raportului de drept constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine, pe de o
parte, atît voinţa autorităţii statale, exprimată în conţinutul normei de drept
constituţional, atît şi voinţa subiecţilor participanţi la raportul de drept constituţional.
- Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în cadrul
unor relaţii sociale de o importanţă deosebită.

1.3 Dați un exemplu de raport constituțional și juridic și descrieți conținutul

acestuia.
Un raport de drept constituțional si juridic il poate constitui momentul cand poporul
în calitate de subiect al raportului de drept constituțional participa la alegeri
încredinţând exerciţiul lui unor organe alese prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat.

Subiectul II. Principii generale și metode de obținere a cetățeniei

2.1 Numiți și explicați metodele și principiile generale de obținere a

cetățeniei cunoscute în practica constitutional
Sistemele constituţionale din lume cunosc două moduri generale de dobîndire a
cetăţeniei, şi anume:
1. Dobândirea cetăţeniei în baza unor efecte de drept.
2. Dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic.
1. Dobândirea cetăţeniei în baza efectelor de drept prevede cea mai importantă
modalitate de dobândire a cetăţeniei prin naştere. Acest mod cunoaşte două reguli care
sunt aplicate în lume: a. jus sanguinus (dreptul sângelui)-este aplicat pe tot continentul
european, inclusiv în Republica Moldova, Italia, Franţa etc. şi în multe alte state ale
lumii care păstrează tradiţia dreptuui roman, şi prevede ca copilul prin naştere obţine
automat cetăţenia părinţilor sau a unuia dintre părinţi, dacă aceştia au cetăţenie
diferită.
 b. jus soli sau jus loci (dreptul solului, al locului)-prevede acordarea cetăţeniei
persoanei care s-a născut pe teritoriul statului respectiv, indiferent de cetăţenia pe care
o deţin părinţii.
2. Dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic cuprinde mai multe
modalităţi:
a) prin înfiere;
b) prin naturalizare, adică la solicitarea persoanei statul decide să acorde cetăţenie;
c) prin opţiune, adică, în virtutea anumitor circumstanţe obiective, persoana este
înzestrată cu dreptul de a-şi alege cetăţenia

2.2 Care este diferența dintre dobândirea cetățeniei în baza legii și dobândirea
cetățeniei în baza unui act juridic.
de sus

2.3 Descrieți principiile care guvernează cetățenia Republicii Moldova.

Principiile care guvernează cetăţenia Republicii Moldova
- Egalitatea cetăţenilor
- Plenitudinea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor Republicii Moldova prevăzute de
legislaţia naţională
- Numai cetăţenii Republicii Moldova sunt obligaţi să-şi onoreze toate îndatoririle
stabilite prin Constituţie şi alte izvoare de drept
- Cetăţenia Republicii Molova se dobândeşte, de regulă, în virtutea legăturii de sânge
- De regulă, persoanele care aparţin statului Republica Moldova au o singură cetăţenie
- cetăţenia Republicii Moldova
- Cetăţenia Republicii Moldova nu poate fi retrasă în mod arbitrar, iar cetăţenii nu pot
fi privaţi de dreptul de a-şi schimba cetăţenia