Universitatea Hyperion

Facultatea de Științe Juridice

-Drept-

Tema lucrării: ,,COMPETENŢA PARLAMENTULUI”

Disciplina: DREPT CONSTITUŢIONAL SI INSTITUŢII POLITICE

Student: Nicolae Georgiana Iuliana

Anul: I
Forma de învățîmânt: ID
 COMPETENŢA PARLAMENTULUI

Elaborarea Legilor:

Competențele unui parlament pot varia în funcție de sistemul politic și constituția țării
respective. În general, parlamentul are responsabilități legislative, de supraveghere și de
reprezentare a cetățenilor. Parlamentul are responsabilitatea de a elabora și adopta legi.
Aceasta poate implica dezbaterea și analiza detaliată a diferitelor subiecte, inclusiv elaborarea
de referate care să susțină sau să explice motivele din spatele unei propuneri legislative.

În România, competențele Parlamentului sunt stabilite de Constituție și de legislația în

vigoare. Principalele atribuții și competențe ale Parlamentului României includ:

-Legiferare: Parlamentul are rolul principal în elaborarea, modificarea și adoptarea

legilor. Legea adoptată de Parlament trebuie să respecte prevederile constituționale.

Prin exercitarea funcției legislative, parlamentul reprezintă vocea cetățenilor în

procesul de creare a legilor și asigură că acestea reflectă valorile și nevoile societății.
Funcția legislativă contribuie la echilibrul puterilor într-un sistem democratic și la
stabilirea unui cadru legal care să faciliteze funcționarea corectă și echitabilă a
societății.

Funcția legislativă a parlamentului reprezintă una dintre cele mai importante și fundamentale
atribuții ale acestei instituții în cadrul unui sistem democratic. Iată câteva aspecte cheie legate
de funcția legislativă a parlamentului:

Parlamentul are rolul principal de a propune, discuta, modifica și adopta legi. Procesul
legislativ începe adesea cu depunerea unui proiect de lege, care este supus dezbaterilor
și amendamentelor în cadrul comisiilor parlamentare și în plenul fiecărei camere.
Propunerile legislative sunt supuse unor dezbateri detaliate în cadrul ședințelor parlamentare.
Membrii parlamentului aduc argumente, fac amendamente și susțin sau resping diverse
aspecte ale proiectului de lege. După dezbateri, proiectul de lege este supus la vot, iar pentru a
deveni lege, este necesar să obțină o majoritate de voturi.

Parlamentul nu doar adoptă legi, ci are și rolul de a controla conținutul acestora.

Comisiile parlamentare și dezbaterile plenare oferă oportunități pentru analizarea
atentă a prevederilor legilor propuse și pentru aducerea de îmbunătățiri sau corectări.

Legile adoptate de parlament trebuie să fie conforme cu prevederile constituționale ale

țării respective. Astfel, parlamentul are responsabilitatea de a se asigura că toate legile
respectă principiile și drepturile fundamentale stabilite în constituție.

În multe țări, procesul legislativ include și aprobarea bugetului de stat. Parlamentul

decide asupra alocării resurselor financiare pentru diverse proiecte și programe
guvernamentale.

În anumite cazuri, tratatele internaționale sau acordurile semnate de guvern trebuie să

fie ratificate de către parlament pentru a deveni efective.

-Buget și finanțe: Parlamentul are autoritatea de a aproba bugetul de stat și de a

supraveghea implementarea acestuia. El decide asupra impozitelor, taxelor și
cheltuielilor guvernamentale.

-Control asupra Executivului: Parlamentul exercită controlul politic asupra Guvernului

prin votul de încredere acordat acestuia și prin interpelări, întrebări și dezbateri
parlamentare. Prin moțiune de cenzură, Parlamentul poate demite Guvernul.
 -Relații externe: Parlamentul ratifică tratatele internaționale și acordurile încheiate de
către Guvern. El poate de asemenea aproba participarea trupelor românești la misiuni
externe.

-Declarație de război și pace: Parlamentul decide asupra declanșării războiului sau a

stării de război, precum și asupra păcii.

Declarația de război și pace reprezintă un act solemn prin care un stat anunță oficial
declanșarea stării de război sau semnarea unui tratat de pace pentru încheierea ostilităților. În
majoritatea sistemelor parlamentare, responsabilitatea pentru declarația de război și pace
revine parlamentului. Iată câteva aspecte relevante:

1. Procedura de Declarație a Războiului:

 Propunerea Guvernului: De obicei, Guvernul (Executivul) este cel care
propune parlamentului să declare război. Acest lucru poate fi precedat de
dezbateri și justificări prezentate în fața parlamentului.
 Dezbaterea Parlamentară: Parlamentul, în special camera sau camerele
legislative, va dezbate propunerea Guvernului. Alocarea de timp pentru
dezbatere, discursurile parlamentarilor și posibilitatea de a aduce amendamente
pot face parte din procesul democratic.
 Votul Parlamentului: Declarația de război trebuie să fie aprobată printr-un vot
al parlamentarilor. Majoritatea voturilor sau o altă majoritate specificată de
constituție sau legislație este necesară pentru ca declarația să fie adoptată.
 Comunicarea către Public: După aprobare, declarația de război este adesea
comunicată publicului pentru a informa cetățenii asupra deciziei și a
justificărilor care au stat la baza acesteia.
 2. Procedura de Încheiere a Păcii:
 Propunerea Guvernului: Similar cu declarația de război, propunerea pentru
semnarea unui tratat de pace este adusă în fața parlamentului de către Guvern.
 Dezbaterea Parlamentară: Parlamentul dezbate propunerea, iar membrii săi pot
adresa întrebări sau pot exprima opinii cu privire la termenii tratatului de pace.
 Votul Parlamentului: Semnarea tratatului de pace trebuie să fie aprobată printr-
un vot parlamentar. Aprobarea poate fi necesară cu aceleași condiții de
majoritate sau altă majoritate specificată.
 Ratificarea și Implementarea: După aprobarea parlamentară, tratatul de pace
poate necesita ratificare prin lege sau alte proceduri specifice ale statului.
Ulterior, Guvernul implementează prevederile tratatului.

Este important să menționăm că procedurile exacte pot varia între diferite țări și depind de
specificul constituției și legislației fiecăreia. În majoritatea sistemelor parlamentare,
implicarea parlamentului în declarația de război și pace este esențială pentru a asigura
controlul democratic asupra deciziilor majore legate de securitatea și pacea națională.

-Imunitate parlamentară: Membrii Parlamentului beneficiază de imunitate

parlamentară pentru opiniile exprimate și pentru voturile emise în exercitarea
mandatului lor.

Imunitatea parlamentară are scopul de a menține independența instituției legislative și

de a permite membrilor să își îndeplinească responsabilitățile fără frica de represalii
nejustificate. Cu toate acestea, este important de menționat că există variații
semnificative între țări în ceea ce privește acoperirea și aplicarea imunității
parlamentare, iar detaliile precise pot varia în funcție de legislația specifică a fiecărei
țări.
Imunitatea parlamentară este un principiu legal care acordă membrilor parlamentului anumite
privilegii și protecții pentru a le permite să-și îndeplinească în mod eficient funcțiile și
responsabilitățile fără a fi supuși presiunilor politice sau legale excesive. Aceasta oferă
parlamentarilor o anumită libertate în exercitarea mandatului lor și are ca scop asigurarea
independenței și integrității procesului legislativ. Iată câteva aspecte cheie legate de
imunitatea parlamentară:

Membrii parlamentului beneficiază de imunitate pentru opiniile exprimate și pentru

voturile emise în cadrul activităților lor parlamentare. Acest lucru îi protejează
împotriva trădării sau a persecuțiilor legale pentru pozițiile asumate în timpul
dezbaterilor parlamentare.

În unele jurisprudențe, imunitatea parlamentară oferă o protecție împotriva arestării

sau detenției în anumite circumstanțe. Această protecție poate asigura faptul că
parlamentarii nu sunt împiedicați să-și îndeplinească funcțiile în virtutea unor acuzații
care nu sunt direct legate de activitățile lor parlamentare.

Imunitatea parlamentară nu este absolută și poate exista posibilitatea de a renunța la

aceasta în anumite circumstanțe. De exemplu, în cazul comiterii unor infracțiuni grave
sau acuzații de corupție, parlamentarii pot putea fi anchetați și judecați.

În multe sisteme juridice, pentru a aduce un membru al parlamentului în fața justiției

în legătură cu anumite infracțiuni, este necesară ridicarea imunității sale parlamentare.
Acest proces implică adesea aprobarea sau votul în parlament pentru a permite
autorităților judiciare să investigheze sau să acționeze împotriva parlamentarului în
cauză.
 -Reprezentarea cetățenilor: Parlamentul este format din Camera Deputaților și
Senat, aleși prin vot direct. Membrii Parlamentului reprezintă cetățenii și își exercită
mandatul în interesul public.

Aceste competențe sunt reglementate în detaliu de Constituția României și de alte acte

normative. Este important să menționăm că informațiile pot suferi modificări în funcție de
evoluțiile politice și legislative, iar detaliile precise pot fi obținute prin consultarea surselor de
legislație actualizate.
 Bibliografie

• "Drept Constituțional și Instituții Politice" de Ioan Muraru și Simina Tănăsescu - O

lucrare cuprinzătoare care acoperă aspecte ale dreptului constituțional, inclusiv competența
parlamentului.

• Nota de curs

• "Guvernarea Parlamentară în România" de Constantin Târziu - O carte care abordează

aspectele practice ale guvernării parlamentare în contextul românesc.

• "Constituția României. Comentariu pe articole" de Gheorghe Iancu și Alexandru

Bacaci - O lucrare care oferă interpretări și comentarii detaliate ale articolelor
constituționale relevante pentru competența Parlamentului.
 CUPRINS

-Introducere

-Structura Parlamentului

-Competențele Legislative ale Parlamentului

-Supravegherea Guvernului

-Reprezentarea Cetățenilor

-Imunitatea Parlamentară

-Declarația de Război și Pace

-. Studii de Caz și Exemple Pratice

-Bibliografie