Funcţia deliberativă a Parlamentului

Parlamentul este, după cum prevede art. 61 alin. (1) din Constituţie, organul reprezentativ
suprem al poporului român şi unica autoritate legislativă a ţării. Funcţia deliberativă desemnează
o activitate mai cuprinzătoare decât activitatea legislativă. Din acest motiv, Parlamentul ca unică
autoritate legiuitoare a ţării exercită funcţia deliberativă cu componenta ei funcţia legislativă.
În doctrină s-a apreciat că, procedura legislativă este o procedură contradictorie, întrucât
prin analogie ea se aseamănă cu dezbaterile contencioase şi repetitivă deoarece odată dobândit
votul într-o Cameră, procesul legislativ reîncepe în cealaltă Cameră.
În literatura de specialitate se distinge între procedura legislativă ordinară sau obişnuită,
procedura complementară de reexaminare a legii adoptate şi procedura legislativă excepţională.
Procedura legislativă ordinară distinge o fază preliminară care constă în elaborarea
proiectului, depunerea şi dezbaterea lui în una sau mai multe comisii şi faza de dezbatere şi
decizie în Camerele Parlamentului. Cumulând aceste faze distingem următoarele etape în
adoptarea legii:

Iniţiativa legislativă
Iniţiativa legislativă reprezintă dreptul de a sesiza Parlamentul cu examinarea unui proiect
de lege sau a unei propuneri legislativede către subiecţii prevăzuţi în mod expres în dispoziţiile
art. 74 alin. (1) din Constituţie, respectiv:
- Guvernul;
- deputaţii, senatorii;
- un număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni, care trebuie să provină din cel puţin o
pătrime din judeţele ţării, şi în fiecare judeţ sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie
înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative legislative.
Exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă de către Guvern presupune, sesizarea Camerei
competente să-l adopte, ca primă Cameră sesizată, cu un proiect de lege. Guvern este iniţiator
unic şi exclusiv în ceea ce priveşte obligaţia acestuia de a întocmi anual proiectul bugetului de
stat şi proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat.
Deputaţii şi senatorii dispun de un drept de iniţiativă legislativă propriu, ei putând sesiza,
Camera Deputaţilor, Senatul sau ambele Camere cu o propunere legislativă. Senatorii şi deputaţii
pot să exercite dreptul de iniţiativă legislativă individual sau colectiv, prin grupul parlamentar de
care aparţin.
Iniţiativa legislativă a cetăţenilor se face sub forma unei propuneri legislative, care trebuie
întocmită cu respectarea cerinţelor de tehnică legislativă.
Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter
internaţional, amnistia şi graţierea colectivă.

b) Sesizarea Camerelor

Potrivit art. 74 alin. (5) din Constituţie, „Propunerile legislative se supun dezbaterii mai
întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată. Înceea ce priveşte competenţa
de a dezbate şi a adopta proiectele de legi şi propunerile legislative, dispoziţiile art. 75 alin. (1)
din Constituţie stabilesc calitatea de primă Cameră sesizată, respectiv Cameră decizională, în
funcţie de materia de reglementare care face obiectul legiferării. Dispoziţiile constituţionale ale
art. 75 alin. (1) stabilesc criteriile în funcţie de care fiecare Cameră îşi poate determina
competenţa. Astfel, art. 75 alin. (1) din Constituţie stipulează că se supun spre dezbatere şi
adoptare Camerei Deputaţilor ca primă Cameră sesizată, proiectele sau propuneri legislative:
pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă
din aplicarea acestor tratate sau acorduri. Aceiaşi procedură este prevăzută pentru unele proiecte
de legi organice indicate expres şi limitativ printr-o normă de trimitere la alte dispoziţii din
Constituţie, respectiv: organizarea serviciilor publice de radio şi televiziune; organizarea
asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale; condiţiile pentru îndeplinirea îndatoririlor
militare; organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului; regimul stării de asediu şi a
stării de urgenţă; regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii; regimul general al
cultelor; organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ; structura Guvernului şi alte
incompatibilităţi ale membrilor Guvernului; structura sistemului naţional de apărare, organizarea
armatei, pregătirea populaţiei şi a teritoriului pentru apărare precum şi statutul cadrelor
militare;organizarea poliţiei şi a serviciului de informaţii ale statului, precum şi a celorlalte
componente ale forţelor armate; folosirea limbii minorităţilor naţionale în unele unităţi
administrativ teritoriale; compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; înfiinţarea unor instanţe
specializate în anumite materii; organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Curţii Constituţionale.
Se supun dezbaterii şi adoptării Senatului, ca primă cameră sesizată, toate celelalte proiecte
de lege sau propuneri legislative,potrivit art. 75 alin. (2) din Constituţie.

c) Avizarea proiectului de lege sau a propunerii legislative de către Consiliul

Legislativ ca organ consultativ de specialitate al Parlamentului

Articolul 79 alin 1 din Constituţie, prevede că avizarea proiectelor de lege sau a

propunerilor legislative se face în vederea sistematizării, verificării şi coordonării întregii
legislaţii, având un caracter consultativ. Consiliul Legislativ avizează şi amendamentele
formulate la proiectele de lege sau la propunerile legislative, la cererea preşedintelui comisiei
sesizate în fond cu examinarea acestora.

d) Avizarea proiectului de lege de către Consiliul Economic şi Social

Acest aviz consultativ, se cere în cazul unor proiecte de legi iniţiate de Guvern care se
referă la restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale, la privatizarea agenţilor economici, la
relaţiile de muncă, la politica salarială, la protecţia socială, la ocrotirea sănătăţii precum şi la
învăţământ şi cercetarea ştiinţifică

e) Examinarea în comisia parlamentară.

Examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative se face la sesizarea acesteia de

către Biroul permanent. Aceea comisie permanentă care prin natura specializării ei este
competentă să se pronunţe asupra proiectului, este sesizată în fond, urmând să elaboreze un
raport. Dacă comisia permanentă sesizată în fond nu se consideră competentă să examineze
proiectul şi să întocmească raportul, ea va cere Biroului permanent trimiterea proiectului către o
altă comisie.
Examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative în cadrul comisiei permanente,
are la bază proiectul prezentat de iniţiator, amendamentele şi subamendamentele formulate
precum şi avizul Consiliului Legislativ, respectiv avizul Consiliului Economic şi Social în
situaţiile arătate.
Raportul se înaintează Biroului permanent şi trebuie să cuprindă propuneri motivate
pentru: a) admiterea proiectului fără modificări; b) respingerea proiectului; c) admiterea
proiectului cu modificări.

f) Dezbaterea generală şi pe articole a proiectului legislativ sau a propunerii legislative

Dezbaterea generală a unui proiect de lege este precedată, în cazul unui raport favorabil din
partea comisiei sesizate în fond, de prezentarea de către iniţiator a motivelor care au dus la
promovarea proiectului legislativ. Raportul comisiei va fi prezentat de preşedintele comisiei sau
de un raportor desemnat de comisie, pentru dezbaterea generală şi pe articole, după prezentarea
proiectului de către iniţiator.
Dezbaterea generală este urmată de dezbaterea pe articole a proiectului de lege sau a
propunerii legislative. În faza dezbaterii pe articole, membri Camerei îşi pot expune punctul de
vedere asupra fiecărui articol.
În scopul celerităţii procesului legislativ, art. 75 alin 2 din Constituţie, prevede că după
sesizare în prima lectură, Camera se pronunţă în termen de 45 de zile asupra proiectului de lege
sau asupra propunerii legislative, iar pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul
este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectul de lege sau
propunerea legislativă a fost adoptată.
Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond s-a propus respingerea proiectului după
închiderea dezbaterii generale, preşedintele poate să ceară Camerei să se pronunţe prin vot.

g) Votarea proiectului sau a propunerii legislative şi întoarcerea legii

După votarea pe articole se procedează la votarea în ansamblu a proiectului de lege.

Proiectele sau propunerile legislative se adoptă după caz, cu majoritate simplă - legile
ordinare şi cu majoritate absolută - legile organice. Legea privind aderarea României la tratatele
constitutive ale Uniunii Europene precum şi legea pentru aderarea României la Tratatul
Atlanticului de Nord se adoptă în şedinţa comună a Camerelor, cu o majoritate de două treimi
din numărul deputaţilor şi al senatorilor.
După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul se trimite pentru a
doua lectură celeilalte camere care va decide definitiv.
În caz de dezacord al Camerelor asupra proiectului legislativ se apela anterior revizuirii la
procedura de conciliere, care însă a fost înlăturată. S-a instituit ca atare o altă procedură numită
întoarcerea legii, pentru realizarea compromisului între Camere conform art. 75 alin. 4 şi 5 din
Constituţie, în rezolvarea a două situaţii. În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o
prevedere care intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea
de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se
întoarce la prima cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă. În ceea ce
priveşte a doua situaţie, referitoare la întoarcerea legii, se aplică în mod corespunzător aceeaşi
procedură şi în cazul în care camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa
decizională aparţine primei Camere. Şi în acest caz, legea se trimite primei Camere sesizate, care
va decide definitiv în procedură de urgenţă cu privire la textul votat de cealaltă Cameră.
 h) Promulgarea legii.

Potrivit art. 77 din Constituţie, legile se trimit spre promulgare Preşedintelui României.
Promulgarea legii se face prin decret semnat de Preşedintele României în termen de 20 de zile de
la primirea ei, termenul de 20 de zile fiind de decădere. După împlinirea lui, Preşedintele nu mai
poate proceda la promulgarea legii, aceasta intrând în vigoare, întrucât Preşedintele, nu mai poate
cere reexaminarea legii în Parlament şi nu mai poate sesiza nici Curtea Constituţională, pentru a
se pronunţa asupra constituţionalităţii legii.
În situaţia în care Preşedintele României a cerut reexaminarea legii sau dacă s-a cerut
verificarea constituţionalităţii acesteia, promulgarea legii se face în termen de cel mult 10 zile de
la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale prin
care i s-a confirmat constituţionalitatea.
Promulgarea este o operaţie de verificare a respectării procedurilor de adoptare şi de
autentificare a legii. Promulgarea se face doar în cazul legilor organice şi ordinare, nu şi în cazul
legilor de revizuire a Constituţiei.

i) Publicarea legii în Monitorul Oficial al României.

Articolul 78 din Constituţie prevede că legea se publică în Monitorul Oficial al României şi

intră în vigoare la trei zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Din
acest moment operează prezumţia de cunoaştere a legii, întrucât nimeni nu se poate scuza de
necunoaşterea ei (nemo censetur legem ignorare).

2. Procedurile legislative complementare

Constituţia României prevede că Preşedintele se implică în procedura legislativă când

înainte de promulgare poate cere Parlamentului o singură dată reexaminarea legii (art. 77 alin. 2
din Constituţie) şi atunci când înainte de promulgare se poate sesiza Curtea Constituţională
pentru ca aceasta să se pronunţe asupra constituţionalităţii legii, dacă obiecţia este admisă,
Parlamentul trebuind să reexamineze legea pentru a o pune de acord cu dispoziţiile Constituţiei.
Ca efect al reexaminării legii, este întrerupt termenul de 20 de zile pentru promulgare şi este
înlocuit cu termenul de 10 zile.
3. Procedurile legislative speciale

Procedurile legislative speciale unt procedurile care se abat de la procedurile legislative

obişnuite. Normele constituţionale stabilesc în acest sens, ca proceduri legislative speciale:
procedura de urgenţă; procedura de revizuire a Constituţiei şi delegarea legislativă.

3.1. Procedura adoptării legilor constituţionale

Procedura revizuirii constituţiei, în conformitate cu art. 150-152 din Constituţie. Iniţiativa

revizuirii Constituţiei aparţine, Preşedintelui României la propunerea Guvernului, cel puţin o
pătrime din numărul deputaţilor şi al senatorilor şi cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot,
care provin din cel puţin jumătate din judeţele ţării şi dacă în fiecare judeţ sau în municipiul
Bucureşti s-au înregistrat cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul iniţiativei.
 Propunerile legislative populare de revizuire a Constituţiei se supun controlului prealabil al
Consiliului Legislativ şi al Curţii Constituţionale.
După înregistrarea proiectului sau a propunerii de revizuire a Constituţiei, la una dintre
Camerele Parlamentului, potrivit voinţei iniţiatorilor, acestea se supun din oficiu verificării Curţii
Constituţionale, după care vor fi examinate în comisiile parlamentare şi în plenul fiecărei
Camere.
Proiectul sau propunerea de revizuire a Constituţiei se adoptă cu votul a cel puţin două
treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. În situaţia în care cele două Camere ale
Parlamentului adoptă proiectul sau propunerea de revizuire în variante diferite, se iniţiază
procedura de mediere. Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera
Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul
deputaţilor şi al senatorilor asupra proiectului sau propunerii de revizuire a Constituţiei.
Constituţia nu poate să fie revizuită în ceea ce priveşte, caracterul naţional, unitar,
independent şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea
teritoriului, independenta justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială sau acele prevederi prin
revizuirea cărora s-ar suprima drepturile, libertăţile fundamentale ale cetăţenilor ori garanţiile
acestora.
Constituţia nu poate să fie revizuită pe durata stării de asediu, a stării de urgenţă, în timp de
război sau în timpul prelungirii mandatului Camerelor până la întrunirea legală a noului
Parlament.
Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de
zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. Referendumul îşi produce
efectele de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare
a rezultatelor.

3.2. Procedura de urgenţă

Procedura de urgenţăcare este o procedură accelerată de adoptare a legilor în conformitate

cu dispoziţiile art. 76 alin (3) din Constituţie.

3.3. Procedura de adoptare a legilor bugetare

Adoptarea legilor bugetare, adică legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor
sociale de stat, se face potrivit unei proceduri speciale care prezintă următoarele trăsături:
- Iniţiativa legislativă în ceea ce priveşte proiectul bugetului de stat şi al asigurărilor sociale
de stat este una exclusivă şi aparţine Guvernului;
- Adoptarea legii bugetului de stat şi al bugetului asigurărilor sociale de stat se face în
şedinţa comună a celor două camere a Parlamentului cu cel puţin trei zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar.
- Dacă în cursul execuţiei bugetare intervine o iniţiativă legislativă care implică o
modificare bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat este nevoie ca în
cuprinsul legii să fie indicată sursa de finanţare şi ca iniţiatorul să informeze în mod obligatoriu
Guvernul;
- Aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat se face cu votul
majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
 3.4. Procedura adoptării legii de ratificare a tratatelor internaţionale

Dispoziţiile constituţionale stabilesc în art. 91 alin. (1) că Preşedintele României încheie

tratatele internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare
Parlamentului într-un termen rezonabilcu respectarea prevederilor cuprinse în Legea nr.
590/2003 privind tratatele.

3.5. Procedura de adoptare a legii prin angajarea răspunderii politice a Guvernului

Potrivit dispoziţiilor constituţionale, Guvernul îşi poate angaja răspunderea politică în faţa
Parlamentului pentru un proiect de legeîn conformitate cu prevederile art. 114 din Constituţia
României.

3.6. Delegarea legislativă

Delegarea legislativ presupune un transfer de atribuţii legislative către Guvern, în condiţiile

prevăzute în Constituţie care impune o delegare printr-o lege de abilitare, art. 115 din
Constituţie, consacrând posibilitatea delegării legislative printr-o lege specială de abilitare.
Legea specială de abilitare trebuie să conţină în mod obligatoriu, domeniul în care va
interveni ordonanţa de guvern şi termenul pentru care Guvernul este abilitat să emită ordonanţe.
Prin legea de abilitare Parlamentul poate cere ca ordonanţele de guvern să-i fie supuse spre
aprobare, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea
termenului atrage încetarea efectelor ordonanţelor de guvern, ceea ce se va constata printr-o lege.
Aceasta poate opera pentru domenii care nu fac obiectul legilor organice, aşa cum a fost
dezvoltată instituţia la capitolul privind raporturile Parlamentului cu Guvernul. Ordonanţele
emise în temeiul unei legi de abilitare se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în
vigoare la trei zile de la publicare sau la o altă dată prevăzută în cuprinsul acestora.

3.7. Ordonanţele de urgenţă

Ordonanţele de urgenţă sunt reglementate în art. 115 alin. (4) din Constituţie, şi pot să fie
adoptate de către Guvern numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate să fie
amânată, Guvernul având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Dispoziţiile
constituţionale ale art. 115 alin. (4)-(6) reglementează regimul particular al ordonanţelor de
urgenţă, acesta referindu-se la cazurile în care aceasta poate fi emisă, la intrarea în vigoare a
acesteia şi la domeniul ordonanţei de urgenţă.