Instituţii publice centrale

Constituţia României – Parlamentul

• (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica
autoritate legiuitoare a ţării.
• (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. (Art 62. Costituția
României)
Politici publice de maximă importanţă
• (1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.
• (2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament
adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru:
• a) primirea mesajului Preşedintelui României;
• b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
• c) declararea mobilizării totale sau parţiale;
• d) declararea stării de război;
• e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;
• f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;
• g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
• h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de
informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;
• i) numirea Avocatului Poporului;
• j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a
celorlalte drepturi ale acestora;
• k) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită
în şedinţă comună
Imunitatea parlamentară
• ARTICOLUL 72
• (1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau
pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
• (2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care
nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului,
dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care
fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face
 numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa
de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
• (3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi
percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei
asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există
temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Categorii de legi ARTICOLUL 73
• (1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
• (2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
• (3) Prin lege organică se reglementează:
• a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
• b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
• c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi
ale acestora;
• d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
• e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
• f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
• g) regimul stării de asediu şi al stării de urgență ;
• h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
• i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
• j) statutul funcţionarilor publici;
• k) contenciosul administrativ;
• l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor
judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
• m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
• n) organizarea generală a învăţământului;
• o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general
privind autonomia locală;
• p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia
socială;
• r) statutul minorităţilor naţionale din România;
• s) regimul general al cultelor;
• t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.
Iniţiativă legislativă
(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui
număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la
iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare
din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000
de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter
internaţional, amnistia şi graţierea.
(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către
Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.
(4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta
propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca
primă Cameră sesizată.
(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul
majorităţii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare
Cameră.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi
sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei
Camere.
Promulgarea Legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în
termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată,
reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea
constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii
adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a
confirmat constituţionalitatea.
(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează
proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii
legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României.
(2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege
organică.
Preşedintele României
ARTICOLUL 80
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al
unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a
autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile
statului, precum şi între stat şi societate.
În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în
Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
Atribuţii
Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte
Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de
interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea
primului-ministru, în alte situaţii.
Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.
Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme
politice ale naţiunii.
După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare,
Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de
încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai
după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime,
prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
 Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le
supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri
internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte
al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a
forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior
aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru
respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj.
Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea
agresiunii
Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;
b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;
c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
d) acordă graţierea individuală.
CSAT
Președintele este președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este autoritatea administrativă autonomă investită,
potrivit Constituţiei, cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea
ţării şi siguranţa naţională. Activitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este supusă
examinării şi verificării parlamentare.
Primul-ministru al Guvernului României îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării.
Membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt: ministrul apărării naţionale, ministrul
afacerilor interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul economiei,
ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul
Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major al Apărării şi consilierul prezidențial
pentru securitate naţională.
Serviciul Român de Informații este condus de un director cu rang de ministru, numit de
Parlament la propunerea Președintelui României.
Serviciul de Informații Extrene face parte din sistemul național de apărare, iar activitatea sa
este organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, având caracter de
secret de stat. Șeful SIE este numit de președinte, prin decret, cu avizul CSAT.
Serviciul de Pază și Protecție – director numit de președinte la propunerea CSAT.
Guvernul
ARTICOLUL 102
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea
politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.
(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege
organică.
Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile
prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.
Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
Raporturile Parlamentului cu Guvernul
(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar
al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera
Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora.
În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a
bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa,
participarea lor este obligatorie.
Angajarea răspunderii
Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă
comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.
 Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea
programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în
condiţiile articolului 113. (Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage
încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii
deputaţilor şi senatorilor.)
 Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2) , proiectul de lege prezentat, modificat
sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar
aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
Delegarea legislativă
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite
ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot
emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit
procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului
atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror
reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în
procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul
Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în
5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la
depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată
adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă.
Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea
prevăzută la articolul 76 alineatul (1) .
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot
afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle
prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor
bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în
care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3) .
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile
necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
Administraţia publică centrală de specialitate
• (1) Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.
• (2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de
specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.
• (3) Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.
Prefectul
ARTICOLUL 123
(1) Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din
unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4) Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi
preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
(5) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului
judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat
este suspendat de drept.
Lege nr. 340 din 12 iulie 2004 – Prefect
• Articolul 1
• (1) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local.
• (2) Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, la
propunerea ministrului internelor şi reformei administrative.
• (3) Prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local.
• (4) Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din
subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atribuţiile lor de conducere
şi control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine.
 Art 2
• (1) Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit
Constituţiei şi altor legi se organizează şi funcţionează instituţia prefectului, sub
conducerea prefectului.
• (2) Instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu
patrimoniu şi buget propriu.
Conduce serviciile publice deconcentrate
• Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la
nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
• Lista serviciilor publice deconcentrate prevăzute la alin. (1) se aprobă şi se
actualizează la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative, prin
decizie a primului-ministru.
• Conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului au obligaţia să transmită
prefectului proiectul de buget. Avizul prefectului privind proiectul de buget se
înaintează conducătorului instituţiei ierarhic superioare serviciului public
deconcentrat.
• Situaţiile financiare privind execuţia bugetară, întocmite de serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din subordinea Guvernului, se transmit prefectului pentru avizare.
• Avizul prefectului privind situaţiile financiare se înaintează conducătorului instituţiei
ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.
• Avizele prefectului prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt consultative.
Incompatibilităţi
• Prefectul şi subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sau ai unei organizaţii
căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, potrivit legii, sub
sancţiunea destituirii lor din funcţia publică.
Atribuțiile prefectului.
• Articolul 19
• (1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele
atribuţii principale:
a) asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi
respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a
celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;
• b) acţionează pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a
obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru
îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin, potrivit legii;
• c) acţionează pentru menţinerea climatului de pace socială şi a unei comunicări
permanente cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă
prevenirii tensiunilor sociale;
• d) colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru determinarea
priorităţilor de dezvoltare teritorială;
• e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului
local sau ale primarului;
• f) asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în
condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire şi intervenţie pentru situaţii de
urgenţă;
• g) dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă,
măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte în acest
sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinaţie;
• h) utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la
bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în scopul
desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi;
• i) dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea
drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate;
• j) asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană;
• k) dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern şi a politicilor
de integrare europeană;
• l) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din ţară
şi din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;
• m) asigură folosirea, în condiţiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cetăţenii
aparţinând minorităţilor naţionale şi serviciile publice deconcentrate în unităţile
administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste 20%.
• (2) Prefectul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi de celelalte acte
normative, precum şi însărcinările stabilite de Guvern.
• Alte atribuții:
• Prefectul poate verifica măsurile întreprinse de primar sau de preşedintele consiliului
judeţean în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unitatea administrativ-teritorială
şi poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în
condiţiile legii.
• Din comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducător al unui serviciu public
deconcentrat face parte obligatoriu şi un reprezentant al instituţiei prefectului din
judeţul în care îşi are sediul serviciul public, desemnat prin ordin al prefectului, în
condiţiile legii.
 • Prefectul poate propune miniştrilor şi conducătorilor celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale
sancţionarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora.
Colegiul Prefectural
• (1) În fiecare judeţ funcţionează un colegiu prefectural compus din prefect,
subprefecţi şi conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, care
îşi au sediul în judeţul respectiv.
• (2) La lucrările colegiului prefectural pot fi invitate şi alte persoane a căror prezenţă
este considerată necesară.
• (3) Colegiul prefectural se convoacă de către prefect cel puţin o dată pe lună şi
oricând se consideră că este necesar.
• (4) Atribuţiile colegiului prefectural privesc armonizarea activităţii serviciilor publice
deconcentrate care au sediul în judeţul respectiv, precum şi implementarea
programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiune ale Guvernului la nivelul
judeţului sau al localităţilor acestuia şi vor fi reglementate prin hotărâre a
Guvernului*).
• Important acum – situații de urgență.
La nivelul judeţelor și municipiului București se constituie, sub conducerea prefecţilor,
comitete pentru situaţii de urgență. Comitetul este constituit prin ordinul prefectului, iar
prefectul are calitatea de președinte al acestuia. Din comitet fac parte preşedintele consiliului
judeţean/primarul general și de sector, şefi de servicii deconcentrate, descentralizate şi de
gospodărie comunală şi alţi manageri ai unor instituţii şi societăţi comerciale de interes
judeţean care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgență, precum şi
manageri ai agenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc
potenţial generatori de situaţii de urgenţă.
- Ultima hotărâre din an -
https://cj.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/uploads/sites/37/2021/12/HCJSU-nr-235-din-
22.12.2021.pdf
 Instituţii publice de interes local

Legea administraţiei publice locale

• LEGE nr. 215 din 23 aprilie 2001 (**republicată**)
• administrației publice locale
• http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/214333
Cine iniţiază politici publice
Din punct de vedere al procedurilor administrative, instituțiile inițiataore de politici publice
locale sunt:
• consiliile locale și consiliile județene, în calitate de autorități deliberative;
• primarii și președinții consiliilor județene, în calitate de autorități executive.
• instituțiile și serviciile publice de interes local sau județean
Autorităţile administraţiei publice locale
• Art 23. (1) Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală
în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și
municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile
locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților
administrației publice locale.
• (2) Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice
locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile
legii.
Consiliul Judeţean
• Articolul 24
În fiecare județ se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale,
pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în vederea
realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este ales în condițiile legii
pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
Aleşii locali
• Aleșii locali sunt primarul, consilierii locali, președintele consiliului județean și
consilierii județeni. În asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aceștia
îndeplinesc o funcție de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu
privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Atribuţiile Consiliului Local
 • are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local
(excepții)
• Categorii de atribuții:
-organizare/funcționare instituții și servicii pubice de interes local/societăți comerciale
și regii autonome de interes local
• - dezvoltarea socio-ec., mediu a localității; -administrarea domeniului public/privat;
gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni; -cooperare interinstituțională
Consiliul local
• În exercitarea atribuțiilor: - aprobă statutul localității/regulament de organizare și
funcționare a CL; înființarea/organizarea și statul de funcții ale aparatului de
specialitate al primarului/intituțiile și serviciile publice de interes local/regii
autonome; exercită drepturile și obigațiile aferente participațiilor deținute de societăți
comerciale/regii autonome;
• - aprobă bugetul local; impozite și taxe locale; documentații tehnico-economice pt
investiții; strategii de dezvoltare
• - avizează și aprobă documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism; denumiri
de străzi/piețe;
Asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru
furnizarea serviciilor publice de interes local privind:
• 1. educația; 2. serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap,
a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie
socială; 3. sănătatea; 4. cultura; 5. tineretul; 6. sportul; 7. ordinea publică; 8. situațiile
de urgență; 9. protecția și refacerea mediului; 10. conservarea, restaurarea și punerea
în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și
rezervațiilor naturale; 11. dezvoltarea urbană; 12. evidența persoanelor; 13. podurile și
drumurile publice; 14. serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă,
gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport public
local, după caz; 15. serviciile de urgență de tip salvamont, salvamar și de prim ajutor;
16. activitățile de administrație social-comunitară; 17. locuințele sociale și celelalte
unități locative aflate în proprietatea unității administrativ-teritoriale sau în
administrarea sa; 18. punerea în valoare, în interesul comunității locale, a resurselor
naturale de pe raza unității administrativ-teritoriale;
• 19. alte servicii publice stabilite prin lege;
Alte atribuţii
• hotărăște acordarea unor sporuri și altor facilități, potrivit legii, personalului sanitar și
didactic;
• sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase;
• poate solicita informări și rapoarte de la primar, viceprimar și de la șefii organismelor
prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;
 • aprobă construirea locuințelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale
și a utilităților locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa;
• poate solicita informări și rapoarte specifice de la primar și de la șefii organismelor
prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.
• hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau
străine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau
proiecte de interes public local;
• hotărăște, în condițiile legii, înfrățirea comunei, orașului sau municipiului cu unități
administrativ-teritoriale din alte țări;
• hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unități administrativ-
teritoriale din țară sau din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și
internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovării
unor interese comune.
• Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite
titlul de cetățean de onoare al comunei, orașului sau municipiului, în baza unui
regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc și condițiile retragerii titlului
conferit.
• Consiliul local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.
Hotărâri de Consiliu local
• Articolul 45 (1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu
votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau
regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
Ce atribuţii are primarul
În calitate de auotritate executivă:
• asigură punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui, a hotărârilor si
ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local;
• dispune măsurile necesare si acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor
cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților
administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului
județean
• Conduce serviciile publice locale ajutat de aparatul de specialitate
• ÎN PLUS - poate face propuneri de politici publice, poate elabora proiecte de strategii
privind starea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale, pe
care le supune aprobării consiliului local.
• În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau
individual.
Categorii principale de atribuţii
 • a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;
• b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;
• c) atribuții referitoare la bugetul local;
• d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;
• e) alte atribuții stabilite prin lege.
• Ofițer de stare civilă;
• Elaborează proiecte de strategii pe domenii economic, social, mediu
• Ordonantor principal de credite
• Proiectul bugetului
• Negocieri pentru Împrumuturi /titluri de valoare
• Coordonează realizarea serviciilor publice de interes locale
• Gestionarea situațiilor de urgență
• Asigură elaborarea planurilor urbanistice
Instituţii şi politici publice de interes local
• Consiliile locale pot înființa și organiza instituții și servicii publice de interes local în
principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale, cu
respectarea prevederilor legale și în limita mijloacelor financiare de care dispun
• Exemple: Cluj Arena, Sala Polivalenta SA, Compania de Transport Public, RADP
Atribuţiile Consiliului judeţean
• a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al consiliului
județean, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes județean și ale societăților
comerciale și regiilor autonome de interes județean;
• b) atribuții privind dezvoltarea economico-socială a județului;
• c) atribuții privind gestionarea patrimoniului județului;
• d) atribuții privind gestionarea serviciilor publice din subordine;
• e) atribuții privind cooperarea interinstituțională;
• f) alte atribuții prevăzute de lege.
-înființarea de instituții, servicii publice, societăți comerciale de interes
județean/reorganizarea regiilor autonome
-aprobă regulamentul de organizare și funcționare a CJ, organigrama, statul de funcții,
regulamentul funcționare;
-exercită toate drepturile/obligațiile la societăți comerciale/regii autonome;
- gestionează raporturile de muncă ale conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice
de interes județean.
- aprobă bugetul propriu al județului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei
bugetare;
- aprobă contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, precum și contractarea de
datorie publică locală;
- -stabilește impozite și taxe județene;
- adoptă strategii, prognoze și programe de dezvoltare economico-socială și de mediu a
județului, pe baza propunerilor primite de la consiliile locale; dispune, aprobă și
urmărește, în cooperare cu autoritățile administrației publice locale comunale și
orășenești interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru
realizarea acestora;
- stabilește, pe baza avizului consiliilor locale ale unităților administrativ-teritoriale
implicate, proiectele de organizare și amenajare a teritoriului județului, precum și de
dezvoltare urbanistică generală a acestuia și a unităților administrativ-teritoriale
componente;
- aprobă documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes
județean, în limitele și în condițiile legii.
• darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a
județului/serviciilor publice de interes județean
• vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a județului;
• a) asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru
furnizarea serviciilor publice de interes județean privind:
• 1. educația; 2. serviciile sociale -copii, persoanelor cu handicap, vârstnici, familiei,
alte persoane sau grupuri aflate în nevoie socială;
• 3. sănătatea; 4. cultura; 5. tineretul; 6. sportul; 7. ordinea publică;
• 8. situațiile de urgență;
• 9. protecția și refacerea mediului;
• 10. conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de
arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor naturale;
• 11. evidența persoanelor;
• 12. podurile și drumurile publice;
• 13. serviciile comunitare de utilitate publică de interes județean, precum și
alimentarea cu gaz metan;
• 14. alte servicii publice stabilite prin lege;
• b) sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase;
 • c) emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege;
• d) acordă consultanță în domenii specifice, în condițiile legii, unităților administrativ-
teritoriale din județ, la cererea acestora.
Hotărâri de Consiliu Judeţean
• (1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul județean adoptă hotărâri cu votul
majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de
organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
• (2) Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri județeni, de președintele
consiliului județean, de vicepreședinții consiliului județean sau de cetățeni.
Redactarea proiectelor se face de către cei care le propun, cu sprijinul secretarului
unității administrativ-teritoriale și al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al
consiliului județean.
Ce atribuţii are preşedintele Consiliului Judeţean
• coordonează realizarea serviciilor publice și de utilitate publică de interes județean
prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului județean sau prin
intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de
interes județean;
• poate acorda, fără plată, prin aparatul de specialitate al consiliului județean, sprijin,
asistență tehnică, juridică și de orice altă natură consiliilor locale sau primarilor, la
cererea expresă a acestora.
• asigură respectarea prevederilor Constituției, punerea în aplicare a legilor, a decretelor
Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor
consiliului județean, precum și a altor acte normative.
• ÎN PLUS - poate face propuneri de politici publice și strategii de dezvoltare la nivel
local și județean.
• coordonează și controlează realizarea activităților de investiții și reabilitare a
infrastructurii județene.
• coordonează și controlează organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate
publică de interes județean, înființate de consiliul județean și subordonate acestuia;
• coordonează realizarea serviciilor publice și de utilitate publică de interes județean
prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului județean sau prin
intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de
interes județean;
• poate acorda, fără plată, prin aparatul de specialitate al consiliului județean, sprijin,
asistență tehnică, juridică și de orice altă natură consiliilor locale sau primarilor, la
cererea expresă a acestora.
• întocmește proiectul bugetului județului și contul de încheiere a exercițiului bugetar și
le supune spre aprobare consiliului județean, în condițiile și la termenele prevăzute de
lege;
 • întocmește și supune spre aprobare consiliului județean regulamentul de organizare și
funcționare a acestuia, organigrama, statul de funcții și regulamentul de organizare și
funcționare a aparatului de specialitate, precum și ale instituțiilor și serviciilor publice
de interes județean și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes
județean;
Iniţiativă cetăţeanească
• (1) Cetățenii pot propune consiliilor locale și consiliilor județene pe a căror rază
domiciliază, spre dezbatere și adoptare, proiecte de hotărâri.
• (2) Promovarea unui proiect de hotărâre poate fi inițiată de unul sau de mai mulți
cetățeni cu drept de vot, dacă acesta este susținut prin semnături de cel puțin 5% din
populația cu drept de vot a unității administrativ-teritoriale respective.
• Inițiatorii asigură întocmirea listelor de susținători pe formulare puse la dispoziție de
secretarul unității administrativ-teritoriale.
Listele de susținători vor cuprinde numele, prenumele și domiciliul, seria și numărul actului
de identitate și semnăturile susținătorilor.
Listele de susținători pot fi semnate numai de cetățenii cu drept de vot care au domiciliul pe
raza unității administrativ-teritoriale respective, al cărei consiliu local sau județean urmează
să dezbată proiectul de hotărâre în cauză.
Actele autorităţile administraţiei locale
• (1) Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin:
• a) primarul emite dispoziții;
• b) consiliul local adoptă hotărâri;
• c) consiliul județean adoptă hotărâri.
• Dispozițiile primarului, hotărârile consiliului local și hotărârile consiliului județean
sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în condițiile legii care îi
reglementează activitatea.
• Note de fundamentare - sunt documente realizate de către aparatele de specialitate
din cadrul Primăriilor /Consiliilor Județene pentru a fundamenta din punct de vedere
formal, juridic, tehnic, al eficienței și eficacității hotărârilor consiliilor
locale/județene.
Lucrările publice
• Consiliile locale sau consiliile județene pot contracta prin licitație efectuarea de
lucrări și servicii de utilitate publică, în limita sumelor aprobate prin bugetul local,
respectiv județean.
• Lucrările de construcții și reparații de interes public, finanțate din bugetele
comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, se execută numai pe baza unor
documentații tehnico-economice avizate sau aprobate, după caz, de consiliul local ori
 de consiliul județean și numai pe baza unei licitații publice, în limitele și în condițiile
prevăzute de lege.
• Documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului privind comuna, orașul,
municipiul și județul se elaborează, se aprobă și se finanțează în conformitate cu
prevederile legii.
Ce rol au aparatele proprii
• Funcționează pe baza regulementelor elaborate de primari/președinți și aprobate de
consilii
• fundamentează prin rapoarte de specialitate și note de fundamentare, din punctul de
vedere al legalității, oportunității, eficienței/eficacității, programele/proiectele propuse
de către consiliile județene, locale, președinții/vice-președinții consiliilor județene,
primari/vice-primari sau cetățeni
• Unele regulamente prevăd posibilitatea de a iniția proiecte de dispoziții pe care le
prezintă Primarului în vederea aprobării acestora.
Tipuri de politici publice locale
• • politici de reglementare - taxelor și impozitelor locale, fixarea de standarde de
calitate sau preț pentru servicii locale.
• -organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și
serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome
de interes local;
• -stabilirea și aprobarea impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii;
• - aprobarea strategiilor privind dezvoltarea economică, socială si de mediu a unităţii
administrativ-teritoriale;
• Politici distributive, subsumabile în parte hotărârilor consiliilor locale cu caracter
individual: acordarea prelungirii unui contract, a unei autorizații de construcție, a unui
ajutor financiar unei persoane; ele pot de asemenea să aloce beneficii unor sectoare
sau grupuri considerate prioritare.
Exemplele constau în asigurarea funcționării unor servicii publice, precum:
-Ordinea publică;
-Cultura;
-Situațiile de urgență;
-Dezvoltarea urbană;
-Podurile și drumurile publice;
-Serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare,
salubrizare, energie termică, iluminat public și transport public local;
-Locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității
administrativteritoriale sau în administrarea sa;

• Politici redistributive: acordarea, pe criterii de echitate, a unor avantaje unor

categorii de persoane care îndeplinesc anumite condiții. De exemplu, persoanele peste
o anumită vârstă, pensionarii al căror venit este sub un prag prestabilit, elevii și
studenții, familiile cu 2 copii sau mai mulți în întreținere, persoanele cu dizabilități,
pot beneficia de servicii de transport, asistență socială, servicii medicale
subvenționate de către consiliul local, ceea ce reprezintă un transfer de venituri de la
categoriile care nu se încadreză în aceste standarde, de vreme ce acestea nu
beneficiază de astfel de scutiri sau gratuități, deși acestea pot contribui în mod egal
sau mai mult la finanțarea bugetului local.
Exemple:
-Educația;
-Serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap,a persoanelor
vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri vulnerabile;
-Sănătatea;
-Tineretul.
• Politici procedurale, cărora li se pot subsuma hotărârile de consiliu cu caracter normativ,
cele mai importante privind: -Cadrul de funcționare a serviciilor publice; -Stabilirea taxelor
și impozitelor locale
• Politici substantivale cărora li se pot subsuma hotărârile de consiliu cu caracter individual,
constând în aprobarea unei investiții, achiziții, închirieri, concesiuni, ajutor financiar.
Exemplele pot include atribuțiile legate de:
-locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității
administrativteritoriale sau în administrarea sau aprobarea, la propunerea primarului,
contractării și/sau garantării împrumuturilor, precum și contractarea de datorie publică locală
prin emisiuni de titluri de valoare, în numele unității administrativ-teritoriale, în condițiile
legii
-aprobarea, la propunerea primarului, documentațiilor tehnico-economice pentru lucrările de
investiții de interes local, în condițiile legii
-atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau
municipiului
Două întrebări pentru politicile locale
• Toate politicile locale, fie că sunt acte normative, programe, proiecte, planuri de
investiții sau propuneri de introducere de taxe, de obținere de venituri în alte moduri
reglementate prin lege, de externalizări ale serviciilor publice, trebuie să facă
 subiectul unor evaluări cuprinzătoare, dar în același timp proporționale cu efectele
anticipate, pentru a promova în cel mai bun mod posibil interesele cetățenilor.
• Orice politică, hotărâre de consiliu, program, proiect, strategie sau investiție locale
trebuie să răspundă la două întrebari esențiale:
• Există modalități mai bune de a atinge acest obiectiv?
• Există utilizări mai bune ale resurselor disponibile?

Stabilirea agendei
• Stabilirea agendei -procesul prin care problemele ajung în atenţia publicului şi a
instituţiilor.
 • Care este nevoia social sau economică căreia intervenția autorităților locale încearcă
să-I răspundă
• Considerente pentru intervenția APL: accesibilitatea serviciilor publice , acoperire a
serviciilor, ineficiența alocativă , ü ineficiența la nivel de input sau output , ü
ineficiența generată de faptul că nu toți utilizatorii unui serviciu public local plătesc
pentru costul furnizării acelui serviciu, ü echitate, echitate intergenerațională, lipsa
informației cetățenilor pentru a putea beneficia de un serviciu loca.
Definirea problemei/politicii publice
• după ce a fost stabilită nevoia căreia politica locală ii va răspunde, următorul pas este
acela de a stabili ce ne propunem să realizăm prin politica respectivă. În această etapă,
vor fi descrise succint problema careia îi răspundem, precum și scopul, obiectivele
generale, specifice și
• stabilirea obiectivelor este esențială pentru că în funcție de acestea se vor pune în
balanță costurile și beneficiile anticipate și se va măsura progresul în
implementarea politicii. De aceea, este important să nu se confunde mijloacele de a
implementa politicile cu scopurile aceoperaționale ale intervenție
Identificarea alternativelor şi alegerea soluţiei
• Pentru fiecare obiectiv de politici pe care ne propunem să-l atingem, există mai
multe opțiuni dintre care trebuie să o alegem pe cea care produce cele mai mari
beneficii pentru comunitatea locală, în funcție de resursele pe care le putem
aloca obiectivului respectiv și de probabilitatea ca aceste beneficii să se producă.
• Când alegeți opțiunea de politici preferată, veți folosi unul dintre următoarele
criterii:
• ü fie opțiunea cu beneficiul cel mai mare (chiar dacă are și costul cel mai mare, în
cazul în care costul respectiv se încadreaza în limitele bugetului alocat);
• ü fie opțiunea cu cea mai mare balanță pozitivă dintre beneficii și costuri, chiar
dacă aceasta nu reprezintă cel mai mare beneficiu dintre opțiuni (în cazul în care
opțiunea cu beneficiul cel mai mare are și costul cel mai mare, care depășește
bugetul alocat, sau în cazul în care nu suntem siguri în legătură cu succesul sau
insuccesul politicii sau nu au fost cuantificate financiar toate costurileși beneficiile);
• ü opțiunea cu costul cel mai mic, atunci când rezultatele pe care dorim să le obținem
au un standard specificat (construcția unei şcoli, a unui drum sau a unui spital,
activitatea de întreținere a unei clădiri);
Implementarea politicilor publice
• odată ce a fost selectată una dintre opțiunile de politici propuse, aceasta va fi
implementată în baza unui plan de acțiuni -va detalia numărul de persoane implicate
în implementare, costul anual al acestor resurse umane, alte costuri necesare
implementării politicii
 • vor fi indicate persoanele responsabile cu implementarea fiecărei activități de
implementare și termenele de realizare a acestor activități, împreună cu țintele fixate
(indicatorii de performanță)
Monitorizarea şi evaluarea rezultatelor politicii
• un act normativ, un program, o strategie, investiție să se desfășoare pe o anumită
durată, să zicem între 5 și 10 ani, atunci la jumătatea acestui interval poate avea loc o
evaluare intermediară, care să măsoare progresul în implementarea politicii până la
acel moment și să ofere, dacă este cazul, soluții pentru accelerarea atingerii
indicatorilor propuși.

O evaluare finală va avea loc la sfârșitul ciclului propus inițial al politicii, pentru a
măsura succesul acesteia și modul în care a fost implementată. Evaluarea poate avea
și rolul de a aprecia dacă problema inițială căreia politica respectivă îi răspundea mai
există: de exemplu dacă am inițiat acum 5 ani o politică împotriva obezității, iar
aceasta nu mai reprezintă un risc semnificativ în județul nostru, atunci fondurile
destinate acestei politici ar putea fi realocate către alte priorități
Transparenţă decizională
• Principiile care stau la baza prezentei legi sunt următoarele:
• a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes
public care urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și
locale, precum și asupra proiectelor de acte normative;
• b) consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților
publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
• c) participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de
elaborare a proiectelor de acte normative, cu respectarea următoarelor reguli:
• 1. ședințele și dezbaterile autorităților și instituțiilor publice care fac obiectul
prezentei legi sunt publice, în condițiile legii;
• 2. dezbaterile vor fi consemnate și făcute publice;
• 3. minutele acestor ședințe vor fi înregistrate, arhivate și făcute publice, în condițiile
legii.
Cine trebuie să respecte transparenţa decizională
• Autoritățile administrației publice obligate să respecte dispozițiile prezentei legi sunt:
• a) autoritățile administrației publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale
administrației publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice
descentralizate ale acestora, precum și autoritățile administrative autonome;
• b) autoritățile administrației publice locale: consiliile județene, consiliile locale,
primarii, instituțiile și serviciile publice de interes local sau județean.
 • (1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea
administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în
site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l
transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației
publice va transmite proiectele de acte normative (orice act cu caracter general al unei
autorit publice) tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor
informații.
(2) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștința
publicului, în condițiile alin. (1), cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre
avizare de către autoritățile publice. Anunțul va cuprinde: data afișării, o notă de
fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării
actului normativ propus, un studiu de impact și/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al
proiectului actului respectiv, precum și termenul-limită, locul și modalitatea în care cei
interesați pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind
proiectul de act normativ.
• (3) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanță asupra
mediului de afaceri se transmite de către inițiator asociațiilor de afaceri și altor
asociații legal constituite, pe domenii specifice de activitate, în termenul prevăzut la
alin. (2).
• (4) La publicarea anunțului, autoritatea administrației publice va stabili o perioadă de
cel puțin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin.
(2), pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act
normativ supus dezbaterii publice.
• (5) Propunerile, sugestiile sau opiniile cu privire la proiectul de act normativ supus
dezbaterii publice se vor consemna într-un registru, menționându-se data primirii,
persoana și datele de contact de la care s-a primit propunerea, opinia sau
recomandarea.
• (6) Persoanele sau organizațiile interesate care transmit în scris propuneri, sugestii sau
opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice vor specifica
articolul sau articolele din proiectul de act normativ la care se referă, menționând data
trimiterii și datele de contact ale expeditorului.
• (7) Conducătorul autorității publice va desemna o persoană din cadrul instituției,
responsabilă pentru relația cu societatea civilă, care să primească propunerile,
sugestiile și opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ
propus.
• (8) Proiectul de act normativ se transmite spre analiză și avizare autorităților publice
interesate numai după definitivare, pe baza observațiilor și propunerilor formulate
potrivit alin. (4).
• (9) Autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în
care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în
scris de către o asociație legal constituită sau de către o altă autoritate publică.
Dezbaterile publice
• Dezbaterile publice se vor desfășura după următoarele reguli:
• a) autoritatea publică responsabilă, prin persoana desemnată conform alin. (7), va
organiza întâlnirea, va publică pe site-ul propriu și va afișa la sediul propriu, alături de
documentele menționate la alin. (2), și modalitatea de colectare a recomandărilor,
modalitatea de înscriere și luare a cuvântului, timpul alocat luării cuvântului și orice
alte detalii de desfășurare a dezbaterii publice prin care se asigură dreptul la libera
exprimare al oricărui cetățean interesat;
• b) dezbaterea publică se va încheia în momentul în care toți solicitanții înscriși la
cuvânt și-au exprimat recomandările cu referire concretă doar la proiectul de act
normativ în discuție;
• c) la dezbaterea publică vor participa obligatoriu inițiatorul și/sau inițiatorii
proiectului de act normativ din cadrul instituției sau autorității publice locale, experții
și/sau specialiștii care au participat la elaborarea notei de fundamentare, a expunerii
de motive, a referatului de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ
propus, a studiului de impact și/sau de fezabilitate, după caz, și a proiectului de act
normativ;
• d) în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea dezbaterii publice se asigură
accesul public, pe site-ul și la sediul autorității publice responsabile, la următoarele
documente: minuta dezbaterii publice, recomandările scrise colectate, versiunile
îmbunătățite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, rapoartele
de avizare, precum și versiunea finală adoptată a actului normativ.
• Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la
proiectul de act normativ în discuție.
• (1) Participarea persoanelor interesate la lucrările ședințelor publice se va face în
următoarele condiții:
• a) anunțul privind ședința publică se afișează la sediul autorității publice, inserat în
site-ul propriu și se transmite către mass-media, cu cel puțin 3 zile înainte de
desfășurare;
• b) acest anunț trebuie adus la cunoștința cetățenilor și a asociațiilor legal constituite
care au prezentat sugestii și propuneri în scris, cu valoare de recomandare, referitoare
la unul dintre domeniile de interes public care urmează să fie abordat în ședință
publică;
• c) anunțul va conține data, ora și locul de desfășurare a ședinței publice, precum și
ordinea de zi.
• (2) Difuzarea anunțului și invitarea specială a unor persoane la ședința publică sunt în
sarcina responsabilului desemnat pentru relația cu societatea civilă.
• (3) Participarea persoanelor interesate la ședințele publice se va face în limita
locurilor disponibile în sala de ședințe, în ordinea de precădere dată de interesul
 asociațiilor legal constituite în raport cu subiectul ședinței publice, stabilită de
persoana care prezidează ședința publică.
• (4) Ordinea de precădere nu poate limita accesul mass-mediei la ședințele publice.
Propunerile participanţilor
• Adoptarea deciziilor administrative ține de competența exclusivă a autorităților
publice.
• (2) Punctele de vedere exprimate în cadrul ședințelor publice de persoanele
menționate la art. 9 au valoare de recomandare.
• Minuta ședinței publice, incluzând și votul fiecărui membru, cu excepția cazurilor în
care s-a hotărât vot secret, va fi afișată la sediul autorității publice în cauză și
publicată în site-ul propriu.
• (1) Autoritățile publice prevăzute la art. 4 sunt obligate să elaboreze și să arhiveze
minutele ședințelor publice. Atunci când se consideră necesar, ședințele publice pot fi
înregistrate.
• (2) Înregistrările ședințelor publice, cu excepția celor prevăzute la art. 7, vor fi făcute
publice, la cerere, în condițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile
de interes public, cu modificările și completările ulterioare.
• (3) Autoritățile administrației publice prevăzute la art. 4 sunt obligate să justifice în
scris nepreluarea recomandărilor formulate și înaintate în scris de cetățeni și
asociațiile legal constituite ale acestora.