PARLAMENTUL ROMÂNIEI

I. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
PARLAMENTULUI ROMÂNIEI.

II. FUNCŢIILE PARLAMENTULUI.

III. STATUTUL DEPUTAŢILOR ŞI SENATORILOR.

 I.ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
PARLAMENTULUI ROMÂNIEI.

1. Rolul şi structura Parlamentului.

2. Organizarea internă a Parlamentului.
a) Grupurile parlamentare.
b) Birourile permanente.
c) Comisiile parlamentare.
3. Funcţionarea Parlamentului.
a) Mandatul sau legislatura.
b) Sesiunea.
c) Şedinţele.
d) Sistemul de vot în Parlament.
 1.Rolul şi structura Parlamentului.

“Art.61 Parlamentul este organul reprezentativ suprem al

poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”
Parlament: - unicameral;
- bicameral;
- multicameral

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

 2.Organizarea internă a Parlamentului.
a)Grupurile parlamentare.
- sunt alcătuite din cel puţin 10 deputaţi şi 5 senatori;
(preşedinte, vicepreşedinţi şi membri)
Atribuţii:
- fac propuneri pentru comisia de validare;
- propun candidaţi pentru alegerea preşedinţilor celor două
Camere, a birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare;
- propun membrii în comisiile de mediere;
- pot cere modificarea ordinii de zi;
- prezintă amendamente şi exprimă poziţia grupului;
- pot cere preşedintelui Camerei, prin preşedinţii lor, verificarea
îndeplinirii cvorumului;
- pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia
Camerei Deputaţilor.
 2.Organizarea internă a Parlamentului.
b) Birourile permanente: - organ colegial permanent ce conduce
lucrările parlamentare şi organizează serviciile Camerei;
Compunere:
- Preşedintele este şi şi Preşedintele Camerei;
- Vicepreşedinţii îndeplinesc prin rotaţie atribuţiile Preşedintelui;
- Secretarii;
- Chestorii;

c) Comisiile parlamentare: - organe interne de lucru;

- comisiile permanente,
- comisiile speciale;
- comisiile de anchetă;
- comisiile de mediere;
 3. Funcţionarea Parlamentului.
a) Mandatul sau legislatura:
- perioada de timp pentru care este ales Parlamentul;
- art.63 – mandat de 4 ani care se prelungeşte de drept în stare de
mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă;
- mandatul se prelungeşte până la întrunirea legală a noului
Parlament;
b) Sesiunea:
- Sesiuni ordinare: - obligatorii şi prevăzute de lege ca număr;
- Parlamentul României are două sesiuni ordinare pe an, februarie-
iunie şi septembrie-decembrie;
- Sesiuni extraordinare: -se ţin ori de câte ori este nevoie în afara
sesiunilor ordinare;
- pot fi convocate la cererea Preşedintelui României, a Biroului
permanent a fiecărei camere şi cel puţin 1/3 din deputaţi sau senatori;
 3. Funcţionarea Parlamentului.
c) Şedinţele: -separate pe fiecare Cameră constituie regula;
-comune sunt prevăzute de Constituţie art.65;
Şedinţele comune sunt organizate pentru:
a)primirea mesajului Presedintelui României;
b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) declararea mobilizării totale sau parţiale;
d) declararea stării de război;
e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;
f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor
serviciilor de informaţii si exercitarea controlului asupra activităţii
acestor servicii;
i) numirea Avocatului Poporului;
j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea
indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
k) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau
regulamentului, se exercită in şedinţă comună;
 3. Funcţionarea Parlamentului.
Reguli de desfăşurare a şedinţelor:
- de regulă şedinţele sunt publice dar Camerele pot hotărâ ca anumite
şedinţe să fie secrete (art.68 C);
- şedinţele se ţin la sediul Camerei, în zilele şi orele stabilite; la
propunerea Biroului permanent se vor putea ţine şedinţe şi după un
alt program;
- la şedinţe au dreptul să participe în afara deputaţilor şi senatorilor,
membrii sau reprezentanţii Guvernului, diplomaţi, reprezentanţi ai
presei, radioului şi televiziunii, precum şi cetăţeni pe baza
autorizaţiei sau invitaţiei emise de secretarul general al Camerei în
condiţiile stabilite de Biroul permanent;
- Camera Parlamentului lucrează valabil, dacă în sala de şedinţă sunt
prezenţi cel puţin jumătate plus unul din numărul total al membrilor
săi;
- de regulă se vorbeşte numai de la tribună;
 3. Funcţionarea Parlamentului.
d) Sistemul de vot în Parlament:
Camerele hotărăsc prin vot deschis sau secret;

În Parlamentul României se votează cu:

a) majoritate de cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei camere:
- proiectul sau propunerea de revizuire a Constituţiei (art.151(1));
- punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare (art.96(1));
b) cu majoritatea a cel puţin 3/4 din numărul deputaţilor şi senatorilor:
- proiectul sau propunerea de revizuire a Constituţiei dacă prin procedura de
mediere nu se ajunge la un acord (în şedinţă comună) (art.151(2));
c) cu majoritatea deputaţilor şi senatorilor (1/2 +1):
- suspendarea din funcţie a Preşedintelui României (art.95(1));
- pentru investirea Guvernului (art.103(3)) ;
- pentru adoptarea moţiunii de cenzură (art.113(1));
d) cu majoritatea membrilor prezenţi din fiecare Cameră:
- legile ordinare şi hotărârile.
 II. FUNCŢIILE PARLAMENTULUI

1.Funcţia legislativă.
a) Procedura legislativă de adoptare a legilor.
b) Adoptarea hotărârilor, moţiunilor şi actelor exclusiv
politice.

2. Funcţia de stabilire a direcţiilor principale ale activităţii

social-economice, culturale, statale şi juridice.

3. Funcţia de alegere, formare, avizarea formării, numirea

sau revocarea autorităţilor statale.

4. Controlul parlamentar.

5. Conducerea în politica externă.

 1. Funcţia legislativă.
Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. (art.61);
Parlamentul adoptă legi:

constituţionale organice ordinare

a) Procedura legislativă de adoptare a legilor:

- Iniţiativa legislativă aparţine:
- guvernului;
- deputaţilor;
- senatorilor;
- şi unui număr decel puţin 100.000 cetăţeni cu drept de vot;
Guvernul prezintă proiecte de legi;
Deputaţii , senatorii şi cetăţenii prezintă propuneri legislative;
 1. Funcţia legislativă.
a) Procedura legislativă de adoptare a legilor:
- Examinarea şi avizarea proiectului de lege sau a propunerii legislative
de către comisiile parlamentare;
- Includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea de
zi a şedinţei Camerei;
- Dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative în plenul
Camerelor Parlamentului;
- deputaţii, senatorii, grupurile parlamentare şi Guvernul pot prezenta
amendamente motivate în scris;
- Votarea proiectului de lege;
- Medierea: în cazul adoptării unor texte diferite de cele două camere se
apelează la o comsie de mediere şi apoi la votul în şedinţă comună;
- Semnarea legilor de către preşedintele Camerei;
- Promulgarea legii de către Preşedinte;
 1. Funcţia legislativă.
b) Adoptarea hotărârilor, moţiunilor şi actelor exclusiv politice:
- Hotărârile camerelor : se adoptă cu votul majorităţii mebrilor
prezenţi;
Caracterisitici:
-hotărârile pot fi normative sau nenormative;
-au forţă juridică inferioară legilor;
-pentru adoptare nu există obligaţia examinării şi avizării;
-pot fi emise de către o singură Cameră;
- Moţiunile exprimă poziţia Camerei într-o anumită problemă de politică
internă sau externă;
-poate fi iniţiată de 50 deputaţi sau 1/4 din senatori şi trebuie motivată;
-se comunică de îndată Guvernului;
-se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi în termen de 6 zile;
-nu pot fi propuse amendamente;
 1. Funcţia legislativă.
-Moţiunea de cenzură mijloc prin care se poate retrage increderea
Guvernului (art.113);
-poate fi iniţiată de 1/4 din numărul total al deputaţilor şi senatorilor;
-se comunică Guvernului la data depunerii şi se dezbate în 3 zile;
-în cazul în care Guvernul îşi ia răspunderea asupra unui program,
declaraţii de politică generală sau proiect de lege, acesta este demis
dacă a fost adoptată o moţiune de cenzură;
-dacă Guvernul nu este demis programul, declaraţia politică sau
proiectul de lege devine obligatoriu pentru Guvern;

-Actele exclusiv politice ale Parlamentului: se adoptă cu prilejul

unor evenimente internaţionale. Asemenea acte sunt:

apelul mesajul declaraţia

 2. Funcţia de stabilire a direcţiilor principale ale
activităţii social-economice, culturale, statale şi juridice.
Parlamentul decide în cele mai importante domenii datorită locului şi
rolului în societate;

3. Funcţia de alegere, formare, avizarea formării,

numirea sau revocarea autorităţilor statale.
- poate suspenda din funcţie Preşedintele României;
- acordă votul de încredere Programului de guvernare şi întregii liste a
Guvernului;
- poate retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea
moţiunii de cenzură;
- numeşte directorii serviciilor de informaţii;
- alege şi validează membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
- numesc 6 judecători ai Curţii Constituţionale;
- Senatul numeşte Avocatul poporului;
 4. Controlul parlamentar.

Formele controlului parlamentar:

a) controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte,

programe;
b) controlul exercitat prin comisiile parlamentare;
c) controlul exercitat prin întrebări şi interpelări,
d) exercitarea dreptului deputaţilor şi senatorilor de cere şi
obţine informaţiile necesare;
e) controlul exercitat prin rezolvarea petiţiilor cetăţenilor;
f) controlul exercitat prin Avocatul Poporului;
 4. Controlul parlamentar.
a) Controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte,
programe:
- primeşte mesajul anual al Preşedintelui României cu privire la
principalele probleme politice ale naţiunii (art.88);
- examinează rapoartele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
(art.65);
- ascultă raportul directorului S.R..I. şi rapoartele Avocatului
Poporului (art.60);
- ascultă şi aprobă programul Guvernului (art. 107 din Constituţie)

b) Controlul exercitat prin comisiile parlamentare se realizează

de regulă prin comisiile de anchetă şi comisiile speciale.
 4. Controlul parlamentar.
c) Controlul exercitat prin întrebări şi interpelări:
Întrebările pot fi orale sau scrise.
Preşedintele Camerei are dreptul să nu admită întrebările care:
- privesc probleme de interes personal sau particular;
- urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice;
- se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau pot afecta
soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată;
- privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice.

Interpelările constau în cereri adresate Guvernului de către un grup

parlamentar, de unul sau mai mulţi parlamentari, prin care se solicită
explicaţii asupra politicii Guvernului în problemele importante ale
activităţii sale interne sau externe.
 4. Controlul parlamentar.
d) exercitarea dreptului deputaţilor şi senatorilor de cere şi
obţine informaţiile necesare.
Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt obligate să
prezinte informaţiile şi documentele cerute de cele două Camere sau de
comisiile parlamentare.

e) controlul exercitat prin rezolvarea petiţiilor cetăţenilor.

Cetăţenii, în rezolvarea unor interese colective sau individuale, se pot
adresa cu petiţii senatorilor, deputaţilor sau Camerelor Parlamentului.

f) Controlul exercitat prin avocatul poporului.

Ombudsman-ul este o persoană independentă, numită de Parlament
pentru a supraveghea administraţia.
Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apararea
drepturilor si libertatilor persoanelor fizice.
 5. Conducerea în politica externă.
Parlamentul are atribuţii importante în domeniul politicii externe
referitoare la:
- ratificarea şi denunţarea tratatelor internaţionale;
- declararea stării de război;
- suspendarea ori încetarea ostilităţilor militare.

6. Atribuţiile Parlamentului privind organizarea

internă şi funcţionarea sa se referă la:
- validarea sau anularea alegerii parlamentarilor;
- adoptarea regulamentului de funcţionare;
- alegerea organelor interne ale Camerelor Parlamentului;
- stabilirea bugetului propriu;
- unele atribuţii privind statutul deputaţilor şi senatorilor
III. STATUTUL DEPUTAŢILOR ŞI SENATORILOR

1.Mandatul parlamentar.
A. Noţiunea mandatului parlamentar.
B. Protecţia mandatului parlamentarului.
2. Drepturile şi îndatoririle parlamentarilor.
3. Răspundere şi sancţiuni.
 1. MANDATUL PARLAMENTAR
A.Noţiunea mandatului parlamentar.

Mandatul – în sens larg reprezintă o împuternicire, delegare, o

reprezentare.
Mandatul parlamentar este urmarea:
- alegerilor parlamentare;
- desemnării prevederilor constituţionale;

Mandatul parlamentar constă în funcţia publică obţinută în urma

alegerilor pentru exercitarea suveranităţii prin reprezentare şi al cărui
conţinut este stabilit de Constituţie şi de legi.
Mandatul parlamentar este reprezentativ în România. (art.69CR)
 1. MANDATUL PARLAMENTAR
Retragerea sprijinului politic din partea partidului este o
măsură nejustificată datorită caracterului mandatului
palamentar.

- parlamentarul este independent în exercitarea mandatului;

el trebuie să se supună Constituţiei şi legilor, fiind obligat
să-şi exercite drepturile şi să-şi asume obligaţiile în
folosul naţiunii;

- orice mandat imperativ este nul (art.69(2) din Constituţie);

mandatul imperativ presupune un raport de independenţă
al mandatarului faţă de mandanţi, aceasta ducând la
posibilitatea revocării parlamentarului dacă nu execută ce
i s-a trasat de către alegătorii săi.
 1. MANDATUL PARLAMENTAR
B. Protecţia mandatului parlamentar.
- se realizează prin consacrarea incompatibilităţilor şi
imunităţilor parlamentare.

Incompatibilităţi parlamentare (art.71 CR):

- nimeni nu poate fi în acelaşi timp, deputat şi senator;
- calitatea de deputat sau senator este incompatibilă cu
exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu
excepţia celei de membru al Guvernului;
- alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
 1. MANDATUL PARLAMENTAR
Imunităţi parlamentare (art.72 CR):
a) imunităţi parlamentare caracterizate prin inexistenţa
răspunderii;
b) inviolabilităţile;
- deputatul sau senatorul nu poate fi traşi la răspundere juridică pentru
voturile sau opiniile politice exprimate;
- parlamentarii pot fi urmăriţi şi trimişi în judectă penală pentru fapte
care nu au legătură cu voturile sau opiniile exprimate în exercitarea
mandatului;
- nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea
Camerei din care fac parte după ascultarea lor;
- urmărirea şi trimiterea în judecată se face de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
 2. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE
PARLAMENTARILOR.
Drepturile parlamentarilor care pot fi exercitate individual:
- dreptul de a participa la lucrările Camerei şi ale Parlamentului;
- dreptul de a lua cuvântul şi de a face propuneri;
- dreptul de a adresa întrebări şi interpelări;
- dreptul de a aduce amendamente la orice proiect de lege sau
propunere legislativă;
- dreptul de a cere prin intermediul preşedintelui Camerei orice acte,
date sau informaţii utile pentru activitatea sa;
- dreptul la replică în chestiuni de ordin personal;
- dreptul de face parte dintr-un grup parlamentar şi de a participa la
lucrările acestuia;
- dreptul de face parte din cel mult două comisii parlamentare şi de
a participa la lucrările acestor;
- dreptul de a fi ales în conducerea grupului parlamentar, a comisiei
din care face parte precum şi în organele directoare ale Camerei;
 2. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE
PARLAMENTARILOR
Drepturile parlamentarilor care pot fi exercitate colectiv:
- împreună cu alţi parlamentari (cel puţin 1/3) parlamentarul
poate propune suspendarea din funcţie a Preşedintelui (art.95);
- împreună cu alţi parlamentari (reprezentând 1/4 ) poate propune
moţiunea de cenzură prin care se angajează răspunderea
solidară a Guvernului (art.113CR);
Principalele îndatoriri sunt următoarele:
- de a participa la lucrările Camerei şi ale Comisiei din care face
parte;
- obligaţia de a desfăşura activităţile pe care le implică mandatul
în circumscripţia electorală unde a fost ales;
- obligaţia de a aduce la cunoştinţa Biroului permanent,
schimbările survenite în activitatea sa.
 3.RĂSPUNDERE ŞI SANCŢIUNI
Sancţiunile ce pot fi aplicate parlamentarilor sunt:
a) avertisment;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) eliminarea din sala de şedinţe;
e) interzicerea de a participa la lucrările adunării pe timp de
maxim 15 zile;
f) excluderea temporară, care la rândul său atrage :
- suspendarea indemnizaţiei parlamentare;
- suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de parlamentar, cu
excepţia imunităţii;
- interzicerea participării la lucrările adunării şi ale comisiilor;
- interzicerea accesului în localul adunării.