Parlament – Partea II

CURSUL NR. 4

I. Parlamentul României

I. Organizarea și funcționarea Parlamentului României

A. Organizarea Parlamentului României:

 structura
- bicamerală: Camera Deputaților + Senat [art. 61(2) Constituție]
 consacrată în 1864 prin „statutul dezvoltator al Convenției de la Paris” al A.I. Cuza a continuat să
existe și sub imperiul Constituțiilor din 1866, 1923 și 1938 – întreruptă în perioada regimului comunist
= Marea Adunare Naț
- se evită concentrarea puterii în Plm – Camerele se vor împiedica reciproc să devină
autoritare
- se asigură dezbateri și un cadru de analiză succesivă a legilor → oferă o mai mare
garanție a calității actului legislativ
- minimalizează riscul dominației majorității – favorizând dialogul între majoritățile
celor 2 Camere
- nu funcționează doar între puterile legislativă, executivă și judecătoarescă, ci și în
interiorul celei legislative

 organizarea internă
- stabilită pt fiecare Cameră prin Regulament propriu
= reguli stabilite în limitele și cu respectarea prevederilor constituționale =˃ nicio
autoritate publică nu poate dispune cu privire la Plm ↔ niciuna dintre CPlm nu poate
dispune pt cealaltă
 adoptat printr-o hotărâre proprie a fiecărei Camere, cu votul majorității membrilor
 Camera Deputaților: Hot. 8/1994 activitate comună:
 Senat: Hot. 28/2005 republicată MOf 992/2018 CD + Sen = Hot. 4/1992
- principiul autonomiei parlamentare:
o autonomia regulamentară = organiz. & fcț. potrivit unui regulament propriu
o autonomia financiară = bugetul fiecărei camere – inclus apoi în bugetul de stat
o autonomia instituțională = constituirea structurilor organizatorice (birouri
permanente) + constituirea aparatului de lucru (funcționari parlamentari)
 nu poate fi executat în mod discreționar, abuziv, cu încălcarea atribuțiilor Constituționale
ale Plm

Regulamentele Plm-are = NJ menite să disciplineze activitatea plm-ară cu privire la

procedura de legiferare, de numire sau de investitură a celor mai importante instituții sau
autorități publice în stat (Guvern, o parte dintre judecătorii Curții Constituționale, o parte
dintre membrii Consiliului Suprem al Magistraturii, Avocatul Poporului, etc.) precum și
regulile de organizare și funcționare ale fiecărei Camere

Normele regulamentare = instrumente juridice care permit desfășurarea activitățiilor

parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale Parlamentului, autoritate
reprezentativă prin care poporul român își exercită suveranitatea naț., în conformitate cu
prevederile art. 2 alin. 1 din Const.

1
 Parlament – Partea II

 Grupurile parlamentare
→ constituie organisme interne ale camerelor, urmare a organizării deputaților și senatorilor care,
având aceeași concepție politică sau orientări înrudite se reunesc voluntar pentru eficiența
acțiunii politice
→ [art. 64 (3) Const] deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit
regulamentului fiecărei Camere
→ se formează după întrunirea în prima ședință a deputaților și senatorilor
→ sunt alcătuite din cel puțin 10 deputați și 7 senatori care au figurat în alegeri pe listele
partidelor sau formațiunilor politice respective
→ dacă parlamentarii unui partid sunt mai puțin de numărul cerut, membrii diferitelor partide se
pot reuni (dacă au o concepție politică înrudită)
→ parlamentarii independenți se pot afilia la unul din grupurile parlamentare
→ își aleg conducerea proprie, președinte (liderul) fiecărui grup fiind consultat de biroul Camerei
cu privire la problemele importante pe care acesta trebuie să le rezolve
→ au următoarele atribuții:
□ fac propuneri pentru comisia de validare;
□ propun candidați pentru alegerea președinților celor două Camere, a birourile
permanente și a comisiilor parlamentare;
□ pot cere modificarea ordinii de zi;
□ prezintă amendamente la proiectele și propunerile legislative și exprimă poziția
grupului;
□ pot cere președinților Camerelor verificare îndeplinirii cvorumului;
□ pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuție;
□ au inițiativă legislativă

 Birourile permanente:
 [art. 64 (2) Const] fiecare CPlm își alege un birou permanent
 org colegial: conduce lucrările parlamentare și organizează serviciile Camerei
 Activitatea sa este permanentă (și atunci când Camera nu este întrunită în sesiune)
 se compune din președinte, vicepreședinți, secretari și chestori
 compoziția reflectă configurația politică a Camerei rezultate din alegeri, cu precizarea că
președintele este ales prin vot secret, fiecare grup parlamentar putând face o singură propunere
 Președintele Biroului permanent (care este și președintele Camerei), este ales pe durata
întregului mandat parlamentar, iar odată cu alegerea lui, încetează activitatea președintelui de
vârstă
 ceilalți membri ai Biroului permament sunt aleși pe durata unei sesiuni
 atribuțiile biroului permanent:
 propun Camerelor data începerii și data încheierii sesiunilor parlamentare
 solicită președinților Camerelor convocareau unor sesiuni extraordinare
 supun aprobării Regulamentelor Camerelor, precum și propunerile de modificare ale
acestora
 prezintă Camerelor spre aprobare proiectele de buget ale acestora și conturile de
încheiere ale exercițiului bugetar
 pregătesc și asigură în bune condiții desfășurarea lucrărilor Camerei
 primesc și distribuie proiectele de legi, propunerile legislative și rapoarte comisiilor
plm-are
 întocmesc proiectele ordinii de zi a ședințelor Camerelor și programele de lucru ale
acestora
 organizează relațiile Camerelor cu parlamentele altor state și cu organizații
parlamentare
 aprobă statul de funcții și regulamentele serviciilor Camerelor și supun aprobării
Camerelor structura serviciilor acestora
 conduc și controlează serviciile administrative ale Camerelor

 Președintele Biroului permanent (președintele Camerei) are următoarele atribuții:

- conduce dezbaterile în plen;
- conduce lucrărilor Biroului permanent;
- convoacă în ședință ordinară și extraordinară Camera;
- asigură menținerea ordinii în timpul dezbaterilor parlamentare și respectarea regulamentului;

2
 Parlament – Partea II

- asigură verificarea cvorumului pentru ca ședința să se desfășoare în mod legal, anunțând

rezultatele votării și hotărârile adoptate;
- reprezintă Camera în relațiile sale cu alte autorități sau organizații interne, dar și pe plan
extern.

 Vicepreședinții, îndeplinesc, prin rotație, atribuțiile preș-ului la cererea sa,sau în caz de

indisponibilitate a lui

 Secretarii Biroului permanent, au ca atribuții:

- întocmirea listei înscrierilor la cuvânt
- prezintă propuneri și amendamente
- efectuează apelul nominal
- țin evidența hotărârilor adoptate

Chestorii au următoarele atribuții:

- verifică modul de gestionare a patrimoniului Camerei
- exercită controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate
- prezintă în Cameră bugetul acestuia și încheierea exercițiului bugetar anual
- asigură menținerea ordinii în ședințele Camerelor

 Comisiile Parlamentare
 organe interne de lucru ale Camerelor parlamentare
 scop: îndeplinirea însărcinările ce le sunt încredințate în vederea pregătirii lucrărilor fiecărei camere
 sunt alcătuite dintr-un număr restrâns de parlamentari, care au sarcina să examineze în mod detaliat
problemele care sunt supuse dezbaterii Parlamentului României și apoi să-i prezinte acestuia rapoarte cu
propuneri adecvate
 fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii
speciale
 Camerele își pot constitui comisii comune
 lucrează legal în prezența majorității membrilor lor, iar hotărârile se adoptă cu votul majorității
membrilor prezenți
 raportul/avizul întocmit de comisie cuprinde pe lângă opinia majorității comisiei și părerile motivate ale
celorlalți membri din comisie
 ședințele comisiilor nu sunt publice (spre deosebire de ședințele Camerelor Parlamentului), dar în
interesul lucrărilor pot fi invitați să participe la dezbateri specialiști sau reprezentanți ai autorităților
publice

 Comisiile permanente
- sunt cele mai importante și sunt alese pe durata mandatului parlamentar
- constituite pe diferite domenii de activitate: industrie, servicii, buget și finanțe, sănătate,
agricultură, învățământ etc
- alcătuirea se face cu respectarea configurației politice a Camerei
- pentru fiecare Comisie, numărul de locuri ce revine fiecărui grup parlamentar se stabilește de
Cameră, la propunerea Biroului permanent
- membrii comisiilor sunt desemnați prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu
respectarea configurației politice a Camerei
- prima ședință → convocată de Preș Camerei → comisiile permanente își aleg propriile birouri,
compuse dintr-un președinte, 1-2 vicepreședinți și 1-2 secretari
- dintre actualele comisii permanente, menționăm următoarele:
 La Camera Deputaților (16 Comisii permanente):
 Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare;
 Comisia pentru buget, finanțe și bănci;
 Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale;
 Comisia pentru administrație publică, amenajare teritorială și echilibru ecologic;
 Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport;
 Comisia pentru politică externă;
 Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții

 La Senat (14 Comisii permanente):

3
 Parlament – Partea II

Comisia juridică, de numiri, disciplină și validare;

Comisia pentru privatizare;
Comisia pentru buget, finanțe, bănci;
Comisia pentru drepturile omului și minorități;
Comisia pentru muncă și protecție socială;
Comisia pentru învățământ și știință;
Comisia pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă

- atribuțiile comisiilor permanente:

 examinarea proiectelor și propunerilor legislative în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor;
 efectuează anchete parlamentare;
 solicită informații și documente de la autoritățile a căror activitate intră în sfera lor de
competență.

 Comisiile speciale
→ constituite pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri
legislative
→ propunerile lgsl. elaborate de comisiile speciale nu se vor mai supune examinării altor comisii
plm-are
→ sunt constituite prin hot. ale Camerelor plm-are, și au un caracter temporar (activitatea lor
încetează la data depunerii propunerii legislative)

 Comisiile de anchetă
 constituite la cererea unei treimi din membrii fiecărei Camere și au caracter temporar, prin hotărâre
de constituire stabilindu-se termenul până la care trebuie să se prezinte rapoartele
 poate invita orice persoană care poate avea cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să
servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activității comisiei
 la cerere, orice persoană care cunoaște fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării sau
care deține mijloace de probă este obligată să le înfățișeze comisiei
 Instituțiile și organizațiile sunt obligate să răspundă la solicitările comisiei de anchetă.
 în urma analizelor efectuate, comisia întocmește un raport.
 după depunerea raportului la Biroul permanent, va urma o dezbatere în plenul Camerei; după
dezbatere se ia o hotărâre.
 rapoartele comisiei de anchetă nu produc efecte juridice referitoare la persoanele cercetate, ele
putând propune doar sesizarea organelor competente

B. Funcționarea Parlamentului României

 Mandatul (sau legislatura)
 arată durata mandatului colectiv al Parlamentului, perioada de timp pentru care este ales
 [art. 63 (1) Const.] mandatul Camerei Deputaților și Senatului este de 4 ani

Mandatul Parlamentului României încetează în mod colectiv:

- la îndeplinirea termenului de 4 ani;
- în cazul dizolvării lui.

Mandatul Parlamentului României poate fi prelungit de drept:

- în cazul stării de mobilizare;
- în cazul stării de război;
- în cazul stării de urgență.
Prelungirea durează până la încetarea acestor situații.
Mandatul Parlamentului poate fi prelungit până la întrunirea legală a noului Parlament.

În această perioadă nu poate fi revizuită Const Ro, nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
Alegerile pentru noile CPlm-are vor avea loc în 3 luni de la expirarea mandatului său de la dizolvarea Plm-ului.
Proiectele de legi/propunerile legisl. înscrise pe ordinea de zi a Plm-ului precedent își continuă procedura în noul
Plm.

4
 Parlament – Partea II

 Sesiunea
- CPlm-are își desfășoară activitatea în cadrul sesiunilor
- poate fi: ordinară, extraordinară sau de drept
□ sesiunile ordinare
→ CD și Sen. sunt obligate să se întâlnească
→ [art. 66 (1) Const.] =˃ 2 sesiuni: (prima) feb-iun & (a doua) sept-dec
→ Convocarea Camerelor în sesiuni ordinare se face de președinții acestora+
□ sesiunile extraordinare
 se țin ori de câte ori este nevoie, în afara sesiunilor ordinare
 [art 66 (2) Const] admite întrunirea celor două Camere și în sesiuni extraordinare, la cererea
Președintelui României, a biroului permanent a fiecărei Camere, ori a cel puțin o treime din
numărul deputaților sau al senatorilor
 convocarea CPlm se face de președinții acestora
□ sesiunile de drept
 se declanșează în urm situații:
o [art. 92 (3) Const] În cazul declanșării unei agresiuni armate împotriva României
(dacă Plm-ul nu se află în sesiune) → 24 de ore de la declanșarea agresiunii
o [art. 92 (4) Const] În caz de mobilizări sau în caz de război → 24 ore de la declararea
lor
o [art. 93 (2) Const] În cazul instaurării stării de asediu sau a stării de urgență→ în cel
mult 48 de ore de la instituirea lor
[115 (5) Const]: Plm-ul se convoacă obligatoriu în sesiune, în situația adoptării ordonanțelor de urgență (dacă
Plm-ul nu se află în sesiune, el convoacă obligatoriu în 5 zile de la depunerea sau trimiterea ordonanței de
urgență la Camera competentă să fie sesizată)
Convocarea Camerelor se face de președinții acestora, cu excepția primei întruniri a noului Plm după
alegeri, când convocarea se face de Președintele statului (în termen de cel mult 20 de zile de la alegeri).

 Ședințele
 modalitatea de constituire a Camerei în reuniune plenară în scopul dezbaterii ordinii de zi
 conduse de președintele Camerei (sau de vicepreședinte) asistat de secretari
 cvorumul legal impune prezența în sală a majorității parlamentarilor din Camera respectivă
 dacă nu se întrunește cvorumul, președintele Camerei suspendă ședința, anunțând totodată
ziua și/sau ora de reluare a lucrărilor plm-are
 sunt publice (dar, pot exista și ședințe secrete)
 dezbaterile se înregistrează pe banda magnetică, se stenografiază și se publică în MOf (cu
excepția dezbaterilor din ședințele secrete)
 se desfășoară potrivit proiectelor ordinii de zi;
 proiectele ordinii de zi întocmite de Biroul permanent și supuse apoi votului Camerelor
cuprind: proiecte de legi, interpelări, moțiuni sau orice alte probleme propuse
 pot fi: separate sau comune
 ședința separată se desfășoară pe parcursul a patru zile pe săptămână, cea de vineri fiind
rezervată activității parlamentarilor în circumscripțiile electorale, fiecare în aceea în care a
fost ales.
 ședințele comune (CD+Sen) au loc în cazurile stabilite de Constituție, și potrivit
Regulamentului ședințelor comune
situații în care se desfășoară ședințe comune:
 la primirea mesajului Președintelui României
 la aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat
 la declararea mobilizării generale sau parțiale
 la aprobarea strategiei naționale a țării
 la examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării
 la numirea Avocatului Poporului
 la punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare
 la dezbaterea programului și a listei Guvernului și la acordarea votului de încredere
 la retragerea încrederii acordate Guvernului, printr-o moțiune de cenzură

Sistemul de vot în Parlament

5
 Parlament – Partea II

CPlm hotărăsc prin vot deschis sau secret asupra problemelor care au constituit ordinea de zi a ședințelor.
Votul deschis se exprimă prin ridicarea mâinii / apel nominal / ridicarea în picioare / vot electronic.
Votul secret se exprimă prin buletine / bile / electronic.
În Parlamentul României se votează:
a) Cu majoritate calificată de 2/3 din numărul membrilor fiecărei camere:
- proiectul sau propunerea de revizuire a Constituției
- punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare

b) Cu majoritatea calificată de cel puțin ¾ din numărul deputaților și senatorilor:

- proiectul sau propunerea de revizuire a Constituției dacă prin procedura de mediere
nu se ajunge la un acord

c) Cu majoritatea absolută a deputaților și senatorilor (1/2+1 din numărul deputaților și

senatorilor):
- Suspendarea din funcție a Președintelui României
- Pentru învestirea Guvernului
- Pentru adoptarea moțiunii de cenzură

d) Cu majoritate simplă a deputaților și senatorilor prezenți din fiecare Cameră:

- Legile ordinare
- Hotărârile (cu excepția hotărârilor prin care se adoptă Regulamentele Camerelor)

II. Statutul deputaților și al senatorilor

A. Mandatul Plm-ului
- reprezentativ ( obligă pe cel care îl exercită în față de toată națiunea, nu doar față de alegătorii din
circumscripția unde a fost ales)
- Plm Ro este independent în exercitarea mandatului (tre să se supună Const și legilor, dr și oblig-în folosul
națiunii)
- orice mandat imperative este nul
- facultativ (Plm poate renunța oricând la mandat –demisia nu produce efecte– nu e nevoie de accept de la
populație/plm)
- începutul mandatului – 2 momente:
1. elaborarea certificatului constatator al alegerii

2. validarea mandatului plm-ar → depunerea jurământului

B. Protejarea mandatului Plm-ar

 Incompatibilitățile parlamentare
= interzic cumulul funcției de parlamentar cu o altă funcție publică sau privată.
- Constituția stabilește expres două incompatibilități:
- cumulul calității de deputat și senator;
- cumulul acestei calități cu exercitarea oricărei funcții de autoritate, cu excepția celei de membru al
Guv.
- alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică

De la data apariției stării de incompatibilitate, în termen de 10 zile (pentru deputați) sau 30 de zile (pentru
senatori), parlamentarul trebuie să aleagă între cele două funcții incompatibile. Dacă nu optează, sau nu își dă
demisia din funcția de parlamentar, la propunerea Biroului permanent al Camerei, va fi ,,considerat demis” din
funcția de parlamentar. Locul vacant va fi ocupat de un supleant.

 Imunitățile parlamentare
= mijloace de protecție, menite să apere deputații și senatorii de eventuale presiuni, abuzuri și procese șicanatorii
îndreptate împotriva lor în exercitarea mandatului pe care îl au de îndeplinit, având drept scop garantarea
libertății de exprimare și protejarea împotriva urmărilor judiciare abuzive

6
 Parlament – Partea II

- în activitatea sa parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie și acțiune, astfel
încât să își exercite mandatul în mod eficient (Decizia CCR nr. 650 din 25 octombrie 2018, M.Of. nr. 97 din 7 februarie 2018)
Imunitățile se împart în:
 Iresponsabilități, care au ca efect înlăturarea răspunderi juridice a parlamentarului pentru voturile sau
opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului; domeniul lor cuprinde protecția împotriva
sancțiunilor privind actele și faptele săvârșite în executarea mandatului, apărându-i libertatea de
exprimare; această imunitate îl apără pe parlamentar în considerarea actelor săvârșite în exercitarea
mandatului său, cum sunt votul, amendamentele, rapoartele și avizele prezentate din partea comisiei
din care face parte, întrebările și interpelările.
 Inviolabilități, care prevăd reguli speciale privind:
 Reținerea, arestarea sau percheziționarea, în cazul în care deputații sau senatorii sunt
învinuiți de fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului; aceste reguli prevăd că:
 Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat fără încuviințarea
Camerei din care face parte, după ascultarea sa;
 Cererea de reținere, arestare, percheziție se adresează președintelui Camerei de către
minstrul Justiției. Președintele Camerei o aduce la cunoștința deputaților sau senatorilor, în
ședință publică, după care o trimite Comisiei juridice de disciplină și imunități (Camera
Deputaților) sau Comisiei Juridice de numire, disciplină, imunități și validări (Senat) spre
examinare. Comisia va stabili dacă sunt motive temeinice pentru aprobarea cererii și va
întocmi un raport pe care-l va supune dezbaterii și aprobării Camerei din care face parte
parlamentarul respectiv. Dacă, prin hotărârea Camerei parlamentare se aprobă cererea
împotriva parlamentarului, poate fi luată de organele în drept măsura solicitată (de
exemplu, percheziția domiciliului său); în situație contrară, nu poate fi luată măsura
solicitată.
 urmărirea și trimiterea în judecată, în cazul în care deputații sau senatorii sunt învinuiți de
fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului;
aceste reguli prevăd că:
 urmărirea și trimiterea în judecată se poate face numai de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție;
 competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.
 în caz de infracțiune flagrantă, deputatul / senatorul poate fi reținut și supus percheziției,
urmând ca:
 ministrul Justiției să îl informeze asupra reținerii sau percheziției;
 în cazul în care Camera constată că nu există temei pentru reținere, va dispune
imediat revocarea acestei măsuri

III. Funcțiile Plm-ului

- funcția legislativă (de adoptare a legilor)
→ este cea mai importantă funcție a Plm-ului
→ dă dreptul și obligă în același timp Plm-ul să editeze acte juridice normative
→ adoptarea legilor aparține numai Plm-ului, de aceea Constituția României revizuită [art. 61 (1)
Const] statuează că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării (=˃ Plm Ro are
monopolul elaborării și adoptării legii, cât și abilitatea sa de a împuternicii Guv-ul să emită
ordonanțe)
→ Plm-ul este organul reprezentativ suprem al poporului român =˃ înseamnă că Plm-ul poate
angaja răspunderea Președintelui României, chiar dacă acesta se bucură de o ,,legitimitate” similară
Parlamentului (fiind ales, ca și parlamentarii, prin vot universal, egal, direct, secret și liber
exprimat)
→ Plm Ro poate emite două categorii de acte:
a) acte juridice: legi, hotărâri, moțiuni – clasificare:
 acte cu caracter normativ, în această categorie intră legile, și unele hotărâri
parlamentare (de exemplu, hotărârile prin care sunt adoptate Regulamentele
Camerelor)
 acte cu caracter individual, în această categorie intră hotărâri parlamentare care
stabilesc drepturi și obligații în sarcina unor subiecte determinate (de exemplu,
hotărârea de ridicare a imunității unui parlamentar) și moțiunile

7
 Parlament – Partea II

b) acte politice: mesaje, declarații care nu produc efecte juridice, ele urmărind precizarea
atitudinii politice a Camerelor parlamentare față de anumite probleme, îndeosebi pe plan
internațional (de exemplu: mesajul Parlamentului către comunitatea internațională cu privire la
procesul ilegal de la Tiraspol din Republica Moldova)

[art. 73 (1) Const.] Plm-ul poate adopta trei categorii de legi: legi constituționale, legi organice și legi
ordinare.

Legea = actul juridic normativ emis de Plm printr-o anumită procedură stabilită în acest scop, în cadrul
competenței legislative, prin care se stabilesc reguli generale și de aplicabilitate repetată, a căror aplicare este
asigurată, în caz de nevoie, prin puterea de constrângere a statului.

Legile constituționale - de revizuire a Const

- sunt adoptate cu votul majorității calificate (2/3 sau ¾ din membrii Camerei)

Legile organice
- sunt cele care intervin în domeniile rezervate prin art. 73 alin. 3 din Constituție și care privesc:
 organizarea sistemului electoral, organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente
 organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice
 statutul deputaților și al senatorilor; stabilirea indemnizațiilor și celorlalte drepturi
 Organizarea și desfășurarea referendumului
 organizarea guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării
 măsurile pe care le reclamă starea de război, cea de mobilizare, cea de urgență și de asediu
 infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora
 acordarea amnistiției și a grațierii colective
 statutul funcționarilor publici; contenciosul administrativ
 organizarea și funcționarea Consiliului Suprem al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a
Ministrului Public și a Curții de Conturi
 regimul juridic al proprietății și al moștenirii
 organizarea generală a învățământului
 statutul minorităților naționale; regimul general al cultelor
 celelalte domenii pentru care, în Constituție se prevede adoptarea de legi organice

Legile ordinare, reglementează relațiile sociale de mai mică importanță și care procedural sunt adoptate cu
votul majorității membrilor prezenți în fiecare Cameră (este vorba de majoritate simplă).

- funcția de control (în primul rând asupra activității executivului)

- funcția de alegere, avizare, numire și revocarea unor persoane învestite cu prerogative ale unor autorități
statale
- funcția de direcționare a politicii externe

Procedura legislativă în România

În Parlamentul României legile se adoptă după o procedură ce cuprinde următoarele etape:
 Inițiativa legislativă
– presupune dreptul unor subiecte de drept calificate de a sesiza una din Camerele
Parlamentului și obligația Camerei respective de a se pronunța asupra sesizării, adoptând-o sau
respingând-o.
– aparține: □ Guvernului
□ fiecărui deputat sau senator (fie individual, fie colectiv în grupuri
parlamentare, comisii parlamentare)
□ unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot, care trebuie să
provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare, inclusiv în
Municipiul București, să fie înregistrați cel puțin 5.000 de semnături ale
susținătorilor
□ în ceea ce privește inițiativa cetățenească, acesta nu poate avea ca obiect
probleme fiscale, amnistiția, grațierea, precum și probleme externe
– Constituția stabilește și următoarele reguli:
- guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Comisia
competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată

8
 Parlament – Partea II

- deputații și senatorii își exercită dreptul de inițiativă legislativă prin propuneri legislative
(propunerile legislative trebuie să ia forma cerută pentru proiectele de legi)
- propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă
Cameră sesizată

Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin prezentarea de proiecte de legi, în timp ce deputații, senatorii
și cetățenii prezintă propuneri legislative.

 Sesizarea Camerelor parlamentare:

1. Se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată,
proiectele de legi și propunerile legislative cu privire la următoarele materii:
 ratificarea tratatelor și a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea
acestor tratate sau acorduri (art. 75 alin. 1 Constituția României revizuită)
 servicile publice de radio și televiziune (art. 31 alin. 5 CR)
 stabilirea categoriilor de persoane care nu pot face parte din partidele politice (art. 40 alin. 3 CR)
 stabilirea condițiilor privind îndatoririle militare (art. 55 alin. 2 Constituția României)
 organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului (art. 58 alin.3 Constituția României)
 organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (art. 73 alin 3 lit. e)
 contenciosul administrativ (art. 73 alin. 3 lit. k)
 organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a
Ministrului Public și a Curții de Conturi (art. 73 alin. 3 lit. l)
 organizarea generală a învățământului (art. 73 alin.3 lit. n)
 organiz administrației publice locale, a teritoriului și regimului general privind autonomia locală
(art.73(3) lit.o)
 înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ (art. 79 alin. 2 CR)
 alcătuirea Guvernului din prim-minstru, miniștrii și alți membri (art. 102 alin. 3)
 autoritățile administrative autonome (art. 116 alin. 2)
 structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru
apărare
 folosirea limbii minorităților naționale în relațiile cu administrația publică locală și cu serviciile publice
descentralizate, în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale
cu o pondere semnificativă (art. 120 alin. 2 CR revizuită)
 compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acesteia (art. 126 alin. 4 CR)
 interzicerea înființării de instanțe extraordinare (art. 126 alin. 5 CR); revizuirea Curții Constituționale a
României (art. 142 alin.5 Constituția României)

În materiile sus-menționate, materii care sunt reglementate prin legi organice, prima cameră sesizată (cu
proiecte sau propuneri legislative) este camera Deputaților.
În restul materiilor, proiectele sau propunerile de lege se supun dezbaterii sau adoptării, ca primă cameră
sesizată, Senatului.
În Constituția României (art. 75) se stabilește în mod limitativ care sunt materiile cu care poate fi sesizată
Camera Deputaților, ca primă cameră care trebuie să adopte sau să respingă proiectul/propunerea, și
respectiv materiile cu care poate fi sesizat Senatul, ca primă cameră (de exemplu, un proiect de lege privind
organizarea învățământului trebuie prezentat și adoptat în Camera Deputaților, și abia apoi poate fi prezentat și
adoptat de Senat).
Trebuie menționat însă, că pentru ca un proiect sau propunere să poată fi promulgat, el trebuie să fie
adoptat de ambele Camere ale Parlamentului (astfel că, Legea de revizuire a Constituției României a păstrat
egalitatea Camerelor în ceea ce privește procedura legislativă).

2. Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile asupra proiectului sau

propunerii primite. Pentru coduri sau legi complexe, termenul pronunțării este de 60 de zile. În
cazul în care se depășesc aceste termene, se consideră că proiectul sau propunerea a fost
adoptat/adoptată (în forma prezentată de inițiator).

3. După adoptarea sau respingerea de către prima Cameră sesizată, proiectul/propunerea se

trimit celeilalte Camere care va decide definitiv.

4. În cazul în care prima Cameră sesizată, adoptă o prevedere care intră în competența sa
decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și cea de-a doua Cameră este de acord. În

9
 Parlament – Partea II

caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată,
care va decide definitiv în procedura de urgență.

5. Această procedură de retrimitere a legii se aplică în mod corespunzător și în cazul în care

competența decizională aparține primei Camere.

Pentru a ne face mai bine înțeleși (pentru punctele 4 și 5) exemplificăm următoarea situație:
- în cadrul primei dezbateri, Camera Deputaților adoptă măsuri ce intră în competența sa
decizională, cum ar fi, de exemplu, stabilirea unei infracțiuni în legea de ratificare a unui tratat.
În acest caz, sunt două ipoteze posibile: dacă în cadrul celei de a doua dezbateri, Senatul este
de acord cu această măsură (sau o modifică), legea se întoarce, dar numai în legătură cu
prevederea în cauză, la Camera Deputaților (care o adoptase inițial), Cameră care, în temeiul
competenței sale decizionale, decide definitiv.

 Pomulgarea legii
– este un atribut al Preș Ro și se realizează prin emiterea unui decret prezidențial, în temeiul căreia legea
urmează a fi numerotată și publicată.
– Preș Ro are dreptul să promulge legea în termen de 20 de zile de la data primirii
 dar are dreptul să ceară o singură dată reexaminarea legii
se poate cere sub aspectul oportunității soluțiilor pe care le
cuprinde, al redactării și acurateței exprimării dispozițiilor pe care
le instituie.
– tot în cadrul termenului de 20 de zile, legea poate fi examinată sub aspectul constituționalității sale (în
această situație, cererea de reexaminare se adresează Curții Constituționale)
– dacă Preș Ro a cerut reexaminarea legii, cele două Camere vor relua examinarea legii, prin prisma
observațiilor făcute de Președinte, dar acest lucru nu înseamnă și însușirea obligatorie a acestor observații
(Parlamentul poate revota legea în aceeași formă trimisă inițial spre promulgare).
– după primirea legii reexaminate, sau după confirmarea constituționalității legii, sau după parcurgerea
procedurii de punere în acord a legii cu decizia Curții Constituționale, Președintele este obligat să
promulge legea în termen de 10 zile

 Publicarea legii în Monitorul Oficial

Legea intră în vigoare după împlinirea a 3 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial (dacă în textul
legii nu s-a prevăzut expres o altă dată).
Menționăm următoarele:
 Legea de revizuire a Constituției a adus două îmbunătățiri importante:
- a accelerat procesul de adoptare a legilor, prin stabilirea unui termen de 45 respectiv 60 de zile
- a stabilit materii/domenii de competențe diferite în ceea ce privește sesizarea lor
 Plm Ro rămâne un plm bicameral, legile trebuie adoptate de ambele Camere.

Hotărârile
– sunt acte juridice ale Camerei Deputaților sau ale Senatului, și pot fi de două feluri: cu caracter normativ și cu
caracter individual (pentru explicații vezi punctul 3.1 literele A, B). Menționăm următoarele:
- sunt inferioare din punct de vedere juridic
- nu necesită inițiativă legislativă
- nu trebuie examinate în Comisiile parlamentare
- nu sunt supuse promulgării, fiind semnate numai de președinții Camerelor
- nu sunt supuse controlului de constituționalitate (cu excepția, hotărârilor prin care se adoptă
Regulamentele fiecărei Camere parlamentară)
- hotărârile privind adoptarea Regulamentelor Camerelor se adoptă cu majoritate absolută, iar
celelalte hotărâri cu majoritate simplă
- de regulă, hotărârile privesc: competența grupurilor parlamentare, alegerea secretarilor, chestorilor,
ridicarea imunității parlamentare

Moțiunile
– pt explicații consultă notele de curs cu privire la Raporturile Parlamentului cu Guvernul (punctul 8 lit. b, c).

Funcția de control
– Plm-ul nu numai elaborează legi, dar și controlează modul cum acestea sunt respectate și aplicate

10
 Parlament – Partea II

Potrivit profesorului I. Muraru controlul parlamentar este necesar și deplin. Este necesar pentru că
Parlamentul este organul de stat căreia poporul îi deleagă funcția deliberativă și prin urmare acesta trebuie să
constate direct cum autoritățile statului își realizează atribuțiile. Este un control deplin pentru că se întinde asupra
întregii activități desfășurate potrivit Constituției și legilor.

Formele controlului parlamentar sunt:

Controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte, programe. În acest sens:
- primește mesajul anual al Președintelui României cu privire la problemele politice ale națiunii;
- examinează rapoartele Consiliului Suprem de Apărare a Țării și a Curții de Conturi;
- ascultă raportul directorului S.R.I. și rapoartele Avocatului Poporului;
- aprobă programul Guvernului.
Controlul prim comisiile parlamentare, se realizează de regulă, prin comisiile de anchetă și comisii
speciale.
Controlul exercitat prin întrebări și interpelări (vezi notele de curs referitoare la Guvernul României).
Exercitarea dreptului deputaților și senatorilor de a cere și obține informațiile și documentele
necesare.
Controlul exercitat prin petițiile cetățenilor:
- cetățenii, în rezolvarea unor interese individuale sau colective, se pot adresa cu petiții
senatorilor, deputaților sau Camerelor Parlamentului;
- petițiile înregistrate se transmit spre dezbatere și soluționare Comisiei pentru
cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții.
Controlul exercitat prin Avocatul Poporului (vezi detaliile din curs cu privire la Legea Avocatului
Poporului)

*-*

IV. Statutul deputaților și senatorilor

 se referă la:
A. Mandatul parlamentarului:
- în România mandatul parlamentar este reprezentativ, astfel spus mandatul parlamentar obligă pe cel
care îl exercită în față de toată națiunea și nu numai față de alegătorii din circumscripția unde a fost
ales;
- parlamentarul român este independent în exercitarea mandatului, el trebuie să se supună
Constituției și legilor, fiind obligat să-și exercite drepturile și să-și asume obligațiile în folosul națiunii;
- în România, orice mandat imperativ este nul;
- mandatul este facultativ, adică parlamentarul poate renunța la mandat (demisia produce efecte fără a fi
nevoie de acceptare din partea parlamentarilor sau poporului);
- începutul mandatului cunoaște două momente: elaborarea certificatului constatator al alegerii ca
deputat sau senator, certificat elaborat de Biroul Electoral Central, care marchează din punct de vedere
juridic alegerea parlamentarului; validarea mandatului parlamentar (procedura validării prin Comisia
de validare), urmată de depunerea de jurământ, care marchează exercitarea efectivă a mandatului.
Obligație depunerii jurământului devine o condiție pentru executarea mandatului, după validare.
B. Protejarea mandatului parlamentar se realizează prin consacrarea incompatibilităților și imunităților
parlamentare.
Incompatibilitățile parlamentare – interzic cumulul funcției de parlamentar cu o altă funcție publică sau
privată. Expres, Constituția stabilește două incompatibilități:
- cumulul calității de deputat și senator;
- cumulul acestei calități cu exercitarea oricărei funcții de autoritate, cu excepția celei de
membru al Guvernului.
Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.
De la data apariției stării de incompatibilitate, în termen de 10 zile (pentru deputați) sau 30 de zile (pentru
senatori), parlamentarul trebuie să aleagă între cele două funcții incompatibile. Dacă nu optează, sau nu își dă
demisia din funcția de parlamentar, la propunerea Biroului permanent al Camerei, va fi ,,considerat demis” din
funcția de parlamentar. Locul vacant va fi ocupat de un supleant.
Imunitățile parlamentare – sunt definite ca fiind mijloace de protecție, menite să apere deputații și senatorii
de eventuale presiuni, abuzuri și procese șicanatorii îndreptate împotriva lor în exercitarea mandatului pe care îl
au de îndeplinit, având drept scop garantarea libertății de exprimare și protejarea împotriva urmărilor judiciare

11
 Parlament – Partea II

abuzive. În activitatea sa parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie și acțiune,
astfel încât să își exercite mandatul în mod eficient1.
Imunitățile se împart în:
 Iresponsabilități, care au ca efect înlăturarea răspunderi juridice a parlamentarului pentru voturile sau
opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului; domeniul lor cuprinde protecția împotriva
sancțiunilor privind actele și faptele săvârșite în executarea mandatului, apărându-i libertatea de
exprimare; această imunitate îl apără pe parlamentar în considerarea actelor săvârșite în exercitarea
mandatului său, cum sunt votul, amendamentele, rapoartele și avizele prezentate din partea comisiei
din care face parte, întrebările și interpelările.

 Inviolabilități, care prevăd reguli speciale privind:

 reținerea, arestarea sau percheziționarea, în cazul în care deputații sau senatorii sunt învinuiți
de fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului; aceste reguli prevăd că:
- Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat fără încuviințarea
Camerei din care face parte, după ascultarea sa;
- Cererea de reținere, arestare, percheziție se adresează președintelui Camerei de către
minstrul Justiției. Președintele Camerei o aduce la cunoștința deputaților sau senatorilor, în
ședință publică, după care o trimite Comisiei juridice de disciplină și imunități (Camera
Deputaților) sau Comisiei Juridice de numire, disciplină, imunități și validări (Senat) spre
examinare. Comisia va stabili dacă sunt motive temeinice pentru aprobarea cererii și va
întocmi un raport pe care-l va supune dezbaterii și aprobării Camerei din care face parte
parlamentarul respectiv. Dacă, prin hotărârea Camerei parlamentare se aprobă cererea
împotriva parlamentarului, poate fi luată de organele în drept măsura solicitată (de
exemplu, percheziția domiciliului său); în situație contrară, nu poate fi luată măsura
solicitată.
 urmărirea și trimiterea în judecată, în cazul în care deputații sau senatorii sunt învinuiți de
fapte care nu au legătură cu voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului;
aceste reguli prevăd că:
- urmărirea și trimiterea în judecată se poate face numai de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție;
- competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.
 în caz de infracțiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reținut și supus percheziției,
urmând ca:
- ministrul Justiției să îl informeze asupra reținerii sau percheziției;
- în cazul în care Camera constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat
revocarea acestei măsuri.

3. Funcțiile Parlamentului
În îndeplinirea atribuțiilor sale, Parlamentul îndeplinește funcții deosebit de importante, care pot fi clasificate
astfel:
- funcția legislativă (de adoptare a legilor);
- funcția de control (în primul rând asupra activității executivului);
- funcția de alegere, avizare, numire și revocarea unor persoane învestite cu prerogative
ale unor autorități statale;
- funcția de direcționare a politicii externe.
Dintre aceste funcții, ne referim la funcția legislativă și la funcția de control.
3.1.Funcția legislativă - este cea mai importantă funcție a Parlamentului. Această funcție dă dreptul și obligă
în același timp Parlamentul să editeze acte juridice normative.
Adoptarea legilor aparține numai Parlamentului, de aceea Constituția României revizuită (in art.61
alin.1) statuează că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării (de aici rezultă că, Parlamentul
României are monopolul elaborării și adoptării legii, cât și abilitatea sa de a împuternicii Guvernul să emită
ordonanțe).
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român (potrivit art.61 alin. I din Constituția
României revizuită), ceea ce înseamnă că Parlamentul poate angaja răspunderea Președintelui României, chiar
dacă acesta se bucură de o ,,legitimitate” similară Parlamentului (fiind ales, ca și parlamentarii, prin vot
universal, egal, direct, secret și liber exprimat).
Parlamentul României poate emite două categorii de acte:

1
Decizia CCR nr. 650 din 25 octombrie 2018, M.Of. nr. 97 din 7 februarie 2018.

12
 Parlament – Partea II

A. acte juridice: legi, hotărâri, moțiuni care pot fi clasificate în:

- acte cu caracter normativ, în această categorie intră legile, și unele hotărâri parlamentare
(de exemplu, hotărârile prin care sunt adoptate Regulamentele Camerelor)
- acte cu caracter individual, în această categorie intră hotărâri parlamentare care stabilesc
drepturi și obligații în sarcina unor subiecte determinate (de exemplu, hotărârea de ridicare a
imunității unui parlamentar) și moțiunile.
B. acte politice: mesaje, declarații care nu produc efecte juridice, ele urmărind precizarea atitudinii politice
a Camerelor parlamentare față de anumite probleme, îndeosebi pe plan internațional (de exemplu: mesajul
Parlamentului către comunitatea internațională cu privire la procesul ilegal de la Tiraspol din Republica
Moldova).
3.1.1. Potrivit articolului 73 alin. 1 din Constituția României revizuită, Parlamentul poate adopta trei
categorii de legi: legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Legea a fost definită ca actul juridic
normativ emis de Parlament printr-o anumită procedură stabilită în acest scop, în cadrul competenței
legislative, prin care se stabilesc reguli generale și de aplicabilitate repetată, a căror aplicare este asigurată, în
caz de nevoie, prin puterea de constrângere a statului.
Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției. Sunt adoptate cu votul majorității calificate (2/3
sau ¾ din membrii Camerei).
Legile organice, sub aspectul conținutului, sunt cele care intervin în domeniile rezervate prin art. 73 alin. 3
din Constituție și care privesc: organizarea sistemului electoral, organizarea și funcționarea Autorității Electorale
Permanente; organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice; statutul deputaților și al senatorilor;
stabilirea indemnizațiilor și celorlalte drepturi; Organizarea și desfășurarea referendumului; organizarea
guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării; măsurile pe care le reclamă starea de război, cea de
mobilizare, cea de urgență și de asediu; infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora; acordarea
amnistiției și a grațierii colective; statutul funcționarilor publici; contenciosul administrativ; organizarea și
funcționarea Consiliului Suprem al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministrului Public și a Curții de
Conturi; regimul juridic al proprietății și al moștenirii; organizarea generală a învățământului; statutul
minorităților naționale; regimul general al cultelor; celelalte domenii pentru care, în Constituție se prevede
adoptarea de legi organice.
Legile ordinare, reglementează relațiile sociale de mai mică importanță și care procedural sunt adoptate cu
votul majorității membrilor prezenți în fiecare Cameră (este vorba de majoritate simplă).
3.1.2. Procedura legislativă în România
În Parlamentul României legile se adoptă după o procedură ce cuprinde următoarele etape:
 Inițiativa legislativă – presupune dreptul unor subiecte de drept calificate de a sesiza una din
Camerele Parlamentului și obligația Camerei respective de a se pronunța asupra sesizării,
adoptând-o sau respingând-o.
Inițiativa legislativă aparține: Guvernului; fiecărui deputat sau senator (fie individual, fie
colectiv în grupuri parlamentare, comisii parlamentare); unui număr de cel puțin 100.000 de
cetățeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în
fiecare, inclusiv în Municipiul București, să fie înregistrați cel puțin 5.000 de semnături ale
susținătorilor; în ceea ce privește inițiativa cetățenească, acesta nu poate avea ca obiect
probleme fiscale, amnistiția, grațierea, precum și probleme externe 2.
De asemenea, în legătură cu inițiativa legislativă, Constituția stabilește și următoarele reguli:
- guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Comisia
competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată;
- deputații și senatorii își exercită dreptul de inițiativă legislativă prin propuneri legislative
(propunerile legislative trebuie să ia forma cerută pentru proiectele de legi);
- propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă
Cameră sesizată.
Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin prezentarea de proiecte de legi, în timp ce deputații, senatorii
și cetățenii prezintă propuneri legislative.
 Sesizarea Camerelor parlamentare:
1. Se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată,
proiectele de legi și propunerile legislative cu privire la următoarele materii: ratificarea
tratatelor și a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea
acestor tratate sau acorduri (art. 75 alin. 1 Constituția României revizuită); servicile publice de
radio și televiziune (art. 31 alin. 5 CR); stabilirea categoriilor de persoane care nu pot face
parte din partidele politice (art. 40 alin. 3 CR); stabilirea condițiilor privind îndatoririle militare
(art. 55 alin. 2 Constituția României); organizarea și funcționarea instituției Avocatului
2
Procedura inițiativei cetățenești este amplu detailată în Legea 189/9.12.1999 publicată în M. Of. Nr. 611 din
14.12.1999.

13
 Parlament – Partea II

Poporului (art. 58 alin.3 Constituția României); organizarea Guvernului și a Consiliului

Suprem de Apărare a Țării (art. 73 alin 3 lit. e); contenciosul administrativ (art. 73 alin. 3 lit.
k); organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești,
a Ministrului Public și a Curții de Conturi (art. 73 alin. 3 lit. l); organizarea generală a
învățământului (art. 73 alin.3 lit. n); organizarea administrației publice locale, a teritoriului și
regimului general privind autonomia locală (art. 73 alin. 3 lit. o); înființarea, organizarea și
funcționarea Consiliului Legislativ (art. 79 alin. 2 CR); alcătuirea Guvernului din prim-
minstru, miniștrii și alți membri (art. 102 alin. 3); autoritățile administrative autonome (art.
116 alin. 2); structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a
teritoriului pentru apărare; folosirea limbii minorităților naționale în relațiile cu administrația
publică locală și cu serviciile publice descentralizate, în unitățile administrativ-teritoriale în
care cetățenii aparținând minorităților naționale cu o pondere semnificativă (art. 120 alin. 2 CR
revizuită); compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acesteia
(art. 126 alin. 4 CR); interzicerea înființării de instanțe extraordinare (art. 126 alin. 5 CR);
revizuirea Curții Constituționale a României (art. 142 alin.5 Constituția României).
În materiile sus-menționate, materii care sunt reglementate prin legi organice, prima cameră sesizată (cu
proiecte sau propuneri legislative) este camera Deputaților.
În restul materiilor, proiectele sau propunerile de lege se supun dezbaterii sau adoptării, ca primă cameră
sesizată, Senatului.
În Constituția României (art. 75) se stabilește în mod limitativ care sunt materiile cu care poate fi sesizată
Camera Deputaților, ca primă cameră care trebuie să adopte sau să respingă proiectul/propunerea, și
respectiv materiile cu care poate fi sesizat Senatul, ca primă cameră (de exemplu, un proiect de lege privind
organizarea învățământului trebuie prezentat și adoptat în Camera Deputaților, și abia apoi poate fi prezentat și
adoptat de Senat).
Trebuie menționat însă, că pentru ca un proiect sau propunere să poată fi promulgat, el trebuie să fie
adoptat de ambele Camere ale Parlamentului (astfel că, Legea de revizuire a Constituției României a păstrat
egalitatea Camerelor în ceea ce privește procedura legislativă).
2. Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile asupra proiectului sau
propunerii primite. Pentru coduri sau legi complexe, termenul pronunțării este de 60 de zile. În
cazul în care se depășesc aceste termene, se consideră că proiectul sau propunerea a fost
adoptat/adoptată (în forma prezentată de inițiator).
3. După adoptarea sau respingerea de către prima Cameră sesizată, proiectul/propunerea se
trimit celeilalte Camere care va decide definitiv.
4. În cazul în care prima Cameră sesizată, adoptă o prevedere care intră în competența sa
decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și cea de-a doua Cameră este de acord. În
caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată,
care va decide definitiv în procedura de urgență.
5. Această procedură de retrimitere a legii se aplică în mod corespunzător și în cazul în care
competența decizională aparține primei Camere.
Pentru a ne face mai bine înțeleși (pentru punctele 4 și 5) exemplificăm următoarea situație:
- în cadrul primei dezbateri, Camera Deputaților adoptă măsuri ce intră în competența sa
decizională, cum ar fi, de exemplu, stabilirea unei infracțiuni în legea de ratificare a unui tratat.
În acest caz, sunt două ipoteze posibile: dacă în cadrul celei de a doua dezbateri, Senatul este
de acord cu această măsură (sau o modifică), legea se întoarce, dar numai în legătură cu
prevederea în cauză, la Camera Deputaților (care o adoptase inițial), Cameră care, în temeiul
competenței sale decizionale, decide definitiv.
 Pomulgarea legii – este un atribut al Președintelui României și se realizează prin emiterea
unui decret prezidențial, în temeiul căreia legea urmează a fi numerotată și publicată.
Președintele României are dreptul să promulge legea în termen de 20 de zile de la data primirii; dar are
dreptul să ceară o singură dată reexaminarea legii. Această reexaminare a legii (în ansamblul său, sau a unei
anumite proceduri) se poate cere sub aspectul oportunității soluțiilor pe care le cuprinde, al redactării și
acurateței exprimării dispozițiilor pe care le instituie.
Tot în cadrul termenului de 20 de zile, legea poate fi examinată sub aspectul constituționalității sale (în
această situație, cererea de reexaminare se adresează Curții Constituționale).
Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii, cele două Camere vor relua examinarea legii, prin prisma
observațiilor făcute de Președinte, dar acest lucru nu înseamnă și însușirea obligatorie a acestor observații
(Parlamentul poate revota legea în aceeași formă trimisă inițial spre promulgare).
După primirea legii reexaminate, sau după confirmarea constituționalității legii, sau după parcurgerea
procedurii de punere în acord a legii cu decizia Curții Constituționale, Președintele este obligat să promulge
legea în termen de 10 zile.

14
 Parlament – Partea II

 Publicarea legii în Monitorul Oficial

Legea intră în vigoare după împlinirea a trei zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial (dacă în textul
legii nu s-a prevăzut expres o altă dată).
Menționăm următoarele:
 Legea de revizuire a Constituției a adus două îmbunătățiri importante:
- a accelerat procesul de adoptare a legilor, prin stabilirea unui termen de 45 respectiv 60 de
zile;
- a stabilit materii/domenii de competențe diferite în ceea ce privește sesizarea lor;
 Parlamentul României rămâne un parlament bicameral, legile trebuie adoptate de ambele
Camere.
3.1.3. Hotărârile – sunt acte juridice ale Camerei Deputaților sau ale Senatului, și pot fi de două feluri: cu
caracter normativ și cu caracter individual (pentru explicații vezi punctul 3.1 literele A, B). Menționăm
următoarele:
- sunt inferioare din punct de vedere juridic;
- nu necesită inițiativă legislativă;
- nu trebuie examinate în Comisiile parlamentare;
- nu sunt supuse promulgării, fiind semnate numai de președinții Camerelor;
- nu sunt supuse controlului de constituționalitate (cu excepția, hotărârilor prin care se adoptă
Regulamentele fiecărei Camere parlamentară);
- hotărârile privind adoptarea Regulamentelor Camerelor se adoptă cu majoritate absolută, iar
celelalte hotărâri cu majoritate simplă;
- de regulă, hotărârile privesc: competența grupurilor parlamentare, alegerea secretarilor, chestorilor,
ridicarea imunității parlamentare.
3.1.4. Moțiunile – pentru explicații consultă notele de curs cu privire la Raporturile Parlamentului cu
Guvernul ( sau tema de seminar )
3.2. Funcția de control – Parlamentul nu numai elaborează legi, dar și controlează modul cum acestea sunt
respectate și aplicate.
Potrivit profesorului I. Muraru controlul parlamentar este necesar și deplin. Este necesar pentru că
Parlamentul este organul de stat căreia poporul îi deleagă funcția deliberativă și prin urmare acesta trebuie să
constate direct cum autoritățile statului își realizează atribuțiile. Este un control deplin pentru că se întinde asupra
întregii activități desfășurate potrivit Constituției și legilor.
Formele controlului parlamentar sunt:
3.2.1. Controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte, programe. În acest sens:
- primește mesajul anual al Președintelui României cu privire la problemele politice ale națiunii;
- examinează rapoartele Consiliului Suprem de Apărare a Țării și a Curții de Conturi;
- ascultă raportul directorului S.R.I. și rapoartele Avocatului Poporului;
- aprobă programul Guvernului.
3.2.2. Controlul prim comisiile parlamentare, se realizează de regulă, prin comisiile de anchetă și comisii
speciale.
3.2.3. Controlul exercitat prin întrebări și interpelări (vezi notele de curs referitoare la Guvernul
României).
3.2.4. Exercitarea dreptului deputaților și senatorilor de a cere și obține informațiile și documentele
necesare.
3.2.5. Controlul exercitat prin petițiile cetățenilor:
- cetățenii, în rezolvarea unor interese individuale sau colective, se pot adresa cu petiții
senatorilor, deputaților sau Camerelor Parlamentului;
- petițiile înregistrate se transmit spre dezbatere și soluționare Comisiei pentru
cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții.
3.2.6. Controlul exercitat prin Avocatul Poporului (vezi detaliile din curs cu privire la Legea Avocatului
Poporului)

15