Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Politici publice și management instituțional

Lect. dr. univ. Marius Balan

Masterandă: Gabor Elena-Adriana

An: 1

Iași, 2011
 Avocatul Poporului

Creată prin Constituţia din 1991, ca o noutate în viaţa juridico-statală instituţia Avocatul
Poporului (ombudsmanul) a fost înfiinţată practic şi a început să funcţioneze după adoptarea legii
sale organice, Legea nr. 35/1997.
Experienţa acumulată dar şi raportarea la exigenţele ombudsmanului european au
implicat unele modificări constituţionale.
Cuvântul „ombudsman”, fiind dificil de tradus şi de recepţionat în limba română, nu a
putut fi utilizat. De asemenea, nu a fost utilizată exprimarea comisar parlamentar deoarece în
limbajul curent evocă comisarul de poliţie. Nici expersiile de apărător al poporului sau apărător
public nu au fost reţinute pentru că termentul apărător este prea larg si prea vag.1
Astfel în anul 2003 Parlamentul României, ca putere constituantă, a adus unele
perfecţionări şi anume: stabilirea dreptului Avocatului Poporului de a sesiza Curtea
Constituţională să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora;
înscrierea dreptului Avocatului Poporului de a ridica direct în faţa Curţii Constituţionale excepţii
de neconstituţionalitate; stabilirea de adjuncţi specializaţi pe domenii de activitate; alegerea
Avocatului Poporului, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru un mandat
de 5 ani, măsuri care au întărit autonomia instituţiei.
Ca orice instituţie statală şi Avocatul Poporului are nevoie de experţi şi consilieri bine
pregătiţi. În activitatea permanentă de perfecţionare şi în condiţiile unei fluctuaţii permanente a
personalului, lucru obişnuit pentru instituţiile bugetare, s-au luat unele măsuri precum: seminarii
pe probleme de specialitate; cursuri post universitare în domeniul juridic; scurte stagii în
străinătate (Anglia, Franţa, Olanda) obţinute ca urmare a relaţiilor de colaborare cu ombudsman-
ii străini; instructaje cu participarea unor experţi de la ombudsmanul Naţional al Olandei.
Activitatea Avocatului Poporului, a adjunctilor sai si a salariatilor care lucreaza sub
autoritatea acestora are caracter public.

1
Ioan Muraru, Avocatul poporului - instituţie de tip ombudsman, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, pag
145 – 155.

2
 La cererea persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor sau datorita unor motive
intemeiate, Avocatul Poporului poate decide asupra caracterului confidential al activitatii sale.2
Punem un accent aparte pe colaborarea şi schimbul de experienţă cu ombudsman-ii
străini şi cu asociaţiile în domeniu. Instituţia este implicată la activităţile asociaţiilor
ombudsmanilor (europeană, internaţională, francofobiei), dar şi în schimburi de experienţă cu
ombudsman-ii străini (Anglia, Spania, Olanda, Cehia, Azerbaidjan). În mod deosebit trebuie
menţionată vizita realizată în România de către Mediatorul European, domnul Nikiforos
Diamandouros, precum şi cele ale unor parlamentari străini care au făcut aprecieri elogioase cu
privire la instituţia Avocatul Poporului. Toate acestea ne-au ajutat să perfecţionăm activitatea
noastră.
Plecând de la realitatea că rostul instituţiei este protecţia drepturilor şi libertăţilor
cetăţeanului în raporturile sale cu administraţia publică ne-am preocupat ca primirea şi
examinarea petiţiilor să se realizeze civilizat şi eficient, ca orice cetăţean care vine în instituţie să
primească un sprijin, un răspuns sau, în orice caz, o explicaţie. În afara preocupărilor pentru
soluţionarea problemelor concrete, am realizat unele acţiuni pentru protejarea drepturilor unor
segmente de populaţie, atunci când plângerile individuale în acelaşi domeniu erau numeroase
(sistemul de pensii, sistemul asigurărilor de sănătate, problemele celor care au efectuat muncă
forţată în perioada 1950 – 1960 etc.). Deschiderea instituţiei spre cetăţean, transparenţa în
activitate, explică sporirea an de an a solicitărilor.
Avocatul Poporului este cel care conduce instituţia, cu sprijinul unor structuri care însă
depăşesc nivelul unor organisme consultative.
Potrivit reglementarilor constituţionale actuale3 , Avocatul Poporului este numit de către
Camera Deputaților și Senat, în ședință comună, pentru o durată de 5 ani.

2 Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, republicata 2004 si
consolidată republicată în M.O, P. I nr. 844 din 15 septembrie 2004;
3
Art. 55 din Constituția din anul 1991 prevedea că Avocatul Poporului este numit de către Senat pentru o durată de
4 ani. Cu prilejul revizuirii Constituţiei (anul 2003) s-a stabilit modificarea textului în sensul celor mai sus
prezentate. Numirea de către ambele Camere s-a justificat prin realizarea simetriei cu reglementarea privind
raportul(deci controlul parlamentar). Prelungirea mandatului de la 4 ani la 5 ani s-a motivat prin perfecționarea
practicilor de guvernare și parlamentare, știut fiind că Parlamentul nou ales trebuie lăsat să rezolve mai întâi
problemele importante. Art. 55 a deventi art. 58.

3
 Legea privind organizarea și funcționarea Avocatului Poporului stabilește atât condițiile
pentru acces la această demnitate publică, cât și procedura parlamentară de numire.
Condițiile necesare pentru candidatură:
 Să fie cetațean român;
 Sa îndeplinească condițiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea
Constituțională.
Art. 143 din Constituție satbilește că judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă
pregătire juridică superioară, înaltă comentență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în
activitatea juridică sau în învațământul juridic superior.

Procedura de numire cuprinde urmatoarele etape:

 Candidatii trebuie recomandați Birourilor Permanente ale Camerei Deputațiilor și

Senatului de către grupurile parlamentare din ambele camera;
 Propunerile se fac de către Birourile Permanente ale celor două Camere;
 Candidații sunt audiați de comisiile juridice din Camera Deputaților și Senat; evident, ei
trebuie să depună actele doveditoare ale îndeplinirii condițiilor;
 Candidații vor fi prezenți la dezbaterea din ședința comună a celor două Camere ale
Parlamentului;
 Este numit ca Avocat al Poporului candidatul care a întrunit cel mai mare număr de
voturi ale deputațiilor și senatorilor prezenți.
Mandatul se exercită de la data depunerii în fața președinților celor două Camere ale
Parlamentului a juramantului de către noul Avocat al Poporului. Jurămantul cerut de lege este
următorul: ”Jur să respect Constituția și legile țării și să apăr drepturile și libertățilecetățenilor,
îndeplinindu-mi cu bună-credință și imparțialitate, atribuțiile de Avocat al Poporului. Așa să-mi
ajute Dumnezeu!”. Desigur, jurămantul poate fi depus și fără formă religioasă.
Mandatul încetează înainte de termen, în caz de demisie, revocare din funcție,
incompatibilitate cu alte funcții publice sau private, imposibilitatea de ași îndeplini atribuțiile
mai mult de 90 de zile, deces; toate acestea urmaează să fie constatate de Birourile permanente
ale celor două Camere ale Parlamentului, în cel mult 10 zile de la apariția cauzei care determină
încetarea mandatului.
Mandatul poate fi reînoit o singura dată.

4
 Revizuirea Constitutiei a impus noi reglementări privind numirea adjuncților Avocatului
Poporului. În ceea ce priveste condițiile de numire, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr.
35/1997, republicată, acestea se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a
instituției Avocatul Poporului. Potrivit regulamentului, condițiile sunt:
a) absolvent, cu diplomă de licență, al unei facultăți de științe juridice, științe administrative,
științe politice sau științe economice;
b) vechime de cel putin 10 ani în specializarea stiudiilor absolvite (judecator, procuror,
avocat, notar, consilier juridic, economist, polițist sau alte funcții asimilare);
c) cunoașterea unei limbi străine de largă circulație, atestată prin documente oficiale;
d) capacitate deplină de exercițiu și o bună reputașie morală;
e) starea de sănătate corespunzătoarei funcției pentru care candidează;
f) fără antecedente penale;
g) fără apatenență politică.
Această procedură presupune implicarea conducătorului instituției, a comisiilor juridice ale
Camerei Deputaților și Senatului, precum și a birourilor permanente ale acestora.
Ea cuprinde, în ordinea operațiunilor:
 propunera de catre avocatul poporului;
 avizul comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului.Aceasta presupune,
bineînțeles, audierea candidațiilor de către aceste comisii;
 numirea de către Birourile permanente ale Camerei Deputațiilor și Senatului;
 publicarea numirii în Monitorul Oficial al României;
 depunerea jurământului prevazut de art. 8 alin. (1) din Legea nr 35/1997, în fața
Avocatului Poporului și a câte unui vicepreședinte al Camerei Deputațiilor și Senatului;
Pentru a se asigura neutralitatea, imparțialitatea și corectitudinea celor care lucrează în
sistem, Constituția și legea prevăd unele incompatibilități cu alte funcții publice sau
private.
Astfel, atât Avocatul Poporului, cât și adjuncții săi nu pot îndeplini nici o altă fucție
publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior

5
Avocatul Poporului are următoarele domenii de activitate:

 drepturile omului, egalitate de sanse intre femei si barbati, culte religioase si minoritati
nationale;
 drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap;
 armată, justitie, poliție, penitenciare;
 proprietate, munca, protectie sociala, impozite si taxe.

Autorităţile publice sunt obligate să comunice sau, după caz, să pună la dispoziţia
Avocatului Poporului, în condiţiile legii, informaţiile, documentele sau actele pe care le deţin
în legătură cu cererile care au fost adresate Avocatului Poporului, acordându-i sprijin pentru
exercitarea atribuţiilor sale.

Atributiile Avocatului Poporului

a) coordoneaza activitatea institutiei;

b) primeste si repartizeaza cererile facute de persoanele lezate in drepturile lor de catre
autoritatile administratiei publice si decide cu privire la aceste cereri;
c) urmareste rezolvarea legala a cererilor primite si cere autoritatilor sau functionarilor
administratiei publice in cauza, incetarea incalcarii drepturilor si libertatilor
cetatenesti, repunerea in drepturi a petitionarului si repararea pagubelor;
d) formuleaza puncte de vedere, la cererea Curtii Constitutionale;
e) poate sesiza Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea legilor, inainte
de promulgarea acestora;
f) poate sesiza direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a legilor
și ordonantelor;
g) reprezinta Institutia Avocatului Poporului in fata Camerei Deputatilor, a Senatului si a
celorlalte autoritati publice, precum si in relatiile cu persoanelme fizice sau juridice;
h) angajează salariații instituției și exercită dreptul de autoritate disciplinară asupra
acestora;
i) exercită funcția de ordonator principal de credite;
j) îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare și
funcționare a Instituției Avocatului Poporului.

6
Drepturile Avocatului Poporului4

 accesul liber la date, informații, structuri organizatorice ale autorităților administrației

publice;
 accesul, în condițiile legii, la informațiile clasificate deținute de autoritățiile publice, în
măsura în care sunt considerate necesare pentru soluționarea plângerilor înregistrate [ art.
20 alin. (1) din lege];
 dreptul de acere în scris autorității administrației publice să reformuleze sau să revoce
actul administrativ, să repare pagubele produse și să repună persoana lezată în situația
anterioară;
 dreptul de a fi informat de către autoritățileadministrației publice despre măsurile luate
pentru înlăturarea ilegalitaților costatate, repararea pagubelor și înlaturarea cauzelor care
au generat sau au favorizat încălcarea drepturilor persoanei lezate.
 dreptul de a prezenta președinților celor două Camere ale Parlamentului sau, după caz,
primului-ministru, un raport privind lacunele din legislație, cazurile grave de corupție ori
de nerespectare a legilor țării.

Obligațiile Avocatului Poporului

 De a nu divulga și de a nu face publice informațiile sau documentele secrete la care a

avut acces; această obligație se menține și după încetarea activității sale ca Avocat al
Poprului; ea privește și adjuncții, precum și personalul aflat în serviciile sale, sub
sancțiunea prevăztă de legea penală;
 De a comunica persoanei fizice modul de soluționare a cererii sale. Publicitatea, prin
mijloacele de informare în masă, a soluției este posibilă, dar numai cu consimțământul

4
Constanța Călinoiu și Victor Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București,
2007, pag 162-164.

7
 persoanei interesate și, desigur, cu respectarea prevederilor art. 20 privind informațiile și
documentele secrete.

Funcțiile Avocatului Poporului

Avocatul Poporului îndeplinește funcțiile următoare:

 Funcția consultativă;
 Funcția de reprezentare;
 Funcția de ordonator de credite.
Funcția consultativă a Avocatului Poporului se exercită deocamdata la un nivel satisfăcător,
ea trebuie să fie abordată cu multă atenție de cdătre autoritățile publice.
Funcția de reperezentare, privește, firesc, conducatorul institușiei. Potrivit art. 13 lit g) din
Legea nr. 35/1997, aceasta reprezintă institușia Avocatul Poporului în autorităților publice
precum și în relațiile cu persoanele fizice sau juridice.
Avocatul Poporului întreține relații cu autoritățile similare din alte state și poate paqrticipa la
activitatea unor organizații internaționale din domeniul său de activități ori poate să devină
membru al acestora.
Avocatul poporului exercită funcția de ordonator principal de credite. Este o funcție ce revine
de regulă conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, iar Avocatul Poporului
împuternicește personalul de specialitate cu îndeplinirea unora dintre atribuțiile sale, potrivit
legii. În baza acestei dispoziții, coroborantă cu cea cuprinsă în art.20 ale legii privind finanțele
publice, conducatorul instituției poate divulga calitatea de ordonator de credite, după caz,
adjuncților săi, secretarului general sau altor persoane.5itu

Actele Avocatului Poporului

Unele acte sunt prevăzute în Constuție și anume:

 Raportul prevăzut de art.60;

5
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în M.O., P.1, nr. 597/13.08.2002, prevede art. 20 alin (2)
că: Ordonatori pricipali de credite pot delega aceasta calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau
altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare ordonatori principali de credite vor preciza
limitele și condițiile delegării.

8
  Sesizarea Curții Constituționale printr-o obecție de neconstituționalitate sau printr-o
excepție de neconstituționalitate conform art. 146 lit a) și lit d).
Raportul este actul nominalizat chiar prin dispozițiile constituționale. Acestea stabilesc
existența a două categorii de rapoarte și anume raportul anual și raportul prezentat la cererea
Camerelor.
Potrivit art.5 alin (2) din Legea nr.35/1997,raportul anual vizează activitatea institușiei pe
un an calendaristic și se înaintează Parlamentului până la data de 1 februarie a anului următor, în
vederea dezbaterii acestuia în sedință comună a celor două Camere. Raportul anual se dă
plubicități.
Avocatul Poporului poate însa să ăredea rapoartele și din propria inițiativă. În practică
instituției s-au redat si prezentat Parlamentului dar și Guvernului rapoarte speciale.
Sesizarea este actul cel mai des utilizat în relaizarea celor mai multe din atribuțiile
Avocatului Poprului. Prin acest act Avocatul Poporului, formulează obiecțiile de
necontituționalitate și excepțiile de neconstituționalitate; se adresează, după caz, ministrului
justiției, Ministerului Public sau președintelui instanței de judecată, în cazul în care soluționarea
petiției este de competența autorității judecătorești; se adresează autorităților administrației
publice sau ierarhic superioare, în care autoritatea administrației publice sau funcționarului
public nu înlătură în termen de 30 zile ilegalitățile comise; se adresează prefectului; dacă
autoritatea publică sau funcționarul ppublic în cauză aparține administrației publice locale; se
adresează Guvernului cu privire la orice act sau fapt administratv ilegal al administrației publice
centrale și al prefecților; se adresează Parlamentului, dacă Guvernul nu adoptă în termen de mult
20 zile, măsurabile privitoare la ilegalitatea actelor sau faptelor administrative semnalate.
Dacă sesizarea este trimisă autorităților administrației publice sau funcționarului public,
aceștia au obligația să înlăture, în termen de 30 de zile, ilegalitățile comise. Dacă sesizarea este
trimisă autorităților administrației publice ierarhic superioare, acestea au obligația să comunice
Avocatului Poporului măsurile luate în termen de cel mult 45 de zile.
Actele sunt nominalizate prin Regulamentul de organizare și funcționare. În acest sens,
art.5 stabilește că, în exercitarea atribuțiilor legate de activitatea internă a instituției Avocatul
Poporului emite ordine, instrucțiuni, norme metodologice și regulamente.

9
 Toate actele trebuie emise în formă scrisă având obligatoriu următoarele mențiuni:
denumirea autorității emitente, data emiterii, numărul de înregistrare, temeiul constituțional sau
legal, semnătura emiterii, ștamplia.

Cererile adresate Avocatului Poporului6

Se poate adresa acestei instituții orice persoană fizică ale cărei drepturi și/sau libertăți
cetățenești au fost lezate de către un organ al administrației publice, printr-un act sau fapt ilegal.
Plângerea poate fi îndreptată împotriva administrației publice centrale (de ex: ministere),
serviciilor publice descentralizate, administrației publice locale (de ex: primarii, consilii
județene). Legea include în categoria actelor administrative care fac obiectul activității
Avocatului Poporului și actele regiilor autonome.
Acolo unde există proceduri administrative sau administrativ-jurisdicționale prevăzute de
norme speciale, Avocatul Poporului nu se poate substitui organelor stabilite prin lege.
Cererea trebuie facută în scris cu indicarea: numelui și domiciliului persoanei care se consideră
lezată, drepturilor și/sau libertăților încălcate, autorității administrative sau funcționarului public
în cauză. Petiționarul trebuie să dovedească întârzierea sau refuzul administrației publice de a
soluționa problema ridicată.
Expedierea cererii se poate face prin poștă sau se poate depune direct la registratură. La
solicitarea petiționarului se poate obține și o audiență; înscrierile se pot face direct la sediu sau
prin telefon.
Nu pot fi luate în considerație plângerile nesemnate (anomime) sau cele făcute în numele
altei persoane, fără încuviințarea acesteia.
Nu fac obiectul activității acestei instituții (deci vor fi respinse fără motivare) cererile
privind: actele emise de Camera Deputatilor și Senat, actele și faptele senatorilor și deputaților,
ale Guvernului sau ale Președintelui României, ale Curții Constituționale, ale Președintelui
Consiliului Legislativ și ale autorității judecătorești.
Termenul în care se poate formula plângerea este de cel mult 12 luni de la data la care
petiționarul a luat cunoștință de faptele care fac obiectul cererii.

6
Ioan Muraru, Avocatul poporului - instituţie de tip ombudsman, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, pag 185- 190.

10
 Pentru soluționare, Avocatulul Poporului poate decide efectuarea unor anchete proprii,
poate cere autorităților administrației publice informații sau documente pe care le consideră
necesare, poate să audieze și să ia declarații de la conducătorii administrației în cauză sau de la
orice funcționar public.
Dacă cererea este întemeiată, autoritățile publice care au încălcat drepturile și libertățile
unui cetățean sunt sesizate și li se solicită reformularea sau revocarea actului administrativ
reclamat; deasemenea li se solicită repararea pagubelor produse și repunerea persoanei în situația
anterioară emiterii actului păgubitor. În cazul în care sesizarea facută de Avocatul Poporului
rămâne fără efect, acesta se poate adresa, în termen de 30 de zile, autorității ierarhic superioare,
ajungând, dacă este cazul, până la Ministere sau la Guvern.

Cum poate actiona avocatul poporului?

Pentru soluţionarea cererilor, Avocatul Poporului poate decide efectuarea unei anchete
proprii, atunci când consideră necesar.
După verificări, poate emite recomandări în scris prin care solicită organului
administrativ ori funcţionarului public în cauză să înlăture abuzul comis, să repare pagubele
produse prin actul sau faptul administrativ ilegal şi să repună persoana lezată în drepturile sale
legitime.
Avocatul Poporului nu poate însă desfiinţa el însuşi actul administrativ reclamat, dar
pentru soluţionarea cererii se poate adresa succesiv organului administrativ ierarhic superior,
respectiv prefectului, Guvernului şi în cele din urmă, Parlamentului.
Frumuseţea instituţiei şi eficienţa sa nu se pot fundamenta pe puterea de represiune, pe
puterea sancţionării. Dacă s-ar fonda pe acestea nu ar mai fi o instituţie a medierii, a dialogului,
practic ar dispărea raţiunea sa de a fi. Mai ales că într-o democraţie constituţională, fondată pe
clasicul principiu al separaţiei şi echilibrului puterilor (principiu înscris de altfel în art. 1 al
Constituţiei), Avocatul Poporului este şi trebuie să rămână autoritatea care să înlesnească
echilibrul nu numai între puterile publice, ci şi între acestea şi societatea civilă.
Instituţia Avocatul Poporului este o puternică instituţie a viitorului, într-un stat în care
eforturile pentru democraţie şi protecţia drepturilor omului sunt evidente.

11
 Avocatul Poporului se va adresa Parlamentului.

În urma anchetei, rezultatele se aduc la cunostința petiționarului în scris sau, după caz,
prin comunicare directă.
Daca Avocatul Poporului constată, cu prilejul cercetărilor pe care le efectuează, lacune în
legislație, cazuri grave de corupție sau nerespectarea conștientă a legilor, va prezenta un raport
cu cele constatate Președinților celor două Camere ale Parlamentului sau, după caz, Premierului.
Cererile adresate Instituției Avocatului Poporului sunt scutite de taxa de timbru.

Cine se poate adresa Avocatului Poporului?

Art. 58 din Constituție utilizează exprimarea persoane fizice, treminologie clară și corectă
deoarece protecția drepturilor și libertăților acordate se face și trebuie să se facă fără deosebire de
ipotezele juridice în care omul apare: cetățean, străin sau apatrid.
Au dreptul de a se adresa Avocatului Poporului numai persoanele fizice, fără deosebire
de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență
politică, de avere sau de origine socială.
Cetățenia nu prezintă nici un drept, și nici un incovenient în alegerea acestei căi de
apărare a drepturilor și libertăților.
Avocatul Poporului nu se poate implica în soluționarea petițiilor formulate de către
autoritățiile și instituțiile publice, partide ploitice, sindicatem alte presoane juridice, asociații și
organizații, petiții prin care acestea ar solicita sprijin în rezolvarea unor probleme proprii.

12
Bibliografie

1. Constanța Călinoiu și Victor Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, Editura

Lumina Lex, București, 2007;
2. Ioan Muraru, Avocatul poporului - instituţie de tip ombudsman, Editura All Beck,
Bucureşti, 2004;
3. *** Constituția din anul 1991;
4. *** Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice;
5. *** legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată în
2004 și consolidată

13