Sunteți pe pagina 1din 16

AVOCATUL POPORULUI

PLANUL LUCRĂRII

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE……………………………………………………....2

2. INSTITUŢIA OMBUDSMANULUI ..................................................................2


2.1. Evoluţia în timp al instituţiei şi principalele caracteristici............2
2.2. Statutul Ombudsmanului European………………………………….4
2.3. Clasificarea Ombudsmanului………………………………………....4

3. INSTITUŢIA AVOCATUL POPORULUI.........................................................5


3.1. Consideraţii generale………………………………………………………5
3.2. Independenţa Avocatului Poporului....................................................6
3.3. Mandatul Avocatului Poporului…………………………………………..6
3.4. Atribuţiile Avocatului Poporului………………………………………….7
3.5. Adjuncţii Avocatului Poporului………………………………………….12
3.6. Consiliul Consultativ………………………………………………………13
3.7. Răspunderea Avocatului Poporului…………………………………….13

4. CONCLUZII....................................................................................................14

5.SPEŢĂ.............................................................................................................15

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................16

1
AVOCATUL POPORULUI

AVOCATUL POPORULUI

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Instituţia Avocatul Poporului (Ombudsmanul), instituţie de inspiraţie vest-


europeană are rostul de a proteja drepturile şi libertăţile cetăţeanului în raporturile
sale cu administraţia publică. Ca instituţie de tip ombudsman, Avocatul Poporului
contribuie la soluţionarea conflictelor dintre persoanele fizice şi autorităţile
administraţiei publice, pe cale amiabilă, prin mediere, prin dialog.
Creată prin Constituţia din 1991, ca o noutate în viaţa juridico-statală,
constituantul a preluat din practica internaţională instituţia ombudsmanului sub
denumirea de Avocatul Poporului.

2. INSTITUTIA OMBUDSMANULUI

2.1. Evoluţia în timp al instituţiei şi principalele caracteristici


In democraţia modernă, afirmarea şi respectarea drepturilor omului constituie
o caracteristică esenţială atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional. Sub
primul aspect avem în vedere îndeosebi consacrarea constituţională a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Sub cel de al doilea aspect avem în vedere
îndeosebi Declaraţia Universală a Dreptului Omului din 1948. Pentru a răspunde
acestor necesităţi, s-a creat instituţia Ombudsmanului.
Esenţa instiuţiei este aceea de a proteja drepturile cetăţenilor împotriva
abuzurilor funcţionarilor publici, în special împotriva abuzurilor adminitraţiei publice.
Ombudsmanul face parte din categoria instituţiilor juridice menite să realizeze
protecţia persoanelor. 1

1
A se vedea C. Brânzan, Avocatul Poporului. O instituţie la dispoziţia cetateanului, Editura
Juridică, Bucureşti, pag. 52.

2
AVOCATUL POPORULUI

Ombudsmanul poate fi definit ca autoritatea numită de Parlament şi


răspunzatoare faţă de acesta, căreia i se conferă prin Constituţie sau printr-o lege
specială, dreptul de a soluţiona plângerile ce i se adresează de cetăţeni, care
pretind că organele executive le-au încălcat sau nesocotit drepturile recunoscute la
nivel constituţional.2

Primul Ombudsman a fost numit de Parlamentul suedez în 1766.


Ombudsmanul, cuvânt de origine suedeza , are semnificaţia de reprezentant, agent,
delegat, împuternicit, adică o persoana autorizată să acţioneze în numele şi
serviciul cuiva. Iniţial a fost numit un singur ombudsman, dar în prezent Riksdagul
numeşte patru Ombudsmani. Instituţia Ombudsmanului a fost adoptată şi în
legislaţia altor state, la început în Europa, în statele vecine cu Suedia, Finlanda
1919, Norvegia 1952, Danemarca 1953. Ultimele ţări în care s-a instituţionalizat
Ombudsmanul fiind fostele state sociale din Europa. Instituţia Ombudsmanului este
prezentă în peste 50 de state, fiind întâlnită pe toate continentele.
Denumirea instituţiei Ombudsmanului diferă de la ţară la ţară: Mediateur de la
Republique (Franţa), Defensor del Pueblo (Spania), Volksanwaltschaft (Austria),
Avocatul Poporului (România).
Ombudsmanul este numit de Parlament pentru un mandat al cărui durată
diferă de la stat la stat. Ombudsmanul este independent faţă de toate celelalte
autorităţi publice, inclusiv faţă de Parlament. Totuşi prezintă anual un raport de
activitate Parlamentului.
În principiu, puterea Ombudsmanului se reduce la dreptul de a face
recomandări autorităţilor publice vinovate de încalcarea drepturilor unor persoane,
de a controla activitatea organelor administraţiei publice. Legislaţia prevede obligaţia
autorităţilor publice de a pune la dispozţia Ombudsmanului toate datele, informaţiile
şi documentele de care acesta ar avea nevoie pentru a-şi exercita atribuţiile.
Ombudsmanul îşi exercită atribuţiile la plângerea persoanelor ale căror drepturi au
fost vătămate sau din oficiu. Cererile trebuie făcute în scris şi semnate. Activitatea

2
A se vedea Cristian Ionescu. Tratat de drept constitutional contemporan, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2008, pag. 239

3
AVOCATUL POPORULUI

acestuia este in principiu publică, ceea ce nu împiedică ca persoanele lezate să


solicite ombudsmanului caracterul confidenţial al plângerii.
Instituţia Ombudsmanului a fost receptată şi de către Parlamentul European.

2.2. Statutul Ombudsmanului European

Mediatorul European, ca instituţie de tip Ombudsman, este instituită prin


Tratatul Uniunii Europene semnat la Maastricht în 07.02.1992. .
Mediatorul European se numără printre insituţiile cele mai noi ale Uniunii
Europene. Atribuţiile sale fundamentale sunt eceea de a primi şi a soluţiona
reclamaţii referitoare la actele de administrare deficitare din activitatea instituţiilor
europene, din partea cetăţenilor europeni sau a oricărei persoane fizice sau juridice
cu sediul în unul din statele membre3. Desemnarea este făcută de Parlamentul
European, la începutul şi pe perioada fiecărei legislaturi.

2.3. Clasificarea Ombudsmanului

După autorul C. Branzan putem distinge 4 criterii de clasificare a Ombudsmanului:


a) în funcţie de autoritatea care îl desemneaza putem vorbi de :
- Ombudsman Parlamentar, este numit de autoritatea leguitoare;
- Ombudsman Executiv, este numit de executiv .
b) în funcţie de numărul persoanelor care compun instituţia:
- unipersonală;
- pluripersonală,
în raport de care s-a adoptat ca denumire termenul de comisar sau cel
de comisie.
c) în funcţie de gradul de specializare a competenţelor sale:
- Ombudsman cu competenţe generale;
- Ombudsman cu competenţe speciale: de ex pentru drepturile
copilului, contra discriminării etnice, etc.
d) în funcţie de întinderea teritorială a competenţei sale:
3
Puha Elena, Isntituţia Ombudsmanului European, Editura Dimitrie Cantemir, Tg-Mureş,
2009, p.41

4
AVOCATUL POPORULUI

- cu competenţa la nivel national;


- cu competenţa la nivel regional;
- cu competenţa la nivel local.

3. INSTITUŢIA AVOCATUL POPORULUI

3.1. Consideraţii generale


Instituţia Avocatul Poporului a fost adpotată prin art 58- 60 din Constituţie 4,
însa a fost înfiinţată practic şi a început să funcţioneze după adoptarea legii sale
organice, Legea nr. 35/1997, prin care s-au stabilit în detaliu condiţiile organizării şi
funcţionării sale, procedura de numire, şi mai ales, atribuţiile concrete5.

Prin art. 58 din Constitutia Romaniei se prevede că Avocatul poporului are ca


scop apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice. De asemenea se
precizează că mandatul acestuia este de 5 ani. În ceea ce priveşte exercitarea
atribuţiilor, Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea
persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor. Autorităţile publice sunt obligate
să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual
sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau
măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Activitatea Avocatului Poporului, a adjuncţilor săi şi a salariaţilor care lucrează


sub autoritatea acestora are caracter public. La cererea persoanelor lezate în
drepturile şi libertăţile lor sau datorită unor motive întemeiate, Avocatul Poporului
poate decide asupra caracterului confidenţial al activităţii sale.

Din dispozitiile constituţionale rezultă că Avocatul poporului este o instituţie


numită de Camera Deputatilor şi de Senat în şedinţă comună. Constituţia se referă
la Avocatul Poporului atât ca instituţie cât şi ca persoană învestită cu anumite

4
A se vedea Constituţia României, MO nr. 767 din 31 octombrie 2003
5
A se vedea Legea nr. 35/1997, republicata în MO nr. 84/2004

5
AVOCATUL POPORULUI

atribuţii. Această dublă perspectivă ridică problema dacă Constituţia prevede


numirea unei singure persoane ca Avocat al Poporului sau permite numirea în
această calitate a mai multor persoane. Legea numarul 35/1997 prevede ca
“Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani de Camera Deputaţilor şi de
Senat, în şedinţă comună.”, deci nu poate fi numită in această funcţie decât o
singură persoană. Totuşi Constituţia nu împiedică numirea mai multor persoane ca
Avocaţi ai Poporului, argumentul fiind prevederile art. 40 alin. 3 din Contituţie
conform căruia „ avocaţii poporului” nu pot face parte din partidele politice. Nimic nu
împiedica însa ca Avocatul Poporului sa fie totuşi o instituţie unipersonală. Acesta
nu înseamnă însă că Avocatul Poporului va fi unica persoana care va forma instituţia
ca atare.
3.2. Independenţa avocatului poporului
Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă
faţă de orice altă autoritate publică. În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul
Poporului nu se substituie autorităţilor publice, chiar daca este numit de Parlament şi
este obligat să prezinte celor două Camere rapoarte anual sau la cererea acestora.
Caracterul independent al activităţii Avocatului Poporului nu înseamnă însă că
acesta s-ar putea substitui altor autorităţi publice. Caracterul independent al
Avocatului Poporului este întărit prin interdicţia legală de a fi supus unui mandat
imperativ. Nici o autoritate publică nu îl poate obliga pe Avocatul Poporului să se
supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale.

3.3. Mandatul Avocatului Poporului

Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani de Camera Deputaţilor şi


de Senat, în şedinţă comună. Mandatul Avocatului Poporului poate fi reînnoit o
singură dată. Poate fi numit Avocat al Poporului orice cetăţean român care
îndeplineşte condiţiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea
Constituţională. Potrivit Constituţiei României, Avocatu Poporului nu poate îndeplini
nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
învăţământul superior şi nici nu poate face parte din vreun partid politic.
Propunerile de candidaţi se fac de către birourile permanente ale Camerei

6
AVOCATUL POPORULUI

Deputaţilor şi Senatului, la recomandarea grupurilor parlamentare din cele două


Camere ale Parlamentului.

Candidaţii vor fi audiaţi de comisiile juridice din Camera Deputaţilor şi Senat.


În vederea audierii, fiecare candidat va depune actele din care rezultă îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege pentru a fi numit Avocat al
Poporului. Candidaţii vor fi prezenţi la dezbateri. Este numit ca Avocat al Poporului
candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi ale deputaţilor şi senatorilor
prezenţi. Mandatul Avocatului Poporului durează până la depunerea jurământului de
către noul Avocat al Poporului.

Mandatul Avocatului Poporului încetează înainte de termen în caz de


demisie, revocare din funcţie, incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private,
imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 90 de zile, constatată prin
examen medical de specialitate, ori în caz de deces. Revocarea din funcţie a
Avocatului Poporului, ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor, se face de
Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi
senatorilor prezenţi, la propunerea birourilor permanente ale celor două Camere ale
Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor două Camere
ale Parlamentului. Demisia, incompatibilitatea, imposibilitatea de îndeplinire a
funcţiei sau decesul se constată de către birourile permanente ale celor două
Camere ale Parlamentului, în cel mult 10 zile de la apariţia cauzei care determină
încetarea mandatului Avocatului Poporului. Se observă că nu există o prevedere
nici în Constituţie, nici în lege privind durata madatului adjuncţilor.6

3.4. Atribuţiile Avocatului Poporului

Avocatul Poporului are următoarele atribuţii:

a)coordonează activitatea instituţiei Avocatul Poporului;

6
Muraru Ioan, Avocatul Poporului-instituţie de tip ombudsman, Editura All Beck, Bucureşti,
2004, p.58

7
AVOCATUL POPORULUI

b)primeşte şi repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin încălcarea


drepturilor sau libertăţilor cetăţeneşti de către autorităţile administraţiei publice şi
decide asupra acestor cereri;

c)urmăreşte rezolvarea legală a cererilor primite şi cere autorităţilor sau


funcţionarilor administraţiei publice în cauză încetarea încălcării drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti, repunerea în drepturi a petiţionarului şi repararea pagubelor;

d)formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale;

e)poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor,


înainte de promulgarea acestora;

f)poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a


legilor şi ordonanţelor;

g)reprezintă instituţia Avocatul Poporului în faţa Camerei Deputaţilor, a Senatului şi


a celorlalte autorităţi publice, precum şi în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice;

h)angajează salariaţii instituţiei Avocatul Poporului şi exercită dreptul de autoritate


disciplinară asupra acestora;

i)exercită funcţia de ordonator principal de credite;

j)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare şi


funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului.

O parte din atribuţiile prevăzute de lege se exercită numai de către conducătorul


instituţiei, în timp ce restul se exercită de către personalul de conducere şi de
execuţie în numele şi pentru conducătorul instituţiei. Unele atribuţii pot fi delegate.7

Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile, din oficiu sau la cererea persoanelor
lezate prevăzute la art. 13 lit. b).Cererile pot fi adresate de orice persoană fizică, fără
deosebire de cetăţenie, vârstă, sex, apartenenţă politică sau convingeri religioase.
7
Muraru Ioan, Avocatul Poporului-instituţie de tip ombudsman, Editura All Beck, Bucureşti,
2004, p.65

8
AVOCATUL POPORULUI

Prof.univ. Cristian Ionescu este de părere ca Avocatul Poporului este dator să


intervină şi în cazul lezarii unor interese legitime ale celor care l-au sesizat.

Cererile adresate Avocatului Poporului trebuie să se facă în scris şi să indice


numele şi domiciliul persoanei lezate în drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, drepturile
şi libertăţile încălcate, precum şi autoritatea administrativă ori funcţionarul public în
cauză. Petiţionarul trebuie să dovedească întârzierea sau refuzul administraţiei
publice de a soluţiona legal cererea. Nu pot fi luate în considerare plângerile
anonime, iar plângerile îndreptate împotriva încălcării drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti prin acte sau fapte ale autorităţii administraţiei publice se adresează
Avocatului Poporului nu mai târziu de un an de la data la care aceste încălcări s-au
produs ori de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinţă de ele. Avocatul
Poporului poate respinge motivat cererile vădit nefondate sau poate cere date
suplimentare pentru analiza şi soluţionarea cererilor. Nu fac obiectul activităţii
instituţiei Avocatul Poporului şi vor fi respinse fără motivare cererile privind actele
emise de Camera Deputaţilor, de Senat sau de Parlament, actele şi faptele
deputaţilor şi senatorilor, ale Preşedintelui României şi ale Guvernului, precum şi ale
Curţii Constituţionale, ale preşedintelui Consiliului Legislativ şi ale autorităţii
judecătoreşti. Cererile adresate Avocatului Poporului sunt scutite de taxa de timbru.

Conducerea penitenciarelor, a centrelor de reeducare pentru minori, a


spitalelor penitenciare, precum şi Ministerul Public şi organele de poliţie sunt
obligate să permită, fără nici o restricţie, persoanelor care execută pedeapsa
închisorii sau, după caz, se află arestate ori reţinute, precum şi minorilor aflaţi în
centrele de reeducare să se adreseze, în orice mod, Avocatului Poporului cu privire
la lezarea drepturilor şi libertăţilor lor, cu excepţia restrângerilor legale. Aceeaşi
obligaţie revine şi comandanţilor unităţilor militare, în privinţa persoanelor care
îndeplinesc îndatoriri militare, cu privire la lezarea drepturilor şi libertăţilor lor, cu
excepţia restrângerilor legale.

În cazul în care Avocatul Poporului constată că soluţionarea cererii cu care a


fost sesizat este de competenţa autorităţii judecătoreşti, el se poate adresa, după

9
AVOCATUL POPORULUI

caz, ministrului justiţiei, Ministerului Public sau preşedintelui instanţei de judecată,


care sunt obligaţi să comunice măsurile luate.

În cazul sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi


ordonanţelor care se referă la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, Curtea
Constituţională va solicita şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Avocatul Poporului are acces, în condiţiile legii, la informaţiile clasificate


deţinute de autorităţile publice, în măsura în care le consideră necesare pentru
soluţionarea plângerilor care i-au fost adresate. Avocatul Poporului are obligaţia de a
nu divulga sau de a nu face publice informaţiile sau documentele secrete la care a
avut acces. Această obligaţie se menţine şi după încetarea activităţii sale ca Avocat
al Poporului şi se extinde asupra adjuncţilor săi, precum şi asupra personalului aflat
în serviciile sale, sub sancţiunea prevăzută de legea penală.

În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandări care nu


pot fi supuse controlului parlamentar şi nici controlului judecătoresc. Prin
recomandările emise, Avocatul Poporului sesizează autorităţile administraţiei publice
asupra ilegalităţii actelor sau faptelor administrative. Sunt asimilate actelor
administrative tăcerea organelor administraţiei publice şi emiterea tardivă a actelor.
Avocatul Poporului are dreptul să facă anchete proprii, să ceară autorităţilor
administraţiei publice orice informaţii sau documente necesare anchetei, să audieze
şi să ia declaraţii de la conducătorii autorităţilor administraţiei publice şi de la orice
funcţionar care poate da informaţiile necesare soluţionării cererii.

Prin medierea Avocatului Poporului, obişnuitul raport de subordonare a cetăţenilor


faţă de autorităţile adminisratiei publice se inversează în favoarea primilor. , si poate
juca un rol benefic prin faptul că oferă o perspectivă din afara sistemului asupra
modului de funcţionare cunoscut din interior.8

În cazul în care, în urma cererilor făcute, Avocatul Poporului constată că


plângerea persoanei lezate este întemeiată, el va cere în scris autorităţii

8
Brânzan Constantin, Avocatul Poporului. O instituţie la dispoziţia cetăţeanului, Editura
Juridică, Bucureşti, p.256

10
AVOCATUL POPORULUI

administraţiei publice care a încălcat drepturile acesteia să reformeze sau să revoce


actul administrativ şi să repare pagubele produse, precum şi să repună persoana
lezată în situaţia anterioară. Autorităţile publice în cauză vor lua de îndată măsurile
necesare pentru înlăturarea ilegalităţilor constatate, repararea pagubelor şi
înlăturarea cauzelor care au generat sau au favorizat încălcarea drepturilor
persoanei lezate şi îl vor informa despre aceasta pe Avocatul Poporului. În cazul în
care autoritatea administraţiei publice sau funcţionarul public nu înlătură, în termen
de 30 de zile de la data sesizării, ilegalităţile comise, Avocatul Poporului se
adresează autorităţilor administraţiei publice ierarhic superioare, care sunt datoare
să îi comunice, în termen de cel mult 45 de zile, măsurile luate. Dacă autoritatea
publică sau funcţionarul public aparţine administraţiei publice locale, Avocatul
Poporului se adresează prefectului. De la data depunerii cererii la prefectul judeţului
curge un nou termen de 45 de zile. Avocatul Poporului este îndreptăţit să sesizeze
Guvernul cu privire la orice act sau fapt administrativ ilegal al administraţiei publice
centrale şi al prefecţilor.Neadoptarea de către Guvern, în termen de cel mult 20 de
zile, a măsurilor privitoare la ilegalitatea actelor sau faptelor administrative
semnalate de Avocatul Poporului se comunică Parlamentului. Avocatul Poporului va
aduce la cunoştinţă persoanei care i-a adresat cererea modul de soluţionare. Acesta
poate fi făcut public de către Avocatul Poporului prin mijloace de informare în masă,
cu consimţământul persoanei sau al persoanelor interesate şi cu respectarea
prevederilor art. 20 privind informaţiile şi documentele secrete. Ar fi fost necesar
stabilirea unui termen în care Avocatul Poporului să comunice persoanei interesate
măsurile care s-au luat ca urmării a sesizării sale.9

Dacă Avocatul Poporului constată, cu prilejul cercetărilor întreprinse, lacune


în legislaţie sau cazuri grave de corupţie ori de nerespectare a legilor ţării, va
prezenta un raport, conţinând cele constatate, preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului sau, după caz, primului-ministru.

9
Manda Corneliu, Ovidiu Predescu, Slăniceanu Ioan Popescu, Ombudsmanul, Instutuţie
fundamentală a statului de drept,Editura Lumina Lex, 1997, p.62

11
AVOCATUL POPORULUI

Avocatul Poporului poate fi consultat de iniţiatorii proiectelor de legi şi


ordonanţe, care, prin conţinutul reglementărilor, privesc drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, prevăzute de Constituţia României, de pactele şi celelalte tratate
internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este
parte.

Configuarea Avocatului Poporului din sistemul juridic românesc permite


declararea unor funcţii care sunt specifice doar acestei autorităţi publice: funcţia de
receptare a informaţiilor, funcţia de control, funcţia de mediere, funcţia de
constrângere indirectă, funcţia de informare şi funcţia de alertă.10

Avocatul Poporului are 14 birouri teritoriale, în vederea realizării atribuţiilor ce


îi revin. Prefecturile asigură spaţiile necesare pentru funcţionarea birourilor
teritoriale. Instituţia Avocatul Poporului are buget propriu, care face parte integrantă
din bugetul de stat.

3.5. Adjuncţii Avocatului Poporului

Avocatul Poporului este asistat de adjuncţi, specializaţi pe următoarele


domenii de activitate:

a) drepturile omului, egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, culte religioase


şi minorităţi naţionale;

b) drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu


handicap;

c) armată, justiţie, poliţie, penitenciare;

d) proprietate, muncă, protecţie socială, impozite şi taxe.

Adjuncţii Avocatului Poporului îndeplinesc, în ordinea stabilită de Avocatul


Poporului, atribuţiile acestuia în caz de imposibilitate temporară a exercitării funcţiei.
Adjuncţii Avocatului Poporului sunt numiţi de către birourile permanente ale Camerei
10
Branzan Constantin, Avocatul Poporului. O instituţie la dispozitia cetăţeanului, Editura
Juridica, Bucuresti, p.238

12
AVOCATUL POPORULUI

Deputaţilor şi Senatului, la propunerea Avocatului Poporului, cu avizul comisiilor


juridice ale celor două Camere ale Parlamentului. Condiţiile pentru ocuparea funcţiei
de adjunct al Avocatului Poporului se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi
funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului.

3.6. Consiuliul Consultativ

Pentru eficientizarea conducerii instituşiei prin Regulamentul de Organizare şi


funcţionare s-a stabilit că în cadrul instituţiei funcţionează Consiliul Consultativ,
sprijină actul de conducere, el propune dar nu conduce.11

3.7. Răspunderea Avocatului Poporului

Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu răspund juridic pentru opiniile exprimate


sau pentru actele pe care le îndeplinesc, cu respectarea legii, în exercitarea
atribuţiilor mai sus menţionate. Pe durata exercitării mandatului, Avocatul Poporului
poate fi urmărit şi trimis în judecată penală pentru fapte, dar nu poate fi reţinut,
percheziţionat sau arestat fără încuviinţarea preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului. Adjuncţii Avocatului Poporului pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată
penală pentru fapte, dar nu pot fi reţinuţi, percheziţionaţi sau arestaţi fără înştiinţarea
prealabilă a Avocatului Poporului. Dacă Avocatul Poporului sau adjuncţii săi sunt
arestaţi ori trimişi în judecată penală, ei vor fi suspendaţi din funcţie, de drept, până
la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Funcţia de Avocat al Poporului este asimilată cu funcţia de ministru. Funcţia


de adjunct al Avocatului Poporului este asimilată cu funcţia de şef de departament,
iar funcţiile de conducere şi de execuţie de specialitate sunt asimilate cu cele din
aparatul Parlamentului.

4. CONCLUZII
11
Regulament de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului, republicat

13
AVOCATUL POPORULUI

Într-un stat de drept protecţia omului este o caracteristică fundamentală. În


ţările vest-europene, a apărut necesitatea apărării persoanei împotriva abuzurior
administraţiei publice încă în secolul XVIII, astfel în Suedia fiind creată instituţia
Ombudsmanului în 1766, si preluat de majoritatea statelor vest-europene până la
mijlocul secolului al XX-lea. În România, aceasta fiind o vreme îndelungată sub
regim comunist, perioadă în care se punea accent pe interesele statului, a celor
mulţi, în detrimentul intereselor individului, această instituţie a fost creată prin
Constituţia din 1991, însă practic şi-a început activitatea odată cu adoptarea legii
sale organice, Legea nr. 35/1997. În anii următori, pe baza experienţei acumulate şi
prin modificările legislative aduse, instutuţia şi-a eficientizat activitatea, totodată
sporind şi numărul solicitărilor depuse de cetăţeni.
Rostul instituţiei este protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului în
raporturile sale cu administraţia publică. Avocatul Poporului contribuie la
soluţionarea conflictelor dintre persoanele fizice şi autorităţile administraţiei publice,
pe cale amiabilă, prin mediere, prin dialog, fără dreptul de a aplica sancţiuni. Una
dintre caracteristicile esenţiale ale instituţiei este independenţa acesteia faţă de
autorităţile publice.

14
AVOCATUL POPORULUI

5. SPEŢĂ12
Dosar nr. 290/2000
Obiect: impunere ilegală datorită unei erori de înregistrare a numelui
petentului.
Titular: Departamentul pentru probleme privind ordinea publică, servicii
ilitare, speciale, instituţiile de reeducare pentru tineri şipenitenciare, protecţia
minorităţilor, cultelor şi străinilor, protecţia consumatorului şi a contribuabilului.
Solicitarea petentului: Dl D.A., domiciliat în municipiul Bucureşti, a sesizat
Avocatul Poporului cu privire la refuzul de a fi scutit de la plata impozitului pe casă şi
terenul aferent, situat în oraşul Sinaia, motivat pe faptul că este beneficiar al Legii nr.
44/1994 şi Decretului Lege nr. 118/1990(veteran de război şi fost deţinut politic).
Petiţionarul susţine în cererea sa că la data de 25.01.1999 a expediat prin
poştă Adinistraţiei Financiare Sinaia declaraţia de impunere, împreună cu actele de
proprietate şi cele doveditoare ale calităţii sale de veteran de război şi fost deţinut
politic. De asemenea, afirmă că, în urma unei audienţe, în luna mai 1999, la
directorul Adinistraţiei Financiare Sinaia, i s-a confirmat faptul că va beneficia în
continuare de facilităţile prevăzute de lege în vederea scutirii de impozit. Cu toate
acestea D.A. a primit o înştiinţare de plată pentru impozit pe teren în perioada
1999/2000, cu majorări de întârziere, emisă de Compartimentul de urmărire şi
Încasare a Impozitelor şi taxelor locale, din cadrul Consiliului Local Sinaia.
Demersurile Avocatului Poporului
Avocatul Poporului s-a adresat primarului oraşului Sinaia, acesta
comunicându-i faptul că petiţionarul beneficiază de scutire în procent de 100% de la
plata impozitului pe clădire şi teren. De asemenea, menţionează că, datorită unei
erori de operare în evidenţa serviciului financiar, petentul figurează pe un alt nume,
motiv pentru care a fost înştiinţat pentru plata impozitului respectiv.
Soluţionare
Rectifiarea necesară a fost efectuată şi situaţia a fost soluţionată în favoarea
petentului.

12
Brânzan Constantin, Avocatul Poporului. O instituţie la dispoziţia cetateanului, Editura
Juridica, Bucuresti, p. 374

15
AVOCATUL POPORULUI

Bibliografie

1. Branzan Constantin, Avocatul Poporului. O institutie la dispozitia


cetateanului, Editura Juridica, Bucuresti

2. Ceterchi I., Institutia Ombudsmanului in Suedia

3. Ionescu Cristian. Tratat de drept constituţional contemporan, Editura


C.H.Beck, Bucuresti, 2008

4. Manda Corneliu, Ovidiu Predescu, Slăniceanu Ioan Popescu,


Ombudsmanul, Instutuţie fndamentală a statului de drept,Editura Lumina Lex,
1997

5. Muraru Ioan, Avocatul Poporului-instituţie de tip ombudsman, Editura All


Beck, Bucureşti, 2004

6. Puha Elena, Isntituţia Ombudsmanului European, Editura Dimitrie


Cantemir, Tg-Mureş, 2009

Reglementări legale

1. Constitutia Romaniei, Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003

2. Legea nr. 35/1997, republicata în MO nr. 84/2004

3. Regulament de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului

16