Judecatorii Curtii Constitutionale a Romaniei – desemnare, mandat, interdictii

Natura juridica

Reglementarea unei instituţii politice sau autorităţi publice care reprezintă garantul Constituţiei este
realizată in primă instanţă în Constituţia României.
Curtea Constituţională a României este reglementată prin art. 142-147 din Constituţie. Acestea se
referă la: denumire, competenţă, mandat, modalităţile de desemnare a judecătorilor şi preşedintelui,
condiţiile pentru ocuparea funcţiei de judecător, incompatibilităţile, independenţa şi inamovibilitatea,
competenţa şi deciziile.
De asemenea, Curtea Constituţională este prezentă şi în alte articole ale Constituţiei, precum art.72
privind promulgarea legii, art.82 privind validarea mandatului şi depunerea jurământului de către şeful
statului şi art.95 privind suspendarea din funcţie a şefului statului.
Tot în baza Cnstituţiei s-au adoptat o serie de legi organice, Legea nr.47 din 18 mai 1992,
remodificată prin Legea nr.232/2004 ce reglementează organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale în
detalii.
Pentru aplicarea Constituţiei şi a legilor sale oragnice, Curtea Constituţională şi-a adoptat
“Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale”. Acesta prevede regulile din
Constituţie şi Legea nr.47/1992, dar stabileşte şi alte reglementări inferioare din punct de vedere juridic.
Regulamentul este alcatuit din şase capitole si cuprinde: plenul şi preşedintele Curţii
Constituţionale, funcţionarea Curţii, registrele Curţii, activitatea premergătoare şedinţelor de dezbateri,
activitatea ulterioară încheierii dezbaterilor, secretariatul Curţii, răspunderea disciplinară, dispoziţii finale şi
tranzitorii.
Alte legi care conţin unele reglementări privitoare la Curtea Constituţională sunt: Legea
nr.69/1992, modificată prin Ordonanţa de urgenţa nr.129 din 30 iunie 2000, pentru alegerea Preşedintelui
României; Legea nr.92/1992, modificată prin Legea nr.142 din 24 iulie 1997, pentru oraganizarea
judecătorească.Prin aceste legi se detaliază dispoziţiile constituţionale privind competenţa Curţii.”Atribuţia
Curţii Constituţionale de a de pronunţa asupra constituţionalităţii legilor este incompatibilă cu ideea
subordonării Curţii, cât priveşte organizarea şi funcţionarea ei, faţă de o lege ordinară sau chiar organică,
alta decât propria-i lege”.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse in Titlul V, Curtea Constituţională este alcătuită din 9 judecători,
numiţi pentru un termen de 9 ani, care nu poate fi înnoit sau prelungit.
Judecătorii sunt numiţi astfel:
 3 de către Camera Deputaţilor;
  3 de către Senat;
 3 de către Preşedintele României;
Prin vot secret, judecătorii aleg un preşedinte, pentru un mandat de 3 ani.
Constituţia prevede înnoirea Curţii Constituţionale cu o treime din judecători, din 3 în 3 ani, pentru
asigurarea neîntreruptă a activităţii, precum şi îmbinarea experienţei cu elemente noi.
De asemenea, prin Constituţie sunt stabilite condiţiile necesare ocupării demnităţii de judecător,
incompatibilităţile, independenţa şi inamovibilitatea. Desigur, Constituţia stabileşte competenţa Curţii,
precum şi reguli privitoare la deciziile sale.
În baza Constituţiei şi a Legii nr. 47/1992 prima Curte Constituţională a României a depus
jurământul în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului in iunie
1992. Această primă Curte Constituţională era alcăuită din judecătorii: Ion Filipescu, Victor Zlătescu, Ion
Muraru (numiţi de către Camera Deputaţilor), Mikloş Fazekaş, Viorel Mihai Ciobanu, Antonie Iorgovan
(numiţi de către Senat), Mihai Constantinescu, Vasile Gionea, Florin Vasilescu (numiţi de către
Preşedintele României). Aceştia s-au întrunit în şedinţa din iunie 1992, unde l-a ales ca preşedinte pe
Vasile Gionea.

Trăsături si funcţii

Curtea Constituţională prezintă următoarele trăsături si funcţii:

(1) Nu este o “altă putere” în stat şi nici nu preia vreuna din funcţiile celor trei puteri clasice
(2) Este o autoritate publică politico-jurisdicţională, care prin unele din atribuţiile sale are şi
un rol politic. Aceasta acţionează ca un adevărat judecător.
(3) Ca autoritate publică este garantul supremaţiei Constituţionale.
(4) Este autoritatea publică ce sprijină buna funcţionare a puterilor publice în cadrul
raporturilor constituţionale de separaţie, echilibru, colaborare şi control reciproc. De aceea ea este
independentă de oricare altă autoritate publică şi se supune doar Constituţiei di legii sale organice.
(5) Curtea Constituţională este protectorul libertăţilor publice, activitatea sa fin pusă în
slujba cetăţenilor şi drepturilor.

Structura Curţii Constituţionale – Judecătorii

Odată cu crearea unei autorităţi de jurisdicţie constituţională, s-a pus problema membrilor, şi
anume cine ar trebui să alcătuiască curţile constituţionale – oamenii de stat, oamenii politici sau experţii.
Hens Kelsen, cel care a pus bazele “modelului euopean” al controlului constituţionalităţii, susţine
că nu este o soluţie uniformă ci trebuie admise şi particularităţi. De asemenea, arată că numărul membrilor
nu trebuie să fie prea mare, deoarece sunt puse în discuţie probleme de drept. În acelaşi timp, Kelsen
subliniază faptul că membrii nu trebuie să fie parlamentari sau membrii ai Guvernului, deoarece chiar
actele lor se controlează (Hans Kelsen).
 Desigur, este important ca o asemenea autoritate să fie formată din profesionişti, şi anume jurişti.

Numărul judecătorilor şi condiţiile de acces la funcţii

Articolul 142, aliniatul 2 din Constituţie stabilşte numărul de 9 judecători ai Curţii

Constituţionale. Este evidentă influenţa franceză, Consiliul Constituţional franez fiind alcătuit şi el tot din 9
membri.
Tot în Constituţie, în articolul 143, stabileşte şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi numit
judecător la Curtea Constituţională. Aceasta trebuie să aibă o pregătire juridică superioară înaltă
competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul superior
juridic.
Cerinţa pregătirii juridice superioare, exprimă fără îndoială că pot fi judecători numai juriştii,
adică personalul cu licenţă în drept.
Vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau învăţământului juridic de specialitate
reprezintă condiţia care asigură accesul juriştilor care au o experienţă, suficientă.

Numirea judecătorilor

Cei 9 judecători sunt numiţi astfel:

a) 3 de către Camera Deputaţilor
b) 3 de către Senat
c) 3 de către Preşedintele României
Analizând Legea nr. 47/1992, care detaliază aceste dispoziţii constituţionale, se observă că numirea
judecătorilor din parea Camerei Deputaţilor şi Senatului este, de fapt, o alegere. Art 7 (j) din Legea nr 47 pe
1991 stabileşte că grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii pot propune candidaturi la Comisia juridică.
Fiecare candidat depune un curriculum vitae şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute în
Constituţie. Apoi candidaţii sunt audiaţi de comisie, care întocmeşte un raport motivat cu privire la toţi
candidaţii, şi de plenul Camerei.
Urmează apoi, ca fiecare Cameră a Parlamentului să numească, cu votul majorităţii membrilor
săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandării Comisiei Juridice, în calitate de judecător,
persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi. Desigur aceasta implică şi acordul prealabil,
exprimat în scris, al candidatului însoţit cu un angajament de demisie, la data numirii, din orice funcţie
incompatibilă cu cea de judecător, precum şi din pardidul politic al cărui membru este.
Judecătorii, odată numiţi de către autorităţile competenţe depun, individual jurământul în faţa
Preşedintelui României şi preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentui.
Jurământul, prevăzut de art 40 din Legea nr. 47/1992 are următorul conţinut: “Jur să respect şi să
apăr Constituţia, îndeplinindu-mi cu bună credinţă şi fără părtinire obligaţiile de judecător al Curţii
Constituţionale. Aşa sa-mi ajute Dumnezeu!”.
 Depunerea jurământului este momentul din care începe exercitarea funcţiei de judecător.

Mandatul judecătorului

Conform art 142 al. 2, Curtea Constituţională se compune din 9 judecători, numiţi pentru un
mandat de 9 ani, ce nu poate fi prelungit sau înnoit.
a) Durata mandatului
Textul Constituţiei precizează clar că durata mandatului este de 9 ani. Din aceasta rezultă că nu se
suprapune pe mandatul parlamentar sau pe cel prezidenţial, lucru ce prezintă interes în ceea ce priveşte
independenţa judecătorului.
b) Reînoirea Curţii Constituţionale
Curtea Constituţională are un caracter permanent ceea ce a impus un sistem de reînoire periodică
a judecătorilor unui procedeu de mare eficienţă. Prin această înnoire sistematică se realizează îmbinarea
experienţei cu un personal sau fără a se întrerupe activitatea Curţii, ceea ce nu ar fi posibil dacă mandatul
tuturor judecătorilor s-ar încheia în acelaşi timp.
Potrivit Constituţiei art 142 (5), Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei,
din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.
c) Începerea mandatului
Judecătorii Curţii îşi pot exercita funcţia de la data depunerii jurământului (art 63(2) din lege).
Jurământul este depus în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două camere ale
Parlamentului.
Jurământul are următorul conţinut: stabil prin art 63 (1), prin legea organică: “Jur să respect şi să
apăr Constituţia îndeplinindu-mi cu bună-credinţă şi fără partinire obligaţiile de judecător al Curţii
Constituţionale. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Prima Curte Constituţională a României a depus jurământul stabilit de lege la data de 5 iunie
1992, dată de la care şi-a început activitatea.
d) Încetarea mandatului
Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale încetează în următoarele situaţii : expirarea
termenului pentru care a fost desemnat, demisie, deces, pierderea drepturilor electorale, excluderea de
drept. Excluderea de drept intervine în cazul prevăzut de art. 66 al. (3) şi anume atunci când judecătorul
este condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni.
În ceea ce priveşte expirarea la termen a mandatului art. 68 (2) arată că în cazul în care mandatul
a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă depăşeşte 6
luni, preşedintele va sesiza autoritatea care l-a numit, în termen de cel mult 3 zile de la data încetării
mandatului pe care l-a avut judecătorul numit. Dacă perioada pentru care a fost numit noul judecător, în
această situaţie, este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit la reînoirea Curţii, pentru un mandat
complet de 9 ani.
 Mandatul judecătorului încetează şi în situaţiile de exercitare de incompatibilitate sau de
imposibilitate de exercitare a mandatului mai mult de 6 luni. De asemenea, conform art. 67 (1) mandatul
încetează şi în cazul încălcării prevederilor art. 16 alin.(3) sau ale art. 40 alin (3) din Constituţie sau prin
încălcarea gravă a obligaţiilot prevăzute la art. 64.
Prevederile art. 16 alin. (3) stabilesc două condiţii pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor
publice, civile şi militare şi anume: doar cetăţenie română, domiciliul în ţară.
Potrivit legii, constatarea încetării mandatului revine preşedintelui Curţii, dacă intervine în
situaţiile expirării termenului, pierderea drepturilor electorale, exluderea de drept, ori decesul şi Plenului
Curţii, în toate celelalte cazuri Plenul va hotărî cu votul majorităţii Curţii.
e) Obligaţiile judecătorului
Legea nr. 232/2004 prin art. 64 stabileşte că judecătorii Curţii Constituţionale sunt obligaţi:
1 – să-şi îndeplinească funcţia încredinţată cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei
2 – să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor, şi să nu ia poziţie publică sau să dea
consultaţii în probleme de Competenţa Curţii Constituţionale
3 – în adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ,
abţinerea de la vot fiind permisă
4 – să comunice preşedintelui Curţii Constituţionale orice activitate care ar putea atrage
incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercită
5 – să nu permită folosirea funcţiei pe care o îndeplinesc în scop de reclamă comercială sau
propagandă de orice fel
6 – să se abţină de la orice activităţi sau manifestări contrar independenţei şi demnităţii funcţiei
lor.

Incompatibilităţi
Constituţia stabileşte prin art. 144 că “funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este
incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul
superior”.

Protecţia judecătorilor

Dispoziţiile constituţionale cuprind reguli de protecţie a judecătorilor Curţii Constituţionale,

dintre care imunitatea judecătorilor, rezervarea postului, asimilarea cu funcţiile de conducere din Curtea
Supremă de Justiţie.
a) Răspunderea
Legea de organizare şi, funcţionare a Curţii Constituţionale stabileşte unele reguli specifice
privind răspunderea disciplinară şi raspunderea penală.
Răspunderea disciplinară este reglementată prin legea 232/2004, prin următoarele reguli:
 - numai Plenul Curţii constituţionale poate stabili abaterile disciplinare şi aplicarea
sancţiunilor
- competenţa de judecată pentru infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii aparţin Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie
b) Imunitatea
- judecătorii nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea Biroului
permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului, sau al Preşedintelui României.
- de la data trimiterii în judecată penală, judecătorul este suspendat de drept din funcţie, în
caz de achitare, suspendarea încetează.
c) Rezervarea postului
Funcţia de judecător constituţional implică o durată de 9 ani. Deoarece mandatul nu poate fi
prelungit sau reînoit, la expirarea sa, judecătorul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi relua activitatea la
loculde muncă, iniţial. De aceea legea rezervă postul, aceasta fiind obligatorie în cazul magistratilor.
În celelalte situaţii, legea prevede că judecătorul poate reveni la postul anterior, dacă numirea la
Curtea Constituţională s-a făcut cu precizarea rezervării acestuia.
d) Asimilare cu funcţiile de conducere din Curtea Supremă de Justiţie.
Art. 70 asimilează pe preşedintele curţii cu preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar
pe judecători cu vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
e) Inamovibilitatea şi independenţa
Art. 145 din Constituţie stabileşte că “Judecătorii Curţii Constituţionale” sunt independenţi în
exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia, iar legea 232/2002 extinde această
independenţă la întreaga Curte Constituţională precizând că “este independentă faţă de orice altă
autoritate publică şi se supune doar Constituţiei şi prezentei legi”.
Inamovibilitatea este o garanţie a independenţei judecătorilor constituţionali, fiind în fond o
măsură de protecţie a acestora.

Preşedintele Curţii Constituţionale

Potrivit art. 142 (4) din Constituţie: ”Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret,
preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani”.
Procedura alegerilor este stabilită prin art. 7 din Legea 232/2004 astfel: alegerea se face prin
vot secret, sub conducerea celui mai în vârstă judecător, în termen de 5 zile de la înnoirea Curţii., fiecare
grup de judecător are dreptul de a propune o singură candidatură. Este ales preşedinte, cel ce obţine
majoritatea voturilor. De aceea legea prevede alegerea în 2 tururi de scrutin. În cazul în care candidaţii au
acelaşi număr de voturi, se va trece la operaţiunea de tragere la sorţi.
1. Durata mandatului - Mandatul preşedintelui este de 3 ani, durata fiind stabilită prin Constituţie.
Aceasta începe odată cu alegerea sa în funcţie, dar alegerea se face în termen de 5 zile de la
 înnoirea Curţii, sau de la constatarea vacanţei. În caz de absenţă, preşedintele numeşte un judecător
care îi va ţine locul. Atât Constituţia cât şi Legea nu precizează numărul de mandate pe care îl
poate avea un preşedinte.
2. Atribuţii - În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele Curţii Constituţionale emite acte juridice,
numite ordine ce au caracterul unor acte de drept administrativ.
În art. 70 din Legea 232/2004 preşedintele Curţii este asimilat cu preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.

Potrivit art. 9 din legea 232/2004, preşedintele are următoarele atribuţii:

a) Coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele spre rezolvare;
b) Convoacă şi prezidează şedinţele în plen ale Curţii Constituţionale;
c) Reprezintă Curtea Constituţionale în faţa autorităţilor publice şi a altor organizaţii
romane sau străine;
d) Constată cazurile de încetare a mandatului judecătorilor, prevăzute în prezenta lege şi
sesizează autorităţile publice care i-au numit, pentru ocuparea postului devenit vacant;
e) Îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de regulamentul de organizare şi
funcţionare al Curţii Constituţionale.

Alte atribuţii sunt prevăzute în art. 9 din Regulamentul de organizare şi funcţionare:

a) ia masuri, în cazul în care controlul constituţionalităţii este de competenţa plenului ;
pentru comunicarea sesizării Curţii asupra autorităţilor publice prevăzute de lege, înştiinţarea
judecătorilor asupra punctelor de vedere sau a altor acte justificative primite, desemnarea
judecătorilor raportori sau a celor care vor redacta decizia Curţii;
b) dispune, potrivit legii, publicare în Monitorul Oficial al României şi comunicarea actelor
Curţii;.
c) conduce aparatul funcţional al Curţii alcătuit din corpul magistraţilor – asistenţi şi din
personalul Secretariatului General, şi aprobă delegările de atribuţii;
d) încheie şi desface, în condiţiile legii, contractele de munca ale personalului de
specialitate şi administrativ din aparatul Curţii;
e) repartizează magistraţii – asistenţi pe lângă completele de judecată şi pentru efectuarea
lucrărilor necesare plenului;
f) stabileşte procedura audienţelor la nivelul Curţii Constituţionale;
g) face informări periodice, cel puţin o data pe semestru, plenului Curţii Constituţionale,
asupra activităţii acesteia;
h) exercită autoritatea disciplinară în condiţiile prezentului regulament;
i) organizează concursurile pentru angajarea personalului Curţii;
 j) aprobă concediile de odihnă ale judecătorilor, magistraţilor – asistenţi şi secretarului
general după consultarea acestora, concediile fără plată ale personalului sau concedii de 2-4 zile pe
an, pentru evenimente deosebite, şi dispune rechemările din concedii;
k) aprobă cheltuielile necesare funcţionării Curţii, pe baza referatelor prezentate de
judecători, magistraţi – asistenţi, şi secretarului general, cu avizul directorului Direcţiei Economice;

Plenul
Plenul cuprinde pe toţi cei 9 judecători ai Curţii (art. 50 Legea 232/2004).
Competenţa plenului rezultă atât din Constituţie cât şi din Legea 232/2001.
Astfel, numai plenul Curţii Constituţionale realizează controlul constituţionalităţii legilor înainte de
promulgare, controlul constituţionalităţii regulamentelor parlamentare, verificarea procedurii pentru
alegerea preşedintelui României, judecarea contestaţiilor care au obiect constituirea unui partid politic,
avizarea suspendării din funcţie a Preşedintelui României, verificarea regulilor de organizare şi desfăşurare
a referendumului, controlul consstituţionatăţii revizuirii Constituţiei.
Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor. Votul majorităţii
judecătorilor este obligatorie pentru completul de judecată.

Bibliografie
Ion Muraru,‚ Drept constituţional şi instituţii politice
Ioan Muraru,Mihai Constantinescu, Curtea Constituţională a României
Ion Deleanu, Justiţia constituţională
Alte surse: www.ccr.ro ; www.cdep.ro ; wikipedia.org